Joe
iunie 1, 2014

jj

Cred ca primul lucru de care ai putea vorbi ar fi interpretarea formidabila a celor trei actori care intruchipeaza personajele pilon ai acestei povesti. Dar nu voi face asta … Prefer sa ma refer mai intai la film. O privire de ansamblu. „Joe” este o cutremuratoare incursiune la nivelul cel mai de jos al universului white trash, acolo unde acesta devine tolerabil, acolo unde saracia lucie americana se intalneste cu iadul in care drifters, junkies si alcoolici ajunsi in stadiul de zombies isi disputa mizeria cu o ferocitate demna de masculii alfa ai unui clan de sobolani luptand pentru un tron care, dinalmente, nu le va aduce decat moartea. Daca intelegi ce vreau sa spun …

„Joe” vorbeste direct despre degradarea umana dar in acelasi timp ofera si o mostra a conceptului de „prietenie” in forma sa cea mai onesta. Daca alte filme „white trash” reflecta America rasista, „Joe” te poarta acolo unde mizeria infrateste eliminand barierele ce tin de culoarea pielii. Filmul este magistral conceput de catre regizorul DG Green, omul luandu-si revansa cu aceasta ocazie pentru catastrofa numita „Your Highness” … O coloana sonora … stranie si inspirata, in acelasi timp, si o serie de elemente stilistice care aduc aminte de stilul lui Malick.

Acum, ar fi timpul sa vorbesc despre acting… „Joe” este cel mai bun rol al lui Cage de la”Lord of War” incoace si unul dintre cele mai bune roluri pe care amercianul le-a facut vreodata. Cred ca poate fi conisderat rolul care il reafirma ca un actor de top, fiind capabil de a sterge amintirea compromisurilor facute de Cage pentru a isi depasi conditia de falit. Tye Sheridan a atras atentia in „Mud” iardupa acest rol intra direct in categoria „next star”. Rol incatator. Minunat …

Nimic nu ar fi fost posibil, cred, fara prezenta unui anume Gary Poulter. „G-Daawg” este un personaj cu potential cult. Iconic, probabil. Un personaj care intruchipeaza perfect limita de jos a existentei umane. Poulter a reusit un rol FABULOS fara nici un fel de efort. Gary Poulter era un drifter alcoolic in carne si oase. Era. Pentru ca in acest moment … nu mai este.

gp

Film mare de tot. Nu ma asteptam …

Mud
august 11, 2013

md

Nu am putut a imi scoate din minte ideea ca asist la o versiune moderna, white thrash, a celei mai bune povesti americane a tuturor timpurilor. Doi adolescenti aflati in cautarea aventurii care ajuta un proscris in peisajul mlastinos al sudului dominat de maiestuosul Mississippi. Arhetipul copilariei americane transformat in punct de referinta al literaturii americane de catre fabulosul Twain si nemuritoarele sale „Aventuri” ale lui Huck Finn. DIn punctul meu de vedere una dintre cele mai bune cinci carti pe care le-am citit vreodata.

Daca Matthew McConaughey se simte excelent in ambientul sudist, limbajul vernacular al zonei potrivindu-i-se de minune (dealtfel omul este un texan veritabil), si din punctul acesta de vedere prestatia-i fiind conform asteptarilor, trebuie mentionat rolurile fantastice facute de catre cei doi debutanti, Tye Sheridan si Jacob Lofland. Exceleaza Tye Sheridan, al carui personaj il avantajeaza. Tanarul este fabulos si cred ca are un viitor mare de tot in fata, mai ales ca a avut deja privilegiul de a debuta sub bagheta unuia dintre geniile greu de inteles ale cinematografiei actuale, T. Malick. Presupun ca interactiunea cu omul ala te modeleaza intr-un anumit fel, iar Sheridan a trait experienta asta.

Filmul in sine are parte de o poveste oarecum anosta, insa este ceva in spatele fiecarei povesti desprinse din universul white trash, care atrage. Presupun ca este vorba de contrastul cu stralucirea pe care filmul american o acorda, cliseic, vietii din State. FIlmul white trash oifera o alta perspectiva air asta intriga si starneste curiozitatea. Intr-un fel, umanizeaza America. Dealtfel, simbolul acestei antiteze este chiar rolul interpretat de Reese. Abisala dinstanta dintre „Blonda de la Drept” si deprimanta Juniper !!! … „Mud” subjuga intr-un fel straniu. Este un film bun de tot, chiar daca am senzatia ca IMDB il suprapreciaza intr-o oarecare masura. Parca nu este atat de bun precum „Winter’s Bone”, insa este pe undeva, pe acolo …

Cinefilia : Marian, Filme-Carti, Angela, Piratul Cinefil, Julia, Ioana