The World’s End
decembrie 10, 2013

we

In acest abis al lipsei de inspiratie in care s-a afundat cinematografia (asa cum declara multi) ideile noi apar rar … As spune ca exista mari sanse ca lumina sa vina, daca va veni, dinspre filmul britanic. Este ceva in stilul acestuia care metamorfozeaza o idee banala, dandu-i o aura classy. Ar putea fi vorba de rafinamentul englezesc. Multe din filmele lor au o anumita stralucire, greu de explicat dar usor recognoscibila. Este un fenomen asemanator celui care face ca orice barbat care rosteste frazele cu accent britanic sa urce automat cu o treapta pe scala sex appeal-ului in ochii oricarei femei din lumea anglo saxona. Si nu numai. Este un cacat de cliseu dar intreab-o de asta pe Madalina Ghenea …

„The World’s End” nu provoaca o revolutie. Mai ales in ceea ce ii priveste pe cei care au vazut productia cult „Shaun of the Dead”. Un film supraevaluat in opinia mea, eu nefacand parte din armata uriasa de followers ai filmului, in ciuda faprtului ca apartine direct de genul care reprezinta slabiciunea mea absoluta in materie de filme. Atat TW’sE cat si SotD impart aceeasi platforma pe care Simon Pegg si omul din umbra, Edgar White, au grefat doua povesti distincte dar atat de asemanatoare.

Ca sa raman la cel mai recent dintre cele doua filme, ceea ce scoate din pluton „TW’sE” ar fi calitatea indiscutabila a umorului, limpede si pentru cineva care ar putea avea dificultati in a urmari dialogurile pline de subtilitati accesibile , in principiu, publicului britanic. O alta bila alba ar fi reprezentata de efectele speciale care reusesc sa dea aparenta unui blockbuster unui film al carui buget total nu ar putea umple ca lumea spatiile de pe cecul unui, sa zicem, Johnny Depp. Coloana sonora este extrem de inspirata, augmentand spiritul ironic al filmului.

Distributia, pe langa sudatul cuplu Pegg (intr-un rol atipic, mi s-a parut)-Frost, ofera surprize dupa surprize. Paddy Considine, Eddie Marsan (incantator in „Ray Donovan”), Rosamund Pike, Pierce Brosnan, hobbit-ul Martin Freeman sau David Bradley (infamul Walder Frey, probabil cel mai urat personaj al momentului in universul Game of Thrones) …

Daca ar fi sa aleg si o parte negativa, m-as referi la scenele de king-fu stil Matrix care, de la un anumit moment, tind a deveni redundante, ceea ce accentueaza senzatia ca filmul ar fi prea lung. „The World’s End” ramane, insa, un film bun, poate usor supraevaluat de IMDB. Il asociez cu recentul „This Is The End” , care mi s-a parut ceva mai … amuzant. In ciuda faptului ca acela este mai vulgar. Nu stiu daca asta si inseamna ca este mai bun …

Star Trek Into Darkness
septembrie 16, 2013

stid

Am crescut cu gasca din „The Next Generation” astfel ca imi este extrem de greu a digera un produs al francizei etalon al SF-ului televizat care sa nu il includa pe Data. Sau Piccard, sau Worf sau oricare altul dintre eroii copilariei mele .. Acum, nu vreau sa spun ca oricare intre filmele pentru marele ecran ale „generatiei urmatoare” ar fi avut aura unei capodopere, insa ma obisnuiesc extrem de greu cu Spock …

„Into Darkness” nu face exceptie … Filmele pentru marele ecran pe care le-am vazut ( incepand cu „Generations”) nu egaleaza valoarea generala a seriilor. In opinia mea „Star Trek” este un produs destinat formatului „serial tv”, filmele pentru marele ecran find, mai degraba, o gaselnita pentru un „enhancement” financiar. Personal sunt de acord cu Scotty Montgomery in privinta acestor imbunatatiri 🙂 …

Cu toate acestea, as putea spune ca „ST Into Darkness” pastreaza intacta magia Star Trek. FIlmul te prinde chiar daca scenariul, in sine, nu este extrem de ofertant. Nici efectele speciale nu mi s-au parut din categoria „state of the art”. Mi-a placut enorm, insa, machiajul folosit pentru a individualiza personajele klingon.  Inca o data, am apreciat prezenta lui Simon Pegg dar nu as putea spune ca filmul propune un acting stralucit. Inca nu pot decide daca Benedict Cumberbatch a jucat bine sau execrabil …

Dupa intrarea triumfala in IMDB’s Top 250, „STID” a luat-o usurel la vale. Parerea mea este aceea ca la 8,0, cotatie actuala (Sep 2013), filmul este, inca , supraevaluat … Presupun ca asta se datoreaza statutului de produs cult al francizei, masa imensa de fani fiind gata sa devoreze orice legat de geniala gaselnita a lui Gene Roddenberry.

