Premier League : Vechea Garda
Septembrie 28, 2013

totche

Chelsea a jucat extrem de slab prima jumatate a derby-ului cu Tottenham. Venita pe WHL ranita, inca, dupa scoul european cu Basel, Chelsea dadea impresia unei echipe aflate in transa. Pasele mergeau din instinct dar acolo unde era nevoie de creier, in fata portii, nu sclipea nimic. Zero … Orizont pustiu. Ceea ce a dat aripi echipei lui V.Boas care reusea sa deschida scorul prin cel mai bun jucator islandez din istorie, Gylfi Sigurdsson. Mai bun, in opinia mea decat legenda „Blues” Eiður Guðjohnsen. Exclud din acest clasament fabuloasa cariera virtuala a lui Andri Sigþórsson. Cine l-a „antrenat” in Championship Manager 3, stie despre ce vorbesc 🙂 …

Chelsea si-a revenit catre finalul primei reprize, abia dupa ce Paulinho trecuse extrem de aproape de golul de 2-0. sutand violent in plasa laterala, pe langa un Cech iesit disperat sa ii inchida unghiul. Ceea ce a urmat ar fi dovada ca Mourinho incepe sa inteleaga vechiul mecanism al echipei sale. La pauza Obi Mikel ii lasa locul lui Mata iar spaniolul schimba total fata echipei sale. Un lucru care mi se pare important este acela ca imediat ce spaniolul a intrat in teren, toata echipa a parut a il fi recunoscut drept „sef de turma”, traseele desenate de Chelsea trecand, majoritatea, pe la acesta. Iar atingerile sale au dat fluenta actiunilor echipei in albastru, Chelsea egaland dupa o faza fixa, in urma unui assist al lui Mata. Care avea si sa inscrie, gol anulat pentru offside. Corect, dupa cum au aratat reluarile TV.

Fara Eto’o, dar cu un Torres cu ambitia la cote maxime, Chelsea a dominat total meciul pana in minutul ’80, cand spaniolul a fost eliminat gratuit, la o faza hilara pentru standardele britanice. Nici un fel de agresiune la un duel aerian pentru minge, in urma caruia ambii jucatori implicati, Torres si Vertonghen (daca am observat bine), au exagerat efectele. Belgianul a castigat Oscar-ul pentru interpretare iar Chelsea se vedea nevoita sa joace aproape un sfert de ora in fata unui Tottenham reintrata norocos in joc.

Cel mai bun om al meciului a fost indicat belgianul Dembele, insa, in opinia mea, titlul ar fi trebuit sa plece catre Hugo Lloris, portarul francez salvand senzational doua situatii limita, singur fata in fata cu Torres si Schurrle. Ma rog, meritul l-a impartit cu oamenii lui Mourinho, care au tras sanatos in loc sa incerce o simpla „scarita” …

Egal oarecum mincinos. Chelsea a fost mai buna sau, cel putin, asa mi s-a parut. Tottenham este, cu toate acestea, o echipa extrem de puternica. Nu degeaba este lider. Pana la ciocnirea dintre Swansea (incantatoare echipa !!!) si Arsenal.

Anunțuri

Premier League : Adebayor
Noiembrie 17, 2012

Soarta lui Tottenham, intr-un meci pe care il incepuse prin a isi pune senilele pe grumazul unui Arsenal apatic, a stat in mainile lui Adebayor. Sau, mai bine spus, a stat la discretia fanteziei togolezului care isi inchipuie inca, dupa ani de la plecarea din echipa care l-a facut RELATIV mare, ca se poate razboi cu galeria lui Arsenal. Care, pana la urma, nici nu il dispretuieste in masura in care ar putea sa o faca  … Deocamdata.

Adebayor a fost indeajuns de idiot a isi inchipui ca un gol inscris cu destula sansa ii poate da dreptul de a umili galeria adversa prin a ii calca jucatorii in picioare. Judecata eronata, astfel ca avantul omului a fost curmat brusc de un arbitru sensibil la exagerarea evidenta a lui Cazorla la o intrare de marlan a lui Adebayor. Spaniolul avea piciorul in aer iar reactia sa a fost spectaculoasa dar nu mi s-a parut ca africanul i-a frant piciorul, asa cum ai fi avut impresia urmarindu-l pe Cazorla. Incidentul putea degenera intr-un „razboi” civil, Bale si Whishere gasind rapid ceva de impartit, cu acea ocazie.

Astfel, inconstienta sau aroganta unui individ care are o parere mult prea buna despre el a amputat nu piciorul adversarului ci un derby care promitea multe si care, prin eliminarea togolezului s-a transformat intr-o taiere a mieilor, Tottenham nefiind nicidecum in stare sa fata fata noii situatii. Cu exceptia catorva incercari ale lui Bale, nevoit sa transforme fotbalul in curse de semifond de-a latul terenului, Tottenham nu a mai putut oferi altceva decat o aparare debusolata, taxata de trei ori de catre oamenii lui Wenger.

Prostia crunta a lui Adebayor a scos in evidenta un lucru clar inca de la inceputul sezonului. Bale trebuie sa plece , echipa londoneza nefiind in stare, in acest moment, sa ii sustina traiectoria ascendenta care, nu demult, il punea in pozitia de a fi unul dintre cei mai doriti jucatori ai planetei. Bale se iroseste in echipa aia … In afara de asta, din pacate pentru echipa londoneza, prostia lui Adebayor va fi platita, daca va fi cazul, de catre altcineva. Concret, Lloris si Villas Boas …

LE : A doua repriza nu a schimbat nimic din ceea ce am spus mai sus. In ciuda incercarilor aceluiasi Bale.

