The Captive
septembrie 28, 2014

cptv

Lent, fara ca asta sa deranjeze. Derutant, datorita haosului cronologic priin care alege a isi sstructura povestea. Inspaimantator prin verosimilitate, sufocant prin amploarea dramei, scena care ii pune fata in fata pe Reynolds si  Alexia Fast fiind una dintre cele mai dureros imaginabile  momente pe care un scenarist le poate arunca pe un silver screen fara a se folosi de CGI sau alte elemente menite a induce ideea suferintei …

Habar n-am de ce „The Captive” este atat de rau cotat (IMDB, 5.8 !!!). Sincer, nu am vazut deloc abisul valoric pe care IMDB il vede a exista intre acest film si, sa spunem, „Prisoners”, excelentul film al lui Villeneuve. Mi-a placut „The Captive” si, in ciuda faptului ca scenariul nu este atins de geniu, as spune ca filmul recupereaza prin soliditatea actingului unei distributii de luat in seama.

Un thriller al carui target este nu adrenalina ci emotia in stare pura. Un film cu suflet. Mi-a placut …

Reclame

Unstoppable
decembrie 23, 2010

Hai sa o luam asa … Dupa “n” filme in care unul sau altul transformau trenurile in transee, luptandu-se cu teroristi, cu spargatori de banci, sau cu orice alt fel de raufacator care ti-ar trece prin minte, iata ca vine un film a carui actiune are loc intr-un astfel tren si care nu propune nimic din toate aceste clisee erodate pana la structura de rezistenta …

“Unstoppable” pleaca astfel din start cu o mare bila alba. Dar …

Ce poate fi  extraordinar intr-un film care consta , intr-o suparator de mare parte, in a prezenta imaginea unui tren care trece in viteza? Chestia asta are un aer vintage, si dezvaluie un soi de cacealma la care s-au incumetat producatorii. Adica imi vinzi in 2010 un film care foloseste niste ingrediente cu succes la public prin anii ’70. Cascadoriile sunt putine, si fara un grad ridicat de dificultate, ceea ce reduce simtitor spectacolul.

Denzel joaca un rol care nu il  solicita in nici un moment, iar omul nici nu pare tentat in a schimba asta. Cred ca 90% din aportul sau la acest film il reprezinta statul pe scaun si palavrageala. In rest nimeni nu iese in evidenta cu nimic, nici macar Rosario Dawson, stearsa, in rolul unei tipe care sta in fata unui ecran si devine din ce in ce mai ingijorata.

Anumite idei sunt introduse in film si pierdute pe parcurs, nefiind exploatate. Trenul ala cu copii pare a se evapora la un moment dat, usurinta cu care este trecut pe o linie secundara lasand in urma intrebarea daca era sau nu necesara inserarea acestui element in cadrul intrigii. Subiectul secundar, cel al dramei personajului lui Pine m-a lasat cu o mare nedumerire : „Da, si ?” …

In schimb, filmul este extrem de natural, in sensul ca reda un eveniment real, intr-un mod absolut tributar veridicitati, nefacand nici un fel de compromisuri in favoarea specatacolului. Asta poate fi apreciat, pana la urma. Pentru ca promoveaza genul de erou anonim, ale caror fapte schimba destinul oamenilor (sau il pastreaza neschimbat) fara ca acestia sa stie. Definitia eroului, pana la urma …

Pe scurt, un film antrenant care a placut multora si care este bine vazut pe IMDB, avand o nota de 7,1. Personal, filmul mi-a adeverit teama, aceea ca un astfel de subiect nu mai poate produce ceva interesant, profund sau macar specatculos. Este ok, poate fi vazut ,dar mi se pare supraevaluat. Nu il gasesc prea departe de “Pelham”, care desi a fost mai slab, raportat la asteptari, l-a intrebuintat mai mult pe Washington …