Marie Louise Island este situata in extremitatea sudica a grupului Amirante, o subdiviziune a arhipelagului Seychelles. Cea mai apropiata insula, Desnoeufs, se afla la 13 km departare. Insula are caracteristicile unui cay de coraly, fiind joasa si nisipoasa. Cu o forma aproape ovala, marie Louise nu are mai mult de 1,250 metri pe axa nord sud si doar 600 metri latime maxima, suprafata totala fiind de 52.6 hectare. Elevatia maxima atinge 9 metri insa in mare parte a insulei oscileaza intre 5 si 6 metri. In zona estica insula este aparata de un recif de corali.
Insula este locuita permanent de o populatie de 15 persoane, acestea ocupandu-se cu agricultura si pescuitul. Asezarea este situata pe coasta vestica, in singura zona relativ sigura de ancorare, accesul dinspre mare pe insula fiind destul de dificil. Marie Louise dispune de o pista de aterizare de 518 metri lungime, situata pe coasta estica. Totusi zborurile catre insula nu sunt regulate.
Mai mult de jumatate din suprafata insulei, zona nord vestica, mai exact, este cultivata cu cocotieri. Insula abunda si in arbori casuarina. Este, deasemenea un loc important de inmultire pentru diferite colonii de pasari marine.
Insula a fost descoperita si botezata in 1771 de catre Chevalier du Roslan, care a numit-o dupa nava sa. Marie Louise a fost locuita neintrerupt de la sfarsitul secolului XIX, in 1905 populatia atingand un maximum de 86 persoane. Perioada a coincis cu mineritul de guano, in acel an fiind exportate aproximativ 3,500 de tone. Dealtfel, guano a fost prinicpala ocupatie a populatiei pana in 1963. In prezent copra si pestele sunt produsele de export ale insulei.
In anii ’80 s-a incercat transformarea insulei intr-o destinatie turistica, cateva bungalow-uri fiind construite aici. Demersul a fost un esec din cauza problemelor de trafic aerian, produse, in special, de coloniile masive de pasari marine.
Desroches Island este cea mai mare dintre insulele Amirante, parte a Insulelor Exterioare ale statului insular Seychelles. Insula se afla la 230 km sudvest de Mahe, cea mai importanta insula din Seychelles. La 36 km catre est se afla Amirantes Bank, de care este separat de ape adanci de pana la 1,300 de metri.
Desroches are o lungime de 6,2 km, o altime maxima de 1,5 km si o suprafata de 3.24 km². Insula este marginita de 15 km de plaje cu nisip alb, demn de faima insulelor Seychelles. Conservarea insulei este atribuita island Conservation Society. Insula se afla la marginea sudica a unei formatiuni de tip atol in a carui parte nordica poate fi intalnita formatiunea numita Shark Rocks.
sursa Wikipedia (author : Perry-Castañeda Library (PCL), originally from CIA Indian Ocean Atlas)
Insula este inconjurata de un recif care iese la suprafata la reflux si care se extinde in larg 1,6 km in partea nordica si 0.6 km in partea sudica. Relieful este jos si plat, insula fiind acoperita de cocotieri si arbori inalti, cu lemn tare. La 11 km nord vest de Desroches se afla un canal adanc de pana la 18 metri si larg de aproximativ 1,6 km care leaga laguna de ocean.
Insula si-a primit numele dupa Chevalier des Roches, guvernator de Mauritius si Reunion (1767- 1772), fiind botezata de catre navigatorul Chevalier de Rosland. Un alt francez, Chevalier de la Billioère a cercetat insula in 1771. Initial, britanicii denumisera insula cu numele Wood island, datorita vegetatiei dense care o acopera. Dealtfel, de-a lungul timpului, Desroches a fost un important producator de copra.
Alaturi de intreg grupul Amirante, insula a devenit parte a coloniei Seychelles in 1909. Ulterior, in 1965, britanicii au separat Desroches de Seychelles si, alaturi de Aldabra si grupul Farquhar si Chagos, a devenit parte a British Indian Ocean Territory, cu intentia de a deveni facilitate militara. In 1976, desroches, Aldabra si Farquhar au revenit statului Seychelles, odata cu dobandirea independentei acestuia.