Premier League : Doua rezerve vs. Un titular
Noiembrie 11, 2012

Sau, cu alte cuvinte, explicatia caderii echipei lui Abramovich. O cadere nesemnificativa comparativ cu ceea ce a reusit sa demonstreze aceasta echipa in urma cu cateva sezoane. Pe negandite, Chelsea ajunge pe locul trei, dupa ce se parea ca, cel putin in prima parte a sezonului, nu va avea decat o palida concurenta din partea tandemului din Manchester. Asta pentru ca United lua goluri pana si in pauzele publicitare dintre reprize, apararea lui Ferguson parand un experiment sado-maso. Cat despre echipa lui Mancini … Probabil, vizita la Amsterdam a vizat Red District si nu cele trei puncte din UCL, iar meciul ala a fost simbolic pentru tot ceea ce a oferit in acest sezon City …

Atunci, de unde a aparut acest clasament, cu City pe doi si United lider? Si Chelsea, campioana Europei, revitalizata de cateva transferuri mai mult decat folositoare, pe trei, cu ceva „ajutooooor” din partea arbitrilor, evident… Acum, nu sunt specialist, dar mi se pare evident ca United a inceput sa mearga, ba chiar sa reuseasca frecvent a depasi handicapul provocat de o evolutie permanent fragila a propriei aparari. O fi vreo coincidenta, insa acest lucru se intampla de cand Sir Alex si-a calcat pe inima si a restrans aparitiile in teren ale calamitatii Welbeck. Hum ? La cat am scris despre asta pe aici, este clar ca nu cred in coincidente … Acum, ar mai ramane ca Ferguson sa nu ii rezerve lui Hernandez o cariera precum cea a lui Berbatov, o alta „rezerva” a lui Welbeck care demonstreaza in prezent ca nu este un fotbalist terminat. Cu un Cleverley in evidenta crestere si, in curand titular in locul lui Carrick, cred, sper, cu un Anderson care prinde din ce in ce mai multe meciuri, cu un Nani tras, in sfarsit, pe linie moarta, as spune ca Sir Alex a identificat unele dintre problemele care au distrus ultimul sezon al lui United. Plusul de valoare adus de van Persie da sanse ca United sa se ridice peste mediocritatea sluta de anul trecut. Si poate, Alex Ferguson va construi o noua echipa pe Old Trafford.

Desi joaca  prost, City are momente in care mercenarii tinuti pe bani indecent de multi incep sa joace. Daca in UCL s-a facut iremediabil de ras si anul acesta, in campionat echipa tine pasul cu United si, agatata de turul nadragilor lui Giggs&Co, reuseste sa treaca surprinzator peste Chelsea, anul acesta o echipa mai buna si mai frumoasa decat cea a partii albastre a orasului Manchester. Astazi, City a jucat prost si depresiv pana in momentul in care Aguerro si-a dat seama brusc ca joaca un meci care ar putea fi, la final, capital. Norocul lui Mancini a fost acela ca Tottenham si-a taiat singura craca de sub picioare atunci cand a renuntat la cel mai bun jucator din echipa, van der Vaart. Asa ca Boas culege , acum, roadele … Si, bineinteles, Mancini are o rezerva care stie sa inscrie. Dzeko joaca anul acesta rolul interpretat cu un deceniu in urma de Ole Gunnar S. Legenda care a spulberat Bayern, intr-o seara de Mai, la Barcelona …

Chelsea a jucat binisor cu Liverpool. In sensul ca a controlat aproape total meciul. Pana la golul egalizator al acestui obsedat numit Suarez. Uruguayanul, care l-a dominat fizic in meciul asta pe Ivanovic, un lucru destul de greu pentru oricine, s-a batut de unul singur cu intreaga echipa londoneza, in conditiile in care SG a obosit iar tanarul Sterlin mai are de invatat. Cormoranii puteau sa invinga chiar, dar Cech e un portar mare iar Suso, la fel ca si Sterling, mentionat inainte, este inca prea tanar.

Chelsea nu a tras la poarta si, in plus, am avut senzatia, Di Matteo i-a dispus gresit pe cei doi inchizatori, astfel ca Mikel, un jucator care nu va trage niciodata la poarta, cu exceptia cazului cand va dori sa loveasca pe vreunul din tribuna, se afla mereu in preajma careului, cu Ramires in spate. In loc sa fie invers, brazilianul avand tot ceea ce ii trebuie pentru a putea inscrie. Tehnica si tupeu. Adica ceea ce Mikel nu are.

Marea problema ramane Torres. A durat vreo doi ani pana sa ajung sa spun asta, insa nu cred ca spaniolul mai poate iesi din tunelul in care se afla si din care, din cand in cand, mai da semne de viata. Prea putin, insa. Chelsea are nevoie de un atacant care sa inscrie. Torres se bate in fiecare meci insa la finalizare este ceea ce americanii numesc „liability”.

Chicharito, Dzeko, Torres. Sau … de ce este Chelsea pe locul trei.

Parerea mea.

sursa imagini : Who Ate All The Pies

Premier League : Zambetul lui Chelsea
Octombrie 20, 2012

 sursa imagine : Who Ate All The Pies

Cand spun „zambet”, ma refer la faptul ca, in sfarsit, echipa lui Abramovich are un start care aminteste de perioada in care Europa tremura atunci cand intalnea exceptionalul angrenaj pus in practica de Mourinho, la Londra. Un mare mister al fotbalului, faptul ca acea echipa nu a castigat Champions League. Ma rog, unele raspunsuri le au Ovrebo, Barcelona, Rijkaard, UEFA si altii. Benitez, fiind unul dintre cei care se pot privi in oglinda … O alta poveste, insa …

Imaginea Evei Caneiro, nu este o intamplare ci doar un suport pentru opinia-mi ca medicul portughez devine, pe zi ce trece, una dintre vedetele echipei londoneze. Ca imagine. Daca ar fi stiut sa paseze, cred ca putea aspira la cariera in advertising a lui David Beckham.

