The Grand Hotel Budapest
iunie 15, 2014

ghb

… probabil nu sunt indeajuns de sofisticat, pentru ca imi este extrem de greu sa comentez pe marginea unui astfel de film. Sau am dificultati in a imi ajusta simturile stilului semnat Wes Anderson. Din doua, una …

Cert este ca mi-a fost mult mai usor sa diger acest film, comparativ cu mult laudatul „Moonrise Kingdom”, care a rams un mister pentru mine. Anderson a adunat mare parte din gasca cu care a cucerit lumea filmului in 2012 si o face din nou cu aceasta emotionanta poveste transpusa pe acran intr-un stil care aminteste de trascul cu ochiul prin ferestrele casutei pentru papusi.

Distributie stelara, acting bun de tot, umor fin si o poveste fluida care graviteaza in jurul unei crime si a unei mosteniri faraonice. Film bun de tot, dar, dupa cum am spus, habar nu am daca isi merita, intr-adevar, cotatia de Top 250 a IMDB.

 

How I Live Now
decembrie 26, 2013

hiln

Fara a citi vreuna dintre cartile care au stat la baza celor doua filme, as spune ca acest „How I Live Now” seamana extrem de mult cu interesantul film australian „Tomorrow, When The War Began”. Ambele sunt un soi de coming-of-age drama care surprind treberea brutala a unor tineri dinspre idilicul lumii fara griji a copilariei, simbolizata de cliseul universal al distractiei la scaldat, catre lumea in culori mult mai sumbre a adultului, simbolizata de violenta conflictului armat. Ambiguitatea motivelor care genereaza violenta amplifica efectele acesteia si felul in care personajele filmului o resimt. Aici intervine diferenta intre cele doua filme. Daca productia australiana prezinta niste tineri cu spirit reactiv, filmul evoluand catre un film de actiune clasic, „How I Live Now” este un film mult mai sensibil, care tinde a prezenta o viziune depresiva asupra lumii ravasite de razboi.

Rol bun, asa cum era de asteptat, al uneia dintre marile sperante ale cinematografului actual, Saoirse Ronan, intrata in pielea unui personaj rebel care isi descopera propriul conformism, materializat in nevoia de siguranta, gasita, undeva, in mijlocul unei familii de imprumut, in peisajul rural englezesc.

Un film bun, nu indeajuns de spectaculos pentru a trece de bariera „7” a IMBD, dar suficient pentru a fi convins ca a meritat efortul.

The Host
septembrie 28, 2013

hst

Dupa ce l-a facut pe Stoker sa se zvarcoleasca in mormant si dupa ce (presupun) l-a determinat pe Lovecraft sa fie recunoscator pentru disparitia-i prematura, dupa ce a martirizat unul dintre subgenurile literaturii horror, madam Meyer a decis sa treaca la un alt nivel … Cu succes, dealtfel … Cred ca de prin 2008 alde  Asimov sau Herbert SUFERA …

„The Host”(filmul) este un science fiction scufundat in sirop si uitat definitiv acolo. Altfel, o idee buna. Totusi. la un moment dat, fara ca asta sa fie musai vina autoarei (cartea n-am citit-o … never ever), am avut senzatia ca scenariul reflecta ceva apetenta spre swinging a cuiva implicat in proiect. Pana la urma, asta ar fi acceptabil. Dedicatiile de iubire in averse ajung, insa, a rani serios.La dracu’ … toti se iubesc in filmul asta, care, in ciuda acestui fapt, se vrea o distopie pur sange. Cred ca pe undeva asta duce la o stare de confuzie …

M-am interesat si am aflat ca filmul si-ar fi scos banii, plus ceva maruntis. Sper ca acesta sa fie insuficient pentru o alta ecranizare a universului imaginat de Stephanie „C12H22O11” Mayer …

Acting bun, cred, in conditiile in care a fost nevoie de un efort considerabil pentru a suporta supliciul povestii. Ceea ce m-a facut sa nu prea dau atentie unor astfel de amanunte si sa ma concentrez mai mult asupra minutarului … Saoirse … As prefera oricare alt film din CV-ul sau … Nu stiu cum a esuat aici. Banii, probabil, ceea ce elimina orice acuza …

„The Host” este un film pentru adolescenti, tinta predilecta pentru Stephanie M. O poveste siropoasa proiectat pe un fundal SF. Putea, la fel de usor, sa fiei un horror, si sunt recunoscator ca nu a fost … Cotatia slaba provine de la faptul ca provoaca diabet. Personal, daca tot vrei sa vezi UN „The Host”, as recomanda „Gwoemul” …

Byzantium
august 19, 2013

by

Ma intreb daca este posibil a iti plagia propria creatie … Neil Jordan este foarte aproape de a da un raspuns prin acest ciudat „Byzantium”, un film care aminteste coplesitor de o alta imersie a sa in vampirism, calsicul ” Interview with the Vampire”. Multe dintre idei sunt comune insa „Byzantium” mi s-a parut mai sumbru, mai … realist, daca se poate spune asa ceva despre o fantezie in stare bruta. Nu stiu daca Jordan s-a inspirat din capodopera absoluta in materie de vampiri a ultimilor zece ani, insa atmosfera acestui film mi-a lasat senzatia ca este tributara fabulosului „Låt den rätte komma in”. Cel mai bun film cu colti pe care l-am vazut vreodata.

