Archive for the ‘Guests’ Category

Fuga de colinde …
Decembrie 23, 2011

Ne-am adunat vreo zece colindaci să vă urăm prea fericite sărbători și să vă recomandăm câteva filme oarecum de sezon.

Adina

 Crăciun à la Bergman: Fanny and Alexander

Sub toată puzderia de brizbrizuri, mese pantagruelice, pupături pe obraji rumeni și îmbrățisări de rubedenii întru măsurarea taliei celuilalt, Ingmar Bergman a dosit câteva elemente/sentimente primordiale și caracteristice sărbătorii: angoasa și imprevizibilul. Nefiind neapărat un film despre Crăciun ci mai degrabă un basm moralizator-apăsător-intravenos, Fanny and Alexander îi dedică totuși o anticameră tapetată cu roșul organic, chirurgical specific lui Bergman și opulent decorată cu personaje baroce, discursuri vii, cu personaje vii și discursuri baroce …

Marian

Mâine seara vine Crăciunul şi după o sesiune de colinde şi mâncăruri alese parcă ar merge şi un film. Nu ştiu alţii ce preferă, dar eu în preajma sărbătorilor îmi place să vizionez Home Alone. Da, ştiu e un film tipic de sărbători, e o comedie expirată cu un băieţel şi nişte hoţi proşti, dar îmi place. Mă distrează de fiecare dată când îl văd şi cred că din 1992 încoace l-am văzut de vreo 20 de ori. Kevin mă face să intru în atmosfera Crăciunului, să zâmbesc, să apreciez cina de Crăciun alături de cei dragi şi chiar mă face să mai suport încă o zi de cumpărături. Probabil că un altfel de film ar fi mai potrivit ca o recomandare ţinând cont de tema sesiunii, dar pentru restul genurilor avem vreo 363 de zile la dispoziţie. Merry Christmas and a Happy New Year! Vizionare plăcută.

Andres

Cine nu are o familie de Craciun sa-si cumpere una! Cam asa as rezuma “Surviving Christmas”, un film tare simpatic si tare de sezon. L-am vazut de vreo patru ori pana acum si nu pot spune ca m-am saturat. Acum nu stiu exact daca e vorba de subiect in sine, de actori sau de Ben Affleck in mod special. Hmm, da, Ben Affleck e de vina! Il gasesc tare simpatic si rolul ala e perfect pentru el. Parca nu as fi astezat-o langa el tocmai pe blondina de Applegate, dar se pare ca fac echipa buna. Cel putin la ciondaneli si la sanius. Craciunul se petrece in familie! Un mesaj perfect.

Matiuska

M-am tot gandit zilele astea la un film deosebit pentru perioada asta, mi-au venit in cap tot felul de Singur(atati) acasa si alte mici comedioare absente din platforma consacratilor de filme de genul asta; m-am gandit ca v-ar placea si The Holiday care e o mixtura nu chiar cheesy, am ajuns apoi departe la Modern Times si la ideea ca un clasic ajunge, aproape negresit, in suflet si ca pe deasupra va mai si umple chipurile de zambet, dar nu, aleg Serendipity care mi se pare de departe cel mai potrivit pentru iubire, caldura si obraji colorati. Sa aveti un Craciun fericit!

Klausen, adica Stefan, adica eu.

O lume inca imaginara, calda, fara zapada, fara Hrusca si colindele-i depresive, fara zurgalai, o lume in care renii se vor fi scufundat de mult … Cu exceptia cazului in care se vor fi transformat in amfibii iar Santa ar fi evoluat catre o forma mai vesela a “Omului din Atlantis”, jucat, demult, de Patrick Duffy, mai cunoscut drept unul dintre personajele obositor de pozitive ale legendei “Dallas” … O lume fara zambet, o lume fara Craciun, o lume in care cadourile au fost inlocuite de jafuri iar colindatorii de ucigasi anuntati de huruitul ruginit al jetsky-urilor turate salbatic … O lume trista, dominata de blazare, unduitoare, precum mirajul unui Craciun de mult uitat …

Nu am sa pretind ca am vazut filmul asta de fiecare Craciun, pentru ca nu este asa. L-am vazut o singura data, cred ca pe un post german care hotarase ca printre zecile de ore cu Macaulay Caulkin in varianta preteen, adica foarte soft, printre “oooh, brazi frumosi”, apfelstrudels si bere neagra in editie limitata de sarbatori, ar merge si doua ore de evadare intr-un viitor indepartat, umed si post-apocaliptic. Si, sincer, chiar daca filmul nu avea nici in clin nici in maneca cu spiritul Sarbatorilor actuale, in timp ce il vedeam, pentru o clipa, m-am gandit ca intr-o lume a apelor, Mos Craciun e musai sa aiba branhii …

Waterworld, by Kevin Costner …

Piratul Cinefil

Daca anul acesta spiritual sarbatorilor e saracacios de-a binelea poate din lipsa zapezii, a oamenilor bine dispusi sau a urarilor de genu ce am vazut intr-un scurt-metraj jegos ce bantuie pe aici.

 

 Filmul meu recomandabil pentru starea de fericire in jurul sarbataorii de Craciun e Polar Express, o animatie pentru copilul din noi, o adevarata calatorie spre binecunoscutul taram al lui Mos Craciun, un adevarat traseu plin de peripetii, umplut cu imagini splendide desprinse dintr-o iarna de vis si o imaginatie bogata pentru a trezi sentimentele de fericire/bucurie.

Khronos

Cristi

Cu riscul să fiu off-topic, o să recomand de Crăciun un film… având ca temă Crăciunul. 🙂 Mai exact este vorba despre Surviving Christmas, un film din 2004 cu Ben Affleck, pe care l-am văzut recent şi care mi-a plăcut. Nu-i perfect, nu-i lipsit de exagerări, nu-i lipsit de defecte, dar este funny. Recomandarea lui merge pe linia: nici nevasta ta nu-i perfectă (dac-o ai, iară dacă n-o ai atunci iar nu-i perfectă, nefiind nicicum) dar ai luat-o pentru calităţile ei şi nu pentru cusururi. Aşadar, ca un exerciţiu de a privi, recomand un film cu doar 5.0 pe IMDB, relaxant, nesolicitând altceva decât muşchii faciali şi antirasist, în sensul că poate fi vizionat de către oricine.

Poison Whiskey

 They’re selling hippie wigs in Woolworth, man!

Regizorul Bruce Robinson s-a întors anul acesta după o lungă absență, dar ”Withnail & I” este filmul pentru cu care va intra în istorie. Iar în apropierea sărbătorilor, putem învăța câte ceva despre excese de la personajele din acest film. Richard E. Grant și Paul McGann plonjează într-un vârtej auto-distructiv antrenat de alcool, toate tipurile de droguri existente și (printre alții) Jimi Hendrix. What a piece of work is man! Dar există și o morală, iar ca să fie totul limpede – și fiindcă chiar nu are rost să ne speriem de spoilere în acest caz – voi dezvălui finalul:

Radu

Cu ocazia Crăciunului recomand filmul Bad Santa (2003). Pentru că e în temă, are umor negru de calitate, îl are printre actori pe regretatul Bernie Mac, şi a fost primu care mi-a venit în minte când am primit provocarea lu’ Adina. A trecut vreme bună de când l-am vizionat.. aşa că intenţionez să-l revăd şi eu cu acest prilej. Ho! Ho! dragii moşului.

 

Mind games. Sau ceea ce nu vrem de la filme …
Iulie 30, 2011

Buticul” arunca manusa …  Filme pe care nu le-am inteles … Pai, sa vedem …

AdinaInland Empire

E deja tautologic să spun că Lynch-ul ultimilor ani stă ca un demiurg oriental într-o bulă de unde privește zeflemitor la omenirea mișunătoare pe sub fundu-i prețios…din gloată ridic timidă o mânuță: domnu Lynch înțeleg că mătăluță ești dăștept nevoie mare și că te afundași în stratosfera visării mai ceva ca Mister Cobb, da’ aruncă-mi domne și mie o sforicică înnodată cu-o ațică de sens, dă-mi și mie o bucățică de cod să-ți descifrez și eu Inlandu. Domn Lynch se scotecește în buzunarele largi și îmi întinde ceva. Hai maestre, iar îți bați joc de mine, ce să fac cu iepurii ăștia? 

 

Poate că nu alergătura după cheia descifrării e soluția ci o deconectare, o permisivitate, o transcedere până ce logica nu că dispare, dar devine alta. Catatonică redare, traumatic rezultat.

 

Andres 

Pentru aceasta sesiune am cautat putin in sertarul cu filme si unul singur mi-a sarit in ochi ca fiind pe cat de bun pe atat de enervant. SAW. Ok, nu toate au fost bune. Din cele 7 poate ca vreo 3 sau 4 au fost tari, restul… umplutura. Cineva a avut o placere sadica de a se juca cu mintile noastre, ale celor care l-am urmarit. De ce era nevoie de atatea parti pentru a ajunge la finalul (genial) care a fost? Mai multe filme, mai mult bani. Am inteles asta. Dar totusi…

Culmea ar fi sa mai apara unul!

Stefan

” … Universal acclaim … nota uriasa pe IMDB … Rotten Tomatoes in genunchi … Cativa dintre bloggerii cinefili extaziati …

Nimic nu parea a sta in fata celui care se anunta a fi unul dintre cele mai bune filme ale anului si care, in ciuda unui advertising mai degraba modest, reusea sa se aleaga cu o nominalizare la Oscar, intrand in cursa pentru o categorie pretentioasa si avand parte de o concurenta stelara, sfarsind prin a pierde in fata prestatiei magnifice a unei Natalie Portman aflata intr-un moment de gratie …

M-am ales cu o poveste terna si absolut comuna, a unei iubiri care se vestejeste, salvata de jocul impecabil al actorilor si de realismul extrem in care este cufundata istoria acestora … De fapt n-am inteles nimic.

Dar stau si ma intreb : Intelege cineva ceva din viata asta ? … Asa ca, probabil, „Blue Valentine” chiar a fost un film bun … „

Film Sinopsis

Adina ne provoacă din nou la o sesiune cinefilă. De data aceasta trebuie să vorbim despre un film de neînţeles, despre un film la care am rămas mască nu datorită calităţii ci datorită faptului că n-am priceput scopul, ideea şi esenţa acestuia. V-aş fi scris ceva despre Mulholland Dr., dar pe Lynch vrei nu vrei tot îl mai înţelegi, v-aş fi scris despre Fântâna lui Aronofsky, dar şi printre zecile de tone de filozofie tot pricepi esenţa. În aceste condiţii vă scriu de Slipstream, sau despre singurul film fără logică. Povestea unui scenarist pe moarte ce pendulează între două realităţi e o tortură greu de digerat chiar dacă te pricepi la filozofie. Regizat de Anthony Hopkins, Slipstream e pentru mine un haos de neînţeles, iar dacă aceasta este versiunea marelui actor asupra lumii, da-ţi voie să mă îndoiesc de fericirea unui titan.

 

Cătălin-Stalker

do you like my poetry?

marturisesc ca am vazut destul de multe filme ale caror intelesuri nu le-am prins; pentru scrierea asta am ales sa ma opresc asupra dead man-ului lui jarmusch din 1995, nu ca sa critic, ci dimpotriva! a incerca sa dai un inteles filmului inseamna sa-ti ocupi mintea cu prostii si sa nu te bucuri de o experienta cinefilmica adevarata! asa am facut eu: pe masura ce vizionam, incercam sa disting itele, cand mi-am dat seama ca pierdeam ce era mai important, adica filmul in sine care se scurgea pe langa mine! sa nu depasesc alea 100 de cuvinte: mi se pare fascinant ca gabriel byrne, a carui aparitie pe ecran nu depaseste 1 minut, reuseste sa nu treaca neobservat, astfel incat dupa ani si ani, la intrebarea: -„in ce filme a jucat gabriel byrne? raspunsul sa vina prompt:- „in dead man, etc”.

Diana

M-am gandit ceva daca sa scriu la tema propusa de data aceasta de Adina despre Imaginarium of Doctor Parnasus al lui Terry Gilliam (overrated kitch if you ask me) sau despre ceva de Lynch. Raspunsul e insa destul de clar: Lynch e indubitabil maestrul lasatului cu gura cascata, cu parul zbarlit, cu o expresie de what the fuck is going on. Pe mine cel putin Mulholland Drive m-a încercat greu cu ale sale lesbiene, vorbe alandala și indicii de nedescifrat. Cred că până la urmă, în ciuda tuturor scenariilor și speculaților despre înțelesul filmului, răspunsul e unul singur: nu are niciun sens. Silenzio deci!

Josephine

Au fost multe filme, de-a lungul vremii, pe care am crezut că nu le-am înţeles. La a doua vizionare însă sau la o sedimentare corespunzătoare peste noapte, cu revelaţiile de rigoare, am reuşit să le dau de capăt. A fost unul (THE ONE adicătelea) care însă m-a chinuit, m-a sucit şi eu l-am răsucit, ne-am certat în revizionări şi NIMIC frate! Această ciudăţenie a cinematografiei (pentru mine) este Mulholland Dr. al lui Mr. Lynch, care în afară de o incitantă scenă de sex dublu-feminin nu mi-a transmis nimic deosebit. După a 3-a vizonare am încetat să mai caut substraturi …

 

KhronosThe Boys from Brazil

Film autist, dar totuși simpatic. Maestrul Olivier în rol de evreu cu accent de Strangelove tre’ să-l oprească pe Gregory Peck în rolul lui Mengele din misiunea lui de a-l clona pe Führer și a da startul celui de-al patrulea Reich. Cam de tot râsul și toată jena, but nevertheless digerabil.

Filmul e plin de nume sonore, cu potențial, însă rezultatul final suge. Scenariul e de vină în primul rând, dar nici regia nu se lasă mai prejos. De văzut în vreme de mare sictir, poate cu începutul unui nou val canicular

 Simplu și Genial

As fi mentionat Death Proof (poate cel mai slab Tarantino) sau Irreversible (pe care nu l-am inteles si nici apreciat, cu exceptia Monicai) sau chiar Tropic Thunder (bleah…). Insa aleg un alt film pe care toata lumea l-a laudat si cu care eu nu m-am impacat deloc: Little Miss Sunshine. Nu a fost nici comedie, nici drama, nici nimic, decat o adunatura de oameni fara scop in viata si fara niciun dorinta de a schimba aceasta. Nici macar Abigail Breslin nu poate schimba parerea mea, chiar daca nu sunteti de acord cu ea.

 

Piratul cinefil

Cum am auzit de un  film de neinteles care si-a facut de cap si altceva nu a vrut cum  mi-a si sarit gandu la Mulholland Drive, dar acel tip  de “mister” nu mi-a placut,mai mult m-a scos din sarite…astfel o sa iau pe “altcineva” la puricat…mergem pe ceva de genu:”de ce Steven Seagal  mai e distribuit in  filme ?? ca sa ma scoata din sarite ??J))”glumesc dar totusi de ce??

 

Si acum  la modul serios :Primer, un film  greu de inteles si in acelasi timp o ciudatenie in adevaratu sens al cuvantului,te arunca uneori intr-o confuzie totala, din moment in moment iti vine sa-i dai pace,te zbati ca pestele pe uscat asteptand finalu.Ca idée e cat se poate de original dar  lasa de dorit la capitolu regie si interpretari,un SF “low buget” bun in momentele cand vrei la modu serios “sa te scarpin in crestet”…

Tloni

pentru cei care acum 10 ani aveau in jur de 20 de ani, trilogia Matrix a insemnat probabil mult mai mult decat ar fi meritat. daca primul Matrix a fost o masinarie infernala superb conceputa, o explozie de efecte speciale revolutionare, filozofie la moda, cyberpunk goth si anarhism radical [„what do you see? businessmen, teachers, lawyers, carpenters. these people are still a part of that system, and that makes them our enemy”] – urmatoarele doua parti au esuat in grandilocventa si clisee new age. din acest motiv am si renuntat sa decriptez toate enigmele cu care fratii Wachowski, confundand un film cu o revista de integrame, si-au condimentat trilogia pana la sfarsit.

monologul final nihilist al lui Smith ramane, oricum, singurul moment artistic din Matrix Revolutions.  