Fara a straluci, sau a inspira senzatia de forta, Chelsea incepe a defila prin Premier League, dand, in acelasi timp, si senzatia ca echipa are potential. In fata unui Tottenham care a demonstrat, inca o data, ca devine un nume de luat in seama, si acest sezon, in calculele oricui ar aspira la titlu, Chelsea a avut momente in care a incantat dar si cateva perioade in care a fost urcata pe garduri, pur si simplu, de un Tottenham care nu mi se pare ca sufera dupa plecarea lui Modric. De fapt, la banii pe care i-a luat, as spune ca a facut o afacere excelenta. Dempsey este mai potrivit fotbalului englez dect croatul, care nu a facut mare lucru in Premier League, cota sa, din momentul plecarii la Madrid, fiind o enigma pentru mine. Dealtfel, daca ar fi sa fac un pronostic, as spune ca Modric va avea soarta unui Owen sau, experienta mai recenta, Adebayor. Nu m-as mira sa ajunga inapoi, in Anglia, intr-un an sau doi …

Imaginea jocului oscilant al lui Chelsea a fost Cech. Cand nesigur, cand providential, prestatia cehului a fost greu de catalogat astazi, in aceeasi categorie intrand si Luiz, dar si Hazard, care a avut perioade in care disparea complet din joc. Torres a facut un joc slab, simbolica fiind faza ultimului gol, cand nu a avut reactie la o pasa in fata portii a lui Mata, gloria revenindu-i lui Sturridge, mult mai atent si, implicit, prezent pe lista marcatorilor. Problema e ca Torres isi face rau siesi dar si echipei, pentru ca in astfel de cazuri antrenorul ar putea fi tentat sa introduca in teren o calamitate precum Sturridge. Tipul de jucator care iti da un gol pe meci si da senzatia unei forme senzationale cand, realitatea este ca pentru golul ala strica douazeci de ocazii. Si te gandesti unde e problema in jocul echipei. Cam ceea ce se intampla lui Ferguson la United. Acolo, calamitatea fiind Welbeck …

Eroul meciului a fost Mata, spaniolul revenindu-si, dupa un debut de sezon destul de anost. Doua goluri in patru minute si oportunitatea oferita echipei sale de a respira in fata unei Tottenham care a fost mult mai agresiva in teren. Chelsea a castigat in primul rand prin tehnica, dpdv fizic balanta inclinand, astazi, in favoarea lui Tottenham. O echipa solida.

Meciul a fost excelent, in primul rand prin rasturnarile de scor. Cel mai frumos gol al meciului a fost cel inscris de catre Cahill, un sut din vole pe care sunt convins ca si l-ar fi dorit Torres. Multi ar spune ca Gallas ar fi de vina pentru infrangerea oamenilor lui Villas Boas, cu doua „assist”-uri la primele doua goluri ale lui Chelsea. Insa, Chelsea a fost pur si simplu, mai buna. Nu impotriva oricui ci a celor care cu putin timp in urma au zdruncinat pozitia in clasament a lui United, caftindu-i pe acestia chiar pe Old Trafford. Pentru asta, cel putin momentan, Chelsea are motive sa zambeasca …

Tottenham 2 – 4 Chelsea (Gallas ’47 , Defoe ’54 / Cahill ’17, Mata ’66,’69, Sturridge ’92)

Premier League : Inconceivable
Septembrie 29, 2012

Primul mare succes al lui Villas in Anglia. Ceea ce explica euforia portughezului la un meci in care se poate considera, intr-o anumita masura, norocos. United a platit in acest meci toate privileggile de care s-a bucurat in meciul care a amanat soarele pe Anfield. Soare care a venit astazi, dupa victoria frumoasa impotriva lui Norwich. Apropos de Liverpool … ce jucator au , acest senzational Suso ?!?!?! Ma intreb daca Benitez l-a convins fara nici un motiv sa aleaga Liverpool in defavoarea Realului …

Revenind la meciul de pe Old Trafford, United a fost defavorizata de arbitru si de sansa. Cel putin trei faze in care putea primi penalty si de doua ori bara au impiedicat echipa lui Sir Alex sa intre mai repede in meci. Prima repriza, in care Bale a facut ce a vrut pe teren iar United a pasat, pasat, pasat si iar pasat, fara nici o idee care sa schimbe cursul actiunii care ducea mingea invariabil catre linia de margine sau spre ghetele celor de la Tottenham.

Nimic nu merge la United fara Rooney. A devenit mult mai clar in momentul in care Rooney paseaza pentru catastrofalul Nani, care reuseste sa inscrie desi asta nu schimba cu nimic inca o prestatie mizerabila a portughezului care pare a fi uitat, efectiv, cum sa centreze. United avea sa preeze continuu in repriza a doua, dupa ce Dempsey ridicase scorul la 3-1 insa nu a mai reusit decat un gol, bara oprind golul, la o lovitura libera inventata de Rooney si la o deviere intamplatoare a lui Carrick. Cu 136 de pase si un procentaj de reusita de peste 91%, Scholes a fost simbolul lui United in aceatsa seara : o echipa care a atacat, a pasat, insa ultima impresie a fost deloc imbucuratoare. Noroc cu jocul din a doua repriza, pentru ca dupa ce a jucat in prima United nu prea a duce a echipa de Big Four. Mai ales avand in vedere ce face , in acest debut de sezon, Everton !!! …

Da … Fara Rooney nu se poate !

Anglia, ca intotdeauna …
Mai 26, 2012

Campionat nebun in Anglia. Sezonul care s-a incheiat a stat, ca si precedentele, dealtfel, sun semnul fluctuatiilor de forma si a rasturnarilor de situatie. Nu a fost nici macar o echipa care sa se poata lauda ca nu a avut sincope, competitia semanand cu o cursa de F1 in care au contat extrem de mult timpii pierduti la boxe … A disparut, in mare parte, notiunea de Big Four, sau cel putin materializarea sa in teren, lupta celor patru granzi din urma cu patru, cinci ani, fiind inlocuita de o inclestare intre sase echipe de luat in seama intre care s-a insinuat un outsider pe care l-am anticipat, oarecum , la inceputul sezonului …

De jos in sus …

Liverpool a dezamagit crunt, desi la inceputul campionatului se parea ca, in sfarsit, va putea deveni o echipa care sa conteze, macar, in lupta pentru titlu. Echipa lui Dalglish si-a asigurat devreme locul in Europa, castigand League Cup, iar apoi a parcurs o perioada debusolanta in campionat, pierzand in fata oricarei echipe care si-a dorit sa o bata. Ciudat, insa, nu si in fata marii castigatoare a sezonului european, Chelsea, pe care a spulberat- o cu 4-1, intr-un moment in care londonezii ar fi trebuit sa chitaie dupa puncte.  Din pacate pentru Liverpool, Henderson nu a confirmat, inca, iar Caroll s-a transfoprmat dintr-o mare speranta intr-o deziluzie cel putin la fel de mare. Suarez s-a pierdut si el si pare ca regreta venirea pe Old trafford. Aud ca Liverpool l-ar vrea pe Guardiola. Ma intreb daca istoria glorioasa a clubului l-ar putea determina pe spaniol sa vina in Anglia pentru a antrena un lot care cuprinde jucatori precum Shelvey sau Spearing … Sincer, ma indoiesc.

