1408
februarie 17, 2014

0par

Cand vine vorba depre ecranizarile cartilor lui King, cred ca ai sanse 50-50 sa fi aruncat banii pe fereastra. Sau in cosul de gunoi/contul bancar al vreunei case de productie indeajuns de inteligenta sa isi lege numele de brandul SK. 50-50, mi se pare fair, daca nu cumva sansele de a fi luat teapa sunt chiar mai mari. Nu stiu a cui este vina, insa in nici un caz a scrierii regelui incontestabil al supranaturalului asternut pe hartie. Presupun, insa, ca omul nu se prea pricepe sa-i aleaga pe cei care ii improasca universul pe albul panzelor din salile de cinema. Un lucru straniu pentru un individ care se lauda cu o experienta de semi-profesionist in lumeafilmului (vezi „About Writing”). Banuiesc ca un motiv al numarului mare de ecranizari ratate ar fi legendara bunavointa a lui King, care deseori cedeaza drepturi de autor pentru sume simbolice.

Cele spuse mai sus nu anuleaza faptul ca de numele lui King se leaga un numar mare de capodopere precum „Stand By Me”, „The Green Mile”, „Shining”, „Misery” sau cel mai mare film din istorie, „Shawshank Redemption” (am, totusi,  ceva dubii in aceasta privinta, dupa aparitia „The Road”).  „1408” este unul dintre filmele BUNE care abordeaza lumea macabra dar atat de adictiva a lui King. Nu stiu daca Mike Enslin este un personaj tipic lui King. De fapt, intr-un fel este, personajul este scriitor, King fiind recunoscut pentru apetenta fata de aceasta meserie a personajelor sale, in ciuda faptului ca omul ezita a spune ca personajele de acest tip sunt propria sa reflexiune. Insa, in viziunea suedezului Mikael Håfström, personajul interpretat excelent de catre John Cusack mi s-a parut cam … hollywoodian. Imi este greu sa explic de ce, dar in opinia mea, etalonul, cel mai bine adaptat personaj al lui King mi s-a parut Dolores Claiborne, interpretat magistral de Kathy Bates, o actrita nascuta pentru a aduce la viata personajele autorului din Maine (candva … „Misery”) …

Interesant, nu foarte alert, dar bine dozat dpdv al tensiunii, „1408” este un film asupra caruia s-a asternut destul praf, dar care poate fi vazut, inca, la sapte ani de la lansare, ca o alternativa horror mult mai buna decat multe din porcariile augmentate 3D ale prezentului. Un film horror care nu trebuie sa lipseasca din „lista de bife” a oricarui fan care se respecta …

Cinefilia : Movie Lover Type, Jovi, Adina, Marian, Piratul Cinefil, Cine Magazin, Julia Castorp, Angela, Movies as Mentors, Cinefilul de Serviciu – despre, probabil, cel mai bun serial al iernii, Mind Porn Blog 

Pain & Gain
septembrie 1, 2013

p&g

Nu ma asteptam ca acest film sa fie o capodopera. In acelasi timp, nu credeam ca o sa am ocazia sa vad una dintre cele mai bune demonstratii de umor macabru ale ultimului an cinematografic. Era de asteptat, totusi, avand in vedere ca filmul venea din partea unui tip, Michael Bay, care a stiut intotdeauna sa insereze umorul in filmele sale de actiune. Domeniu cu care este asociat printr-un CV extrem de solid (vezi seria Bad Boys, The Rock sau Armageddon).

„Pain & Gain” este o comedie neagra, spectaculoasa si extrem de colorata, ceea ce a starnit controverse, avand in vedere ca povestea care a stat la baza scenariului este cat se poate de sinsitra si intunecata. Plasat in Miami, de unde explozia de culoare, filmul propune trei antieroi cu o carisma incontestabila (Mark Whalberg, Dwayne Johnson si Anthony Mackie), opusi unui personaj victima lipsit complet de lipici in ceea ce priveste empatia, personaj interpretat excelent de catre Tony Shalhoub.

Dialogurile mi se par a fi punctul forte al acestui film care merita vazut macar pentru ironia la adresa visului american si a mijloacelor prin care unii ( mai putin dotati intelectual) gandesc a il atinge. Ma rog, in conditiile in care apreciezi umorul negru in stil american.

6,6 pe IMDB. As spune ca merita chiar mai mult. Mi-a placut tare mult.