Dictionar
Mai 22, 2011

Util. Foarte util. In cazul in care rasfoiesti revistele de anunturi matrimoniale 🙂 …

 sursa : mail

Drept la replica, by Laura


he he he … Aia cu Long Time Single este bestiala 😆

Show. Freak Show …
Mai 20, 2011

La indemnul Adinei, 17 amatori de ciudatenii actoricesti isi dau cu parerea asupra unor prestatii atipice care au insistat sa ramana intiparite pe retina … Ce a iesit, va invitam sa vedeti mai jos …

Adina

Aleg nu una, ci trei apariții ciudate în cadrul aceluiași film, Velvet Goldmine, un Jonathan Rhys Meyer superstar asexuat, un Christian Bale groupie hipiot și un Ewan McGregor flușturatic nevoie mare 🙂

 

 

Tomata cu scufiță

Sunt fană Johnny Depp, așa că-l urmăresc destul de îndeaproape. Îmi plac rolurile lui năstrușnice și ieșite parcă din lumea asta. Jack Sparrow sau the Mad Hatter n-au fost nu știu ce apariții șocante, nici măcar Sweeney Todd. Asta până a început să cânte. ;)) Recunosc că la asta nu mă așteptam de la el, deși știam de când a apărut filmul că e un musical horror, da’ parcă nu-mi venea să cred. 😛 Apoi ar mai fi Angelina Jolie deghizată în bărbat în Salt și Cate Blanchett în I’m not there, film pe care nu l-am văzut până la capăt. Să nu mai zic de Joseph Gordon Levitt in rolul din Misterious Skin – șocant, de-a dreptul.

Marian

Adina aruncă din nou mănuşa numai că de data asta armele alese au fost apariţiile ciudate, apariţiile şi prestaţiile sărite de pe axa normalului oferite de actorii pe care îi apreciem pentru fiecare film.  Tema propusă e una incitantă şi ar necesita câteva pagini dar ca să nu vă plictisesc am să mă rezum doar la câteva apariţii.

Încep  lejer cu un rol surprinzător oferit de Brad Pitt în producţia fraţilor Cohen, Burn After Reading. Chiar dacă Pitt a mai avut roluri cât de cât asemănătoare sincer nu mă aştept să-l văd în rolul unui asemenea prostănac dar mai ales în rolul unui personaj care sfârşeşte aşa :

Partea feminină e mai surprinzătoare pentru că sincer nu mă aşteptam să o văd goală şi lipsită de inhibiţii pe Nicole Kidman alături de fostul ei soţ. 

Ciudată dar de bun augur a fost şi înfăţişarea lui Charlize Theron in Monster. Pentru acest film frumuseţea actriţei a fost cu totul ascunsă sub un machiaj atât de bună încât cu greu necunoscătorii o pot recunoaşte.

 

Aş mai zice ceva despre Jospeh Gordon Levittt in Killshot, despre Ewan McGregor in pat cu Jim Carrey (I love you Phillip Morris) dar mai ales despre Steve Buchemi – probabil actorul cu cele mai suprinzătoare miniroluri dar m-aş lungi prea mult aşa că vă las să vă delectaţi şi cu alte opinii.

Cinefilescu

 ok, un actor într-un rol în care nu credeam să joace.

actorul e toate pe care le-a avut vreodată, cu o singură excepție.

categoric, nu-mi imaginam să-l văd în acele roluri.

mai exact:

după ce-am văzut acea excepție, nu mi l-am mai putut imagina pe Hanks în vreun alt rol.

așa a putut interpreta rolul de acolo, încât pentru mine n-a mai fost Tom Hanks, ci Forrest Gump, teleportat în viața reală.

acum, înțeleg pe undeva că Forrest Gump a putut juca în adorabila ciudățenie The ladykillers sau în mai-mult-ca-convingătorul Big (Vreau să fiu mare) – acestea chiar necesitau o oarecare doză de Forrest Gump.

poate chiar și că s-a putut metamorfoza în gardianul din uluitor-de-bine-realizatul The green mile (Culoarul morții) – până la urmă fiecare om ar trebui să se simtă cel mai mare prost în viață la întâlnirea cu negrul din film.

dar parcă nu-l prea pot vedea pe Forrest în filme precum Cast away (Naufragiatul) sau Road to perdition.

și nicidecum în Saving private Ryan (Salvați soldatul Ryan), Philadelphia ori Catch me if you can.

și chiar nu-mi pot imagina cum a jucat în siropuri precum The Da Vinci code (Codul lui Da Vinci) sau Sleepless in Steattle.

cât despre Bachelor party, ce pot spune?

total de neimaginat!

ce ciudat, nu găsesc nicăieri un actor numit Forrest Gump.

dar sunt sigur că există.

știu sigur că l-am văzut în filmul vieții, într-un rol extrem de ciudat, al unui personaj genial numit Tom Hanks.

Tloni

pt ca sunt intr-o perioada Bowie sau pt ca la Cannes s-au intamplat niste chestii, o sa raspund altfel. cel mai ciudat cantec pus intr-un film e asta. colder than the moon, red like jungle burning bright:

Imi cer scuze, insa imi este imposibil sa inserez clipul de pe Vimeo. (Stefan)

Radu

Nu o lălăiesc prea mult cu storcătoru de memorie şi multe amănunte în acestă postare. Primele roluri care mi-au venit în minte care să rezoneze cu cerinţele acestei sesiuni cinefile au fost:

Christian Bale în Machinistul şi Javier Bardem în No Country for Old Man. Şi că tot am dat de creaţia fraţilor Coen în cea din urmă menţionare.. rapid mi-am adus aminte de Burn After Reading.

De menţionat că fraţii ăştia, întotdeauna m-au surprins cu nişte personaje mai atipice.

Aşa că-l scot la înaintare pe emblematicul Brad Pitt cu cu un rol secundar în acest film, care m-a spart şi amuzat teribil.

 

După partea lui în Snatch – comedia mea preferată (sau Twelve Monkeys), nu mă aşteptam să văd că-i pică atât de bine în pielea unui alt măscărici. Per ansamblu, actorul s-a afirmat în ochii lumii cu roluri de om chipeş.. serios; timp în care atenţia mea nu-l aprecia prea mult (nu că i-aş contesta profesionalismu) .. asta până la proba contrarie, când mi-a devenit simpatic. Check this out…

sau ::aici:: o selecţie de secvenţe cu dânsu :))

şi pe urmă un mare SPOILER (ATENŢIE!), a cărui final de scenă m-a luat prin surprindere încât am derulat de 2 ori backward, să mă holbez mai atent la splash :))

Diana

Cand am primit propunerea Adinei de a scrie despre prestatia unui actor ce m-a lasat cu gura casca, m-am gandit instant la rolul memorabil al lui Christian Bale din dostoievskianul The Machinist. Piele si os e putin spus, e mai rau ca un fotomodel anorexic. Bale e incredibil (in sensul de ,,nu pot sa cred asa ceva”) in rolul scheletelui insomniac si fantasmagoric. Cu siguranta un thumbs up de la mine, doar iti trebuie cojones la modul serios ca sa joci in felul asta.

I rest my case..uitati-va bietul cum arata, cred ca a flamanzit luni intregi:

 

Milf și Petrov

Tanti mama lu’ Cristoooooos…

… băiatu’ matale iar îşi pune mărăcini în cap!, o anunţau îngrijoraţi câţiva copii.

Pula, madam uitase complet de Messia. După o naştere cu probleme, o căsnicie ciudată, venise timpul să bea şi ea o cafea adevărată (Doncafe?) şi să stea la o telenovelă ca orice femeie normală la cap.

Adevărul e că, nu ştiu de ce, Dumnezeu parcă-mi ia minţile când vine vorba de această premiantă a teatrului şi filmului evreieşti. În sensul că uit mereu exact cât de prost joacă. În absolut toate ipostazele abordate: de la interviuri până la telenovele. E ciudat şi cum se refac aşteptările întru alt viitor şoc. Această actriţă care confundă teatrul antic cu cinematografia modernă mă fentează de fiecare dată şi mă face să mă minunez de amnezia mea absolut inexplicabilă de la o prestaţie la alta. După un episod din “Iubire şi onoare” am văzut “Maria şi marea”. În ambele i-a reuşit o Antigonă aproape perfectă.

 

Anda

Tom Cruise in Tropic Thunder. E atat de convingator ca da de gandit.

Ștefan

Mult timp am considerat ca asta este cel mai bun rol al sau … Sunt convins ca eram rautacios, avand in vedere ca prin anii ’94-’95 nu il consideram un actor mare. Neincrederea avea sa dispara odata cu „Seven” … Au urmat „Fight Club”,”Joe Black”, „Devil’s Own”, franciza „Ocean’s”, halucinantul „Benjamin Button” venit in cel mai bun sfarsit de an cinematografic din ultimii zece ani, sau senzationalul rol din „Inglorious Basterds” … Iar Brad Pitt a devenit unul dintre adversarii redutabili si foarte putini ai lui Deep in ceea ce priveste cel mai bun actor al momentului … Insa, undeva, intr-un colt al memoriei a ramas acel rol demential … Cu atat mai atipic astazi … Asta daca nu cumva pe canapeaua aceea nu statea Axl Rose


Simplu si genial

Eu unul urasc ca D-zeu, daca o exista, sa fie bagat si prin filme intr-o intruchipare omeneasca. Asa ca am fost cam oripilat cand l-am vazut in Dogma, nu numai uman, ci chiar femeiesc. Ba mai mult, actrita nu are talent decat la cantat, parerea mea: Alanis Morissette. Oh, my God, brrr

 

Cătălin

trebuie sa marturisesc ca m-a bucurat propunerea adinei, pentru ca tema ei se potriveste perfect nu doar unei prestatii actoricesti mai putin obisnuite, ci si unui film. acest film este tropic thunder(2008) si daca ar fi sa aleg totusi un actor cu o aparitie wow, acela este tom cruise alias les grossman. pe tom cruise chel si cu burta jucand desantat intr-o comedie „controversata” nu ma asteptam sa-l vad. sincer, nu stiam intreaga distributie a filmului cand l-am vazut prima data si mi-a luat ceva timp pana sa-mi dau seama ca e si tom pe acolo:))

o multime de situatii amuzante in tropic thunder in care e implicat tom cruise, dar pentru final am lasat un video cu „playa” les grossman de la mtv movie awards 2010; cu un pic de „mahmureala” inainte…

Jovi

M-ai pus pe ganduri cu aceasta noua sesiune si mi-a fost tare greu sa aleg pe cineva sau pe altcineva. Cu mare greutate, am ales actrita mea favorita (cel putin din punct de vedere al frumusetii) si anume pe Charlize Theron. Asteptandu-ma mereu sa o regaseste ca o frumusete angelica, gata sa ia suflul oricarui barbat si nu numai, am fost pur si simplu terifiat de aparitia sa in Monster, probabil (iar dupa altii sigur) cel mai bun film al sau de pana acum: daca nu stiam ca ea apare in film, pur si simplu nu as fi recunoscut-o. Imaginea in oglinda poate dovedi aceasta:

 

Am vazut pana acum toate filmele lui Ryan Reynolds – si cele bune si  cele mai putin bune. Am o pasiune si eu, ce sa zic! Il stiti probabil  din celebrul Van Wilder sau The Proposal. As avea multe filme cu el de  adaugat, dar ma voi rezuma la cel care m-a facut sa zic „holy crap! ce  ti-au facut baiete!” si anume Paper man. Aici este Captain  Excellent, prietenul imaginar al scriitorului – personajul principal –  si nici acum nu-mi vine sa cred ca s-a lasat vopsit in halul ala si  imbracat ca Superman, cu chilotii peste colanti.

Alias Green

Am vazut pana acum toate filmele lui Ryan Reynolds – si cele bune si  cele mai putin bune. Am o pasiune si eu, ce sa zic! Il stiti probabil  din celebrul Van Wilder sau The Proposal. As avea multe filme cu el de  adaugat, dar ma voi rezuma la cel care m-a facut sa zic „holy crap! ce  ti-au facut baiete!” si anume Paper man. Aici este Captain  Excellent, prietenul imaginar al scriitorului – personajul principal –  si nici acum nu-mi vine sa cred ca s-a lasat vopsit in halul ala si  imbracat ca Superman, cu chilotii peste colanti.

 

Bomboana de pe tort e Robert Sheehan – Nathan din seria Misfits. Este  primul rol in care l-am vazut, dar la fiecare episod ma mai trezeam cu  cate un „wtf! asta e nebun!”. Mai multe nu am de zis, trebuie sa-l  vedeti in actiune: Nathan.

Khronos

Kinski în Aguirre der Zorn Gottes al lui Herzog, mirific! Lipsea să şi muşte capul maimuţei şi ar fi fost mai mult decât perfect.

Cafeneaua Turistica

Unele filme devin clasice printr-o singura scena – Scena cu scaunul din Basic Instinct, extrem de indrazneata pentru cinematografia de atunci.

 

 George

Nu, n-o sa vorbesc de alde Sean Penn in filmul asta. Are cine sa scrie de ei! Priviti aici, mai bine, un rol delirant intr-un… sa-i zic film?!… o chestie facuta in gluma. Noi ne-am jucat, dar prietenul nostru Mihai (in rolul racketului Boris) a fost de senzatie! Jurnalist de profesie, cu niste clipuri la activ (Fara Zahar etc.), Mihai este un mare comic nedescoperit, care insa, daca va aparea pe marele ecran, va rupe! O mentiune si pentru maestrul Kristea, care nu vrea si pace sa faca film, si talentata Liana, „recent intoarsa dintr-un tuneu peste ocean”.

(Clipul a fost scurtat special pentru blog – de acolo salturile din montaj! – si continua povestea din alt scurtmetraj in care, la final, nefericitului in amor Kristea ii exploda in moaca grenada pe care i-o lasase racketul Serioja…)

 

Soare african
Aprilie 25, 2011

 

 

 

 imagini primite de la Mihai R.

Alte imagini :      Shark Alley      &     Ocean

Vrajeala. (nici o legatura cu Merlin&Co …)
Aprilie 19, 2011

Adina

Hm, în principiu aveam în minte geniala scenă din New York, I love you, darși Matiuska s-a gândit la ea, așa că o să aleg una potrivită alizeului monden gerontofil care bate pe la noi:

I will die soon, Venus. Can I touch your hand?

That’s one chat-up line I haven’t heard.

– I’m impotent, of course.

Thank Christ. 

But I can still take a theoretical interest. 

Have you been thinking about me?

All the time I was in hospital. 

 

What did you think about me?

I saw your body. 

Which part? 

Your hair. Your feet.Your legs, your behind, your eyes. 

My eyes?

Your elbows. Your cunt. 

Oh, shut up. You can touch my hand. 

Only with your fingers. Anything else will make me vomitous. 

Can I ask you, have you ever been in love before? 

[she smiles]

 Matiuska

„idont know about you, but i found that shit very romantic!”

clickaiciclip-ulîntreg

Tloni

dupa parerea mea o fata care sugea cadele in public incearca, subconstient, sa fie violata. dar nu trebuie sa faceti cum vrea ea. mai bine va bagati cu replica asta subtila si scapati fara cazier.

Andres

How You Doin’?

Aceasta este cea mai tare replica de agatat pe care am auzit-o pana acum in filme si nu am vazut putine. Cei care au urmarit Friends stiu despre ce vorbesc ! Si replica nu e asa oricum, ci spusa de Joey si numai de Joey. Pentru a fi clar ce spun aici va invit sa urmariti clipul… pentru iubitorii de Friends va fi un reminder placut, pentru voi ceilalti, luati aminte!

