O lume atat de frumoasa …

Este o lume atat de frumoasa …

Soarele care apune muribund in spatele muntilor pe Inca Trail pentru a rasari furibund si fierbinte deasupra stancilor din Wadi Rum … Ploaia care inunda campiile din  Cherrapunji sau verdele care sugruma versantii coastei Nā Pali … Negura care se ridica deasupra Blue Mountains sau raul care se sinucide iar si iar si iar, sarind in haul Kerepakupai Vena, pentru a oferi ochilor uluitoarea Salto Angel  … Lumea pierduta de pe crestetul Roraima Tepui sau Zambezi urland turbat la picioarele Victoriei …

Atat de multe locuri de vazut, atat de multe experiente de trait, un paradis care ne inconjoara, atat de tangibil, atat de aproape … atat de …

Ceea ce este mai frustrant este ca multi, prea multi, indecent de multi dintre cei care au privilegiul de a fi la o departare de doar un telefon de astfel de locuri, doar un telefon dat agentului lor de turism, ei bine, isi irosesc sansa cu dezinvoltura, petrecandu-si timpul mai degraba in compania unei bauturi pretentioase, a unei stripteuze ridicol de scumpe sau a unui Blackberry cu efecte mai adictive decat ale cocainei venite din suburbiile Bogotei …

O societate cu porniri hedoniste iti susura persuasiv in ureche ca tot ceea ce iti face placere merita incercat, si asta legitimeaza actiunile celui care isi cheltuie banii asa cum crede de cuviinta … Poti alege luxul orbitor iar asta nu te impedica a calca in locuri unde frumusetea naturii anihileaza simturile lasand in urma uluiala, insa, la un moment dat, luxul acela orbitor te impiedica sa ajungi la puritatea naturii, la esenta sa … Este asemenea luminii oraselor care te impiedica sa vezi cerul … Este ca si cum ai conduce relaxat pe Ara Tapu fara a vedea culoarea imposibil de descris a Pacificului …

In acelasi timp ma intreb daca noi, cei din afara sferelor delimitate de cristale Swarovski si diamante flawless stralucind de pe suprafata celui mai neinsemnat dintre obiecte, ma intreb daca noi vedem cerul … Dintre blocurile astea cenusii si dintre facturile care se aduna, tot mai inrobitoare … Ma intreb daca lumea asta care ia forma unui streang are o iesire la cer …

Mi-ar placea sa vad lumea prin oglinzile lunetelor de pe Empire State Building … In aceeasi masura in care sunt recunoscator ca nu vad lumea de la nivelul solului, frant de durerile starvitiei, privind in ochii fara urma de mila ale unui vultur pandindu-mi ultima suflare …

Este o lume atat de frumoasa … Si atat de cruda , atat de nedreapta …

inspirat de un comment al lui Florin