The Purge august 10, 2013

Povestea asta, cu familii bogate sechestrate in propria casa, confruntate cu sfaramarea iluziei inexpugnabilitatii universului lor, nu este noua. Au intrat in rolul asta multe dintre starurile de prim rang ale Hollywood-ului si ma gandesc in acest moment doar la Bruce Willis sau Nicolas Cage. Well, din punctul asta de vedere, „The Purge” ar trebui sa isi merite critica predominant taioasa. Aleg, insa, a da o oarecare doza de credit simbolisticii filmului si voi spune ca acesta vine cu o idee buna, ceea ce este de admirat intr-o perioada destul de saraca din punctul asta de vedere . Zambetul de plastic al personajelor simbolizeaza zambetul societatii americane, exhibat permanent la ocazii festive, zambet care ascunde, insa, nenumaratele fete intunecate ale unei societati care incepe, incet incet, sa isi piarda aura data in ultimul secol de mitul visului american.

„The Purge” are parte de un acting bun pacatuind doar printr-o evolutie nesatisfacatoare a scenariului dupa un inceput deosebit de bun. De fapt, in opinia mea cea mai tensionata parte este cea de inceput cand doar ideea unei societati aflate in fata unui moment de haos absolut da fiori. Momentul in care sistemul de securitate intra in functiune mi-a adus aminte de una dintre cele mai bune scene ale ultimului deceniu, cea in care ceasul lui Robert Neville (I Am Legend) incepe a ticai, marcand trecerea catre o perioada de teroare absoluta … „The Purge” isi pierde din substanta odata cu declansarea violentelor, confirmand inca o data ca, in cinematografie, teroarea autentica nu poate fi generata decat in mod subtil. Un adevar demonstrat perfect, candva, de un low budget numit „Blair Witch…”

„The Purge” este un film decent, subestimat, in opinia mea, de catre IMDB. As spune ca este peste sase …

Mother’s Day iulie 1, 2012

 

Inrudit cu „The Last House on the Left”, nu doar ca subiect, dar si prin destin, fiind, la randul sau, un remake al unu film mai vechi. „Mother’s Day” a fost o surpriza uriasa, mai ales ca trecuse pe langa mine fara a fi auzit macar de el. Lansat in 2010, filmul regizat de Darren Lynn Bousman , un individ care si-a legat numele de franciza SAW, este un abduction movie care imbina intr-un mod extrem de fericit elemente thriller cu brutalitatea unui film horror care merge dincolo de scenele sangeroase, trecand granita catre visceral.

Mai bun decat originalul, conform IMDB, modernul „Mother’s Fay” este bine filmat , coerent si, mai ales, bine dus la final de catre o distributie care reuseste sa covinga, atat personajele negative cat si cele pozitive. Nu ai spera asa ceva, din moment ce filmul debuteaza in genul unui slasher ieftin plasat in atmosfera unei petreceri glamour.

Marele plus al filmului il reprezinta interpretarea excelenta a Rebbeccai De Mornay, intr-un rol memorabil pentru standardele genului horror, care aduce aminte de fabuloasa interpretare semnata de Blanche Baker in „Jack Ketchum’s The Girl Next Door”. Contribuie prin calitate si Jamie King, un nume destul de cunoscut. Punand la un loc si coloana sonora buna dar si efectele speciale serioase, obtii un spectacol de calitate.

Notat cu 6,2 de IMDB, „Mother’s Day” este un horror peste medie, brutal, fara a deveni dezgustator, si , in acelasi timp, strabatut de cateva momente lirice. Straniu , sa spui asta despre un astfel de film, dar mie as mi s-a parut … I-as da intre 6,5 si 6,7. Intr-o perioada destul de slaba pentru genul horror, „Mother’s Day” este cu siguranta o optiune.

Cinefilia : Adina, Marian, Jovi&Co, Piratul Cinefil, Angela, Teo, Poison Whiskey, Laura M, Juliacastorp’s Blog

A Lonely Place to Die decembrie 31, 2011

 

Aceasta productie britanica navigheaza in ape tulburi. Oscileaza intre a deveni un hit si a aluneca catre dezamagire, fara a atinge unul dintre aceste, sa le spun, tarmuri, pentru a ramane in aria navigatiei, fara absolut nici o legatura cu filmul in sine, dealtfel.