Everton s-a trezit tarziu si a ratat inca un sezon de la care putea spera la mai bine. Un loc 7, inaintea lui Liverpool care nu le aduce mai mult decat o satisfactie pe plan local. Cred ca echipa este prinsa in aceasta stare de levitatie si nu stiu daca la anul se va putea schimba ceva. Ultimile sezoane spun ca asta este Everton.

Chelsea termina sezonul pe un loc mizerabil, sase, dar cui ii mai pasa asta, acum, la Londra. Hulita de admiratorii fotbalului programat genetic al Barcelonei, Chelsea a castigat UCL in exact cel mai slab moment al  investitiei lui Abramovich. Cel putin pe plan intern. In Premier League, Chelsea a jucat prost. Si-a dat tot interesul, insa, in competitia europeana unde, jucand slab sau nu, a inscris cinci goluri revelatiei italiene Napoli, a inscris trei goluri marii sperante a Portugaliei, Benfica, a inscris TREI GOLURI „celei mai mari echipe din istorie”, Barcelona si a inscris in finala contra lui Bayern, pe stadionul nemtilor, cu 70% din stadion impotriva, cu trei minute ramase pana la a pierde finala, cu nemtii atacand si cu echipa medicala … Probabil ca Chelsea ar fi inscris si daca se juca in dormitorul lui Hoeness. Ceea ce nu e deloc rau pentru o echipa care a jucat ANTIFOTBALUL total.

Newcastle United a dat de multe ori senzatia ca si-a depasit conditia, insa echipa din nordul Angliei a crezut in cartea sa si a tinut cu dintii de locul in Europa. Iar competitia secunda europeana castiga pentru la anul o echipa care ar putea fi mai interesata de trofeul EL decat alde Tottenham, United sau City. Macar in amintirea unei echipe cu Asprillia care juca fabulos in fata Barcelonei, cu multi ani in urma …

Tottenham Hotspur este marea perdanta a sezonului. Sa te bati un an pentru UCL si sa pierzi pe mana „antijocului” practicat de Chelsea in Europa, asta este destul de greu de inghitit de o echipa care risca a isi pierde din staruri, Bale avand deja agatat semnul „target” de gat, in urmarirea sa aflandu-se pana si marea Barcelona, aflata in fata socului de a isi pierdut carmaciul. Prestatia de aseara a catalanilor, care au spulberat „senzatia” Bilbao, ma face sa cred ca mai au ceva ierburi prin camara. Asta dca anu cumva am avut dreptate si Bilbao nu este nici pe departe marea echipa care parea in momentul in care Fabio (sau fra’su’) se facea ca nu intelege jocul de fotbal defensiv, pe Old Trafford.

Arsenal parea pierduta dar si-a revenit si a castigat macar un jucator, Chamberlain, singurul „trofeu” al sezonului. Arsenal mai ramane cu   amintirea fabulosului 3-0, impotriva lui Milan si sper, cu ambitia de a egala performanta lui Chelsea. Wenger pare a fi aflat ca in fotbal poti sa si cumperi, nu doar sa vinzi, asa ca, in cazul in care va ramane, s-ar putea sa avem o vara interesanta pe Emirates. Bani sa fie …

Manchester United a pierdut in mod previzibil titlul desi, la un moment dat, parea ca va castiga si inca la mare distanta de o echipa pe care Mancini o scapase din mana. Ferguson a mizat excesiv pe un lot slab, transferuri mai degraba nereusite si pe flerul sau de antrenor cu staif. Oricat de antrenor este, insa, scotianul, asta nu a fost de ajuns. Campania din UCL a fost o rusine, eliminarea din EL a fost o pata pe blazonul unui club urias iar sezonul intern nu a strlucit. Practic, fara Rooney, care si-a irosit un sezon impresionant, United putea sa fie sigura de un loc in segmentul patru-sapte al clasamentului. Sper ca zvonurile din vara trecuta sa se adevereasca in lunile care urmeaza, mai ales ca Sneijder si poate chiar Schweinsteiger ar putea lua in considerar niste oferte. Hazar este un vis prea indepartat, mai ales ca Ferguson l-a supervizat personal iar traditia spune ca, atunci cand scotianul face asta, este putin probabil sa plateasca suma ceruta. Ma rog, sunt sarcastic … Spoer ca lotul sa arate altfel la inceputul toamnei, altfel suntem pe garla. Scholes si Giggs vor mai adauga un an … Putin probabil sa reziste la nesfarsit …

Manchester City. Nu cred nici o secunda in ipoteza blatului din ultima etapa, cum se discuta pe plaiurile locale. Mi se pare improbabil ca City, pe propriul teren, sa fi avut grija de soarta lui QPR in PL, si sa stepte ultimile doua minute pentru a isi fi putut asigura titlul. Pur si simplu,  a fost un meci nebun, un final de campionat nebun, o rasturnare de scena cum doar Anglia poate oferi. N-am mai trait asa emotii de la campionatul in care a retrogradat senzaionala echipa a lui Middlesborough, cea cu Juninho si Ravanelli. City a castigat titlul pentru ca a crezut, pentru ca l-a readus pe tevez si pentru ca a fost cea mai buna, de-a lungul sezonului, desi a avut destule momente de cumpana. Camapania europeana a fost o rusine insa poate recupera la anul. Oricum, echipa lui Mancini are in acest moment anvergura oferita de un titlu in Premier League si poate intra la anul in teren fara sfiala demonstrata sezonul acesta la Napoli sau Munchen.