Atat de bun incat trage dupa el orice productie cu o structura cat de cat asemanatoare. Astfel, mi-a placut „Byzantium”. Ma rog, era greu de crezut ca va iesi ceva slab prin lentilele unei camere in spatele careia se afla un cineasta de avnvergura lui Neil Jordan. Care a avut la dispozitie materia prima cunoscuta cinefililor sub numele de cod „Saoirse Ronan”. O actrita exceptionala, predestinata covorului rosu. Impecabila prestatia sa in „Byzantium”, unde a avut concurenta serioasa din partea Gemmei Arterton si a texanului Caleb Jones.

As spune ca filmul este subevaluat de catre votantii IMDB. As spune ca este un film „peste 7”. As spune ca este o mica perla, avand in vedere ravagiile aduse imaginii lui „Nosferatu” de catre alde „Twilight” sau „Daybreakers”. As spune ca merita vazut … As spune … De fapt, chiar merita …

Hanna
iunie 9, 2011

 

Daca te iei dupa declaratiile lui Joe Wright, cum ca ar fi fost inspirat in regizarea asteptatului „Hanna” de catre un maestru al grotescului precum David Lynch, atunci ar putea sa nu te surprinda anumite personaje sau situatii din acest film … Esti insa departe de a te astepta la o stare de disconfort care poate evolua la un moment dat in plictiseala …

Ceea ce se anunta a fi o varianta feminina a lui Bourne nu este altceva decat o varianta mult mai umana a clonelor din „The Island”, un personaj incert aflat intr-o calatoria a descoperirii de sine, calatorie care aduce orice dar nu raspunsuri celui care priveste …

Un film straniu, o versiune cinematografica hardcore a unui film de actiune clasic, viziune intesata de simboluri si livrata pe un sound care poate fi catalogat ori magistral ori infect, fara cale de mijloc. O distributie redutabila nu reuseste sa ofere mare lucru, Bana fiind sters iar Blanchett asemenea. Cascadoriile slabe si coregrafiile chinuite ale scenelor de lupta nu salveaza filmul, mai mult, insista sa ii mai agate o piatra de gat.

Surprinzatoare cotatiile de pe site-urile de profil : 7,4 pe IMDB si 72% freshness pe Rotten Tomatoes. Coproductia are clar simptomele unui film european, desi americanii au fost inplicati. Marele plus al filmului, care nu este totusi o catastrofa, este senzationala actrita cu origini irlandeze, Saoirse Ronan, care mai face un pas catre consacrarea definitiva. Acesta nu este, insa, cel mai bun rol al sau …

Un film cu o aura incerta. Un action gandit si filmat … altfel. A parut mult mai convingator „The American„, daca e sa ramanem la genul asta …

The Way Back
aprilie 8, 2011

Contrar sau nu asteptarilor, “The Way Back” este un film dominat total de duetul Ed HarrisSaoirse Ronan. Contrar, pentru ca te-ai fi asteptat ca prezenta lui Colin Farell sa aduca mai mult filmului, si conform asteptarilor pentru ca daca Harris poate fi considerat un actor urias, tanara speranta Saoirse Ronan se poate spune ca se transforma cu fiecare rol intr-o certitudine.

Filmul este povestea unei calatorii epice, inspirata de controversata carte “ The Long Walk” a polonezului Sławomir Rawicz . Aparent monoton, personajele interactionand extrem de putin cu populatia de-a lungul imensului lor mars, “The Way Back” este o combinatie intre un “survival” movie si un “road trip” movie, aducand pe undeva cu excelentul film australian “Van Diemen’s Land”. O replica a unui personaj, care in debut compara Siberia cu o inchisoare, anunta esenta a ceea ce va urma. Evadatii nu au a se lupta cu un sistem, lupta lor este dusa impotriva naturii, impotriva unei tari uriase care ii despartea de libertate. Actiunea se rezuma a prezenta chinuitorul mars al unor oameni in mijlocul unor peisaje, altfel incantatoare, experienta celor de la National Geographic fiind evidenta in modul in care camera a surprins natura si maretia sa.

Revenind la actori, personajele nu sunt extraordinar de bine construite, cel jucat de Colin Farell fiind destul de confuz si incomplet dezvoltat, mai ales ca este retras surprinzator de repede, ceea ce ma face sa cred ca bugetul a fost dramuit cu atentie 🙂 . Iese in evidenta, insa, Smith, americanul jucat impecabil de Ed Harris, la un nivel asemnator aflandu-se prestatia lui Ronan, in rolul tragic al unei poloneze fugind de propriul sau destin. Merita amintit rolul lui Dragos Bucur, aclamat de presa americana. Romanul face fata cu brio “concurentei”, insa rolul sau pacatuieste prin aceeasi lipsa de profunzime care poate fi pusa mai degraba pe seama scenariului si a regiei decat pe seama interpretarii. Nici celalalt actor roman, Alexandru Potocean, nu se face de ras, insa rolul sau este chiar mai straveziu decat celelalte.

Filmul a fost bine primit, avand o medie de 7.4 pe IMDB, in timp ce Rotten Tomatoes il coteaza bine cu un 76% freshness. In ciuda faptului ca nu va fi, probabil, bine vazut de catre amatorii de spectacol, “The Way Back” ramane o poveste emotionanta despre vointa si dorinta de libertate.

Excelent, il recomand cu caldura.