Departe de a fi horror, „A Lonely Place to Die” este un thriller care isi plaseaza actiunea in zona muntoasa a Scotiei, aducand pe undeva, din aceasta cauza, cu mult mai macabrul dar si mai tensionatul „Vertige” care este, totusi, un horror in toata puterea cuvantului. Proiectul lui Julian Gilbey porneste domol pentru a urca la standarde extrem de inalte pana spre finalul filmului. Asta pentru ca propune o modalitate ingenioasa de filmare a scenelor alerte, care imprima senzatia de viteza fara a obosi, si, in plus, personajele sunt extrem de bine construite, dincolo de actingul decent. Exceleaza tabara personajelor negative, Sean Harris, cunoscut multora pentru rolul de asasin din „Borgias”. Pentru cei obisnuiti cu genul horror este posibil ca  referinta „Creep” sa spuna mai multe …

Este inexplicabil cum finalul poate fi atat de slab, comparativ cu restul filmului. Scenariul devine de-a dreptul caraghios, gravitand intre neverosimil si ultrasimplist.  Niste indivizi extrem de duri se poarta intr-un mod deloc profesionist, stricand mult din ceea ce se construise pana atunci.

Nu mare lucru de spus despre melissa george, intr-un rol care nu o solicita prea tare, cu exceptia conditiei fizice la care  australianca exceleaza.

Un hit box-office (si-a scos de vreo sase ori banii), bine vazut de IMDB (6.5, in cadere, daca nu ma insel) si surprinzator de bine de catre exigentul Rotten Tomatoes (78% freshness), „A Lonely Place to Die” este un film care ofera destul dar nu atat de mult cat promitea. Desi, de obicei, orice ai spus inainte de „DAR” nu are nici o valoare, este un film decent care poate fi vazut fara treama ca ai investi degeaba aproape 100 de minute.

Bun.

Cinefilia : Florin, Marian – despre o legenda, Adina, Jovi&Co, Piratul Cinefil, Poison Whiskey, Film Menu, Cine Matinal

Source Code iunie 17, 2011

 

Intr-o perioada in care Hollywood-ul este acuzat ca se afla intr-o prelungita pana de inspiratie, dublata, din cand in cand de cate o greva a unora si a altora, cum a fost aceea a scenaristilor care a amanat pana in 2011 un proiect de exceptie precum este acest provocator de manie numit „Games of Thrones„, ei bine, iata ca Cetatea Filmului gaseste resurse de a reinventa, din cand in cand, cate unul dintre cliseele care i-au cimentat istoria.

„Source Code” stabate un drum batatorit, insa o face in mod absolut placut, deloc sacaitor pentru simturi. Preia o tema transformata in legenda de catre Keanu si lumea sa numita „Matrix” si rastoarna intr-o anumita masura „geniul malefic” al lui Decartes, oferind inca o mostra de ingeniozitate, brodand pe marginea „creierului in cuva”.

Fara a fi o bomba de adrenalina, filmul asta reuseste sa fie mult mai antrenant decat „Unstoppable”, de exemplu, daca stam sa ne gandim ca isi plaseaza actiunea in acelasi decor, desi intriga celor doua filme se dezvolta pe cu totul alte planuri. „Source Code” este un film sensibil, bine gandit si placut.

Gyllenhaal este bun, bun de tot si este sustinut de macar doua personaje secundare care fac toti banii dati pe bilet. Farmiga, mai convingatoare decat Cate Blanchett, intr-un rol oarecum similar in recentul „Hanna„, si Jeffrey Wright, mai ales prin tonalitatea vocii, memorabila. Neconvingatoare parca,Monaghan, in schimb.

Excelent vazut de IMDB, 7.7, si mai ales de Rotten Tomatoes (91% freshness),  filmul isi justifica cotatiile. Este bun de tot. Merita vazut.

