„Atentie la pana de vultur” sau Fantomele copilariei

In urma cu ceva timp, am revazut un film …

Candva, prin anii ’80, probabil ’86 sau ’87, in micul oras in care am copilarit , la unicul cinema de aici , a rulat un film … Se numea „Atentie la pana de vultur” … Filmul nu este prea important , nefiind subiectul principal al acestui film, ci conjunctura in care l-am vazut … Era in perioada de maxima abrutizare a societatii comuniste … Televiziunea insemna un program cotidian propagandistic de spalare de creiere , cateva ore de osanale aduse sistemului … Eram copil si una din singurele bucurii era „Gala desenelor animate” , o bataie de joc de 10 sau 15 minute , in care am urmarit stransoarea cenzurii , trecand de la  „Tom si Jerry” la „Mihaela” si apoi tampeniile alea in care cresteau holde si rasareau sonde, fabrici …

Unica portita ramanea cinematograful … Tin minte ca se editau programe pe hartie infecta, si comparam filmele care aveau sa ruleze in luna urmatoare la cinematografele din judet … La noi filmele bune rulau „mereu” mai tarziu 🙂 … Filme chinezesti , comedii italiene , ceva filme politiste (am vazut Bullit !!!) …  Tin minte ca filmul rula doar daca erau 15spectatori, si de multe ori alergam prin oras sa gasesc musterii, pe banii mei … Daca tin minte pretul era undeva la una sau doua monede din acelea de aluminiu … cred ca de 5 lei … La filmele de succes, era greu sa prinzi loc, asa ca stateam pe unde apucam … Tin minte un film indian la care am stat undeva pe scena aproape langa ecran … Vedeai un rahat , dar eram fascinat … Cand ma gandesc ca acum pot vedea un BlueRay , parca nu imi vine sa cred … „Toate panzele sus” l-am vazut stand in fund la baza scenei …

Magia cinematografului avea sa ramana chiar si sub asaltul VHS , din anii dinaintea revolutiei … Apoi am fost din ce in ce mai rar , fiindca cinematograful ca institutie este dupa parerea mea in stare de colaps … Fenomenul mall incearca  sa il resusciteze , insa, sincer, sunt sceptic ca va reusi, desi mi-as dori … Oricum, cu toate gadget-urile high-tech, atmosfera din cinematograful copilariei a disparut … Si sper din suflet ca atunci cand spuna asta sa nu aduc vreo lauda custii comuniste, fiindca nici prin cap nu imi trece sa fac asta … 

„Occhio alla penna” este un film cu Piedone … Un Western Spaghetti, combinat cu Italian Comedy, in care Bud Spencer este secondat de Amidou, un actor marocan alaturi de care a facut un cuplu care mi-a incantat copilaria intr-un alt film, „Cei Treisprezece de la Barletta”, pe care nu am reusit sa il identific pe imdb.  

In urma cu ceva timp am revazut un film … din pacate nu am reusit sa regasesc si acea atmosfera a copilarie, desi asta mi-am dorit … Cred ca de vina a fost sistemul 5.1 si  performantele recente ale IL&M ,care mi-au alterat iremediabil nivelul de perceptie, „ridicandu-mi” standardele la un nivel pe care nu mi l-am dorit … Un nivel care ma impiedica sa ma bucur ca un copil de un film vechi si bun …

Cred ca asta este unul dintre efectele secundare neplacute ale calatoriei prin viata …

sursa imagine : aici