The Maze Runner
decembrie 2, 2014

mr

Nu ma atrag deloc distopiile ce implica adolescenti, o categorie de filme care face furori prin box office-ul planetar, de la un timp incoace. Cred ca singurul film de genul asta care mi-a placut a fost „Tomorrow, When the War Began”. Un film cu un destin trist, o franciza care nu a fost sa fie. Ma rog, probabil si aceea m-ar fi plictisit, pana la urma, asa cum se intampla in cazul „Hunger Games”, de exemplu, o serie al carei magnetism imi este, pur si simplu, strain …

„The Maze Runner” pare a fi cel mai bun scenariu din categoria young-adult-dystopian-science-fiction, sau cum o fi catalogat genul asta. Pare, pentru ca nu am mare incredere in filmele urmatoare. Fara a avea vreun contact cat de mic cu seria lui Dashner (sincer, nici n-am de gand sama arunc asupra literaturii sale), m-as mira ca omul sa fi reusit sa repete reteta care a stat in spatele acestui film.

Marele atu al filmului este acela ca reuseste sa mentina suspansul indeajuns de mult incat sa nu se alature majoritatii filmelor de gen, etichetate ca predictibile. Pana la urma, iti trece prin cap ca pustiul va reusi, ca va salva ziua/turma/lumea, sau ceva de genul asta, dar, in cazul in care nu ai citit cartea sau vreo cronica fara spoiler alert, nu prea ghicesti cum o va scoate eroul la capat. Ceea ce mi se pare reconfortant, din punctul de vedere al mancatorului de popcorn, contribuabil la profitul respectabil al productiei.

Altfel, o treaba excelenta, din punct de vedere al efectelor speciale, pentru cele doar USD 34 MIO investite. Singurul lucru pe care l-as reprosa ar fi distribuirea intr-un rol pasager a lui Will Poulter, care mi se pare cel mai talentat din gasca aia de pusti. Cand spun asta, ma gandesc la prestatia sa din Wild Bill.

 

Film extrem de placut. M-as bucura ca ceea ce urmeaza sa fie la nivelul primei parti.

We’re the Millers
noiembrie 5, 2013

wm

„We’re the Millers” este un road trip movie care nu iese cu nimic in evidenta. Sincer, am senzatia ca nu va lasa in memoria celor care l-au vazut mai multe urme decat a lasat, la vremea sa, „RV”, un film din aceeasi categorie, cu Robin Williams, cap de afis. Astfel, nu prea imi explic felul in care IMDB il ridica deasupra multora din comediile bune ale acestei perioade. Ma intreb daca nu cumva responsabila pentru acest succes nu este chiar show-ul de streaptease pus in scena de J.A (sau vreo dublura premium)…

„We’re the Millers” nu este un film rau. Am ras decateva ori, desi nu am ajuns la stadiul de a varsa lacrimi. Are un umor care devine indecent pe alocuri, dar asta este, deja, un cliseu imbratisat de majoritatea comediilor mainstream. Apropos … o groaza de clisee si aici, fara ca asta sa produca grimase, avand in vedere caracterul superficial, de vacanta, al scenariului. Acting bun, personaje reusite, atat cat se poate obtine de la o astfel de comedie. Cred ca Will Poulter, pe care il remarcam inca de la „Wold Bill”, este actorul care a investit cel mai mult talent in filmul asta. Nu degeaba, as spune :mrgreen: … Da bine la CV cuplul Aniston/Roberts …

„Este The Millers” un film bun ? As spune ca nu pacaleste. Amuza, adica isi atinge tinta. Cred, totusi, ca este oarecum supraevaluat de IMDB.

Wild Bill
septembrie 22, 2012

 

Desprins din universul white trash britanic, „Wild Bill” impresioneaza prin realism si prin naturaletea comportamentala a personajelor, respingand orice idee de eroism. Indivizii implicati in actiune traiesc intr-o societate dura, brutalitatea fiind o stare de fapt, insa modul in care acestea isi manifesta agresivitatea este cel haotic, caraghios, departe de corgrafiile spectaculoase ale filmelor lui John Woo, ceea ce scade din valoarea comerciala a filmului insa ii confera un plus de autenticitate.

Deloc spectaculos si nici macar socant, „Wild Bill” este un film de festival, o felie de viata pusa in scena de cativa actori care isi fac bine treaba, cuplul Charlie Creed Miles – Will Poulter oferind o prestatie actoriceasca peste medie. Dealtfel am senzatia ca Poulter va fi un star intr-o zi, figura sa de copil maturizat prea devreme calificandu-l pentru un tip de roluri care se lasa destul de des cu  adevarate capodopere.

Totusi, n-as putea spune ca filmul m-a impresionat, povestea din spatele sau fiind destul de fada, reactia smulsa fiind, mai degraba, un „so what?!” decat un extaz cinefil. As spune ca este usor supraapreciat de catre IMDB care il coteaza peste 7. Insa nu este un film slab ci doar unul care vorbeste despre un adevar cunoscut si destul de raspandit.

Cinefilia : Florin, Marian, Adina, Filme- Carti, Angela – despre o mare surpriza a anului trecut, Teo, Piratul, Laura M., Julia, Radu, Daniel Urda, Idei din corcodus