Limitless mai 22, 2011

 

„Limitless” este un film bun in ciuda faptului ca, desi se agata de mai multe genuri, nu reuseste sa se incadreze in vreunul. Nu este un SF, nu este un film cu gangsteri si nu este nici un film desprins din lumea afacerilor. Nu este nici macar o comedie urbana si nici pe departe un thriller cyberpunk. Aduna insa elemente disparate si in ciuda unor momente de confuzie reuseste sa puna la dispozitie 105 minute de produs cinematografic de calitate.

Afisul straluceste prin prezenta lui De Niro, care, distribuit intr-un rol nu atat de important, pare a fi ramas blocat in rolul Jack Byrnes, danad parca senzatia ca nu se simte in largul sau in pielea lui Carl Van Loon. Ar putea fi insa doar o impresie.

In schimb, Bradley Cooper are o prestatie de zile mari, jucand doua roluri intr-unul singur, navigand cu succes intre un geniu al matematicilor aplicate in economie si un scriitor ratat.

Cu un buget modest, ceea ce l-a transformat deja intr-un succes de casa, filmul propune o tema veche : ce ar fi daca o persoana ar putea brusc sa acceseze 100% din potentialul propriului creier. Ce nu am reusit sa deslusesc a fost morala acestei povesti, insa este p, probabil, vorba despre confuzia care caracterizeaza pe alocuri povestea lui Eddie Morra.

7,3 pe IMDB si 70% freshness pe Rotten Tomatoes (6,4).

Un film foarte bun, daca nu memorabil. Un singur punct slab: maniera de filmare care, uneori, poate da dureri de cap celor care sufera de :motion sickness” …

The Roommate mai 1, 2011

Incet, incet, un film care a trecut oarecum nebagat in seama la vremea sa, „Single White Female” tinde sa devina o sursa de inspiratie pentru producatorii aflati in cautarea subiectului care sa dea in sfarsit un thriller care sa merite a fi luat in discutie, acest segment suferind, oarecum, in ultima perioada …

Desi plasarea actiunii il incadreaza in categoria college movies, firul narativ, care copiaza intr-o proportie dezamagitoare  scenariul filmului mai sus, transforma filmul intr-o clona nu neaparat de slaba factura a lui „Single White Female”. Ma intreb daca nu cumva nu este nimic altceva decat un remake …

Despre actori ar putea fi putine de spus, cu exceptia faptului ca joaca la un nivel mai inalt decat te-ai astepta din partea unui grup de gagici remarcate in productii siropase. Cam slab Gigandet, avand in vedere ca are ceva consistenta in CV, pe cand Zane, care oricum este in regres, cerd ca a aprticipat la filmul asta doar ca sa obtina ceva numere fresh de telefon …

O coloana sonora zgomotoasa, dar indeajuns de buna pentru a pune la incercare un sistem 5.1, si un final previzibil, dar nu lipsit de ceva tensiune, au facut ca filmul asta sa fie un succes de box office in ciuda faptului ca a fost  demolat de site-urile de profil. 4,4 pe IMDB, in timp ce Rotten Tomatoes se intrece pe sine, 4% freshness …

„The Roommate” este un film care are darul de a te lasa indiferent. Undeva in jur de 5,5 , notele mentionate mai sus fiind mai drastice decat ar fi cazul …

Los ojos de Julia martie 27, 2011

Un film care a dezamagit umplit, in ultima vreme, a fost „The Resident” …

Fara a avea vreo legatura de sange cu ratelul girat de Hilary Swank, filmul spaniolului Guillem Morales pleaca de la acelasi sambure, cliseul psihopatului. Cu vagi caracteristici horror, „Los Ojos de Julia” se afirma ca un thriller peste medie, tributar  scolii „suspense movies” spaniole. Nu este o intamplare faptul ca protagonsita filmului, Belén Rueda, a interpretat rolul principal in excelentul ” El Orfanato”, pentru ca cele doua filme impart si atmosfera sumbra, amenintatoare, precum si decorurile incarcate, vetuste, care pun in evidenta latura morbida a personajelor …