Insula are o populatie de aproximativ 50 de locuitori, acestia locuind intr-o mica asezare de pe tarmul nordvestic al lagunei. In partea nord estica se gaseste un far. In 1988 a fost deschis un mic hotel de lux, Desroches Island Resort, si o pista de aterizare, situate in zona sudica a insulei. Este singura insula din grupul Amirantes care pune la dispozitie o facilitate hoteliera. Zborul pana in Mahe dureaza 40 minute.
Diego Garcia este un atol de corali cu forma unei urme de talpa umana, situat in mijlocul Oceanului Indian, in Arhipelagul Chagos, parte a British Indian Ocean Territory. Atolul se afla la aproximativ 3.300 km de tarmul African si la 2.200 km de extremitatea sudica a Indiei. DG se gaseste in marginea sudica a unui vast sistem muntos submarin, Chagos-Laccadive Ridge, deasupra caruia s-a format un lant de recifi de corali care formeaza, la suprafata, Arhipelagul Laccadive, Maldives si Chagos. Se presupune ca numele insulei vine de la cel al exploratorului spaniol Diego García de Moguer, care a ajuns aici in secolul XVI.
DG este cea mai mare dintre formatiunile coraligene ale grupului Chagos, celelalte fiind Peros Banhos, Salomon Islands, Three Brothers, Egmont Islands si Great Chagos Bank. Suprafata totala este de 174 km patrati dintre care uscatul inseamna 27 km patrati. Portiunea continua a atolului masoara 64 km de la un capat la altul, incercuind aproape complet o laguna de 21 km lungime si 11 km latime, laguna care se deschide cu o trecatoare de 6 km largime, situata in extremitatea nordica. Uscatul are o latime care variaza intre cateva sute de metri si 2,4 km. Elevatia maxima, atinsa de cateva dune aflata de-a lungul tarmului oceanic, nu depaseste 9 metri deasupra nivelului marii. Insula principala este cea mai mare dintre toate insulele atolilor din grupul Chagos. In afara acesteia, mai exista alte trei insule aflate in interiorul pasajului care duce catre laguna. Acestea sunt West Island (3,4 ha), Middle Island (6 ha) si East Island (11,75 ha). O a patra insula, Anniversary Island, aflata la un km sud vest de Middle Island, este doar un banc de nisip. Middle Island si Anniversary Island sunt parte a complexului de recifi Spur Reef . Marginea exterioara a recifului este abrupta, apa avand o adancime de aproape jumatate de kilometru la doar 1 km de tarm.
Plantatia East Point (sursa Wikipedia; author : USFG)
Laguna este impanzita de nenumarate “capete de corali”, un real pericol pentru navigatie. Dincolo de activitatea militara, expeditii stiintifice din 1996 si 2007 au descris laguna ca fiind incredibil de nepoluata. In zona sudica a acesteia pot fi intalnite mlastini cu apa sarata, in realitate niste mici lagune secundare care seaca la reflux. Nu exista specii endemice in Diego Garcia, cu exceptia unor specii de pesti si nevertebrate. Insa, atat vegetatia cat si fauna atolului sunt ocrotite.
Atolul este afectat frecvent de cutremure, cel din 1983 avand 7,5 grade Richter. Tsunami-ul din 2004 a produs doar cateva eroziuni ale recifilor in zona nord estica a atolului, insa, per ansamblu, Diego Garcia este aparat de astfel de fenomene, adancimea mare a oceanului din jur, recifii si platformele de alge din apropierea tarmului impiedicand formarea unor valuri devastatoare. Apa marii pastreaza o temperatura constanta de 26-28 °C, de-a lungul intregului an. Deasemenea, temperaturile sunt in general uniforme de-a lungul anului, temperatura medie maxima fiind de 31 °C, intre Martie si Aprilie iar temperatura medie minima de 29 °C, intre Iulie si Septembrie. Umiditatea este ridicata dar briza permanenta pastreaza conditiile intre limite rezonabile.
De-a lungul insulei se gasesc cateva mici depresiuni naturale care strang apa de ploaie, avand o importanta deosebita pentru fauna insulei. Exista si cateva mici lacuri artificial rezultate in urma excavarilor facute pentru constructia de catre americani a aerodromului. Cele mai puternice precipitatii cad intre Octombrie si Februarie, Ianuarie fiind cea mai ploioasa luna, in timp ce August este cea mai secetoasa. Intre Decembrie si Martie, dupa amiaza si seara au loc puternice descarcari electrice. Apropierea de Ecuator face ca Diego Garcia sa sufere putin din cauza furtunilor tropicale. Asta nu a scutit-o insa de probleme, inregistrandu-se cateva incidente, de-a lungul timpului, cauzate de furtuni de intensitate scazuta.