 

 

Victoria lui Chelsea din acest sezon schimba, intr-o oarecare masura, impresia asupra regresului fotbalului englez. De unde Barcelona a dat senzatia de dominatie totala a Spaniei, deodata se poate observa ca lucrurile nu stau deloc asa. Din sezonul 2004-2005, cand Liverpool a reescris istoria cu senzationala sa victorie  de la Istanbul, au avut loc opt finale, sapte dintre acestea avand echipe din Anglia printre combatante (88%), trei fiind castigate de catre englezi (38%). Spania a castigat tot trei finale din trei, prin Barcelona, insa una dintre acestea a fost oferita de Ovrebo, asa ca as fi retinut in a aplauda performanta iberica, daca ar fi fost posibil sa fac asta, vreodata. Italia a castigat doua finale din trei. Germania a pierdut doua finale din doua, insa pare a fi in progres. O situatie destul de exacta a situatiei in fotbalul european.

Legat de urmatorul Campionat European, am dubii serioase ca Anglia va face mare lucru. Sincer, m-as bucura sa treaca de grupe. Avand in vedere ca merg in Ucraina&Polonia cu Welbeck. M-as bucura, deasemenea sa vad meciurile ANgliei. S-ar parea ca TVR-ul imi va face o surpriza „placuta” si va da doua meciuri ale Angliei catre Dolce. Dar asta este o alta problema … Deocamdata, imi rezerv dreptul de a fi fericit. Pentru ca UCL  a ajuns … casa 🙂

Premier League & FA Cup : Old Big Four …
Aprilie 15, 2012

Cu alte cuvinte, parafrazand, „Old Time Old Big Four Quality England True Genuine Football”. Dap …

Everton 1-2 Liverpool FC (Jelavic ’24 / Suarez ’62 , Caroll ’87)

Everton a supus la cazne mult mai titrata si mai sonora sa concitadina, insa a avut norocul de a se afla pe terenul unde Andy Caroll a inscris GOLUL sau din acest sezon. GOLUL. Extrem de mult pentru un jucator pe care s-au platit 40-si-ceva de milioane de lire. Extrem de  mult, daca nu cumva acolo a fost vorba de altceva, mai tenebros. Caroll a trimis, insa, Liverpool, intr-o finala cu pedigree a Cupei Angliei, finala in care va da de, cel mai probabil, echipa ranita a lui Abramovich. Ranita de coltii Barcelonei. In cazul in care coltii Barcelonei nu vor fi indeajuns de ascutiti, ceea ce, evident, este imposibil, va avea grija … Platini. Il citez pe Mourinho, eu nu cred intr-un astfel de scenariu :mrgreen:

Tottenham 1-5 Chelsea (Bale ’56 / Drogba ’43, Mata ’49, Ramires ’77, Lampard ’81, Malouda ’90)

Tottenham da senzatia , in ultimii ani, ca este o echipa aflata intr-un continuu proces de a repara ceea ce a stricat, dupa ce incepuse a construi ceva promitator. Semifinala de Cupa de astazi nu a schimbat datele problemei, echipa incepand a juca intr-un moment in care Chelsea lovise, deja, de doua ori. Golul lui Bale a dus la o perioada de vreun sfert de ora in care se parea ca Chelsea se clatina. Asa cum a facut-o de multe ori. Asa cum nu trebuie sa o faca in UCL. A venit insa eroarea lui Ekotto, care nu l-a vazut pe Ramires de freaza si Chelsea a respirat. Adanc. Si a macelarit un Tottenham care nu stiu daca mai crede ca merita locul pe care il ocupa. In „noul Big Four”.

Manchester United 4-0 Aston Villa (Rooney ‘7, ’74, Welbeck ’44, Nani ’90)

Cu vreo cativa ani in urma, mai exact, vreo doi, trei, Aston Villa avea un lot si un traseu care le dadea sperante la un loc in primele patru. Acum, Aston Villa este umilita de Manchester United pentru care inscrie Welbek. Asta este o drama, in sine …  In rest, scorul asta este pentru „varu’ Roberto”. De la Sir Alex …

Arsenal nu intra in aceasta discutie din ratiuni tinand de calendar. Insa pare a fi trecut din barca naufragiatilor in cea a celor care dau macar senzatia ca se bucura de fotbal.

Norwich C. 1-6 Manchester City (Surman ’52 / Tevez ’18, ’73,’80 , Aguerro ’27,’75, A. Johnson ’90)

In afara de cele patru clasice, ieri a impresionat Mancini. Prin felul lipsit de jena in care se bucura in momentul in care jucatorul pe care a incercat sa il distruga nu facea altceva decat sa demonstreze cat de mic este italianul, ca antrenor, in primul rand. Tevez a castigat meciul cu Norwich, dincolo de un hattrick si inca o pasa de gol. A recastigat imaginea de cel mai bun jucator din lotul lui Manchester City. In rest, un meci frumos facut de City si o replica , paradoxal, buna a lui Norwich desi scorul ar spune altceva …O victorie destul de nefolositoare, insa. motivul il poate explica un italian care se zbantuia fericit pe marginea terenului. O data, de doua ori, de trei ori …

Premier League : Italian fiesta
Martie 24, 2012

Un zero – zero perfect lipsit de continut, in aceasta dupa amiaza, la Londra intre Tottenham si Chelsea. Sau, mai degraba, lipsit de continut pentru Chelsea care nu prea are ce face cu egalul smuls concitadinei de pe Hart Lane. Chelsea a pierdut cinci puncte in ultimile doua meciuri, unul dintre ele, acesta, considerat din categoria celor „de sase puncte”. Problema fostei echipe a lui Boas este ca nu prea are motive sa se planga, avand in vedere ca si City si Tottenham au practicat un fotbal mai generos

Lasand la o parte bara lui Mata, Chelsea nu prea a ajuns in fata portii lui Friedel. O putea face Torres, cu succes, insa Sturridge a pasat ca un nesimtit la douazeci de metri de locul in care se afla spaniolul, singur singurel si cu intreaga poarta in fata. In schimb, Tottenham a ratat cateva ocazii cat roata carului, scotand in evidenta trioul Terry, Cahill, David Luiz. Ceea ce ma face sa ma intreb ce ar fi putut face Mourinho cu asa materie prima :mrgreen:

Un meci italian. 99%. A lipsit doar golul victoriei, inscris cu mana si din offside de Inzaghi …

Chelsea 0-0 Tottenham 

Premier League : Clarificari
Martie 4, 2012

Tottenham H. 1-3 Manchester United : J.Defoe (’87) / Rooney (’45), A.Young (’60,’69)

Mai multe lucruri au devenit clare astazi …

O data, Tottenham dovedeste clar ca nu prea are ce cauta in primele patru, pozitia sa fiind rodul eclipsei de forma a celor trei granzi, Liverpool, Arsenal si Chelsea. Este ciudat a ajunge la concluzia asta pentru ca Tottenham a avut perioade in care oferea, poate, cel mai solid joc din Premier League. Eliminarea din Europa League nu a fost, insa, intamplatoare. Naufragiul din ultimile doua etape nu este intamplator. Mai ales in meciul de astazi, lipsa celor doi piloni ai echipei, cei mai importanti, Van der Vaart si Bale, a handicapat total jocul echipei din fata portii adverse, unde Tottenham a fost cu totul lipsita de idei.

Modrici, una dintre vedetele ultimilor perioade de mercato, a stralucit prin absenta alimentand intrebarile privind justificarea sumelor de transfer vehiculate in legatura cu jucatorul croat. Modrici nu a creat nici un moment care sa ajute echipa. Modrici nu a fost sprijinit si nici nu a cautat sa obtina sprijinul. Modrici nu merita 40 de milioane de euro sau orice altceva, nici in vecii vecilor. Asta era unul dintre meciurile in care Modrici putea demonstra ca merita banii, si nu a facut-o. Asta ar fi al doilea lucru clarificat in seara aceasta.

United 2012 este, probabil, singura formula creata de Ferguson care imi displace, in peste douazeci de ani de cand tin cu echipa asta. fara Rooney, jocul ar fi ingrozitor. Chinuit, smuls cu forcepsul. United 2012 da senzatia ca intra din obligatie pe teren. Ferdinand, Evra, Carrick nu dau nici o secunda senzatia de entuziasm. Asta in timp ce unii, precum Evans, expira mediocritate prin toti porii. Si totusi …

Fara a ameninta poarta echipei lui Radknapp, United intra la pauza in avantaj, doar pentru ca Rooney inventeaza o faza de autor, tipica unui atacant englez, si inscrie cu capul desi avea in carca un fundas advers. Apoi, pe fondul aceleiasi dominari sterile a lui Tottenham, Young a facut cele mai bune 10 minute ale carierei sale la United si a inscris doua bijuterii de goluri ducand scorul la un halucinant 0-3 pentru United, in fata unui Hart Lane care a uitat, parca, sa cante. Londonezii au cazut definitiv, golul lui defoe nefiind altceva decat a treia confirmare a dupa amiezii. DeGea este chior. Altfel, un portar bun, a aparat bine de tot in meciul asta.

In fine, ultima confirmare a zilei vine de pe Stamford Bridge. Villas Boas a demolat Chelsea, a terminat un sezon intreg si a plecat dupa ce a castigat o groaza de bani, consfintind inca o ratare a lui Abramovich, un individ care manifesta in continuare acelasi dispret fata de bani, chiar daca, paradoxal, se zgarceste in a intari cu adevarat echipa. Boas trebuia sa plece pentru ca nu a inteles nimic din fotbalul englez. Echipa sa juca de parca ar fi antrenat-o in acelasi timp Hagi, Lacatus si Ilie Dumitrescu. Adica minunat …

Premier League : Smiling Arsenal
Februarie 26, 2012

De vreo cativa ani ghinionul pare a isi fi mutat domiciliul pe stadionul lui Arsenal, fie el, legendarul Highbury, fie bijuteria hightech numita Emirates. A fost interminabila serie de scurtcircuitat permanent traseele inchipuite de Wenger, obligandu-l permanent a improviza. A fost perioada de gratie a duo-ului United-Chelsea. A fost influenta fortei intunecate a fotbalului, atunci cand Arsenal TREBUIA sa piarda. A fost tradarea lui Fabregas. Au fost ploi acide peste Arsenal.

A venit sezonul acesta in care Arsenal oscileaza intre ridicol si sublim, incapabila a isi gasi echilibrul. In fata lui Tottenham Arsenal parea pierduta, iar scorul de 2-0 parea a fi cel mai natural scor posibil, reflectia fidela a diferentei de valoare si stare de spirit dintre cele doua echipe. A venit bara lui Van Persie

Din momentul acela, situatia s-a schimbat total, iar Arsenal parea a isi fi revenit din amnezia care o impiedica a reface actiunile care, odinioara, puneau pe jar orice aparare din Europa. Tottenham nu a jucat rau insa intareste opinia ca si-a cam atins limitele. Echipa lui Redknapp a fost calcata in picioare dupa ce echipa lui Wenger a reusit nesperat sa ajunga de la 0-2 la 2-2. A fost momentul in care ros-albii au inteles ca se poate. A fost momentul in care au inteles ca ar fi cazul sa pedepseasca acordarea unui penalty care nu a fost, dar care ameninta sa loveasca si mai mult intr-o echipa deja daramata.

Rosicky a inscris , in sfarsit un gol care sa conteze , iar reusita sa a fost urmata de explozia lui Walcott, cu doua goluri in patru minute, dupa ce, pana atunci, jucase absolut lamentabil. Cinci goluri pentru zambetul lui Wenger. Pentru zambetul lui Arsenal. Care pana la meciul cu Milan mai are un hop, socul cu Liverpool. Pe care daca il castiga … italienii vor suferi pe Emirates. Chiar daca Arsenal nu mai are nici o sansa de a merge mai departe.