Un punct slab al acestui film ar fi faptul ca devine destul de static la un moment dat, in timp ce mai multe elemente tinand de aria horror ar fi transformat productia intr-o competitie de temut pentru productiile asiatice, mai ales ca din punct de vedere al macabrului, personajele oarbe sunt la standarde extrem de inalte. Coloana sonora completeaza suficient tabloul sumbru al unei familii bantuite de spectrul unei amenintari greu de definit dar extrem de prezente …

Daca „The Resident” a fost un rateu aproape din orice punct de vedere, „Los Ojos de julia” nu poate fi considerat in nici un fel un rateu. Este un film decent spre bun, jucat bine (in final iese clar in evidenta jocul impecabil al lui Pablo Derqui) si filmat intr-o maniera care sugereaza influenta lui Guillermo del Toro, aflat printre producatori …

6,7 pe IMDB, decent pentru un horror, cam dezamagitor pentru un thriller. Un film bun care lasa regretul ca putea fi mult mai mult de atat …

The Resident februarie 13, 2011

Habar n-am avut de filmul asta, pana la o discutie avuta cu Lusio. Ceea ce parea a fi un film care isi va fi tras seva din aceeasi radacina cu „Dark Water„, „The Echo” sau versiunile originale asiatice, nu este altceva decat un stalker thriller de moda veche. Nici o legatura cu genul horror care, prin cateva din elementele sale, ar fi putut ridica putin nivelul unui film care isi rateaza vocatia, din moment ce tot ceea ce ar avea de spus a fost deja povestit de „Sliver” sau ” Single White Female” …

Inexplicabila asocierea cu o astfel de productie a unui Cristopher Lee, oricum identificat dincolo de orice speranta cu numitul Sauron, sau a unei actrite de exceptie precum Hilary Swank. Uitandu-te pe distributiile filmelor mentionate mai sus, observi, insa, ca majoritatea au cel putin doua nume mari pe afis, ceea ce te duce cu gandul ca odata ajuns star este musai sa iti acorzi libertatea de a juca intr-un thriller de calitate indoielnica … probabil , este un fel de hobby 🙂 … Asa s-ar oferi raspuns multor intrebari …

Indicatorul de audienta al R.Tomatoes arata ca filmul este extrem de asteptat (90% din respondenti doresc sa il vada) in timp ce IMDB il clasifica drept o mare deziluzie.

Nu cred ca este musai sa ne ingramadim spre mall-uri … O sa il difuzeze ProTv-ul, rapid, intr-o miercuri …

13 decembrie 12, 2010

Filmul acesta este un remake american al unei pelicule franceze despre care am auzit intr-o discutie purtata intre Adina si Marian. „13 Tzameti” este deja un film cult, dar nu am reusit sa il vad pana acum … Nu stiu daca o voi mai face si asta pentru ca odata dezvaluit subiectul, se pierde destul de mult din impactul pe care il produce filmul.

Este vorba despre incercarea , reusita, de aceasta data, a industriei americane de  a scoate ceva bani dintr-un succes non american prin invitarea regizorului acestuia de a face un remake comercial. Japonezii se pricep destul de bine la asta …

Pe langa faptul ca strange cativa actori uriasi precum senzationalul Ray Winstone (pe care il recomand in filmul asta), Mickey Rourke (intr-un alt rol potrivit perfect cu noul sau look) sau Jason Statham (cam straveziu, totusi, in acest film), „13” confirma talentul lui Sam Riley. Nu in ultimul timp, este incantatoare performanta lui Michael Shannon, in rolul unui maestru de ceremonii isteric si in acelasi timp grotesc.

Filmul aduce aminte de doua productii care pot fi catalogate drept stranii, sau macar atipice pentru genul action/thriller : „Payback” si „Lucky Number Slevin„. Asemanarile se opresc la modul in care au fost filmate si la atmosfera pentru ca subiectuul, in sine, nu ofera puncte de comparatie in afara violentei.

IMDB spune ca este un film de 6,9. Inclin sa ii cred.

7 Days octombrie 16, 2010

Numit international „7 days”, „Les 7 jours du talion” este un film canadian care socheaza desi nu pare a isi fi propus asta … Este un film de o simplitate debordanta, un film care nu exagereaza cu nimic realitatea. O sectiune curata, fara sangerari, in sufletul chinuit al victimei. O fresca de o claritate surprinzatoare a zbuciumului unui om care a pierdut totul.

