The Hunger Games: Catching Fire
ianuarie 26, 2014

hgcf

Voi incepe prin a spune ca nu sunt un fan al seriei. Asta nu inseamna ca nu i-am acordat atentie, asa cum s-a intamplat, la vremea lor, si cu „Twilight”, „Mortal Instruments” sau „Warm Bodies”. De fiecare data am ajuns la concluzia ca acest gen siropos nu mi se potriveste. Ma andesc ca este posibil sa fi trecut in tabara celor care nu mai cred in povesti cu zane. ceea ce nu este deloc un lucru bun, doar inevitabil, din pacate. „The Hunger Games” intra in aceeasi categorie. Il gasesc schitat in culori mult prea …pastelate. Daca ar fi sa aleg romantismul, as alege ceva mai gothic.

Aceatsa a doua parte a povestii mi s-a parut ca da semne de oboseala in ceea ce priveste inspiratia. Ma rog, creditele pentru acest lucru ar trebui acordate autoarei cartilor. „Catching Fire” nu este nimic altceva decat o re-pixelare a povestii. Inspirational, ideea mi se pare tributara practicilor din show business, unde, in pana de idei sau solutii, producatorii unor spectacole reincalzesc ciorba deja serivita inventand editii speciale cu protagonisti din sezoanele trecute …

Una peste alta, filmul PARE mai bun decat primul. Pare, doar, pentru ca in esenta este exact acelasi lucru. „Catching Fire” beneficiaza, insa, de doi ani de progres in ceea ce prioveste efectele speciale si , mai ales, de banii adusi de prima parte a trilogiei. Mi-a placut in mod deosebit scena cu maimutele. De la „Congo” incoace consider ca animalele astea pot aduce ceva macabru in lumea filmului, fara ca filonul sa fie folosit cum trebuie.

Nu stiu cat castiga Lawrence din asocierea cu aceasta serie, dar comparand prestatia curenta cu ce a oferit in „Winter’s Bone”, as spune ca „Hunger Games” nu o ajuta prea mult in ceea ce priveste actingul. Rolul este superficial, dupa parerea mea. Totusi, distributia isi face cu brio treaba. Legat de rolul lui Tucci si incercarea de a caricaturiza mastile din showbizz, as spune ca al sau Caesar Flickerman este departe , dar departe rau, de dementialul personaj al lui Tucker,  Ruby Rhod.

„Catching Fire” este un film bun, in cazul in care esti atasat francizei. Altfel, cred ca sunt sanse mari de tot sa te lase indiferent. Cazul meu. Oricum, cotatia IMDB mi se pare o gluma. Buna sau rea, depinde de care parte a baricadei te afli.

The Company You Keep
august 27, 2013

tkyk

„The Company You Keep” este un film bun. Dar nu indeajuns de bun pentru a intra in categoria celor memorabile. Iar asta pentru ca se bazeaza aproape exclusiv pe carisma incontestabila a unei colectii stelare de actori, majoritatea intrati, deja, in Hall of Fame-ul hollywood-ian. Un numar impresionant de Oscar-uri (insfacate sau doar nominalizari) pentru a acoperi o poveste destul de putin ofertanta dar perfecta pentru gasca de old boys.

Filmul spune povestea unui grup de rebeli ai anilor ’70 care se gasesc, dupa decenii, in fata scadentei. Trecutul care i-a bantuit ii ajunge din urma iar de aici o serie de dileme morale si actiuni destul de patetice, in opinia mea. Redford nu mi-a placut niciodata ca actor si nu ma convinge nici ca regizor. De fapt, nu prea imi plac regizorii care se distribuie in rol principal. Mai ales cand acesta intruchipeaza un Fat Frumos pe cal alb. Si martir idealist, pe deasupra … Insa, ma rog, este o opinie personala.

Actori mari, interpretare pe masura. Cred ca marele atual filmului il constituie parada numelor mari. AI senzatia ca te afli la marginea unui covor rosu. Trecand de asta, cred ca povestea din spatele filmului are un aer … batranicios.

Un film greu de catalogat. IMDB are, insa, o opinie realista …

ps. ma gandeam , la un moment dat, ca filmul seamana, pe undeva, cu „Double Jeopardy”, mai putin ritmul alert …

The Hunger Games
august 9, 2012

 

Exista cateva elemente similare intre „The Hunger Games” si trilogia „Amurg”, indeajuns, insa, a ma teme ca voi intalni in acest film acel romantism siropos care a distrus in viziunea unora saga cu vampiri. O carte scrisa de o cucoana, o promisa trilogie, un marketing agresiv si o cohorta de fani care aveau sa transforme filmul intr-un cult, in cazul in care ar fi ratat statutul de blockbuster. Din fericire, „The Hunger Games”, dincolo de a fi o noua masina de facut bani, nu are nimic de-a face cu atmosfera gay a povestilor duduii Meyer …

Distopia bazata pe cartea semnata de Suzanne Collins se prezinta ca o poveste credibila si lipsita de excentricitati care exploreaza o caracteristica extrem de usor vizibila chiar si in jurul nostru : cruzimea camuflata cinic sub forma unui spectacol. Este de ajuns a te uita la stirile principale ale zilei si sa observi oripilarea fake a celor care se cutremura in fata nenorocirilor cotidiene in timp ce nu fac altceva decat sa isi vanda spectacolul jegos. Asta se numeste televiziune iar „THG” vorbeste intr-un mod ingenios despre manipularea prin intermediul spectacolului. Pana la urma, prezentul nu difera cu mult de „painea si circul” romanilor iar Collins spune ca nici viitorul nu ar avea intentia sa schimbe ceva …

Scenariul este bine dozat, cartea fiind un filon indeajuns de bogat pentru a oferi materie prima pentru un film care sa ofere si altceva decat deja anuntata competitie „ultimul ramane in picioare”. Ar fi fost dezamagitor ca Jocurile sa inceapa in minutul 10 al filmului si sa se termine cu cateva secunde inaintea genericului de final. „The Hunger Games” livreaza, insa, o poveste, chiar daca asta a transformat filmul intr-unul lung.

O distributie care imbina nume mari si sperante. Bentley, Harrelson si Tucci intra perfect in rol in timp ce Hutcherson tine stacheta sus. Jennifer Lawrence joaca excelent insa, personal, cred ca rolul sau de capatai ramane cel jucat impecabil in excelentul ” Winter’s Bone”.

Filmul a fost bine primit, avand in vedere ca asteptarile pe care le-a generat il puteau lesne transforma intr-un rateu, chiar si in eventualitatea unei valori certe. Nu a fost cazul unei bombe box office, ba dimpotriva, iar filmul convinge, meritand cotatia de 7,5 de pe IMDB. Personal, mi-a placut, fara a ma lasa siderat. Imbina inteligent o serie de elemente vazute prin alte filme iar povestea in sine nu este extrem de profunda, insa cinismul social mi s-a parut extrem de veridic.

Un film bun. De vazut.

Cinefilia : Florin, Adina, Marian, Piratul Cinefil, Jovi&Co, Laura, Angela, Teo, Fructitza, Radu