In acest timp, Ferguson mergea pe mana lui Welbeck. Am dat pe Digi2 la timp pentru a il vedea plavanul preferat la lui Sir Alex dadn pe langa minge, cu capul, la doi metri de poarta. Welbeck este englez, faza devenind, in aceste conditii, oribila. Noroc cu Giggs. Noroc cu Scholes. Problema etse ca acestia au, impreuna, undeva la peste 100 de ani … Bucuria de la golul doi mi se pare nejustificata. Sau tine doar de pasiunea pentru fotbal a englezilor…

Premier League : Ressurection
Ianuarie 22, 2012

Premier League isi reafirma intentia de a redeveni cel mai bun campionat din lume (daca o fi cazut de pe acest prim loc), intr-un week-end nebun, in care, dupa senzationalul 5-2 al lui Fulham in fata revelatiei Newcastle, City si Tottenham, doua echipe din Top 3, fac un meci incredibil.

Nu s-ar fi spus ca fotbalul englez va avea parte de un astfel de spectacol dupa o prima repriza lipsita aproape complet de faze de poarta. Mai ales ca ocaziile care au aparut au aratat doua echipe fara vlaga in fata portii, preocupate mai ales de jocul de la mijlocul terenului, unde nu a avut loc o lupta surda ci au alternat perioadele in care cele doua echipe au p[asat frumos, cu un plus pentru Tottenham care, paradoxal, a parut mai buna la acest capitol decat constelatia pusa la dispozitia lui Mancini.

Nebunia a inceput in repriza a doua cand City a parut a fi castigat meciul dupa trei minute exceptionale.

Min. ’56 : Cota lui Silva a urcat cu cel putin 10 milioane. USD, EUR, GBP, este mai putin important. Ce conteaza e ca spaniolul a reusit o pasa fenomenala catre un Nasri care a jucat inteligent oportunitatea oferita de genialul conducator de joc al lui City. Sutul francezului a fost imposibil de oprit de catre Friedel si Tottenham parea debusolata dupa o prima repriza in care City nu paruse capabila de o astfel de explozie.

Min. ’59 : Dzeko face singura faza utila din aceasta dupa amiaza, reusind sa stearga o minge la un corner, dupa care a urmat nabvalirea catre poarta a lui Lescott care a fost scos cu tot cu minge de dincolo de linia portii de catre coechipierii sai care vedeau meciul terminat. Ogreseala mare pentru ca …

Min. ’61 : … dupa doar doua minute de la dezlantuirea de bucurie a lui lescott, neexperimentatul Savic rascheteaza  o minge intr-un mooment totalmente gresit iar Defoe nu refuza cadoul si inscrie pentru 2-1. Un gol extrem de simplu, de neinchipuit pentru atacantul englez dupa un meci in care fiecare atingere de minge era rasplatita de adversari cu cel putin un tackling capabil sa darame si turnul din Pisa.

Min. ’65 : Dupa cinci minute in care Tottenham a prins aripi, Bale reuseste un gol de exceptie, o bolta perfecta ducand golul la un 2-2 utopic cu doar sase minute inainte. Mancini isi musca degetele si il schimba pe Dzeko care, in cele cinci minute dintre 2-1 si 2-2 a ratat cu nesimtire o faza care il dusese singur in fata portii.

Au urmat douazeci de minute in care jocul a semanat cu cel din prima repriza, Balotelli fiind absent cu o singura exceptie, foarte importanta. Italianul trebuia eliminat pentru o faza la care a lovit cu calcaiul in cap un adversar, Parker, aflat la pamant, dupa o faza in care nu facuse altceva decat sa respinga sutul violent al „nebunului”. Nu s-a lasat nici macar cu un cartonas galben iar importanta fazei, aparent fara prea mare valoare, avea sa se vada in ultimile minute ale meciului cand, dupa o ratare uriasa a lui Defoe, venita dupa inca o greseala uriasa a lui Savic, soarta avea sa se intoarca cu cinism iar Balotelli avea sa profite de ideea stupida a lui Ledley king de a face un tacling din spate in mijlocul careului. Penalty, la chiar ultima faza a meciului, iar Balotelli arata ca are coaie sau n-are creier care sa analizeze importanta fazei, si inscrie calm un gol care consfinteste, inca o data, cinismul fotbalului.

3-2 in loc de un meritat egal care ar fi pastrat un status quo la varful clasamentului. Asa, City castiga un meci de sase puncte, scapand, deocamdata, de una dintre urmaritoarele sale. Ramane insa spectacolul din teren si duelul extraordinar al celor doua galerii. Daca cea a lui tottenham este cunoscuta, fotbalul jucat astazi a reusit sa scoata din somnolenta pana si galeria lui City care a explodat la finalul meciului asa cum doar galeriile engleze pot sa o faca.

Premier League : Misery
Octombrie 2, 2011

Doar o singura echipa putea sa iasa la lumina din groapa in care s-au cufundat doua dintre protagonistele din ultimile sezoane ale campionatului englez. Bineinteles, exista posibilitatea unui egal, insa aceasta nu putea fi altceva decat o intamplare, avand in vedere ca un punct nu era nici macar un pas pe loc ci nimic altceva de cat continuarea caderii.

Arsenal a pierdut un meci pe care nu il putea castiga avand in vedere ca a disparut din jocul ei un ingredient extrem de important. Nu ma refer la jocul de pase pe care il pun pe seama lipsei de incredere si care va aparea din nou in momentul in care jucatorii trimisi pe teren vor uita ca odata, la capatul paselor lor se aflau Fabregas si Nasri. Ma refer la disparitia executiilor de exceptie, un lucru inexplicabil avand in vedere calitatea deosebita pe care o arunca in teren Arsenal. Cred ca este vorba de o uluitoare lipsa colectiva de forma, ceea ce transforma munca lui Wenger intr-o misiune aparent fara sanse.

In schimb, Tottenham incepe a isi reveni si tinde a ingrosa numarul celor care se lupta pentru versiunea 2012 a „Big Four”. Asta pentru ca au reaparut cursele incredibile ale lui Bale si pentru ca jocul echipei lui Redknapp incepe sa se lege, desi inca nu pare a putea contesta pozitia duo-ului din manchester. Insa poate rapune pe oricine, acasa, in fata unor suporteri care atunci cand intoneaza „the Spurs go marching” esti obligat sa taci.