Un studiu din 1967 descrie vegetatia din Diego Garcia ca fiind dominata pe tarm de Scaevola taccada, in timp ce interiorul insulei este dominat de cocotieri, care acopera cea mai mare parte a acesteia. Sub cocotieri crestea un strat luxuriant, aproape impenetrabil, de cocotieri tineri si tufisuri tropicale de inaltime joasa (Scaveola), ierburi, liane si ferigi, sau nuci de cocos germinate (Cocos Bon-Dieu, daca am inteles corect denumirea). Se intalnesc, deasemenea, ramasite ale unor vechi paduri tropicale cu lemn tare, dar si aglomerari de pini. In 1997, un studiu a identificat 280 de specii de plante terestre, niciuna dintre ele endemica si nici aflate in pericol de disparitie. Sunt intalniti comunii Cordia subcordata si Pisonia grandis dar si Casuarina equisetifolia sau Hibiscus tiliaceus, arbori des intalniti in zonele tropicale.
Au fost identificate zece aglomerari ale aceleiasi specii pe DG. Astfel, pe bratul estic al atolului creste o padure de Calophylluym, cu arbori al caror trunchi poate atinge peste 2 metri in diametru. In zona plajelor, Calophyllum se extinde deasupra lagunei, ramurile sale fiind intestate de cuiburi de pasari. Cocotierii domina interiorul si formeaza cateva paduri distincte, in care sunt intalnite in numar mare, pe langa cocotieri, si o alta specie cum ar fi Hernandia Sonora, intalnita in zona estica a atolului, o zona putin atinsa de activitatea umana. In zonele dezvoltate de catre om si intre palcurile de arbori se afla zone acoperite cu arbusti. Litoralul este marginit in intregime aproape de o fasie ingusta cu tufisuri punctuate ici, colo de cocotieri. Anumite zone, cu suprafete importante, in care au fost amplasate instalatii militare prezinta in prezent caracteristicile unei savane, fiind acoperite cu ierburi.
Diego Garcia este raiul crabilor “warrior”, acestia luand in stapanire jungla, in timpul noptii. Deasemenea, in zona bratului estic al atolului este intalnit in numar mare crabul de cocotier care poate ajunge pana la 4 kilograme. In afara sobolanilor, nu exista mamifere native insa pot fi intalnite specii descendente din animale domestic, lasate libere in trecut. Ar mai putea fi intalniti magari (20 prin 2005), ultimul cal a fost zarit in 1995, iar in 2005 se estima ca ar mai exista doua pisici salbatice prin paduri. Ultimul caine salbatic a fost impuscat in 1975. Atolul adaposteste 91 specii de pasari, dintre care 16 formeaza colonii importante, inmultindu-se aici. Printre alte specii, au fost introduce in trecut si gaini. Reptilele sunt prezente prin trei specii de soparla si este presupusa existenta unei specii de sarpe, de marimea unei rame mai mari. Ca orice atol care se respecta, DG este o buna casa pentru testoasa verde si pestru testoasa Hawksbill, ai carei pui sunt intalniti mai ales in sudul lagunei. Testoasele adulte sunt intalnite pe litoralul oceanic al atolului. Cateva specii de cetacee este posibil sa fie intalnite in apele atolului, insa este vorba de specii in pericol, precum balena cu cocoasa, iar prezenta lor este incerta.
Legendele din sudul Maldivelor vorbesc despre Chagos ca fiind locul unde au ajuns, cu mult timp in urma, marinari locali rataciti. Posibil, insula a fost vizitata in perioada anilor 700 de catre vizitatori austronezieni (o familie de populatii din Asia de Sud Est si Oceania), cel mai probabil malgasi. Apoi, se presupune ca navigatorii arabi au ajuns aici in jurul anilor 900, pentru ca navigatorul chinez Zheng He sa fi putut vizita zona intre 1413 si 1415. Nu exista, insa, dovezi care sa certifice aceste speculatii.
Nici contactul cu europenii nu este foarte clar delimitat, cei creditati cu descoperirea atolului fiind portughezii, prin Pedro de Mascarenhas, candva intre 1512 si 1513. Cele mai vechi indicii cartografice ar data incepand cu 1532. Prima harta care indica insula sub numele actual dateaza din 1599, fiind o harta engleza atribuita lui Edward Wright. Pana la acea data au existat o sumedenie de harti unde insula putea fi identificata, sub diferite denumiri si in reprezentari mai mult sau mai putin conforme realitatii.