Marian

Adina mă provoacă din nou la o sesiune cinefilă deosebită. De data aceasta ne-a propus să ne reamintim câteva replici şugubeţe pline de romantism capabile să cucerească o femeie sau de ce nu, mai multe. Ei bine trebuie să mărturisesc că subiectul m-a pus un pic pe gânduri dar după ce am scotocit prin cutiuţa cu amintiri, doar câteva mai par la fel de tentate.

Pentru început  îmi aduc aminte de vocea plăpândă a lui Johnny Depp din Don Juan de Marco care la un moment dat rostea plin de romantism următoarele cuvinte: „There are only four questions of value in life. What is sacred? Of what is the spirit made of? What is worth living for? What is worth dying for? The answer to each is the same. Only love.” Înarmat cu o asemenea replică mi-e greu să cred că un don Juan al zilelor ar rămâne fărăpereche.

Pentru a continua cu glucoza mă mai folosesc de Dracula :”I have crossed oceans of time to find you”,  de un personaj (tipul ala din Love Actually îndrăgostit pe ascuns de Keira Knightley), al cărui nume nu l-am reţinut dar a cărui gest (îl puteţi vedea aici) a impresionat milioane de femei  şi de Tom Cruise care a obţinut rezultatul dorit înainte de a utiliza toată artileria ( „Jerry Maguire: I love you. You… you complete me. And I just… Dorothy: Shut up, just shut up. You had me at „hello„.

Replici de agăţatar mai fi cu nemiluita, dar ca să nu mai lungesc va mai spun că cea mai sinceră replică care mi-a trecut prin memorie a fost cea folosită de Billy Cristal în When Harry met Sally, un film cu un romantism pe gustul meu:” I love that you get cold when it’s 71 degrees out. I love that it takes you an hour and a half to order a sandwich. I love that you get a little crinkle above your nose when you’re looking at me like I’m nuts. I love that after I spend the day with you, I can still smell your perfume on my clothes. And I love that you are the last person I want to talk to before I go to sleep at night”.

Josephine şispiriduşul

Din umila mea experienţă cinematografică foarte greu am sustras un film în care să mi se fi părut o replică de agăţat trăsnită. Şi stătui şi mă gândii şi uite că-mi răsări în minte un film văzut recent care deşi nu m-a încântat mai deloc am reţinut o chestie care mi s-a părut oarecum originală (spun oarecum deoarece eu una n-am mai întâlnit-o). Despre ce vorbeşte Josephine? Uite că spune despre Just Go With It, un film slăbuţ cu un final previzibil. Ce a fost însă amuzant este replica eternă pe care personajul central masculin o foloseşte pentru agăţat: Nevasta mea mă bate, dar nu divorţez din cauza copiilor. Sunt nefericit! Eh, ceva de genul, înţelegeţi voi. Mai culmea era că omu era neînsurat, fără copii, dar inventa o familie pentru a aduce în pat femei. Şi mai culmea este faptu lcă, pentru el, chiar funcţiona!

Khronos

Una dintre cele mai bune replici de agăţatauzită recent e în stand-up-ullui Robin Williams – Weapons of self destruction – „Hey baby! Were your parents retarded? ‘Cause you sure are special!”

  

Pe lângă cea de mai sus, dacă ar fi să răsfoiesc lung-metraje probabil una din cele mai memorabile replici îi aparţine maestrului Pacino în Scarface.

“You’re good looking, you got a beautiful body, beautiful legs, beautiful face, all these guys in love with you. Only you’ve got a look in your eye like you haven’t been fucked in a year.”

Cătălin

„grea misiunea Adinei de asta-data, din punctul meu de vedere cel putin! prima replica care mi-a venit in minte de cum am citit mail-ul a fost asta: „suck me beautiful” provenita dintr-un american pie sau un alt film de genul asta. bine, in film nu era chiar replica de agatat, cei doi erau deja singuri intr-o masina pe unul din dealurile americii, dar la vremea respectiva mi s-a parut mai mult decat amuzanta replica. apoi m-am gandit la replica asta: „i give you a million dollars to sleep with your wife”, dintr-un film cu Robert Redford si Demi Moore, din care doar atat am retinut. desi nici asta nu pare o replica de agatat (sau ma insel?!), lui Robert Redford i-a reusit! in fine, mi-a mai venit in minte asta: „there is a party in my pants and you are invited” din Anchorman:the legend of Ron Burgundy. bine, lui Steve Carell nu i-a iesit chiar asa, dar celor care nu au vazut filmul nu vreau sa le stric placerea vizionarii! cam atat.”

Piratulcinefil

Tare mult mi-am batut capu pana sa gasesc o replica de agatat meseriasa si numa cum imi aduca minte de comedia Hitch, chiar un film predestinat pentru asa ceva avand in prim plan un consiler anonim in relatii , un fel de « doctor love » (Will Smith) care ajunge sa se indragosteasca de-o jurnalista (Eva Mendez). Alex „Hitch” Hitchens,”the date doctor” are o vorba:”Basic principles: no matter what, no matter when, no matter who… any man has a chance to sweep any woman off her feet. He just needs the right broom.”

Si atunci sa vedem ce poate ,o replica  care mi se pare tare amuzanta : “I mean, you’re sending all the right signals – no earrings, heels under two inches, your hair is pulled back, you’re wearing reading glasses with no book, drinking a Grey Goose martini, which means you had a hell of a week and a beer just wouldn’t do it. And if that wasn’t clear enough, there’s always the “fuck off” sign that you have stamped on your forehead.”

Scena o putetivedeasiaici la clip 3.

Ștefan

O sesiune propusa de Adina aduce in discutie o tema care, pe mine, cel putin, m-a bagat total in ceata … „Cea mai inspirata metoda de agatat” pe care am intalnit-o intr-un film … Grea sarcina, pentru ca, in general, filmele care ma atrag nu abunda in astfel de scene …

Prima chestie care mi-a trecut prin cap a fost pumnul in mutra si urarea „Welcome to Earth!” adresata de Will Smith extraterestrului doborat din „Independence Day”. Avand in vedere ca entitatea venita de peste mari si tari si spatiu a ramas in prejma vajnicului actor-rapper, presupun ca replica a avut succes …

M-am gandit apoi la sarada pus la cale de Phil si Claire Dunphy intr-unul din episoadele „Modern Family” in care el joaca in mod catastrofal un personaj fictiv, Clive Bixby, insa hohotele de ras m-au impiedicat sa retin replicile …

Am sormonit in memorie insa o astfel de scena refuza sa se materializeze in vreo amintire cat de cat demna de a fi mentionata. Si apoi, brusc, a aparut in mintea-mi imaginea sa. Zgarcit, egoist, invidios, mincinos si departe de a aduce cu un latino lover, cel mai de succes loser din istoria cinematografiei zambea stapan pe imaginea dezastruoasa pe care o avea despre sine …

My name is George. I’m unemployed and I live with my parents”

 

Inconfundabil, George Constaza in al 86-lea episod din „Seinfield”, „The Opposite”, experimenteaza opusul a tot ceea ce reprezinta, agatand cu o sinceritate debordanta … Si … successs !

Daca nici asta nu a fost o replica de succes, atunci, chiar nu stiu care …

Cinefilescu

cea mai cea replică de care știueste din Forrest Gump (1994).

de care știu, nu pe care o știu.

de fapt, nimeni n-o știe – poate o va descoperi posteritatea, cine știe…

sunt sigurcă nu ținedoar la femei, ci și la bărbați.

adică mai ales la bărbați.

și, mai alesulmaialesului, la bărbațiidiscutatori de chestiunipolitice.

cine nu știe la ce mă refer, să (re)vadă filmul, atent la secvența din imagine.

chiar merită! (nu să fie atent la secvență, ci să vadă filmul).

în ceea ce mă privește, a fost printre chestiunile care m-au agățat definitiv de acest film.

Radu

Păcat că nu-mi aduc aminte altele mai demne de menţionat la ora asta..cu siguranţă le am stocate undeva prin tenebrele minţii, însă deadlineul mă presează. Am încercat să mă ajut folosind Googleu … dar peste tot mi s-au părut îndulcite peste măsură şi fără haz.

Îl bag în lipsă de altceva mai bun, pe irezistibilu’ Austin Powers în Goldmember (2002) cu:

„You might not be the best looking girl here, but beauty is only a light switch away” – hahaha>:))

Planeta Junior

Did I mention my leg is 44 inches(1.12m) from hip to toe, so basically we’re talking about 88 inches of therapy wrapped around you for the bargain price of... (la unison ) 3000 dollars. Pretty Woman

 Jovi 

Normal ca eu consider ca cele mai tari replici de agatat o femeie sunt cele pe care le cunosc eu personal 😀 (si pe care, tot normal, nu o sa vi le spun). Am fost fermecat insa de unele imagini sau cuvinte din filmele vazute de-a lungul vietii mele, cum ar fi indrazneata replica a lui Meg Ryan in Top Gun („Take me to bed or lose me forever!”) sau de mai recentul, superbul si ineditul buchet de morcovi pe care i-l ofera Ashton Kuther lui Natalie Portman in destul de criticabilul No Strings Attached.

Imi plac insa oamenii indrazneti si care isi declara inca de la inceput intentiile. In acest context, il aleg pe actorul meu favorit, Javier Bardem, si modalitatea lui de a se apropia de doua femei superbe in Vicky Cristina Barcelona:

„-You’re asking us to fly to Oviedo and back?

-No, we’ll spend the weekend.  I’ll show you around the city. We’ll eat well, we’ll drink good wine, we’ll make love.

-Who exactly is going to make love?

-Hopefully, the three of us.

-Look, senior, maybe in a different life.

-Why not?  Life is short. Life is dull.  Life is full of pain.  This is a chance for something special.”

Integral aici

 Filme pe Bune

“Bond, James Bond”. 

„Our love is like the wind. I can’t see it, but I can feel it. ” din A Walk to Remember

Ziua Pacalelii nu pica intotdeauna pe 1 Aprilie …
Aprilie 1, 2011

Că tot a venit 1 aprilie e vremea deci pentru o noua sesiune filmica in tandem sezonier…

Așa că ne adunarăm în număr de 18 să vă spunem ce filme ne-au păcălit,  ne-au dat cu finalul peste ochi și cu putreziciunea lor pe la nas, ne-au dus cu zaharelu,  ne-au fraierit mișelește, ne-au oferit cu totul altceva decat ne-au promis, atat în sensu ăl bun cât si în ăl rău 😀

Adina

Bă ce m-a păcălit The Mist, ce scatoalcă mi-am luat, ce final memorabil-împuțit, în lipsa ăstui final cretinoid catartic probabil că filmul s-ar fi disipat intr-o ceață neinteresantă. Bineînțeles mi-am luat-o și de la The usual suspects, dar cel mai tare și mai tare m-a păcălit Save the green planet, te paseaza nemilos de la o extremă la alta, te convinge că fiecare opțiune e valabilă și veridică, extratereștrii există, ba nu, ei sunt rodul unei imaginații infectate social, un ba da-ba nu care se oprește într-un zid de beton ce-mi facu un cucui dureros.Tot din cutia asiatica Symbolo treabă imprevizibilă, adică ce poate fi mai imprevizibil ca apăsarea unui buton sub formă de, mă scuzați, puță, declic ce nu știi ce-o să-ți aducă. Buried sau Cubul, în general  filmele care presupun claustrare și spații închise au svâcu ăsta zefelmitor și deși le bănuiești traiectoria labirintică parcă tot îți aruncă un pumn de spuză în ochi.

Marian

Adina  m-a îndemnat să vă vorbesc despre filme care m-au păcălit sau despre filme care m-au lăsat cu gura căscată (la modul bun). Scotocind prin cutiuţa cu amintiri am găsit o amintire  plăcută despre The Game, semnat David Fincher. Când l-am văzut prima dată am avut impresia că regizorul mă ia peste picior, că îmi oferă un thriller ciudat, un joc în care şi eu şi personajul principal suntem nişte păcălici ghidaţi măiestros de un regizor talentat. Nu am bănuit nicio secundă că totul este un joc bine pus la punct,  că totul este un teatru minunat perceptibil de foarte puţini.

La capitolul film care m-a prostit, care m-a dus cu zăhărelul încă de la primul teaser, trailer, poster, vă spun că am înghițit momeala întinsă de Skyline. Sincer mă aşteptam la un sf. de calitate, la un film cu extratereştrii foarte bun, plin de efecte speciale şi cu o distribuţie anonimă dar care se putea remarca. Ei bine după vreo 30 de minute eram debusolat dar speranţa că redresarea e posibilă nu a murit. Din păcate aproape de final speranţa a murit iar cu ea şi răbdarea mea. Sincer vă spun nu am fost păcălit de foarte multă vreme aşa de tare cum m-a păcălit acest film.

V-aş mai spune câte ceva despre Max Payne, Slipstream-ul lui Anthony Hopkins dar nu e momentul să o lungesc prea tare.

Matiuska

Da, mmmm pacaleli, poi ma gandeam la ele, dar totusi n-o sa va vorbesc despre un film care ma pacalise din prezentare si dezamagit/uimit dupa vizionare, pentru ca am o poveste mai nostima de dat din casa.

Asadar, se face ca eram acum ceva timp in urma intr-un concept de flirting-dating-something cu un El, si care intr-una din seri ma invita sa privim un film, stiind cumva de pasiunea asta a mea pentru vazut-placut-vorbit despre ele, filmele.

„Film??” zic eu cu privirea-mi sceptica, „nu vrei sa ne uitam mai degraba la un concert?” vazandu-l pe el, colericul, nu indeajuns de linistit pentru detaliile din viata lui, nu foarte curtenitor cu estetica asta cinematografica, „deci nu, insist, hai sa nu ne uitam la film”.

Si acolo ma aflam eu dupa 2 ore, in fata ecranului, asteptand sa inceapa cel mai @_@ film din viata mea, neincrezatoare in capacitatea omului de a ma impresiona, izolata vizibil si cu cana de ceai de tei langa gura, doar-doar s-adorm in fata minunatului.

Ei bine si va spun, ca nu stiu cum mama naibi s-a intamplat, dar a fost prima ciocnire din viata mea cu Jim Jarmusch, Night on earth, despre care va pot vorbi astazi douazeci de minute, in epitete, fara sa respir!!

In ciuda faptului ca la scurt timp dupa asta intalnirile noastre au luat sfarsit, intotdeauna imi voi aminti de acest domn El asociindu-l cu mesieur Jarmusch si cu seara in care a reusit sa ma pacaleasca.

😀 Happy Punked Day to you all!

Cafeneaua turistica

Shutter Island

Teddy Daniels (Leonardo DiCaprio) pleaca in misiune pe o insula, intr-un spital de psihiatrie, pentru a gasi o criminala evadata. Este real sau totul se desfasoara in imaginatia lui Teddy?

Desi constructia imaginata de Scorsese iti ofera unele indicii (mai ales visele eroului principal), totul te indeamna sa vezi realitatea din punctul de vedere a lui Teddy. Bineinteles, experimentele pe oameni, mai ales in acea perioada, sunt o realitate demonstrata, asa ca de ce n-am fi avut de-a face cu asa ceva si aici?

Vorbim de un film extraordinar, cu un final care vine sa-i intareasca calitatile. Reuseste sa iti arate cat de tributar esti unor clisee si cat de usor ai putea fi influentat de modul de prezentare a lucrurilor.

Tomata

Ador filmele cu final neaşteptat, cu twist de-ăla te bucuri că în sfârşit vezi o chestie la care nu te-ai gândit deloc. Primul film de gen pe care l-am văzut a fost Dot the I. Mult mi-a plăcut. Tare mult. Normal că nu zic despre ce e, că filmele astea trebuie văzute, nu povestite, că altfel păţiţi cum am păţit io cu Saw I. Am văzut fix scena explicativă, aşa că n-a mai avut nici un farmec să mă uit la tot. ;)) Din aceeaşi categorie mai fac parte: Next (cu Nicholas Cage), The Illusionist (cu Edward Norton), Awake (cu Hayden Christiensen)… uhm… că nu-mi mai vin acum… Filmele astea mi-au plăcut mult şi sper să regăsesc în lista asta şi mai multe care să-mi placă.