Filmul asta pune pe ecran o dilema pe care oricine si-a imaginat-o, intr-o lume in care oroarea din film este de mult timp o realitate banala. A avea un copil este un amanunt care va face acest film cu atat mai dureros si mai inspaimantator, pentru ca, inevitabil, te vei identifica cu personajul principal, cu sufletul, cu trairile sale.

Nu este un film horror, pentru ca regizorul a refuzat cu obstinenta orice exagerare. Totul este incredibil de real de la umflatura unui genunchi zdrobit pana la incizia aproape fara sangerare produsa de un expert. Nici un fel de exagerare si nici un fel de compromis in favoarea marketingului. „7 Days” este un film care se axeaza exclusiv pe zbuciumul unui om. Razbunarea devine un fruct oprit, dezirabil, dar in acelasi timp amenintator. Personajul principal lupta cu disperare pentru sufletul sau, simbolizat de un animal mort care se descompune rapid, odata cu trecerea timpului …

Nici o secunda privitorului nu i se induce sindromul Stockholm, participarea alaturi de tortionar fiind dupa parerea mea totala, inclusiv in alegerea finla a acestuia. Mi s-a parut incredibil de autentica empatia manifestata de  cei din jurul acestui caz, incepand din sanul familiei spulberate a omului pana la vanzatoarea care il atinge usor in benzinarie, sau pana la cei din randul politiei. Prezenta unui personaj  care dezaproba actele celui care se razbuna nu face nimic altceva decat sa adanceasca realismul impresionant al filmului.

Dur, si posibil a fi considerat brutal (un prim plan pe fata unui copil zdrobit si fara suflet poate provoca reactii puternice), „7 Days” este un film care nu cauta spectacolul, pe care il respinge chiar, insa pune o intrebare cu un raspuns previzibil : „Ce ai face daca ai avea 7 zile  pe care sa le petreci cu cel care ti-a distrus copilul ?” … Filmul nu ofera macelul din „Hostel” si nici macar un ritm alert atat de drag filmelor americane.  Filmul asta ofera decat zbucium. Durere tacuta … Manuta aceea de copil care strange mana tatalui spre finalul filmului poate zdrobi rezistenta la lacrimi.

Zambetul impietrit al tortionarului iti va ingheta sangele pentru ca in el te vei regasi pe tine insuti … Nu are rost sa te amagesti …

Filmul are 6,6 peImdb, si cred ca nota este atat de mica pentru ca actiunea pare, la un moment dat, relativ fortata, usuriinta cu care personajul principal isi duce la indeplinire planul fiind, aorecum, neverosimila. Cei doi actori aflati intr-o reactie tortionar/victima joaca fara cusur.

Un film dur, fara spectaculozitate si care nu te va lasa cu o stare de bine. Nici nu cred ca a intentionat asta, ceea ce il face un film bun. Bun de tot …

Frozen septembrie 8, 2010

Mi-a placut filmul asta …

Pentru actiunea simpla si directa, materializata pe baza unui buget ce pare a fi fost modest. Fara efecte speciale care sa modifice in mod artificial perceptia asupra filmului, „Frozen” pune accentul pe elemente comune ale unei vacante la munte, ceea ce duce la o intriga perfect plauzibila …

Paradoxal, mi-au placut dialogurile superficiale si deseori prostesti, dar tocmai prin asta credibile … Pentru ca nu imi imaginez ca trei tineri blocati intr-un telescaun, in mijlocul munetlui, ar discuta despre Hegel si idealismul absolut …

Mi-a placut cum regizorul/scenaristul a reusit sa produca tensiune din nimic, transformand o simpla calatorie cu un telescaun intr-o aventura care , la un moment dat, nu imi dadea nici un indiciu despre cum vor evolua lucrurile …  Nu are rost sa te ioei dupa catasstroficele mesaje de pe afise … Filmul nu are parte de eroi aflati in situatii limita pe care le rezolva in stil hollywood-ian … Este vorba, pur si simplu de trei tineri loviti de ghinion, nevoiti sa ia niste decizii, care din pacate pentru ei, din fericire pentru scenariul acestui film , se dovedesc a fi gresite … Asta, pentru ca invingatori in jocul cu natura sunt doar expertii aia de pe Discovery … Si acolo, am ceva dubii ca nu ar fi doar un scenariu bine ticluit …

Este posibil sa imi fi placut acest film si pentru ca , personal, detest iarna si zapada … Nu m-am imaginat niciodata un explorator pe urmele lui Amundsen … In afara de asta atrage interpretarea decenta a celor trei actori.