Diego Garcia si intregul Chagos au ramas nelocuite pana tarziu in secolul XVIII. In 1778 guvernatorul francez al Mauritius a daruit DG unui francez si exista dovezi ale unor vizite ale francezilor in cautare de cocos sau pentru pescuit. In 1786 Compania Britanica a Indiilor de Est a incercat sa intemeieze o colonie aici, ocazie cu care cei cativa francezi stabiliti temporar in DG au parasit atolul. Colonia a rezistat cateva luni dupa ce naufragiul unei nave a companiei a suprapopulat atolul, proviziile fiind epuizate in cateva luni. Dupa plecarea englezilor Mauritius a izolat aici leprosi iar in 1793 au intemeiat o plantatie de cocotieri deservita de sclavi care, pe langa copra si ulei de cocotier, produceau si obiecte de artizanat. Castravetii de mare au devenit un produs de export, deasemenea. Plantatiile erau localizate pe tarmul lagunei, in East Point, Mini Mini, situata la 4,5 km de East Point si Pointe Marianne, situate pe latura vestica a atolului. Lucratorii erau tinuti in sate aflate langa plantatii sau de-a lungul atolului. Initial sclavii proveneau din Madagascar sau de pe piata de sclavi din Pulo Nyas, o insula aflata in largul coastei nord vestice a Sumatrei.
Dupa abolirea sclaviei, in 1833, au lucrat pe plantatii angajati sositi din Mauritius, Seychelles, Somalia sau China. De-a lungul existentei lor, plantatiile au fost deservite de aproximativ 1,000 de lucratori, doua treimi dintre acestia lucrand in Diego Garcia. Intre 1814 si 1965 , Diego Garcia, colonie britanica, a fost administrat din Mauritius. Intre 1881 si 1888, atolul a fost folosit ca punct de aprovizionare cu carbuni pentru vasele cu aburi care traversau Oceanul Indian.
Primul WW nu a insemnat pentru Diego Garcia decat o vizita a crucisatorului german SMS Emden. In timpul WWII englezii au avut aici o baza militara, inchisa in 1946. In prezent, Statele Unite, cu acordul UK, opereaza in Diego Garcia o baza militara extrem de importanta, care deserveste atat submarine, nave de razboi sau aviatie, dar functioneaza si ca centru de comunicatii plus o mare varietate de alte operatiuni.
Povestea acestei baze este strans legata de exilul fortat al locuitorilor arhipelagului, numiti Ilois (insulari, in franceza creola), mai intai mutati in alti atoli ai Chagos, apoi expulzati din arhipelag. Despre acest subiect am mai vorbit iar situatia este in continuare neclara, urmasii locuitorilor expulzati luptand pentru dreptul lor de a se intoarce in patria mama, drept care , probabil, nu le va fi recunoscut vreodata. Exilul impus in anii ’60 –‘70 a fost cauzat de catre o intelegere intre americani si englezi, americanii cerand pentru baza lor militara o insula nelocuita aflata in posesia UK, pentru a evita problemele politice cu tarile din zona, care abia isi castigasera independenta. Astfel, Marea Britanie a cumparat arhipelagul Chagos in 1965, platind 3 milioane de lire catre Mauritius. Contractul permite prezenta Americana pana in 2016, existand o clauza pentru prelungire pana in 2036. Intre 3,000 si 5,000 de military sunt incartiruiti aici, resursele fiind exclusiv importate.
In 2010, Chagos a fost declarat “Marine Protected Area”, existand suspiciuni ca acest statut i-a fost atribuit si pentru a impiedica reintoarcerea fostilor locuitori in arhipelag.Exista suspiciuni ca Diego Garcia este una dintre acele “black sites” in care americanii au tinut prizonieri implicati in “War on Terror”, unul dintre acestia fiind Khalid Sheikh Mohammed.