Deci, nu stiu sigur cand o sa postez, da’ o sa o fac. promit. 🙂

George

SPOILERS. Citind propunerea Adinei m-am si intristat putin, pentru ca pregatesc de mult postarea „Filme care nu sunt ce par a fi”, exact cu aceeasi idee. Insa pentru o cauza nobila imi rup de la blog colosala farsa de marketing Inglourious Basterds!

Acel blestemat tren blindat / Quel maledetto treno blindato / Inglorious Bastards a fost unul dintre filmele care mi-au marcat adolescentza: ochelarii de soare si jacka de motor a eroului principal, cum ii baga creionul in creier pe dupa ureche unui nazist si cum il ineca in solutie de developat pe altul… In acelasi timp, asteptam de mult ca Tarantino sa abordeze si alt gen (personal, il vedeam facand Alien 5 – cum ar fi fost?!), asa ca m-am bucurat sa aflu ca pregateste o varianta pulpoficţionată a lui Acel blestemat tren blindat (gen Angela Ciochina in varianta Skunk Anansie), mai ales ca ma punea in pozitia de connaisseur hârşit.

Buun, si ma duc cu Maria la film… si iesim stupefiati de cat de tare fusesem trasi pe sfoara! Nici gand de remake dupa ABTB (nu mai mult decat Ocean’s Eleven e remake dupa Heat), chiar daca ambele pornesc de la aceeasi idee, a scursurilor armatei devenind eroi, care in ABTB era tema principala, pe cand in IB este doar un pretext. Legatura cu ABTB, trambitata inainte de premiera, fusese in realitate doar o smecherie geniala menita sa ascunda (acum pot s-o zic, ca am vazut toti filmul) ca, de fapt, este un film despre asasinarea lui Hitler – reusita! Dar cum altfel ar fi putut ditamai Tarantino sa faca filmul asta fara sa se afle imediat despre ce era vorba?

Andres

Ultimul film care s-a jucat cu mine si imaginatia mea a fost Buried. Personajul este prins intr-un sicriu, sub pamant. Am crezut ca scapa, am stiut ca nu scapa, am crezut din nou ca scapa… Ufff! Priviti trailerul. Daca aveti rabdare, desigur! Eu am avut rabdare 95 de minute. 😀

Un alt film, pe care presupun ca l-ati vazut cu totii, si care s-a jucat cu imaginatia si nervii mei a fost The Black Swan. Prestatia actritei a fost nu de nota 10, ci de Oscar (unul binemeritat!), insa m-a bulversat… transformarea ei in lebada neagra a reusit sa ma pacaleasca de cateva ori. Un lucru l-am stiut cu siguranta, dorinta ei de a fi cea mai buna, de a-si face rolul perfect i-a fost calea sigura spre nebunie, dar si spre exceptional…

Mad man. Un film pe care am inceput sa il vad din greseala. Si una de tot rasul. Imi recomandase un prieten sa vad Californication. Mi-a povestit ca e vorba de un tip care face doar cum vrea el, ca face greseala dupa greseala si totusi nu ai cum sa nu-l ierti si sa nu iti placa… Ajunsa acasa ii povestesc surioarei mele dragi. Nu retinusem numele filmului si vroiam tare mult sa il vad. Ea, din descrierea mea, trage concluzia: Mad man! Asta e. Ok. Ma apuc si vad primul episod. Sunt in dubiu. Pana sa apuc sa imi dau seama ca filmul nu era nici pe de parte cel cautat, am fost prinsa. Si iata cum am vazut eu toate seriile. Genial film. Sa tot gresesc asa. Am vazut si Californication, zilele astea apare ultimul episod. E de vazut! Domnul Hank Moody e el insusi un 1 aprilie pentru toata lumea. Nu stii la ce sa te astepti din partea domniei sale.

Un alt film pe care l-am vazut din greseala (dar mi se cam intampla d-astea, hmm!) a fost The Shutter Island. Un film cu greutate, poate printre cele mai bune ale lui DiCaprio. Nu voi intra in detalii, vreau doar sa mentionez ca la final am ramas nu numai cu o migrena de toata frumusetea, dar si cu un mare semn de intrebare asupra a ce urma sa se intample: “Which would be worse, to live as a monster or to die as a good man?” Nu a fost nimic din ce ma asteptam sa fie si nici finalul nu a fost cum as fi crezut, de fapt inca ma intreb…

Filmul pe care trebuia sa il vad cand am ajuns la The Shutter Island era Inception. Mare diferenta, nu? Stiam eu ca era Leo pe acolo si gata. Dar na, m-am pacalit. Cat despre film, mi-a placut la nebunie, pana la ultimul nivel de vis si inapoi ca sa zic asa. Si mi-a placut tare mult la un moment dat cand intrebam in stanga si dreapta, in ce etapa e, al catelea vis? 3? 4? Da? Wow? Ba nu, e 3? A avut o precizie matematica, un film care te pune sa gandesti, sa calculezi, sa te faca sa fii activ in actiune. Moare acolo, moare si dincolo. Acolo se trezeste, scapa, altfel pa.

Un alt film care ar merge pe tematica noastra este The Invention of Lying. Nu ma asteptam sa fie atat de… sincer. Si cred ca vazand acel film, am realizat cat de importanta e minciuna in viata noastra. Si asta nu e pacaleala, avem nevoie sa fim mintiti!

Sper ca nu am plictisit prea rau (si daca da, pacaliti-ma ca nu), doar ca atunci cand e vorba de filme nu ma pot opri. Vorba mastii, „SOMEBODY STOP ME!”

Va doresc un aprilie cu zambet!

Anca

Booon! Văzui şi eu un film SF care mi-a plăcut. Un film în care oamenii hibernează şi maimuţele gândesc. Şi nu gândesc orişicum ci fac operaţii pe creier şi teste pe sălbaticii ăia de oameni. Pas mal pentru un film al anilor ’60.

Dacă am reconsidera rezultatul evoluţiei, noi ăia din spatele unor laptopuri care mai au puţin şi crapă de-atâta praf în ventilatoare şi din cauza faptului că nu au mai fost închide de mult timp, am ajunge să trăim cu o piele de animal înfăşurată-n jurul mijlocului şi urlând cât ne ţin plămânii prin lanurile de porumb ale maimuţelor. Asta până când ajunge un echipaj din îndepărtata Terră, un om care a hibernat 2000 de ani într-o navetă spaţială făcută praf la aterizare. Şi ce rezolvă el? Descoperă că, de fapt, a făcut parte dintr-un cerc vicios, dintr-o farsă jucată de soartă şi a ajuuuuuuns ghici unde?! Nu pe o planetă unde maimuţele sunt în plină evoluţie, creaturi care consideră sălbaticii de oameni urâţi şi urât mirositori, ci pe aceeaşi planetă de pe care a plecat, în faţa maiestuoasei Statui a Libertăţii (ce mai rămăsese din ea) pe un tărâm unde libertatea sa era discutabilă, 2000 de ani mai târziu, blestemându-şi într-un final zilele şi rasa.

Phiu, greu a fost Adinuţo. Mult m-am gândit la un titlu şi-mi amintii de cinematografia de altădată… Cert e că m-a dus bine de nas o vreme (adică aproape tot filmul exceptând finalul), chiar am crezut că-i va găsi un nume noii planete.

Khronos

Deși eram foarte sceptic să urmăresc un lung-metraj de producție maghiară, până la urmă la insistențele unui prieten cine-fanatic am făcut-o și am rămas plăcut impresionat de macabrul și grotescul atât de bine controlat și expus privitorului.

Filmul se numește Taxidermia și e o bijuterie vizuală. Firul acțiunii urmărește povestea a trei generații de maghiari puțin altfel: un campion la mâncat viteză morbid de obez, un taxidermist cu specializare pe feline domestice la fel de obeze și un bărbat care ejaculează foc. Atmosfera e una murdară, întunecată a la Delicatessen, însă aici are parte de tente mult mai sumbre. Dialogul e bine punctat cu doze concentrate de umor negru, iar finalul pune în fața privitorului o operă de vivisecție transformată în sculptură.

Însă cel mai bine e să urmăriți filmul, în cazul de față cuvintele sunt superficiale pe lângă bogăția imaginilor.

Stalker

„pentru tema data m-am dus cu gandul la doua filme despre care o sa si vorbesc putin. in general nu prea imi plac filmele care te plimba cu zaharelul, care te pun pe niste sine, ca mai apoi sa te deraieze sau ceva de genu’. se mai intampla, ce-i drept, sa gasesti interesant schimbul asta de linii….asadar, filmele-pacaleala sunt: „the usual suspects” si „fight club”! primul, cu un final care mi-a placut, al doilea, cu un final care nu mi-a placut. poate e din cauza ca la momentul vizionarii in cazul primului nu aveam asteptari prea mari, pe cand in cazul lui „fight club” asteptarile mele erau mari! poate daca as fi citit cartea stiam la ce sa ma astept:)! in orice caz, „the usual suspects” cu kevin spacey in forma maxima, e exemplul clar cum un final reusit poate influenta perceptia generala despre un film si cum poate sa-i ridice cota! dincolo, „fight club” cu un final ce pare ca a plagiat „the usual suspects”, nu face decat sa strice impresia general buna pe care mi-o produsese pana atunci vizionarea si sa ma faca sa afirm ca filmul este supraevaluat(aici am dreptate:)! in fine, astea sunt doar parerile mele, dar whatever you do, don’t drop the soap!

Piratucinefil

„Fiind un fan al desenelor animate Dragon Ball Z care mi-au incantat copilaria o sa arunc cu oua stricate in filmul Dragonball:Evolution lansat in 2009.Film adaptat dupa popularele serii manga,anime Dragon Ball Z create de Akira Toriyama,foloseste materialul original doar ca material de inspiratie si astfel se ajunge la o chinezarie cinematografica made in SUA.O ecranizare care a fost mult asteptata distrusa inca din fasa odata cu alegerea distributiei,nu a respectat nici povestea, nici personajele, nici locul unde se petrec aventurile care te-a dus de nas pe toata perioada celor 84 de minute oferindu-ti un final in care „bad guy” adica Picollo(machiat,imbracat camuflat si cu o Masca in genul lui Jim Carey) supravietuieste.Un final ce da spre o a doua parte daca se va face vreodata.Dupa incasarile modeste pe masura ar trebui sa ii convinga pe producatori sa porneasca in cautarea celor sapte bile magice pentru a-l invoca pe Shenlong (dragonul magic din aur) sa le implineasca o dorinta arzatoare: un film mai bun. 🙂

Numa asa nu mi-l imaginam pe Goku:

Stefan

„Initial a fost entuziasmul starnit de un trailer care promitea ca filmul sa ridice horror-ul la un nivel nemaintalnit. Mai ales ca semnatura regizorului avea greutatea unui monolit : Raimi.

Numele acestuia ma transpune instantaneu intr-o seara de vara, de mult trecuta, cand, in lipsa de altceva, zgaiam ochii la Italia 1. Berlusconi inca nu descoperise conceptul pay-per-view. Cel putin, nu in materie de televiziune. Am vazut atunci un film senzational pentru un adolescent abia iesit din anii cenusii ai raiului comunist … Este vorba de “Army of Darkness” …

Meritul lui Raimi a fost acela ca a reinventat stilul horror, inserand un soi de umor care dus la aparitia unui erou nou, “Ash”, interpretat admirabil de Bruce Campbell. Personajul ala a devenit, in ultima instanta, blestemul lui Bruce, acesta neffind capabil sa impiedice identificarea sa ulterioara cu eroul trilogiei “Evil Dead”. Pe undeva, nici Raimi nu a scapat de vina de a fi creat un personaj perfect, lucru ilustrat de “Drag Me to Hell” …

Apoi a fost dezamagirea …

In 2009, am asteptat ca Raimi, venit dupa o calatorie banoasa in universul Marvel, sa demoleze stilul horror si sa-l reinventeze inca o data. De aici a venit marea dezamagire. Sau pacaleala, daca ar fi sa ne luam dupa senzationalul trailer care m-a facut sa tropai de nerabdare. Raimi nu a oferit o viziune noua ororii. Filmul sau a fost un funny-horror din care a lipsit ingredientul care, altadata, il facea perfect. Adica individul acela aparent prostanac interpretat de un actor pe care Raimi ar fi putut sa il aduca cu el la reintoarcerea in lumea intunericului, macar din recunostinta pentru succesul pe care i l-a garantat cu cateva zeci de ani in urma …

Am vazut “Drag Me to Hell” cu amaraciunea cuiva care isi dadea seama ca vazuse deja filmul, in parte pentru ca aveam senzatia ca este exact acelasi stil care facuse furori in anii ’80 si care nu se prea potrivea anului 2009, iar, pe de alta parte, pentru ca absolut fiecare scena interesanta a filmului fusese deja insearata in trailer.

Paradoxul este acela ca “Drag Me to Hell” este un film bun de tot, insa dezamagirea a fost imensa pentru ca aveam motive sa astept cel mai mare film horror din istorie. M-am ales cu o pacaleala … Ar mai fi “Season of the Witch” dar acela este prea prost pentru a fi luat in considerare … ”

Alin

Pacaleala servita la rece ramane totusi o pacaleala la fel de mare. Stii ca ea este acolo inca din primele minute,  insa vrei sa vezi de unde isi va face aparitia, iar asta nu schimba deloc concluzia. Este cazul lui Mr. Nobody, film care daca se vrea profund ori filosofic, atunci inseamna ca eu nu l-am priceput prea bine.

Una din ideile de baza ale acestui film se refera la faptul ca daca refuzi sa faci o alegere, atunci posibilitatile si consecintele iti raman la dispozitie. Asadar, daca nu alegi nimic intr-un moment critic al vietii, atunci ai posibilitatea de a avea trei neveste sau de a muri in trei feluri diferite (macar nu in acelasi Univers). O alta idee, interesanta in general, dar obositoare in cazul de fata, este cea a ‘efectului fluture’, sau cum este exprimata aici: ‘daca pierzi numarul de telefon al persoanei iubite fiindca a inceput sa ploua atunci cand stateai cu hartia in mana ca un *insert name here*, atunci poti sa dai vina pe un brazilian pentru ca a stat acasa sa isi fiarba un ou in loc sa mearga la munca, contribuind astfel decisiv la formarea ploii fatidice.’

Nu va lasati pacaliti, Mr. Nobody este un film in care nu se intampla nimic.

Anda

Stiti cum pentru toata lumea amintirea primului film vazut la cinema e ceva magic, o experienta initiatica à la Cinema Paradiso (chiar daca se intampla la caminul cultural iar filmul cu pricina e O floare si doi gradinari sau Sandocan)?

Well, in cazul meu, pe la opt sau noua ani, taica-meu a aflat ca la cinematograful din oras rula “un se fe”; el fiind mare amator de s.f. – pentru premiul intai cu coronita in clasa intai mi-a facut cadou primul volum din seria Dune. Asa ca ne-am dus. Tin minte si acum cu cata nerabdare priveam panza alba si lumina proiectorului… . Numele filmului nu ne spunea nimic, nici unul din noi nestapanind suficienta engleza at the time. Filmul se numea Alien, si am rezistat stoic privind printre gene pana in momentul cand alienul cu pricina iese din burta nustiucui, dupa care m-am prelins incet spre scaunul din fata. Nici pana azi n-am vazut vreun film din seria asta.

Cinefilescu

eu am fost păcălit o lume întreabă a fost păcălită de un film anume.

nu e vorba despre o surpriză de tipul Doamne, nu-mi imaginam să fie atât de bun! (sau rău).

ci despre o păcăleală instituționalizată.

exact, filmul era cu și despre păcăleli.

despre cacealma, mai exact.