Filmul are 6,9 pe IMDB, o nota care mi se pare usor exagerata … As zice ca este un thriller de maximum 6,5, dar totusi bun. Nu este de evitat, desi banuiesc ca va avea parte de controverse, din cauza actiunii statice, care ar putea fi considerata plictisitoare de catre unii.

Recenzii : Marian si Adina

Salt august 28, 2010

Aceeasi persoana care mi-a recomandat „Centurion” a desfiintat filmul asta, si, avand in vedere dezamagirea mea vis-a-vis de clona aceea nereusita de „Gladiator”, am considerat ca, probabil, filmul asta o sa imi placa …

Lucru care s-a intamplat, desi, oricine va vedea un film de genul asta, trebuie sa fie constient ca un thriller de spionaj de nivelul Trilogiei Bourne nu va mai aparea prea curand … Filmele alea au fixat standardele de excelenta ale genului la un nivel greu de atins …

„Salt” nu este un film rau si are un farmec al sau, mai ales prin felul in care reuseste sa portretizeze un personaj in slujba binelui, prin a il impinge permanent in fata drept ‘ the bad guy” … sau, ma rog, „the bad chick” … Angelina Jolie face un rol acceptabil, cu exceptia scenelor de violenta fizica, care nu i se potrivesc , in ciuda imaginii sale de fata rea … Parca era intr-o forma mai buna in „Smiths„, un film totusi mai slab decat „Salt” … Iar Liev Schreiber o sustine cu succes, intarindu-mi opinia ca este un actor adevarat …

Nu sunt de acord cu parerea colegului meu, cum ca filmul ar plictisi … Intriga este legata, desi oarecum confuza la un moment dat, lucru pe care il pun pe seama numelor rusesti, iar efectele speciale sunt decente, chiar daca la un moment dat performantele sportive ale Angelinei l-ar putea sfida si pe Jackie Chan …

Un film bun fara a sparge tiparele genului, care lasa si posibilitatea unui sequel, pe care nu il gasesc deloc indezirabil … Are o nota de 6,6 pe Imdb, dar i-as da cam 7,1 … Asta pentru ca am vazut filme mai slabe care sunt cotate cam la fel … de exemplu „Eagle Eye” … 

De vazut.

Burning Bright august 25, 2010

„Burning Bright” are parte de o intriga comuna, pusa in practica intr-un mod  ingenios … Este pana la urma un „Prey” in varianta indoor …Evident supraevaluat pe IMDB, unde are nota 6,1 , este adevarat din putine voturi, filmul nu prea ofera tensiune, si nici macar scene sangeroase, desi as zice ca mai degraba asta este o bila alba …

O impresie buna lasa Briana Evigan, actrita care duce de una singura cel putin 80% din film, si desi nu are un talent actoricesc  care sa radieze dincolo de ecran, aceasta se straduieste … Doza de mister este atat de transparenta incat si un copil de 10 ani ar ghici ceea ce scenaristul a incercat sa ascunda … Iar finalul este absurd de previzibil, incepand cu primul sfert al filmului …

Pe coperta si pe net am vazut promisiunea de a avea parte de un film incredibil de tensionat, un film care sa te tina in picioare sau macar cu mana la ochi … Nimic din toate astea in realitate, cu exceptia cazului in care esti excesiv, dar EXCESIV, de sensibil …