Conform TripAdvisor, „Cocoa Island Resort” este unul dintre cele mai bune hoteluri de pe atolul South Male din Maldive. Situat pe o mica insula privata, intr-un peisaj tropical care iti demoleaza simturile, resort-ul face parte din lantul hotelier Como Hotels and Resorts, care include si Como Shambhala Estate din Bali, Parrot Cay in Turks&Caicos sau Metropolitan din Londra. Imaginile spun restul …
Cosmoledo este un atol nelocuit care, impreuna cu Astove Island, aflat la 38 kilometri sud-sud-est, formeaza grupul Comoledo, parte a statului insular Seychelles din Oceanul Indian. Este situat in sud-vestul Insulelor Exterioare.
Atolul masoara 14.5 Km lungime si 11.5 Km latime. Suprafata de uscat este de 5.2 km2 in timp ce aria totala, incluzand laguna de 145 km², este de 152 km2. Doua pasaje catre ocean sunt situate in zona sudica a recifului.
Atolul este format din 16 insule nisipoase, cele mai mari fiind île Menai (2.3 km² ) in vest si île Wizard (1.6 km² ) in est. Pe insula Menai pot fi gasite ruinele unei asezari vechi, inclusiv un cimitir. Pe Wizard exista cateva colibe pentru pescari.
Ca multi dintre atolii care formeaza Insulele Exterioare ale arhipelagului Seychelles, si Cosmoledo este un paradis al pasarilor, aici cuibarind cea mai importanta colonie de Sterna fuscata (o pasare din familia randunicilor de mare) din aceasta tara, localizata in extremitatea nordica a insulei Wizard.. Trei specii de gaste de mare (« pasari smintite») se inmultesc in Cosmoledo, cel mai numeros fiind Sula Leucogaster sau Brown Booby, aici fiind ultima colonie serioasa din lume. Gasca cu picioare rosii (Sula Sula) formeaza aici cea mai importanta colonie din oceanul Indian, avand pana la 15,000 de perechi. Alte pasari marineformeaza, deasemenea, colonii, printre cele mai mari din Seychelles. Atolul este vizitat de numeroase alte specii care au cuibul in comoara biologica numita Aldabra, dar aici exista si specii terestre, trei dintre acestea fiind endemice.*
L’Island Conservation Society, un ONG din Seychelles incearca sa scape atolul de cateva specii invasive, precum sobolanii sau pisicile, introduse in trecut de catre calatorii ajunsi aici.
*nu ma pricep asa ca este posibil sa fi confundat speciile de pasari.
Egmont Atoll, cunoscut si sub numele Six Iles sau Egmont Islands, este un atol nelocuit din mijlocul Oceanului Indian, aflat sub autoritate britanica. Face parte din arhipelagul Chagos, incorporate Teritoriului Britanic din Oceanul Indian. Micul atol se afla la mai putin de 10 Km de marginea sud vestica a recifului scufundat Great Chagos Bank. Cea mai apropiata insula este Danger Island, aflata la 30 km catre nord, in timp ce Diego Garcia se afla la 122 km nord est.
Atolul are o forma eliptica, avand o lungime de 12 Km si o latime maxima de 6 Km.Suprafata totala, incluzand laguna si reciful, atinge 29 km², insa doar 4 km² reprezinta uscat. Insulele atolului sunt situate pe latura sudica a atolului. Cea mai mare dintre ele este „Île Sud-Est” , cu o suprafata de 1.5 km². Aici a fost situata o asezare, in perioada in care Chagos se afla sub autoritate franceza. O alta insula importanta, de aceeasi suprafata, este „Île Lubine”. Celelalte insule, de dimensiuni mai mici sunt “Île Takamaka”, ”Île Carre Pate” (mai degraba, un banc de nisip), “Île Cipaye” si “Ile aux Rats”, ultima unindu-se in timp cu o insulita de mici dimensiuni, numita in trecut “Ilot aux Rats”. Insulele sunt acoperite de vegetatie tropicala, predominant fiind cocotierul.
Pe latura Nordica a atolului, unde reciful nu este atat de dezvoltat, exista doua pasaje catre laguna, primul, mai ingust, numit Fausse Passe, situat in nord vest si un altul mai larg, fara nume, situat in nord est.
Île Sud-Est” a fost colonizata in a doua jumatate a secolului XVIII, intr-o perioada in care Chagos era detinut de catre Franta. In 1838, Robert Moresby a cercetat atolul si l-a carotografiat, la acel moment existand aici o plantatie de cocotieri. In acea perioada a fost construit un dig care a unit insulele intre ele. Intre 1972 si 1973, atolul a fost supus unui studiu, reciful, fauna si flora fiind amanuntit cercetate.