Arsenal nu a jucat slab, insa nu are norocl a sutul lui Walcott fiind cu cativa centimetri mai sus decat unde il astepta plasa portii. A fost ocrotita de sansa la nenumarate alte ocazii ale oamenilor lui Tottenham, Defoe si Adebayor luand degeaba salariu pentru meciul asta, as spune.

Dupa sapte etape, Arsenal este pe locul 15 iar Swansea pe locul 10. Sincer, suna ca debuutul unui film horror …

Premier League : Pe mana echipelor mari …
Septembrie 10, 2011

… cum spunea astazi Florin.

Chelsea a avut un meci usor astazi, pana in final, cand o neatentie i-a pus in situatia de a se apara cu disperare, fiind in pericol de a pierde puncte dupa ce a controlat total meciul cu Sunderland. In rest, nimic nou pe „frontul Torres”, spaniolul, desi acesta a jucat doar cateva zeci de minute , parand in continuare pierdut in tricoul albastru. A uimit golul senzational inscris de Sturridge si s-a vazut clar ca londonezii au fost foarte inspirati prin transferarea lui Mata.

Daca ma gandeam ca Arsenal va zburda cu Swansea, si m-am inselat, am spus ca dintre cele cateva echipe mari care joaca afara, macar una se va impiedica. Si cea care a calcat in strachini a fost Liverpool intr-un moment extrem de nepotrivit, atunci cand se strecurase in Big Four. „The Reds” iau bataie de la Stoke iar asta nu era cu siguranta in planul lui Daglish …

In schimb, City a castigat un meci in care a avut un singur oponent : portarul din Oman al celor de la Wigan, omul limitand pe cat se poate rezultatul. Ma rog, au mai fost si niste bare, insa City impresioneaza inca o data. Cu Dzeko pe banca, Aguerro reuseste un hattrick de senzatie, iar echipa lui Mancini prinde vant din pupa … Silva pare a isi fi gasit locul in flancul argentinianului, Tevez reintra si da calitate jocului, in ciuda unui penalty ratat iar Nasri joaca de doua ori mai bine decat la Arsenal, reusind inca o pasa decisiva …

Adebayor isi face simtita prezenta la Tottenham si inscrie deja pentru echipa lui Redknapp.  In conditiile in care Liverpool a dat un avantaj oponentelor iar Tottenham si Arsenal au inceput a strange puncte, se poate spune ca razboiul in Premier League escaladeaza … Arsenal pare insa prea mica pentru ceea ce o asteapta …

Premier League : Wow !
August 28, 2011

debutul fulminant de anul trecut al lui Chelsea, urmat de o cadere incredibila si inexplicabil de lunga, ma impiedica sa emit previziuni, insa ce s-a vazut in aceasta dupa amiaza pe White Hart Lane, impresioneaza.

In timp ce Chelsea nu impresioneaza, desi pare a avea ceva sperante, avand in vedere cateva transferuri ce par a readuce entuziasmul in lot, manchester City face deja uitat jocul slab din Supercupa. In fata lui Tottenham, probabil, a facut cel mai bun joc din ultimii ani, demoland efectiv, intr-o ora, o echipa deloc oarecare.

Desi Dzeko a facut furori, demolandu-l pe Kaboul si demonstrand ca a reusit sa se adapteze fotbalului britanic, a impresionat jocul echipei, pentru ca a fost prima data cand pe teren City a desenat trasee clare de joc. Nu stiu daca venirea lui Nasri a dus la asta, dar venirea francezului, excelent, azi, dealtfel, a transferat ceva si din jocul lui Arsenal, pasele rapide si executiile cu calcaiul venind in avalansa.

Tottenham a avut cateva momente bune dar apararea lui City s-a descurcat cu toate ca este , in acest moment, cu o clasa sub compartimentul median si cu doua sub cel de atac, unde Aguerro a iesit clar in evidenta, chiar daca bosniacul Dzeko a stralucit. Argentinianul pare a interpreta un rol in genul celui jucat de Rooney la United, venind mai mult in spate si lasand tancul bosniac sa stea in gura portii. Avandu-i in flancuri pe Nasri si Silva, echipa asta se dovedeste in stare sa doboare pe oricine.

City doboara Liverpool de pe un loc unde nu prea a ajuns in ultimii foarte multi ani si pare in stare sa se bata cu toata lumea pentru a pune mana pe titlul. Si , poate, Mancini nu este chiar varza, cum insista sa demonstreze, pana acum …

Sunt impresionat … Wow !!!

Premier League : Diferenta de clasa
August 22, 2011

Paradoxal, diferenta de valoare a loturilor nu este atat de mare precum s-ar putea crede. Tottenham nu are un lot rau, in timp ce lotul lui United s-a subtiat  cu fiecare sezon care a trecut, de la plecarea lui Tevez …

Manchester a inceput tare, avand in spate palmaresul zdrobitor in fata lui Tottenham, pe propriul teren. Avea insa a ceda in fata jocului de gherila pe care l-au propus londonezii, meciul devenind unul de uzura in partea a doua a primei reprize. A „stralucit” doar Welbeck, extrem de slab in prima repriza, asta in timp ce Berbatov si Chicharito isi mancau unghiile pe margine …

A doua repriza a inceput in nota de dominare a lui Tottenham. Iesirea la joc a echipei lui Redknapp a lasat spatii mari in apararea londoneza, astfel ca Welbeck a avut ocazia de a se descurca mai bine, omul putand fi considerat omul meciului, cu un gol si o pasa de efect la golul lui Anderson.

Mi-au placut DeGea, Anderson de la United si kaboul de la Tottenham, in timp ce este clar ca rooney este din alta liga. Ceea ce ma face sa ma intreb ce ar fi facut englezul intr-un lot stelar precum cel al Realului sau Barcelonei. In acelasi timp, devine clar cat de naturala a fost castigarea UCL atunci cand aveai in lot un Rooney, Tevez sau CR7 …

Ce vremuri …