Acum cam 19 ani am inceput sa ascult rock … Brusc. Nu ascultam nimic, imi placea sa citesc. Apoi, la scoala, a inceput sa se asculte Metallica si Guns n’ Roses … Am cochetat cateva saptamani … Apoi am auzit Obituary … Si in aria lor am ramas … Insa intre timp am ascultat si altceva, dar de placut mi-au placut doar trupele de metal. Exceptand , bineinteles, Nirvana.
Ani buni, am adoptat tipologia vestimentara a generatiei grunge … Camasi in carouri, pulover larg, blugi tociti, tenesi … Plus parul lung si un lant din metal ordinar la gat … La un moment dat purtam agatat de lantul respectiv un lacat … In afara de excentricitatile astea nu prea am participat la activitatile comunitatii rock din orasul in care traiam, pentru ca nu asculta nimeni ceea ce imi placea mie, iar eu detestam curentul heavy, care facea numerosi prozeliti in perioada de dupa revolutie …
Nu voi lungi prea mult discutia, ce vreau sa spun este ca am avut tangente cu fenomenul rock , si pot purta o discutie pe tema asta … Din punctul meu de vedere, miscarea rock a cam disparut din Romania, fiind inlocuita de „comercial” … N-am mai vazut gastile de atunci, nu am mai vazut tineri care sa cante la chitara in parcuri, n-am mai auzit termenul „rockoteca” , au disparut aproape complet tricourile negre imprimate cu coperti de albume … Am vazut unele, candva, la un magazin … Atarnau langa unele cu „Italian Gigolo 100% ” … Am senzatia ca rock-ul a trecut in underground, si nici pe plan international nu sta prea bine … Trupele de anvergura au imbatranit, din spate venind nenumarate nume mici, cu un succes relativ, dar incapabile spun eu sa intre in lista de „monstri” … Sau poate vor intra, pentru ca istoria trebuie recalibrata …
Astazi discutam cu o colega … Acum ceva timp, pe neasteptate am auzit ca este fan Jacson … o stiu de mult, si niciodata nu spusese asta … Brusc Jackson pe iPod, Jackson la trei cuvinte, Jackson tricou, Jacson DVD, Jackosn peste Jackson … Am acuzat-o de snobism, dar mai mult pentru ca ma amuza sa o vad atacandu-se …
De vreo cateva zile o aud vaitandu-se ca nu are cu cine sa mearga la AC/DC … Azi imi intinde iPod-ul … Imi indes castile in urechi si ” Back in Black” … Si am expus o parere …
Cred ca la concertul din 2010 , de la Bucuresti (daca va avea loc), piata va fi plina de „pitziponci” … Snobi care nu au auzit in viata lor de AC/DC, care nu simt nimic ascultand muzica lor, dar care isi vor incarca iPod-urile cu melodiile australienilor, doar pentru ca va fi la moda … Mi-am intrebat colega ce va face la un concert AC/DC …
„Voi asculta muzica „…
„Vei asculta muzica ?! … Adica, ai senzatia ca te duci sa stai pe scaun ? „, am intrebat zambind, pentru ca incepeam sa inteleg cu cine am a face …
„Baaaa, tu n-ai fost in viata ta la un concert … Eu am fost la Madonna si …”
Nu avea rost sa o intreb daca a fost la un concert old fashion de metal … Am intrebat-o doar daca a fost vreodata in vama …
” Nu ma duceam eu acolo, cu toti paduchiosii” imi raspunde , aranjandu-si iPod-ul care trecuse pe „Thunderstruck” …
M-am retras din acea discutie, in care a intervenit comentatorul „Silence’s Blog”, pe numele sau Babitz … El incerca sa ii vorbeasca de „Lake of Tears” … Un esec anuntat.
Multi dintre cei care vor merge la AC/DC ar trebui sa inteleaga ca uriasa trupa inseamna altceva decat Brian Adams … A merge acolo inseamna sa participi, sa canti, sa sari, sa simti un solo made by Angus … Sa intelegi ceea ce inseamna AC/DC … Si snobismul nu are ce cauta in prezenta acestora … Cred ca multi ii confunda cu Scorpions 🙂 …
Multi dintre cei care vor merge acolo si nu vor simti nimic, decat inghesuiala si lipsurile organizatorice, nu inteleg ca AC/DC au cantat intodeauna doar pentru „paduchiosii aia” … Lor au sa le ia banii si nu le vor da nimic in schimb, pentru ca nu vor putea intelege mesajul …
Nu vreau sa generalizez, si nu vreau sa lezez sentimentele nimanui, dar am senzatia ca si fara aceasta reclama agresiva, numele AC/DC ar fi atras destul de multi fani … Cei adevarati … Vechi sau noi, dar fani …