Datorita apelor calme ale lagunei sale, atolul Egmont este unul dintre locurile preferate pentru popas al calatorilor aflati la bordul yachturilor care trec prin Chagos, in drumul lor prin Oceanul Indian.
Egmont Islands este nelocuit incepand cu anii ’60 , cand locuitorii “chagossians” sau “ilois”, populatia indigena, a fost evacuata de catre britanici.”Chagossians” sunt un grup etnic cu origini in Madagascar si Mozambic dar si in India. Multi au ajuns aici din Mauritius, in 1786, adusi de catre francezi, ca scalvi pe plantatiile de cocotieri. Majoritatea au trait pe trei dintre insulele importante ale arhipelagului Chagos, anume, Diego Garcia, Peros Banhos si Salomon Island. Apoi au colonizat si alte cateva insule mai mici, printre care si atolul Egmont. Localnicii vorbeau un dialect creol, care este si acum folosit de unii dintre descendentii lor din Mauritius si Seychelles.
Intre 1966 et 1973, guvernul britanic a evacuat fortat intreaga populatie locala, aproximativ 2.000 de persoane, pentru a face loc unei baze militare administrata impreuna cu US, in Diego Garcia. Acest lucru a fost posibil dupa ce, in 1965, Chagos a fost cedat Marii britanii ca parte a unei intelegeri ce a avut ca scop independenta statului Mauritius.
Noului teritoriu i-a fost impusa unilateral o constitutie fara ca populatia locala sa fi fost consultata sau fara ca vreun referendum sa aiba loc. Aceasta constitutie impunea interdictia de a locui in insule fara a avea permisiunea guvernului britanic. In prezent, majoritatea localnicilor din Chagos locuiesc in Mauritius is Seychelles, si o parte in UK.
sursa imagine : Wikipedia (author: NOAA, adapted by Wiki user Ratzer)
In aprile 2006, 100 de chagossieni au primit permisiunea de a isi vizita tara, dupa peste 30 de ani de interdictie. Momentul in care ajung pe petecul de nisip care le-a fost, candva, tara, eeste absolut tulburator …
In Mai 2006, poporul insular a castigat procesul intentat guvernului britanic, impotriva expulzarii, obtinand dreptul de a se intoarce in Chagos. Guvernul britanic a castigat recursul in 2008, astfel ca sperantele de intoarcere ale insularilor au fost, inca o data spulberate.
In Aprilie 2010, Guvernul britanic a declarat Chagos Islands rezervatie naturala marina. Aceasta decizie a starnit controverse, avand in vedere ca infiintarea unei rezervatii marine ar amana pe termen lung o decizie in privinta problemei repopularii Chagos de catre fostii locuitori.
Île Platte este situata in estul Seychelles, la sud de Seychelles Bank (un platou submarin din Oceanul Indian cunoscut mai ales sub denumirea Mascarene Plateau), facand parte din grupul coraligen Outer Islands (Insulele Exterioare). Alaturi de Coëtivy, aflata la 171 kilometri catre sud est, formeaza un mic arhipelag cunoscut sub numele Southern Coral Group. Mahé, insula principala a statului insular, se afla la 135 kilometri catre sud.
Insula are o forma alungita, pe directia nord-sud, si are o suprafata de 0,65 kilometri patrati, avand 1250 metri lugime si o latime cuprinsa intre 250 metri in sud si 550 metri in nord. Avand origine coraligena (precum intregul grup Outer islands), insula este nisipoasa si are o elevatie de doar cativa metri, intrand in categoria « cay ». Este acoperita cu vegetatie tropicala luxurianta, predominand cocotierii.
In centrul insulei se afla un aerodrom a carui pista de 900 metri este orientata pe axa insulei. Pe malul vestic se afla o mica asezare locuita de trei persoane, una fiind administratorul insulei. Alte cateva colibe pentru oaspeti se afla in nord vestul insulei.
Île Platte este inconjurata de plaje cu nisip alb protejate de un recif care se intinde 800 metri catre vest, 5 kilometri catre nord si 2,4 kilometri catre sud. Desi oceanul loveste acest recif cu furie, acesta cuprinde o laguna cu ape linistite in care se poate patrunde cu ambarcatiuni mici prin doua pasaje situate in nord-estul acesteia, ancorarea fiind facila si sigura. Este, insa, necesara experienta localnicilor pentru a putea naviga prin respectivele pasaje. Intregul atol este inconjurat de un recif scufundat, ramasita a unui atol stravechi, care se intinde 12 kilometri catre vest si 18 kilometri catre sud.