și personajele se cacealmizau „într-o veselie”, vorba ardeleanului sobru și mai greu de păcălit.

iar noi, spectatorii, încasam cacealmalele înzecit.

și, scenă după scenă, realizam cacealmaua totală care ni se servise.

Doamne, nu-mi imaginam ca o păcăleală să fie atât de bună!

a început prin a ne duce cu zăhărelul,

a continuat prin a ne fraieri,

și a terminat prin a ne păcăli.

una peste alta, ne-a oferit… exact ce ne-a promis.

noi suntem de vină că n-am prins de la început promisiunea.

l-am mai văzut de câteva ori, dar tot cu teama că voi fi păcălit și acțiunea se va desfășura altfel.

aaa, să nu uit: eu nu v-am păcălit – filmul chiar există, este Maverick.

este genul de film căruia, dacă i-aș dedica un articol, i-aș acorda 5 stele (din 5).

dar n-o să-i dedic vreun articol, pentru că la apăsarea butonului „Publică” cine știe ce surprize aș avea.

Tloni

in fiecare an de Paste trec pe la parinti, ma-ndop cu friptura de miel pe care-o face maica-mea si ma uit la Isus din Nazaret de Franco Zeffirelli. il da mereu la televizor si lui taica-miu ii place, taica-miu e crestin.

si de fiecare data sunt sigur ca Isus minte, ca nu e Fiul Domnului. mai cu seama miracolele lui arata cam aiurea, pare teapa.

si mereu face taica-miu misto de mine, la sfarsitul filmului cand se dezvaluie ca Isus era pe bune Fiul Domnului. chiar si maica-mea rade ca nu m-am prins

Mihai

Pacalelile  fac deliciul unui film, oricine a fost tras in teapa de cate un film pe care era absolut sigur ca-l ghicise din start sau macar pe parcurs, dar ca devenise cu totul previzibil. Ei bine tocmai cand am acel sentiment usor euforic cand simt ca stiu totul (cui nu-i place sa aiba dreptate) ca la sfarsit sa-mi pice falca de gresit ce gandeam, tocmai atunci un film imi place cu atat mai mult. Exemplu cel mai recent, fara s-o lungesc, ar fi „Biutiful” de Innaritu. Spre rusinea mea nu mai vazusem pana atunci vreun film de el, desi auzisem  o gramada, iar cand am primit invitatia pentru „Biutiful” n-am ezitat. Sceptic fiind sau mai bine zis increzator in propria-mi putere, cam 90% din predictiile mintale facute pe parcursul filmului au fost gresite, evident am ratat toate fazele esentiale. In special finalul, si cu asta inchei, finalul deja ma adusese intr-o stare incat speram sa fie un film cu finish american, in care scapa toti, dar Uxbal n-a avut soarta asta. Inedit mi s-a parut finalul cu Ana in pat (care e genial) sau posibila revenire a lui Ige (Igei?) de care inca nu sunt convins. Era sa uit, nici gluma cu nasul n-o anticipasem. „Biutiful” m-a pacalit intr-un mod extrem de placut si va invit sa va pacaleasca si pe voi!

Radu

Am stat şi m-am gândit, şi-ar fi mai multe. O să mă sustrag din cercul suspecţilor uzuali şi filme pe buzele oricui, aşa că până la urmă am ales să scot în prim plan.. Les Diabolique (1955); un film fraţuzesc vechi, care are ş-un remake ceva mai recent (1996), pentru cei care strâmbă din nas la antichităţi desaturate. Sharon Stone şi Chazz Palminteri incluşi în cel din urmă menţionat.

Nevasta şi amanta unui bărbat bădăran, hotărăsc să-i vină de hac ăstuia. La scurt timp după actul comis, cadavru dispare şi întâmplări stranii le bagă în sperieţi pă ambele muieri.

Un film văzut în ambele variante, cu ani buni în urmă.. pe când savuram la greu HBOu’. Ţin minte că finalul m-a surprins într-un mod ceva mai profund faţă de altele (la acea vârstă), şi probabil de aia mi-a sărit printre primele în gând.

Un 8 Martie ca-n filme …
Martie 8, 2011

De 8 martie dăm din casă, ce filme vizionează dragele noastre mume, surori, prietene, vecine, tusici, bunici si alte fomei care ne trec pragul (de nervi 🙂 ). 19 bloggeri și bloggerite se destănuie și ne spun la ce filme se uită cu jind și după care actori suspină fomeile din viața lor. La mulți ani femeiuștilor, damelor, mamelor și restu care vă simțiți femei :).  Enjoy!

Adina

Doamne cât trag de sormea până o conving să vadă un film bun, dar merită efortul, uite așa a ajuns ea obsedată de Jared Leto și de Recviem for a dream, am plânsără în hohote dimpreună la Hatchiko, îi mai plac dulcegărele precum Amelie și Everything is illuminated, deci în ceea ce o privește pe sormea n-am nimic de obiectat, dar dacă e să întorc pagina la propoziția mama are mere, căruțe cu mere repetitive, mă apucă damblaua, n-o înțeleg pe mama, cum să te uiți frate la The Long Kiss Goodnight de mai bine de 10 ori sau la The day after tomorrow, ah da, mama are un apetit pentru apocaliptic nesățios, s-ar uita la I am legend zi și noapte, ca să nu mai zic că a văzut toate filmele cu Mel Gibson și…Dolph Lundgren :D. În ceea ce le privește pe amicele mele practicăm ceea ce se cheamă filmu-fetiș, le sun: bă, uita-ți vă la Anticrist, după care ne întălnim la o cafea, ne uităm strabic una la alta și nu mai terminăm cu interjecțiile pe marginea ceștii :D.

Marian

Uite că veni 8 martie şi Adina mă rugă să vorbesc puţin despre oala cinefilă din care gustă femeile din viaţa mea. Încep şi eu cu prietena mea cu care impărtăşesc doar filme romantice sau comedii. Nu-i plac filmele politice, sf-urile sau cele de groază şi nici nu are timp şi răbdare să fac experimente cu filme obscure, aşă de multe ori ne uităm la filme diferite. Din ce am observat eu cu toţii avem un film sau două pe care le revedem cu plăcere ori de câte ori avem nevoie de un impuls, dar sincer nu înţeleg cum cineva are răbdare să vizioneze de mai multe ori la un film ca Persuation. Pentru mine e un film plictisitor, un film cu o poveste de dragoste desprinsă din cărţi şi dintr-o epocă trecută la care nu aş rezista să mă uit nici măcar 30 de minute. Pe lângă acest romantism de secol trecut am mai observat că  A walk to remember sau Love Actully sunt remedii bine venite.

Ajungând la partea maternă  vă spun că mama nu are un film preferat dar s-ar uita de 100 de ori la Pretty Woman. Cel mai adesea ea se multumeşte cu filmele difuzate de  Pro Tv la opt seara şi dacă le-a mai văzut preferă un serial ca Whitout a Trace de pe Pro cinema. Dacă e să-i propun ceva acceptă fără discuţii atata timp cât nu e un film de groază. De cealaltă parte, mama prietenei mele se uită la filme pe care le găseşti pe Diva Channel dar nu refuză niciodată un film cu Steven Segal care este preferatul ei. Norocul meu este că atunci când merg în vizită fiecare are televizorul lui.

Pe lângă aceste doamne distinse vă mai spun că am o colegă de muncă ce nu mă mai lasă să-i recomand filme pentru că ea consideră că orice film cu violenţă are impact asupra stări tale psihice şi fizice.

Indiferent de gusturi eu le urez tuturor femeilor La Mulţi ani de 8 Martie!

 

Ștefan

 

“Asta este un film pentru mine!” …

In general, a auzi expresia asta ma face mai fericit decat insasi filmul in cauza, pentru ca reprezinta nimic altceva decat un preambul pentru doua ore linistite alaturi de femeia pe care o iubesc, departe de grijile jobului, de stresul provocat de facturi, drumuri distruse, politica si orice alta mizerie care da un iz amar vietii de zi cu zi …

Genul filmului are mai putina importanta, pentru ca ea are incredere in alegerile mele, desi, uneori, ne trezim, dupa cateva minute, ca ne uitam unul la altul si realizam ca ne pierdem timpul degeaba, cum a fost in cazul “Death Proof”, un film nascocit de Tarantino, pe care pariez ca l-a uitat déjà …

Ii plac filmele desprinse din zona glamour a vietii, asa ca a devorat cele cateva episoade ale singurului sezon al “Cashmere Mafia”. I-au placut iconicul “Devil’s Wears Prada”,”Confessions of a Shopaholic” si “Bride Wars”, pentru care a stat treaza la o ora mult peste limita sa de rezistenta. Mai ales pentru ca urma propria noastra nunta …

A adoptat emotional, fara reserve, cateii din “Marley and Me” si “Hatchiko”, si a fost emotionata violent de “If Only”(care mie nu mi-a spus mare lucru), sau “The Boy in the Striped Pyjamas” ,“Changeling” si “The Curious Case of Benjamin Button”. Pentru ea, cel mai bun film al anului 2010 a fost, fara vreo sansa de a ii schimba vreodata parerea, “Shutter Island” …

In general, de multe ori, nici nu conteaza filmul. Conteaza doua ore, in care suntem impreuna, departe de lumea nu doar dezlantuita, ci iesita de-a dreptul de pe orbita …

Asa ca,daca 8 Martie poate insemna si un film bun vazut impreuna, pentru noi, mai mereu este 8 Martie …

Tloni

cand eram mic bunica-mea imi povestea foarte des Pe Aripile Vantului.

din pacate n-a avut niciodata sclavi, dar in timpul razboiului familia

ei a fost fugarita de rusi sau asa ceva, deci se regasea un pic in

filmu asta. cand m-am dus la scoala am aflat cu surprindere ca

sudistii, sclavagistii, curvele si KKK erau de fapt oameni rai.

Anca

Despre mama am numai cuvinte de laudă, spre deosebire de alte mame nu mi-a îmbuibat capul cu filme proaste când eram mică (poate doar uneori mai căscam şi eu gura la Tânăr şi neliniştit de care s-a săturat şi ea după câţiva ani) deci nu am ce să-i reproşez. Avem şi un punct de intersecţie în ceea ce priveşte genul de filme preferate şi anume filmele după cazuri reale, cele istorice, etc., fapt care nu face decât să mă bucure că pot savura un film bun alături de ea (deşi asta se întâmplă foaaaaarte rar deoarece nu mai locuim de muuuult timp în aceeaşi casă). Deşi nu a făcut parte din elita societăţii s-a cultivat singură şi a ştiut să aleagă ce e mai frumos, mi-a insuflat pasiunea pentru lectură (de calitate) şi pentru filmele sănătoase. Că eu pe parcurs am „deraiat” şi am început să mă uit mai mult la drame şi la chestii  ciudate e partea a doua…

Pantacruel

înainte de toate, aș spune că mă enervează teribil sesiunile astea blogo-cinefile pe teme date. să presupunem că am glumit. îmi place să le citesc la alții, nu să fiu eu, însă, cel care trebuie să se dea de-a berbelacu’ în ditamai spectacolu’. pe de altă parte, nici nu pot refuza o astfel de invitație.

tema din episodul de azi este despre femei si filme.

despre filmele/serialele tâmpite și enervante pe care le preferă blondele, brunetele, nevestele, mătușile, condeierele de la birou, bunicile, amantel și celelalte femei din viața noastră. și uite cum m-am lungit eu aiurea și deja i-am pierdut pe drum pe cei câțiva cititori/curioși binevoitori.

asa stând lucrurile,

mi-am adus aminte de faimosul și îndrăgitul colin firth. (vă spun imediat și f pe scurt de ce)

nu cu mulți ani în urmă,

eram aproape exasperat de pasiunea pe care nevastă-mea și mătușă-mea – fara sa se fi vorbit între ele inainte – o aveau pentru un anume colin firth. un actor “f drăguț și un barbat adevarat”, cică. ambele văzuseră și rererevazuseră serialul realizat de bbc, placut dar un pic cam tâmpițel după gusturile mele (na că am atins și tema propriu-zisă!)  – ‘pride and prejudice’.

de atunci,

cum îl vedeam pe firth, cum mă apuca febra/durerea de cap. iar televiziunile il programau pe domnul perfect gentleman (parca intentionat) weekend de weekend.

asa am ajuns sa urmaresc cu mare atentie prestatiile lui colin f si, culmea!, sa il indragesc! ba chiar mi se parea ca devine tot mai bun si mai puternic de la film la film. inebunisem eu de tot sau ce ma-sa era la mijloc?

pragul minim l-am atins anul trecut, cand, dupa un minunat si inubliabil ‘a single man’ m-am trezit că sufăr pentru colin firth care pierde oscarul în fața lui, măi să fie!, jeff bridges… anul ăsta, firește, îi țineam din nou pumnii englezului, după alt rol de 5 stele în ‘the king’s speech’. chiar dacă nu-i acordam șanse în fața rolului fără cusur reușit de bardem.

și cred că ar mai fi multe de spus despre talentatul domn, însă nu acum și nu aici.

Tomata

Nu prea mă mai uit la filme cu altcineva în afară de prietenul meu, dar asta nu înseamnă ca nu vorbesc cu fetele  despre ele. De exemplu, cea mai bună prietenă a mea, cu care de obicei merg la cinema la filmele cu Johnny Depp, cred că se uită la unele filme numai pentru bărbaţii care joacă. De când s-a îndrăgostit de fermitatea lui Christian Bale în Equilibrium, a reuşit să mă molipsească şi pe mine şi savurez orice film cu el. Avem gusturi asemănătoare când vine vorba de bărbaţi, aşa că de cele mai multe ori mergem împreună la filme când ne interesează vreun actor. Apoi, am altă prietenă care s-ar uita numai la filme de dragoste şi comedii romantice. Când simte nevoia să plângă, pac, îşi pune The Notebook şi lacrimile încep să curgă. Iar mama mea… ca orice femeie trecută de a doua tinereţe, savura filmele cu Steven Seagal. Acum nu prea se mai uită la filme.

Anda

Asa cum unii copii americani stiu sa-ti enumere numele tuturor presedintilor Statelor Unite, sora-mea stie pe dinafara actorii care l-au jucat pe Dr. Who din ’63 pana in prezent (sunt zece so far) si prezentatorii de la Nevermind the Buzzcocks. E dependenta de show-urile si serialele BBC. The more sci-fi, the better – Life on Mars, Torchwood, BBC’s Sherlock and so on. The coolest of the cool sunt, dupa parerea mea, sketchurileFry&Laurie, la care m-a convertit si pe mine.

 

Irina

 

In primul rand, e mama. Care se uita cam la orice film cu Patrick Swayze si Richard Gere. N-am intelesc cum poate o femeie sa suspine la aceleasi mutre de 25 de ani, de cand o cunosc eu, cel putin. Dar daca ma uit ca-i tot cu taica-miu, inteleg. Deci, orice e cu astia doi, merge!

Bunica, are o competite secreta cu Tanar si Nelinistit. Anul asta face 88 de ani, nu mai stie cate episoade are, dar tine cu dintii de avansul pe care-l are in fata serialului. Ii mai placeau Fetele Gilmore, ceea ce mi se pare o chestie chiar avantgardista pentru ea, si o apreciez.

Prietena mea cea mai buna este indragostita de House. La modul aproape erotic vreau sa spun. Cred, dar nu sunt sigura, ca urmareste cat de cat si actiunea… dar nu bag mana in foc c-ar cunoaste alte personaje din film. Cel mult o stie pe Cuddy, si asta doar pentru ca-i este rivala. Pe langa asta, ea este obsedata de filmele de groaza. Nu conteaza daca sunt bune, proaste, daca le-a mai vazut sau sunt noi. In facultate si la master am „invatat” impreuna. Cand la mine efectul cofeinei se ducea iar la ea abia se instala, ii puneam un film- o imbrobodeam ca era sa fac pe mine cand l-am vazut prima data- ma intorceam cu spatele si ma culcam. Ea ma tot zgaltaia, sa ma uit la faze, iar eu ii ziceam sa stea linistita, ca eu aud, si imi imaginez ce se intampla.