Un film excelent pentru fanii geek ai legendei Star Trek. Un film bun pentru fanii SF. Un film decent pentru celelalte categorii de consumatori … Decizia de a il vedea tine doar de categoria in care te inscrii. Sunt, insa, sigur ca toti cei care se inscriu in primele doua categorii l-au vazut deja … Pentru ca magia „Star Trek” este intacta … Pana la urma, „The final Frontier” este, inca, acolo, undeva, intre stele …

Mission: Impossible – Ghost Protocol
martie 25, 2012

 

Nu mi s-a parut ca al patrulea „M:I” ar reinventa franciza. Cam aceeasi reteta plus ingredientul la moda, capitala luxului si a specatculosului, Dubai-ul. Legat de Dubai, cred ca toti se inghesuie sa filmeze acolo. Presupun ca urmatorii oaspeti vor fi gasca din „Hangover” …

Filmul are momente specatculoase, exista scene care te tin cu sufletul la gura. Nimic nemaivazut, insa, cam aceleasi gadget-uri impanzite de led-uri si fire colorate pe care le poti vedea in orice film al trecutului, populat de agenti secreti si indivizi verosi. Pana si subiectul pare perimat. Aceeasi amenintare nucleara care a ingrozit lumea timp de aproape cinci decenii … Macar aici puteau fi ceva mai ingeniosi.

Una peste alta, filmul nu este rau. Un action pur sange care si-a scos banii si a cucerit publicul si critica. Are cotatii uluitoare pentru ceea ce ofera, cel putin din punctul meu de vedere. 7,7 pe IMDB si 7,6 (!!!) pe Rotten Tomatoes, cu un uluior 93% opinii favorabile. Teoretic, asta pune M:I4 pe acelasi nivel cu trilogia Bourne, ca tot discutam despre ea mai ieri, pe aici. Ceea ce este nedrept …

Un film supraevaluat. Cu mult. Nu l-as vedea mai sus de 6,8-7. Insa ramane un film antrenant, in nici un caz o dezamagire.

Cinefilia : Florin, Georgiana, Grapefruits, Marian, Jovi, Piratul Cinefil , La ce m-am uitat eu azi

Shaun of the Dead
septembrie 18, 2011

 

Pentru unul dintre cele mai aclamate filme ale genului horror, chiar daca realizat in registru ironic, „Shaun of the Dead” nu m-a impresionat. Filmul a marcat o era insa, spre norocul amatorilor de comedii horror, unele dintre productiile care au urmat au fost mult mai bune. Desi aici intervine o problema de gust …

Ma asteptam la mai mult umor din partea filmului, mai ales ca avem de a face cu o productie britanica. Productia este insa mult mai serioasa decat m-as fi asteptat, avand momente in care comedia lipseste cu desavarsire. Cum ar fi scena in care incepe nebunia iar pesonajul lui Pegg paseste fara a isi da seama printre ruinele lumii de pana mai ieri. Este o idee pe care o gasesc geniala. Practic, in momentul in care sfarsitul lumii va veni este foarte posibil ca multi dintre noi sa nici nu ne dam seama …

Faorte bine jucat, foarte bine regizat, filmul a avut, in ceea ce ma priveste, dezavantajul de a il fi vizionat la multi prea multi ani dupa aparitie. Astfel, nu l-am apreciat asa cum am facut-o cu mult mai recentele „I Sell The Dead” sau ” Burke&Hare”. Ca sa nu mai vorbesc ca mi se pare mult mai slab decat „Tucker&Dale vs Evil”.

8.0 pe Imdb si 91%freshness din partea Rotten Tomatoes pentru un film cult. Nu as putea spune ca m-a cucerit ceea ce ma face sa il consider, pur subiectiv, un esec. Filmul este insa bun de tot. Pana si Stephen King il considera o capodopera …

Paul
iunie 19, 2011

 

Ca un admirator al umorului englezesc, o coproductie anglo-americana care sa se amuze pe seama cliseelor legate de Area 51 nu avea cum sa nu ma intrige. Rezultatul curiozitatii mele nu a fost deloc o dezamaguire, in sensul ca „Paul” este un film coerent care reuseste sa binedispuna. In primul rand asta, pentru ca altfel nu are de transmis cine stiece mesaj. Nici nu incearca sa dezlege misterele Universului, desi eroul principal vine tocmai de acolo  …

Surpriza a fost aceea ca umorul englezesc autentic straluceste prin absenta, filmul fiind o comedie tipic americana. Extraterestrul Paul, dupa ani de zile in slujba guvernului s-a transformat intr-un tip simpatic care da dovada atat de umor cat si de sarcasm, atunci cand situatia o cere.

Impecabil realizat din punctul de vedere al CGI, personajul extraterestru este completat cu vocea perfecta, Seth Rogen facand o treaba excelenta. Duo-ul Pegg-Frost nu exceleaza dar nici nu dezamagesc, poate tocmai din cazua faptului ca Paul atrage toata atentia/simpatia.

Bine primit  (IMDB & Rotten Tomatoes & Film Sinopsis ), „Paul” este o experienta placuta, un film relaxant care poate umple cu succes o dupa amiaza de Duminica. Singurul punct slab al sau este acela ca finalul face compromisuri, devenind nimic altceva decat o siropoasa poveste pentru adolescenti. M-as fi asteptat la altceva …