Intregul ansmablu coraligen are o lungime de 25 kilometri de la nord la sud si o latime de 14 kilometri de la est la vest, acoperind o suprafata de 270 kilometri patrati. La 10 Km sud vest de Platte, in extremitatea recifului, se afla reciful scufundat La Perle.
Fonimagoodhoo este una dintre numeroasele insule-hotel ale statului Maldive. Aceasta este situata pe latura vestica a atolului Maalhosmadulu Sud, la 125 Km de Male, capitala statului.
Insula este scaldata de apele Marii Laccadive. Insulele vecine, Dhandhoo si Veyofushee in sud, Thiladhoo in nord- vest si Madhirivaadhoo in nord, sunt, toate, nelocuite. Cea mai apropiata insula locuita este Kamadhoo.
Interiorul insulei este acoperit de o vegetatie tropical densa formata in general de takamakas, cocotieri si arbori de mango. Fauna este formata din reptile mici, pasari marine, crabi de cocotier si insecte.
Fauna marina, mult mai abundenta, este tipica recifurilor Oceanului Indian, fiind formata din pesti tropicali de recif, rechini, pisici de mare, dar si o specie de delfin si trei specii de testoase precum si numeroase specii de corali.
Desi cunoscuta, ca si intregul arhipelag la Maldivelor, inca din preistorie, Fonimagoodhoo nu a fost locuita permanent niciodata, insa gazduieste din 1998 Reethi Beach Resort.
In 2008 a fost inaugurat un hotel cu 230 de angajati. Resort-ul ocupa 15% din suprafata insulei, fiind format din aproximativ o suta de bungalow-uri.
Accesul catre insula se face prin intermediul unui hidroavion al Trans Maldivian Airways, dupa o calatorie de 35 minute dinspre Male. Aterizarea se face nu departe de insula fiind nevoie, pentru a ajunge la resort, de o alta calatorie de 15 minute, facuta cu ajutorul unui dhoni.
Coëtivy este o insula din Oceanul Indian care apartine statului Seychelles. Face parte din grupul Outer Islands. Situata la 290 Km de Mahe, insula principala a statului, Coëtivy face parte dintr-un mic grup coraligen, alaturi de Ile Platte, situata la 171 Km catre nord.
Are o forma alungita pe directia nord-sud iar suprafata sa este de 9,31 km patrati. Insula este acoperita cu vegetatie tropicala densa, cu exceptia unei zone din centru, unde se afla o pista de aterizare (elevatie – 3 metri deasupra nivelului marii; 1,400 metri lungime) si o parte dintre bazinele pentru cultura de creveti ,si a unei zone din extremitatea sudica. Tarmul este format de plaje cu nisip alb, protejate de un recif care nu formeaza un atol, si care se extinde catre sud.
Insula este locuita de 252 de locuitori, majoritatea ocupandu-se cu cultura de creveti, in timp ce o mica parte se ocupa cu cultivarea legumelor, care sunt apoi comercializate pe pietele din Mahe asemenea crevetilor. Satul este situat pe tarmul vestic, tot acolo aflandu-se si alte bazine pentru cultura de creveti. De la inceputul anilor ’90 insula apartine companiei Seychelles Marketing Board care s-a ocupat de dezvoltarea culturilor de creveti.
Coëtivy a fost descoperita de europeni in 1771, insa a fost cunoscuta probabil de catre navigatorii africani , arabi sau indieni. Din 1771 pana in 1908 insula a apartinut de Mauritius, fiind apoi recuperata de Seychelles.
Scott & Seringapatam Reefs sunt un grup de recifi dezvoltati sub forma de atoli, aflati in Marea Timor, la mai mult de 300 Km nord vest de Cape Leveque, Western Australia. Sunt situati la marginea platformei continentale. In apropiere, spre nord vest se afla Ashmore & Cartier Island, despre care am postat in trecut, si Rowley Shoals, in sud vest.
Grupul este format din trei atoli mari si unul mai mic, considerat de anumite surse ca fiind parte a atolului sudic. Fiecare dintre recifi se ridica abrupt de pe fundul marii, aflat la adancimi intre 400 si 500 de metri, iar mare parte din suprafata lor ramane deasupra nivelului marii la reflux. In timpul fluxului, insa, doar Sandy Islet, aflata pe Scott Reef Central, si cateva stanci si bancuri de nisip raman deasupra nivelului marii.