Mona

Intorcandu-ma putin in timp imi aduc aminte acum ca primul film la care m-au dus ai mei la cinema a fost The silence of the lambs si imi amintesc perfect cateva screenshoturi din el din perspectiva ochilor mei de copil. Mai in gluma sau in serios mereu ii luam pe ai mei peste picior din cauza asta, si privind acum ca filmul este din ’91 adica de pe vremea cand eu aveam fix 5 anisori, imi ridic o spranceana catre mama pe care cred ca n-o deranja deloc sa-mi arate the best psychological thriller of all in perioada ceea.

Maica-mea, caci de fapt de asta ne-am adunat aici, e ziua ei si trebuie s-o rasfat cumva vorbind-o pe la spate, avea o mega obsesie imprumutata de la tata cred, pentru Al Pacino. Adica unde era Al Pacino pe sticla, era si mama si de multe ori eram si eu. Si obisnuiau ai mei sa inchirieze casete video, probabil stiti toti despre ce vorbesc, dar multe dintre ele se repetau iar maica-mii i se bulbucau ochii cand dadea peste filmul asta al lui Al Pacino: Sea of Love, despre care n-o sa va vorbesc, in schimb o sa va las melodia care se tot repeta in film si pe care mi-o amintesc si azi, din cauza re-re-revizionarii lui.

Mama, la multi ani!

Diana

Pentru mine filmele sunt strans legate de sora mea, cred ca am petrecut sute de ore benoclandu-ne la tot felul de productii mai mult sau mai putin cunoscute. Pierdeam zile/nopti in sir cu maratoane de filme. De 8 martie nu pot sa scriu decat de bine despre ea 🙂 Sormea e furnizoarea de filme, ea le alege, le culege, si mi-a inspirat pasiunea pentru cinema :d Plus ca suntem la unison cu orice parere aproape: Almodovar e tare, ne place Woody Allen,  Bunuel, Bergman, m-a pus sa ma uit (din fericire) la Fellini, la filme dubioase la care nu m-as fi uitat nici sa ma tai singura (ex: la niste filme de Lina Wertmüller). Rar se intampla sa avem pareri diferite, de obicei desfiintam sau adoram un film, asa ca cel putin pe tema asta nu ne certam.

Schizoid-A last Hope

Dificil de gasit pe cineva care-mi imparta gusturile cinefile (noir, giallo, wushu), asa ca o sa ma axez pe ceea ce ma scoate din sarite la persoanele feminine din jurul meu: mizeriilegunoaiele peliculele siropoase, de la The Way We Were la How Do You Know cu pauza pentru The Notebook, Mr. Fix It si orice alta productie jenanta in care afisul e dominat de Jennifer Aniston, Kristen Bell, Rachel McAdams, Amanda Seyfried si Katherine Heigl din generatia noua, Meg Ryan si Sandra Bullock si toate celelalte pipite trecute de varsta mijlocie. Mi se intoarce stomacul pe dos ca nu suporta sa se uite cu mine la Animal Crackers, It Happened One Night, My Man Godfrey sau The Philadelphia Story, dar sar cu entuziasm cand aud de ceva situat intre Private School, Breakin’ si An Education, Easy A. Lorelai, where art thou?

Veone

Exista DVD-uri care ofera, ca special features, comentarii ale cineastilor, care explica anumite scene, personaje sau idei; rostul acestor adaosuri este o experienta cinematografica mai bogata. Desigur, aceste bonusuri nu pot fi mutate de pe un DVD pe altul, fiecare referindu-se la filmul sau. Eu am insa ceva mult mai pretios: un special feature valabil pentru orice film, aplicabil la orice DVD. Se cheama The Ideal Partner To Watch A Movie With si este, sunt convins ca v-ati prins deja, sotia mea. Exista companioni de film care vorbesc prea mult sau, dimpotriva, nu scot absolut niciun sunet, ca si cum n-ar fi acolo, in vreme ce altora li se pare interesant sa faca caterinca, ceea ce poate fi OK la un film prost, dar, la naiba, caterinca la Kurosawa?! Maria, in schimb, rade cand e de ras (si prietenii stiu cum rade Maria!), vorbeste cand e de vorbit, tace cand e de tacut, se baga in mine cand apare violatorul din Deliverance, ma tzastaie cand fac o gluma groasa si, cu mutritza ei de inger, in timp ce stam comod in pat si ne uitam la film, pravale cate o judecata sobra de genul: „Criticii or sa-l desfiinteze!” sau „Scenariul prezinta deficientze de neiertat!”

In materie de gusturi nu pot sa spun ca ne suprapunem perfect, in schimb ne completam spectaculos: daca ea nu suporta Rescue Me („Asta e un mos care se imbraca tinereste, dar pe mine nu ma duce de nas”), si eu am dormit copios la Last Station (Maria iubind literatura rusa) si mi-am indus coma artificiala la Julie & Julia (Mariei placandu-i Meryl Streep si retetele culinare surprinzatoare). In schimb, aria comuna este foarte mare, de la Breaking Bad si 24 la Michael Haneke si placerea vinovata Casino Royale, iar ca preferinte personale Maria poate bifa – si sa vedem daca va infirma sau completa – Eyes Wide Shut, Kill Bill, Inglourious Basterds, Black Swan, orice Chaplin.

Pe final, doua mentiuni: mama este si a fost intotdeauna fascinata de Pe aripile vantului si Dr. Jivago, pe care cred ca le-a vazut de mai multe ori decat am vazut Maria si cu mine la un loc episoade din Scrubs. Iar bunica mea, care are 94 de ani, tocmai imi spunea recent: „Ma uit acum la Rosalinda [de fapt Esmeralda, n.V.] si la Jug, dar dup-aia gata, cand s-or termina, nu ma mai intereseaza nimic”. Bineinteles insa, stiu ca se alinta, pentru ca asa spune de 15 ani, de cand au aparut telenovelele!

Jovi

 

După ce m-am gândit la provocarea Adinei, mi-am dat seama dintr-o dată că, de fapt, eu nu sunt atent la ce văd femeile din viaţa mea, ci mai degrabă le fac recomandări despre filmele mele favorite, care sunt urmate (doar de unele dintre ele, normal!) cu mare atenţie. Aşa că m-am pus pe treabă, am făcut un mic sondaj printre cele mai bune prietene, făcând un pic abstracţie de familie, şi au reieşit următoarele rezultate:

 

A. Sunt femei serioase, care apreciază filmele la fel de serioase, cum ar fi: Il Postino, o recomandare pentru „cei dispusi sa accepte lectii- lectii de dragoste, de poezie, de prietenie… de viata…” sau Everybody”s Fine, “despre asteptarile unui tata de la copiii sai, despre copiii care nu vor sa dezamageasca si despre cum fiecare membru al familiei are lumea lui complicata”.

B. Sunt femei cărora le plac comediile de calitate, precum clasica The Party, pentru ca e mereu „proaspată” si râd de fiecare dată la fel de sănătos!

C. În fine, se pare că mi-am construit viaţa în jurul femeilor romantice, care plâng la scenele din filmele preferate, care se înduioşează la ele (filme care au acelaşi efect şi asupra mea). Pentru ele, cele mai bune filme sunt Sweet November (chiar de două ori!), Once, Atonement, Splendor in the Grass, Gone with the Wind.

Nu ştiu dacă e ceva ciudat în ce am spus mai sus, poate doar faptul că eu nu ştiu adevăratele pasiuni (cinematografice) ale femeilor din viaţa mea.

P.S. Soţia mea a spus: „îmi plac filmele ce le alegi tu pentru noi, mi-au plăcut mult Lost şi filmele biografice, gen Ray, Walk the Line sau La vie en rose”. Pe soacră-mea nu am întrebat-o (se uită la OTV), nici pe maică-mea (se uită la Antena 2) :D.

 

Andres

 

Am o problema cu sora mea… Nu ar fi tocmai problema, insa faptul ca se uita la Poirot in nestire (a zis ca nu se uita in nestire, ya right!), ma dispera uneori. Si nu asta ar fi partea tragica, ci ca vine sa imi impartaseasca. Poirot in sus, Poirot in jos. De acord, e un film genial, bla bla, dar lasa-ma sa traiesc femeie!!! Apropos, cica ultimele serii sunt din ce in ce mai tari… nu ca m-ar interesa, dar poate sunt si fani in zona. Tot ea, draguta de soramea, ma tot prinde cu diverse seriale. Am vazut in urma stresului generat de nebunia ei cateva serii: Mad Men, Spartacus (seria 1 si prequel), Misfits… geniale de-a dreptul si cam neterminate. Dupa lungi incercari si tatonari ma uit la primul episod, imi spune sa mai vad unul. M-a prins filmul. Vreau mai mult. Vad tot. Si acest tot nu are final pentru ca, pam-pam!, nu s-au termiant filmarile, urmeaza si alte serii, episoade!

Cel cu care nu a reusit sa ma corupa, dar m-a stresat la culme este Glee. Am inteles, e tare, dar la fiecare faza tare, venea la mine „hai sa vezi ceva!” si doar ranjetul usor diabolic o trada. Am ajuns sa nu vreau sa vad acest film tocmai din cauza stresului generat… Pana voi vedea primul episod, ca dupa aia s-a terminat.

Si ca sa fie nebunia curata, sta alaturi de mine si revede acele filme. De ce? Nu pot sa inteleg. Cred ca e o mica maniaca! Dar fiind vorba de filme, o iertam.

Bine ca nu e luna barbatilor, ca l-as fi parat pe tata cu toate filmele lui antice „in batai”: karate, kung-fu, Van Damme style, Rambo style, antichitate style, frantuzisme style. Filme vazute, revazute, fumate de mult!

Mihai

Hmm, delicat subiect, sa vedem. Femei, 8 martie si filme. Filme, femei, si 8 martie. Incerc sa-mi dau seama care dintre formule ar fi cea potrivita (fara a obosi prin epuizarea tuturor permutarilor) si care este relatia dintre elemente. Prea complicat si probabil fara rost, unde sa mai pomenesti femei fara filme si cu atat mai mult femei de 8 martie fara filme, imagine la care adaugam o duzina de trandafiri si o cutie de bomboane, pentru a respecta canoanele occidentale, si c’est fini.

Revenind la cinemateca noastra, s-o luam asa. Maica-mea de exemplu, mi-e greu s-o incadrez int-o tipologie. Cand eram mic imi amintesc ca se uita la Dallas, apoi nu tin minte sa se fi uitat la vreo telenovela, iar in prezent se uita deopotriva la CSI New York, House, Grey’s Anatomy sau Dexter (dupa cum le nimereste, n-are obiceiul sa-si planifice vizionarea vreunui serial). Un all time favorite trebuie sa recunosc, spre rusinea mea, ca nu cunosc. Nu-i plac comediile de tipul Seinfeld sau Friends care au acel ras de fundal la orice faza mai amuzanta, adica cele care au „hăhăit” (mie-mi plac). Prietena mea si la capitolul filme imi pare un paradox personificat – lucru pe care nu uit sa i-l reamintesc zilnic. Asadar este innebunita dupa filmele lui Bergman, dintre care favoritul, daca nu ma insel, este Wild Strawberries (asta ori Face to face sigur), pe acestea insa le contrabalanseaza cu filme gen Sex and the City (la care am fost aproape tarat la cinema) sau seriale de tipul Gossip Girl sau Gilmour Girls (pentru a evidentia extremele). Numitorul comun sa spunem ca sunt filmele cu Paul Newman din a sa tinerete, dar carei femei nu-i place de Paul Newman in tinerete, nu?

Ce sa mai, la multi ani de 8 martie, cadoul din partea mea fiind Dangerous Liaisons.

Cafeneaua Turistică

Poate sunt printre cei fericiti, asa ca mari altercatii cu prietena pe alegerea unui film nu am avut. Am inceput si eu sa dau mai multa atentie cinematografiei europene in general, celei spaniole in particular si chiar si celei romanesti (apropo, aici trebuie facut ceva, este omniprezenta atmosfera prafuita, care iti creaza aceeasi senzatie, indiferent de film si subiect).

Nu reusim sa ne reconciliem in ceea ce priveste trilogia Stapanul inelelor. Sunt unele dintre putinele filme pe care le-am vazut de cateva ori bune, iar pentru ea unele dintre putinele pe care nu reuseste sau nu vrea sa le vada. De unde aceasta dragoste pentru hobbiti, elfi, etc.? Poate de la literatura pe care o citeam in adolescenta, poate de la modul in care e facut filmul, de la efectele speciale care mi se par fara cusur si acum. Avem de-a face cu o succesiune de filme cu o continuitate a firului epic, fiecare parte te face sa o astepi cu nerabdare pe urmatoarea.

Ilustrez, de sezon, cu Liv Tyler in rol de femeie elfa.

Bogdan-Sub soare

Imi plac comediile romantice cu conditia sa nu fie unul din cele 3-4 tipare retocite de mii si mii de ori, cu acelasi scenariu, acelasi dialog, aceeasi escalare a povestii. Deci daca nu este si prost jucata si previzibila ma pot uita cu placere.

Din pacate Irina (aka the girlfriend) la fiecare titlu de gen aparut spera ca va gasi sensibilitatea pierduta a Hollywood-ului. Asa ca m-a batut la cap sa ii aduc „When in Rome” sau „Letters to Juliet”. Daca la „scrisori” nu am ajuns sa ma uit, a trebuit sa fiu martor cum Beth isi gaseste iubirea la Roma in timpul unei nunti, pleaca cu ea inapoi in America si de aici cursul firesc al asteptarilor. Nu zic ca e cel mai prost film…insa respecta atat de clar reteta incat plictiseste dupa 5 minute. Asta si replicile puerile ca de clasa 9-a. Am sperat ca Danny  Devito va salva providential acest filmusor…dar pace si liniste.

Khronos


Dintre toate prezențele feminine din proximitate cel mai ușor mi-e să analizez filmele jumătății mele mai bune. Topul ei începe cu povestea psihedelică a lui Aronofsky – The Fountain (urmărită şi de trei ori în aceeaşi zi), plasată undeva sus de tot ca mai apoi să coboare printre Han Solo, Grave of the Fireflies și seria The Girl with the Dragon Tattoo, The Girl Who Played with Fire & The Girl Who Kicked the Hornets’ Nest alături de multe alte titluri. Un clasament mai mult decât decent la care se adaugă şi câteva serii pe măsură începând cu South Park şi terminând cu Boardwalk Empire, listă de preferinţe care se intersectează frecvent cu sistemul meu de valori aşa că aici nu am de adus obiecţii.În ceea ce priveşte cosa nostra, dacă stau bine să cuget, nu găsesc nicio membră a familiei care să fi agreat produsele clişeistice obosite expulzate pentru gospodine de obicei în intervalul orar 14:00-20:00. În schimb pot cita o listă de filme româneşti cât de cât simpatice pe care o mare parte din generaţia X le-a tolerat, dacă nu chiar agreat într-o perioadă sau alta a maturizării cinefile. Titluri care mi-au fost recomandate de-a lungul anilor de aceste personaje feminine familiale. Filme simple precum Brigada Diverse, Nea Mărin Miliardar, Operaţiunea „Monstrul”, sau chiar titluri superioare de import: Lawrence of Arabia, Spartacus şi On the Waterfront. 