Nu merita, si nu ii inteleg cotatia … Abia daca ar trece de 5 …

„In puterea noptii” august 22, 2010

Prima carte scrisa de Koonz pe care am citit-o a fost „Midnight” tradusa sub titlul ” Miezul Noptii” … Este si ma tem ca va ramane cea mai buna carte a sa, in viziunea-mi, in ciuda faptului ca majoritatea covarsitoare a cartilor sale mi s-a parut a fi de un nivel greu de atins … Asta, in ceea ce priveste genurile thriller si horror intre care graviteaza stilul lui Koonz …

„Midnight” aborda subiectul manipularii genetice esuate, intr-o maniera atat de alerta incat am citit cartea de mai multe ori (cred ca este ultima carte pe care am recitit-o), incat de fiecare data am avut senzatia ca am avut parte de un film din categoria blockbuster … Nu inteleg de ce cartile sale nu sunt ecranizate, pentruu ca scriitorul american are o imaginatie incredibila …

Urmatoarele carti citite s-au incadrat mai degraba in genul thriller, cu exceptia unui SF apocaliptic („Invazia”) sau a unui thriller cu accente parapsihologice (” The Bad Place”) … Apoi a intervenit o pauza, in care nu am mai citit Koonz, pentru ca nu am mai citit, in general,  desi am continuat sa cumpar, constiincios, orice se edita purtand semnatura sa …

In concediu am pus mana pe cartea de mai sus, despre care aveam ceva banuieli ca ar fi o reabordare a subiectului din „Miezul Noptii” … Nu m-am inselat si cu toate ca povestea , sau mai bine zis, prima parte a povestii lui Christopher Snow, nu se ridica la nivelul „Midnight”, cartea este bun de tot.  Stilul clasic al lui Koonz, care da senzatia ca privesti un film, personaje extrem de vii, cliseul koonzian al cainelui inteligent/credincios, si acelasi decor al oraselului de pe coasta californiana, care pe mine ma incanta … Cred ca mi-as dori sa traiesc intr-un astfel de oras …  

Cartea face parte dintr-o trilogie proiectata pe Koonz, din care insa nu a terminat decat doua carti … A doua carte, tradusa sub titlul’ traieste Noaptea’ urmeaza sa o citesc, desi concediul ia sfarsit astazi , asa ca nu stiu cand voi mai avea timpul necesar … A treia carte ramane subiectul unor dezbateri pe internet, existand zvonuri cum ca scriitorul american ar avea de gand sa finalizeze trilogia … A trecut insa destul de mult timp de la data lansarii celei de-a doua parti astfel ca ma indoiesc ca va aparea o a treia …

Oricum, cartea din imagine merita citita, fiind o lectura usoara, antrenanta, fara a implica un efort intelectual sustinut. Perfecta pentru vacanta.

The Hitcher iulie 18, 2010

„The Hitcher” din 2007 este un remake al unui film mai vechi, cu acelasi nume, aparut in 1986, care il avea ca protagonist pe Rutger Hauer. Foarte asemanator ca realizare cu „Joy Ride„, productia se prezinta ca un road movie ai carui protagonisti nu sfarsesc deloc bine … Nu are elementele horror ale subestimatului „Rest Stop„, putind fi astfel incadrat cu succes in cadrul genului thriller …

Actiunea are loc intr-un decor care pe mine ma atrage de fiecare data, zona arida a Statelor Unite, de data aceasta New Mexico … Inaintea oricarui actor, starul incontestabil al filmului mi s-a parut senzationalul V8, Oldsmobile ” four-four-two„, o masina exceptionala care are parte de o soarta cruda in filmul asta …

Pe langa tinerii fugari, Sophia Bush si Zachary Knighton, care fac roluri acceptabile, distributia are parte de doi actori buni de tot … Sean Bean nu are nevoie de nici o prezentare, desi rolul asta parca nu il prea prinde … Al doilea este Neal McDonough din „TinMan” care insa nu prea are ocazia sa arate ce poate in filmul asta …

Mi-a placut „The Hitcher” cu toate ca nu reuseste sa convinga in final … 5,5 mi se pare o nota mica, macar pentru faptul ca este bine filmat iar personajele reusesc sa para credibile … Este destul de antrenant, fiind o alternativa buna pentru o zi de duminica …