Cu spray-ul pe statui …
Februarie 12, 2011

Ca orice istorie care se respectă și care nu se prostituează la fiecare colț de bulevard, istoria cinema-ului are și ea reprezenații ei de seamă, figurile ei emblematice, vârfurile ei de lance în fața cărora codu cavaleresc te obligă să te înclini și să pupi țărâna …dar în ciuda elogiului frate cu cerul și a râurilor de critici orgasmice sunt unele filme mega-cunoscute, în delir apreciate, spasmodic ridicate în slăvi care pur și simplu nu ne ajung la corason, nu se gâdilă la balamale și de care ni se face chiar lehamite, de la atâta înghițit în sec ne adunarăm 16 bloggeri să vă destănuim cele mai tainice frustrări, să vă spunem care sunt cele mai cele filme (că așa zice restu lumii) care ne sunt atât de nesuferite și mai ales de ce, enjoy …

Matiuska-Enter the Void

http://www.matiuska.blogspot.com/

 

Filmul-eveniment al lui Gaspar Noe „Enter de Void”, e pentru mine un experiment respingator cu o poveste mult prea simplissima, cu o tensiune omniprezenta, cu o moralitate absenta, cu o sursa de captare a emotiei mai mult negativa, cu o desirare permanenta a unei lectii de trai intr-un mediu al raului, si cu o lipsa acuta de fond filosofic suplinita cumva de multimea „care-urla” a detaliilor unui carui alt context social decat al Tokyo-ului.

 

Diana-Ran

http://cuvintecreative.blogspot.com/

Kurosawa e considerat de toata lumea un „clasic” am vrut si eu sa mananc Kurosawa pe paine, sa vad ce gust are. Cei sapte samurai m-a cam lasat rece si somnoroasa (come on everybody..nu e chiar asa misto), dar am zis sa nu ma las asa usor, si am vazut si Rashomon. Descoperirea mi-a dat incredere, si am spus ca merita sa ma mai uit si la alte productii ale maestrului japonez, dar cred ca n-am ales bine cand am decis sa vizionez Ran. La sfarsit (nu stiu cum am avut puterea sa rezist pana acolo) ma simteam la fel de dementa precum bufonul emblematic care ne-a servit constant lectii de viata pe parcursul actiunii. A fost ca o lunga tortura. Niciun fior de incantare sau de entuziasm nu m-a incercat, la nicio faza din film, desi chiar am vrut sa imi placa.Din pacate, Ran mi-a taiat definitiv si irevocabil tot cheful de Kurosawa. There is no turning back.

Pacat de afisul superb din colectia Criterion…Nu va lasati ademeniti…

Marian-Titanic

http://film-sinopsis.blogspot.com/

Filmul cu cea mai romantică scena din istoria cinematografiei, filmul cu un buget care hrănea pentru câţiva ani o ţară din Africa nu m-a impresionat aproape deloc. Nu mi-a plăcut romatismul pueril a lui Leonardo Di Caprio, căruia îi trebuia un frizer mai bun înainte de filmări şi nici atitudinea grăsuţei Kate.

Nu m-a impresionat aburul din maşină care s-a transformat brusc în staul şi nici plânsetele sutelor de spectatori care se îmbulzeau acum câţiva ani pentru un bilet. Reţeta succesului, romatism chicios specific unei poveşti cu prinţese plus dramă reală a miilor de oameni nu m-a atins ca pe milioanele de fani. Dar ce să-i faci dacă uneori omul e imun la anumiţi „viruşi care infectează o masă mare de oameni. V-aş spune câteva şi despre Avatar dar o lăsăm pe altă dată.

 

Stefan-The King’s speech

“Salut … Numele meu este X iar aceasta este povestea mea. M-am nascut sub semnul unei stele amare iar viata mea a fost o continua lupta cu … “

As putea continua, totul luand forma unui monolog care, in ultima instanta, nu ar interesa pe nimeni. Nu ar atrage, nu ar starni emotii si in nici un caz nu ar castiga un Oscar… O nominalizare ar insemna ca viata m-a purtat pe culmile gloriei, insa acest lucru este la fel de improbabil precum o sosea ca in palma in buricul Bucurestiului …

 

Industria cinematografiei se pregateste sa isi incoroneze laureatii anului de gratie 2010 in timp ce, din spatele usilor inchise ale Kodak Theatre, razbat aplauze si ovatii la auzul unui discurs poticnit si chinuitor, care in ciuda platitudinii sale a starnit o emulatie nemaintalnita de la succesul coplesitor al unui “Forrest Gump”, o capodopera de neinteles pentru macar 50 de procente din cei care i-au inchinat ode …Nimic nu pare a sta in calea lui Hooper si a personalitatii lui George VI, un personaj istoric transformat peste noapte dintr-o fantoma a istoriei umbrita serios de complexitatea personalitatii inegalabilului Winston, intr-o figura iconica a luptei impotriva propriei umile conditii. O lupta dusa, este adevarat, de fiecare dintre noi, la un anumit moment …

Imi este greu a intelege extraordinara desfasurare de forte in a elogia un film al carui subiect, in lipsa pleielii regale, nu ar starni interes nici cat o paruiala cu zgarieturi dintr-un bar gay.

Este incontestabila valoarea prestatiei actoricesti, este incontestabila valoarea viziunii regizorale, insa esenta filmului este “Discursul” .. Dezamagitor, nici macar o propozitie a oricaruia dintre cele cateva fragmente de discurs inserate in acest film nu implica emotiile starnite de cuvintele lui Brendan Gleeson in “Into the Storm”. Asta pentru a ramane in exact acelasi orizont de timp si in aceeasi arie de interes a istoriei …

Anca- Avatar

http://ancahotineanu.wordpress.com/

 

Avatarul secolului 21 e predominant albastru şi cu o înălţime considerabilă. Şi se află în jungla (nu amazoniană) a Edenului pierdut undeva printre planete. De-acolo se-aud strigăte de jale: „Aoleu ăştia vrea să ne cotropeşte”, copacul vieţii şi tatăl stelelor începe să se cutremure în apropierea primejdiei.

În afară de nişte efecte făinuţe, într-adevăr nişte peisaje frumoase, plătim bani să mergem la tri-di ca să vedem ce? O poveste oarecum stupidă, cu altfel de extratereştri şi o poveste banală de dragoste de parcă n-am fi fost martorii ei în Stăpânul Inelelor. Un film prea mediatizat, prea scump, prea ridicat în slăvi pe când există filme de 1000 de ori mai bune. Acum să nu încep să mai vorbesc şi de 2012…

 

Pantacruel-Goodbye Lenin!

http://pantacruel.blogspot.com/

prin 2004, inca mergeam aproape saptamanal la cinema. preferam, matineele de la ‘studio’, ieftine si bune, sau descalecatul pe un fotoliu ros de vremuri la ‘cultural’. fostul cinematograf de la parterul blocului meu din berceni. e greu să uiți așa ceva când ai balconul chiar sub cuvantul cinema.in acele zile de toamnă, stiu ca am intrat la o comedie. chiar daca nu era woody allen, si nu erau nici fratii coen, si nici macar kusturica si nici macar porumboiu si nici macar charlie chaplin. deci, in concluzie, era vorba de un horror. dar imi placea titlul, care ma ducea cu gandul la louis malle, si muzica lui yann tiersen. cu asta am si ramas, cu titlul si amanuntul muzical. in rest, good bye lenin  

p.s. daca aflati intamplator ca, in nu stiu care zi din nu stiu care an, am laudat ca un nebun, la cald (deci la dilatație), dulcegaria ‘vagabonul milionar’ si am zambit satisfacut la ‘avatar’ (pentru efecte speciale si experienta vizuala, se intelege), ar fi potrivit sa va faceti ca ploua. iar daca nu puteti, nu puteti.in nici un caz insa – cum ar spune enoch ‘nucky’ thompson admirandu-si garoafa rosie de la rever – n-ar trebui sa lasati adevarul sa strice o poveste buna.

Adina B.- Incepție, Decepție

http://chocolatefriday.blogspot.com/

După ce o groază de oameni mi-au descris Inception cu ochi dilataţi, ca fiind „noul Matrix”, „best of Nolan” ş.a., m-am dus îmbătată de aşteptări la cinema. Şi când colo?Poveste pe 3 etaje, deci cadru ambiţios, atractiv ca idee – da.Scenariu asortat, deci mod deştept de a pune fantezia pe peliculă – nu. Mai exact: dialoguri de trei lei, curs narativ megaprevizibil, filozofii de aprozăreasă perorate cu tonul unor adânci taine psihologice. Ah, ok, acţiune cu artificii şi efecte speciale – din plin. Dar nu asta căutam.

 

Bogdan-21 grams

http://jurnalul0unui0tip0frustrat0de0vreme.blogspot.com/

Citisem un comentariu acum mulţi ani la „21 grams”, pe care mi l-am notat, cum că nu ar fi un film, ci un necrolog. Remarcam că respectivului, filmul i-a plăcut, bag seama şi necrologul.Mie nu. De fapt, treaba asta cu neplăcutul trebuie să fie nuanţată. Nu văd „21 grams” drept vreun film inutil, vreun rateu. „Amores perros”, lung-metrajul de debut al lui Iñárritu era fresh şi foarte pasional gândit. Când a apărut „21 grams”-ul american însă, un fel de déjà-vu a pus stăpânire pe mine: schimbată pe ici pe colo, pelicula dispunea de aceeaşi osatură. Îşi schimbă peştişorii mexicani cu unii americani şi îi pune s-o pună de un parastas al vieţii; o injecţie cu pesimism şi tristeţe se aplică fiecărui actor (personaj). Dar până şi în viaţa reală, la parastase oamenii pun de o ţuiculiţă şi îşi aduc aminte de una, de alta, de rujul defunctei, de nepoţi sau de aventurile din armată. Parastasele sunt vesele în sine, cum spuneam.Numai că Iñárritu vede totul în gri albăstrui, îşi tratează personajele drept nişte morţi vii.Lipsa asta de multi-perspectivism e deprimantă şi greu de urmărit. Unde mai pui că şi încârligătura de scene de prin prima jumătate de film este o aiureală cumplită (nu refuz o astfel de libertate!) şi nu eviţi să te întrebi dacă nu cumva urmăreşti un random playlist de anti-reclame la viaţă. Nu am pretenţia unui implant de bucurie, fericire şi baloane colorate. Dar parcă toată durerea pe care o pune cap la cap filmul ăsta defilează prea ostentativ.

Şi ar mai fi ceva, care oricum nu ţine de valoarea unui film, ci mai degrabă de o opţiune personală, pe care cu toţii avem dreptul să o revendicăm: tratamentul toxic, sectar al filmului. Matricea sectară – naţiune, comunitate, familie – îmi creează de-a dreptul repulsie.Mă intrigă şi mă revoltă. Dar până să îţi dai seama despre ce este filmul exact, te-ai şi trezit în baie spâlându-te pe dinţi, cu jumătate de picior deja pregătit de culcare.

 

Tloni-Lord of the Rings

http://tlonsociety.blogspot.com/

 

 

dupa cum observa un intelept, Lord of the Rings e despre niste oameni care merg. pana si copacii merg in filmul ala.

cartea mi se pare suportabila, e-n spiritul epocii [un fel de Jung, sau de antropologie nazista pt copii] dar filmul, 50 de ani maitarziu, e just boring.

 

Filme pe Bune- The social Network

http://filmepebune.com/

Momentan imi vin doar doua filme in minte, You Again si The Social Network, ambele din 2010. Nu stiu sincer care dintre ele m-a plictisit mai mult sau care mi-a produs o stare de somnolenta in primele 15 minute de vizionare, dar subiectul era sa vorbim despre un film de la care am avut uber mega asteptari, asa ca ma rezum la cel din urma, The Social Network.

 

Nu voi trancani prea mult pe subiectul asta, deoarece am scris cam tot ce aveam de spus mai demult, scurt si la obiect, cum fac intotdeauna. Sincer, din cauza bugetului ma asteptam sa fie nominalizat pentru un premiu mai important cum ar fi Globul de Aur, dar nu si sa-l castige! Se pare ca e nominalizat si la Oscar, daca-l castiga si pe asta ma impusc. Asa, revenind la film, in afara de plictiseala si starea de somnolenta, Zuckerberg m-a enervat la culme, nu imi dau seama daca din cauza faptului ca nu-l prea inghit pe Eisenberg ca actor sau din cauza faptului ca personajul interpretat mi s-a parut un om fara scrupule care si-a calcat prietenul in picioare pentru a-si atinge telul. Si care e rostul lui Justin Timberlake printre atatia geeks?Chiar n-au putut gasi pe altcineva mai bun? De exemplu un Michael Cera cred ca ar fi fost un inlocuitor perfect, atat pentru Timberlake cat si pentru Eisenberg, o peruca, niste lentile si aia era, poate-mi placea si mie.

Schizoid-Inception

http://schizoid.us/

 

Inception – o distributie decenta in frunte c-un cabotin notabil, acest Rock Hudson al zilelor noastre, nu poate salva un scenariu de oroare care simuleaza inteligenta desi la miez e doar un film de Michael Bay in care exploziile abunda iar ratiunea lipseste cu desavarsire. Da, da, da, vis intr-un vis intr-un vis, bo-ring. Personajele sunt o adunatura exceptionala de cartoane ambulanta de care nu ne pasa – trebuia sa ma miste vinovatia lui pentru moartea ei? sa vreau sa fie fericiti acei copiii fara fete? sa sper ca personajele secundare despre care nu stim nimic sa-si primeasca valiza cu bani? Mai e nevoie sa spun ca singurul plus al filmului e cand Mal incearca sa-i omoare pe toti? Ma gandeam eu.

Cătălin-Star Wars

http://stalker-catalin.blogspot.com/

filmele despre care vreau sa vorbesc, ca nu pot sa le disociez, formeaza o trilogie: star wars(prima, ca a doua nu conteaza)! stiu ca a creat o religie, cu replici citate si rascitate, cu dark vader prezent in mii de reclame, dar pe mine nu m-a atras deloc „filmul”. poate episodul patru sa fi aprins vreo scanteie, dar nu mai mult! o fi din cauza ca m-am nascut mai tarziu, cand febra se mai potolise, iar subiectul, intriga, actiunea devenisera cam banale si comune…nici asta nu se verifica intru totul, pentru ca alte filme din aceeasi perioada si chiar mai vechi le urmaresc cu placere ori de cate ori se iveste ocazia! in fine, poate nu-mi place trilogia pentru ca george lucas incearca sa stoarca bani de pe urma ei ori de cate ori are ocazia!

 

Tomata cu scufiță

http://www.tomatacuscufita.com/

 

Mă pregatesc să fiu blamată pentru următoarele vorbe, da’ asta e. Dintre toate filmele celebre, super aclamate şi cu critici extrem de pozitive, aş spune că nu mi-au plăcut : Naşul, Stăpânul inelelor şi Războiul stelelor, da’ nu pot zice asta pentru că nu le-am văzut. Însă nici nu prea-mi doresc. Aşa că atunci o să zic că nu am prea vibrat la Gladiatoul, Alexander şi mai recentul Dinner for Schmucks, care în comparaţie cu Le diner de cons e net inferior (în viziunea mea). Gladiatorul cred că nu mi-a plăcut pentru că cineva mi-l povestise înainte şi nu mai avea nici un farmec, iar Alexander… well, e cu Collin Farrell, de care nu mi-a plăcut niciodată. Iar incestuoasa relaţie cu Angelina mi-a displăcut şi mai mult.

 

Anda-The night of the hunter

http://only-on-tuesday-world.blogspot.com/

Nu imi dau seama exact carui public se adreseaza fimul lui Laughton. Film noir e doar pe alocuri, in cea mai mare parte aduce cu o poveste pentru copii – cu un Hansel si Gretel modern, mai exact. Si stereotipia extrema a personajelor, in frunte cu predicatorul Powell (Robert Mitchum) pare sa indice tot o poveste. La fel si secventele fugii copiilor pe firul raului, cu decupajul in umbre al siluetelor – de departe punctul forte al filmului – aduc cu ilustratiile minunate ale unei carti de povesti. Doar ca povestile, ca si desenele animate sau fantasy-urile, nu sunt deloc pe gustul meu, iar aceasta mai are si o morala foarte religios-siropoasa (si, in plus, uita sa spuna ce s-a intamplat cu banii).

 

Movieblog-Sideways

http://dmovieblog.blogspot.com/

97% pe tomatometer, 94/100 pe metacritic si 94 de premii in festivaluri de la Boston pana la Marrakech. Imi plac multe din lucrurile facute de Alexander Payne, dar Sideways mi-a indus doar o stare catatonica. Imaginati-va ca eroii din American Pie au trecut cu succes de etapa postdoctoratului, sunt toba de carte in materie de viticultura si literatura, dar au ramas in aceleasi glume proaste din vremea liceului. Sunt epave umane cu burtile lasate motiv pentru care au dezvoltat un angst aparte. Si apeleaza la solutia disperata a unui road trip in care vor sa culeaga cat mai multe placeri bahice si niscaiva chilotareala. Trist si plictisitor da capo al fine, dar daca va hotarati sa-i dati o sansa, beti o sticla de vin inainte sa apasati butonul play. Sa se duca mai usor.

 

Adina- The Godfather

http://cinefillebookeeper.blogspot.com/

n-am văzut cu atenție decât prima parte, probabil a mai reușită și mai esențială, lipsa mea de electrizare, handicapu meu de a flutura antenuța întru contact și de a intinde o falangă michelangelească întru conexiune primordială de gradu 3 cu ăst film stă probabil în neputința mea de priza atâta testosteron țestos, bengos, mafiot, ferchezuit la 4 ace. Nașul ăsta își conchide microuniversul familial atât de menghinal încât mă sugrumă cu a sa răceală, cu al său joc, cu a sa obsesie pentru putere, respect, paranoism, impunere, cu al său paternalism egocentric exacerbat, arogant, fudul cojocului deontologic mi-l face nesuferit de mama focului. Personajele-piscuri-himalayene se înalță semețe în mijlocul unei nebulozități lăptoase de nori și ceață, narativul țâfnos aproape își permite să fie…oricum, dacă personajele sunt coioase (fălcile lu marlon, doamne până unde a urcat testosteronu, mă scuzați :D) atunci ele sunt suficiente sieși, deci neah, mult prea egoisim pour moi 😀 ce-i drept mi-a plăcut capul ăla cabalin

 

Scurt intermezzo politic. Feedback
Octombrie 21, 2010

Feedback politic pe un blog apolitic …

„Am mai spus-o si o mai spun. GROSUL romanilor care au ani buni de strainatate, provin din perioada ”marilor privatizari”. Aici o pot numara si pe maicamea, care la 40 de ani, cu specialitatea ei (gestionara cu studii superioare) nu o mai angaja NICI DRACU. Oamenii astia au ramas , la anii lor, multi cu rate, copii in pragul liceului sau facultatii… cu bani de dat.

Cine crede ca acei oameni, la anii lor, dupa 20, 20 si ceva de ani de munca LA STAT si-ar fi dorit sa traiasca UMILINTILE la care au fost supusi in STRAINATATE pt motivul ca ROMANIA nu le mai oferea NIMIC ? Ura a fost, si este atat de mare fata de ”MARII PRIVATIZATORI ” din perioada domniei PSD, incat nu va trece decat atunci cand cei disponibilizati nu vor mai fi. Si dupa asta… va trece la copiii lor, care nu vor uita parintii care mai ca plangeau la telefon, spunand cacaturile pe care trebuiau sa le suporte in afara.

Nu, Basescu nu a fost votat de toate JAVRELE, si CURVELE din strainatate, asa cum a spus GEOANA si acelasi Ciutacu. ORICINE va fi dusmanul PSD, va fi votat de romanii din strainatate. Pt ca nici un partid nu i-a facut sa sufere mai mult decat exilul in care i-a trimis PSD-ul. Roamnii din diaspora nu sunt prosti.. Au simtit ca Antonescu e curva.. il stiau de pe vremurile in care nu a facut absolut nimic pt Sportul Romanesc. Ii stiau ”CV-ul” . S-a si vazut… Dupa ce a scuipat, Antonescu a lins acolo unde a dat o flegma. A dat mana cu Geoana…

Ura ? Da, este si va fi . Nici eu nu voi vota pt un partid care mi-a trimis mama, in exil. Eu am auzit-o pe maicamea plangand la telefon..

”Multumesc” domnule Adrian Nastase ..

Semnat, copilul unei mame disponibilizate de la Sidex Galati.

O mie si una de nopti … pe aeroport.
Aprilie 12, 2010

Luna aceasta a fost Targul de Turism. Nu am reusit sa ajung in acest an, dar acest eveniment mi-a adus in memorie intamplarea neplacuta pe care am trait-o anul trecut. Alesesem destinatia de calatorie, Turcia, si, cu entuziasm, am pornit sa caut cataloage la Targul de Turism. Pana acum am calatorit cu o singura agentie in care am deplina incredere si care nu m-a dezamagit (Jeka Tourism). La Targ, insa am fost impresionata de grandoarea cu care s-a prezentat o alta agentie de turism din Bucuresti, care se declara tour operator pe Turcia. “Cele mai bune, cele mai convenabile tarife pentru sejururi  in Turcia, cele mai bune servicii oferite” pretendeau ca le gasesea doar la ei.  Anul trecut ocupau un pavilion intreg, ofereau cele mai frumoase cataloage. In aceste conditii, luand in considerare ca era an de criza, am ignorant oferta agentiei de turism preferate, care era  ceva mai scumpa, si am mers pe oferta “minunatei agentii” pe care am descoperit-o. Eram ferm convinsa atunci ca este cea mai buna alegere.

In luna martie 2009 am facut rezervarea pentru a beneficia de early booking, plata fiind facuta integral tot atunci. Eram fericita posesoare a unei vacante de 3 persoane (doi adulti si un copil de 3 ani), la Kusadasi, cu avionul (compania Tarom, pe care am cerut-o in mod expres) si asteptam inceputul lui septembrie pentru a beneficia de vacanta mult dorita.

Vara a trecut si data plecarii se apropia cu repeziciune. Factura, voucher-ul si biletele de avion la Tarom erau in posesia mea, deci eram gata de drum. Cu o saptamana inainte de plecare m-am gandit sa telefonez la agentie pentru a verifica daca au intervenit schimbari. Aflu cu stupoare de la agentul de turism cu care tinusem legatura inca de la inceput ca s-a modificat ”un mic” detaliu. Nu aveam sa calatorim cu Tarom, ci cu Blue Air; nu aveam sa aterizam la Izmir (6o km de Kusadasi), ci la Bodrum (150 km de Kusadasi). Cu indignare, prima intrebare care mi-a venit in minte a fost: “Dar pe mine cand aveati de gand sa ma anuntati de aceste schimbari?”, iar raspunsul ,pe masura: “ Tocmai azi vroiam sa va sunam si noi.” Ce coincidenta, in aceeasi zi, dar de ce doar cu 1 saptamana inainte de plecare.?  Mi s-a explicat elegant ca noile bilete de avion aveam sa le primesc  atunci cand aveam sa ajung la Baneasa, si, deasemenea, ca aceasta modificare a intervenit datotita faptului ca nu au avut suficiente cereri astfel incat sa ocupe o aeronava Tarom.

“Din pacate asta este situatia”. Gatuita de furie am intrebat acel agent de turism daca I se pare corect sa platesc bilet de Tarom (300 EUR) si sa calatoresc cu Blue Air (low-cost). Mi s-a spus ca nu este nici o diferenta, ca este aceeasi aeronava Boeing (nu-mi mai amintesc numarul). Erau doua declaratii facute la interval de 5 minute care se bateau cap in cap. Cum au ocupat la Blue Air aceeasi aeronava cu care se zbura si la Tarom, dar la Tarom nu au putut ?

Nu aveam decat 2 optinuni: sa le inghit marsavia sau sa plec cu masina. Din comoditate am ales-o pe prima. Lantul peripetiilor nu s-a oprit aici. Ni s-a spus ca avionul avea sa decoleze la ora 18,30.  Am ajuns la Baneasa, mi-am recuperat biletele de la reprezentatul agentiei si am incercat sa identific pe panou numarul de zbor pentru a constata cand incepe check-in-ul.  Numarul de zbor indica decolarea la ora 19, nu 18,30 cat era tiparit pe bilet. A urmat o pasare de responsabilitati de la reprezentantii Blue Air, care au spus ca acest zbor a fost intotdeauna de la ora 19,00,  si cei de la agentie, care au spus ca ei au fost informati de ora 18,30.  Totusi, 30 minute in sus in jos, nu mai conta! Norocul meu a fost ca mi-am facut check-in-ul devreme si am reusit sa ocup locuri pentru familia mea pe scaunele din sala de asteptare de la Baneasa, unde era cald, mizerie, zgomot, incat nu se auzeau difuzoarele la care trebuia sa primim informatii. Cu alte cuvinte,  o adevarata autogara, in nici un caz o sala de asteptare intr-un aeroport civilizat.

Avionul a decolat la ora 21, fara explicatii,insa  dupa runde de scandaluri ale celor care ,la fel ca si noi,  vroiau  sa plece in vacant pentru a se relaxa, si care petrecusera 2 ore intinsi pe jos, pe prosoapele scoase din bagaje. La hotel am ajuns la ora 1 noaptea, pentru ca am mai avut de parcurs cei 150 km de la aeroport,  carand de bietul nostru baietel  de 3 ani care adormise dupa un asa drum lung. Calvarul incepuse la ora 4.30 dupa amiaza, si avea sa se sfarseasca la ora 1 in aceeasi noapte.

La intoarcere am incercat sa lamuresc lucrurile, sperand sa obtin explicatii de la directorul “prestigioasei” agentii din Bucuresti. Dupa zeci de telefoane in caredirectoruyl era fie ocupat, fie in sedinta, i-am spus cu foarte mult calm secretarei ca ma voi posta in fata biroului dumnealui si nu voi pleca de acolo pana nu vorbesc cu el. Brusc a devenit disponibil si  mi l-a dat la telefon. Cu aceeasi nonsalanta m-a asigurat ca am primit exact serviciile pentru care am platit. In opinia dumnealui Tarom era acelasi lucru cu Blue Air si nu-mi intelege nemultumirea. Interesant a fost ca nu si-a exprimat nici macar regretul pentru cele intamplate.

Cu un gust amar indemn sa va alegeti cu foarte mare atentie agentiile cu care plecati in vacanta pentru a nu da peste astfel de indivizi  aroganti care cred ca isi permit sa te insele doar pentru ca ei sunt “mari”.

posted by Ank

Vanghelion
Decembrie 15, 2009

Am facut din timp scrisoarea pentru Mos, si i-am trimis-o cu mare speranta … Nu ceream decat un belet la Vanghelion … Langa Marean, evident 🙂 … Mosul mi-a raspuns , prin intermediul unui mail de la Narcis, un prieten …

Dragul mosului ANGAJAT ,
Iti spun clar si raspicat:
Am primit scrisoarea ta,
Dar m-am sters la cur cu ea.
Si ma pis pe ce-ti doresti,
Nici in vis n-ai sa primesti!
Si daca-mi mai scrii vreodata,
Iti rup gura cu-o lopata!
Nu-l mai cauta pe mosu’
Ca iti face curu` rosu.
Mosu` a plecat din tara ,
Ca-i criza financiara! …

Pesemne ca s-a terminat sampania, in mandatul lui Geoana 🙂 … Nu cunosc autorul versurilor, dar il felicit 🙂

Taranu’ e pe camp …
Decembrie 10, 2009

Partea interesanta e ca individului care a parcat astfel i s-a cerut sa mute masina , si evident i-a sarit tandara 🙂 … Pe bune …

posted by Anka

Tara nimanui
Decembrie 2, 2009

sursa imagine : b177

Repulsie, ura, nesiguranta, invidie, inselatorie… tot ce vrei pentru a spune “asa nu”, gasesti in Romania zilelor noastre, Romanie ce se afla la 20 de ani dupa  comunism, dar unde in continuare se vorbeste despre comunism . Romanie in care “alesii” nostrii improasca cu noroi (desi pot sa zic si cacat ca nu avem CNA pe internet), tara in care gasesti, in parcare, infipt sub stergator un mic flyier in care unul dintre cei doi candidati ramasi in “cursa pentru ciolan” este facut betiv, curvar si altele, tara in care in lift gasesti flytiere cu “huo” pentru celalalt candidat. Tara in care alesii nostrii se bucura ca dau drumul la 42 de Km de autostrada doar pentru a face ciuda unuia care a pus pariu pe niste pene. Tara in care astazi se da drumul la cate un obiectiv ca pe urma sa fie inchis pentru ca nu poate fi dat in folosinta. Tara in care oamenii vaneaza oameni, fie ca esti trepadus si mergi cu pungi din casa in casa pentru un vot, fie ca esti unul care da teapa si esti cautat de banca,parteneri de afaceri etc., fie ca esti un simplu cetatean care esti vanat la scara de bloc de o persoana cu ochi in lacrimi care iti cere cate 10-20 de lei pentru ca nu mai are sa cumpere medicamente copilului bolnav. Tara in care “lasa ca face ala si pentru mine” si eu stau cu burtoaca la bec si ma gandesc unde imi petrec concediul, tara in care de ziua nationala, pentru un scop “nobil”, oamenii se iau la bataie. 

Vin sarbatorile si ar trebui din cate se spune sa fim mai buni, sa iertam pe cei de langa noi. Eu il gasesc un prilej bun sa nu ies din casa pentru a mai scapa de toata mizeria ce ne inconjoara. Toti vin sarbatorile si nu va pot spune decat ca va urez sa incercati sa lasati tot in spate si sa va bucurati de cateva clipe de fericire.

Doamne ajuta!

a post by Babitz

Banc …
Octombrie 24, 2009

A sarutat-o pe nevasta-sa pe obraz si a adormit. Cand s-a trezit, a vazut un tip ciudat care statea la capul patului, imbracat cu o roba alba:

– Cine dracu? esti? intreaba Ion, si ce cauti in dormitorul meu?
– Asta nu e dormitorul tau, iar eu sunt Sfantul Petru
– Adica .. sunt mort?! Nu se poate! Mai am atatea lucruri de facut in viata! Nici nu mi-am luat la revedere de la familie ? trebuie sa ma trimiti inapoi!
– Ok .. poti sa te reincarnezi dar .. nu te putem trimite inapoi decat ca un caine sau o gaina.

Ion a fost devastat, dar stiind ca era o ferma nu prea departe de casa sa, a rugat sa fie trimis inapoi ca o gaina. Flash de lumina si „poof”  s-a trezit acoperit de pene si ciugulind de pe pamant.

– Nu e chiar asa de rau, s-a gandit Ion, pana cand a simtit o chestie ciudata crescand in el. Cocosul s-a dus la el si i-a zis

– Deci .. tu esti gaina cea noua? Cum iti place prima zi aici?
– Nu e chiar asa de rau, zice Ion, dar am asa o senzatie ciudata, de parca o sa explodez
– Ovulezi, nu-mi spuine ca n-ai mai facut niciodata un ou?
– Niciodata!
– Eh .. relaxeaza-te si lasa sa se intample.

Cateva secunde (destul de incomode) mai tarziu, un ou iese de sub coada sa. Un sentiment intens de relaxare il cuprinde, iar emotiile il coplesesc, devenind mama pentru prima oara. Cand a facut al doilea ou, sentimentul de fericire a fost si mai coplesitor si a stiut atunci ca reincarnarea sa ca gaina a fost cel mai bun lucru care i s-a intamplat vreodata!

Cuprins de fericire, a continuat  si exact cand trebuia sa scoata si al treilea ou, a simtit o lovitura incredibil de puternica in ceafa si a auzit-o pe nevasta-sa: IOANE!!! Trezeste-te, ce dracu’ ?  TE CACI IN PAT!

trimis pe mail de Narcis