Scott Reef South sau Horseshoe Reef este o formatiune coraligena de mari dimensiuni, in forma de potcoava, care prezinta o particularitate rara in randul atolilor, o creasta de recif dubla. Laguna care acopera nu mai putin de 144 Km patrati are adancimi de peste 24 matri in cea mai mare parte a sa.
Scott Reef Central situat in largul extremitatii vestice a Scott Reef South, West Hook, este deseori considerat parte a acestuia din urma. De mici dimensiuni si neavand laguna, atolul cuprinde insula Sandy Islet, care are o suprafata de 0,05 Km patrati, o lungime de 690 metri nord-sud si o latime de 110 metri. In extremitatea Nordica a insulei se afla un bolovan cu inaltimea de 2,4 metri. Reciful ramane la suprafata la reflux pana la o distanta de 1,6 km de insulita. Pasajul intre SRC si SRS are doar 33 metri adancime, mult sub adancimea atinsa de pasajul dintre SRS si Scott Reef North, adica 366 metri.
Scott Reef North este un recid mare, circular, aflat la 23 Km sud vest de Serignapatam Reef. Este format dintr-o creasta de recif ingusta care este expusa la reflux. Laguna centrala este adanca si este conectata de ocean cu doua pasaje in forma de delta. Suprafata totala a atolului este de 106 Km patrati.
Seringapatam Reef, aflat la nord de atolii Scott, este numit astfel in cinstea bataliei cu acelasi nume, un moment important din istoria Indiei de Sud. Cu o forma circulara, reciful inconjoara o laguna relativ adanca. Suprafata totala este de 55 Km patrati. Mare parte din recif este expus in timpul refluxului.In partea vestica a atolului se afla bancuri de nisip cu inaltimea de pana la 1,8 metri. Bolovani de mari dimensiuni pot fi intalniti pe marginile recifului.
Sub acest grup de atoli se afla un camp gazifer, Torosa Gas Field, ceea ce confera zonei o importanta strategic. O amenintare directa adusa paradisului biologic, pe de alta parte.
Atolul Farquhar face parte din grupul cu acelasi nume (alaturi de Saint-Pierre, Providence Atoll si Wizard Reef), situat in sud estul Insulelor Exterioare (coraligene) ale statului Seychelles la o distanta de 770 Km de insula principala a arhipelagului, Mahe. Este cea mai sudica formatiune a statului insular.
Cu o forma relativ ovala, atolul are o suprafata totala de 170.5 Km patrati, inclusiv laguna, doar 7.5 Km patrati fiind reprezentati de pamant uscat. Insulele sunt situate pe latura estica a atolului cu exceptia a trei insule minuscule situate in vest ( Depose, Milieu si Lapin). Cele mai mari insule sunt South Island situata in est si North Island situata coltul nord estic al atolului. Intre acestea doua se afla insulele Manaha, un grup de trei petice de pamant. In sud se afla Goelette island. A zecea formatiune se numeste Bancs de Sable, insa eu nu am reusit sa o identific. Presupun ca sunt bancuri de nisip fara vegetatie, situate in partea vestica a atolului.
Toate insulele au origine coraligena si sunt formate din nisip, dunele atingand in unele locuri pana la 10 metri deasupra nivelului marii. Insulele sunt acoperite de o vegetatie tropicala luxurianta, abundand cocotierii si arborii Casuarina( in trecut, pe Farquhar a functionat o plantatie de copra). Singura insula locuita este North Island, o asezare cu 15 locuitori si o zona de ancorare cu iesire la ocean, fiind situata in extremitatea vestica a insulei. In partea nordica se afla o pista de aterizare folosita de chartere care sosesc dinspre Mahe.
Farquhar a fost descoperit in 1501 de catre portughezul Joao da Nova ai a purtat numele acestuia pana in 1824 cand a primit numele guvernatorului insulei Mauritius, Sir Robert Farquhar. Cu siguranta, insa, atolul a fost cunoscut navigatorilor arabi din vechime. Intre 1965 si 1976, atolul a facut parte din posesiunile britanice din Oceanul Indian. In prezent este un paradis al pescuitului …
Atolul Saint-François, cunoscut pentru frumusetea sa (considerat deseori cel mai frumos atol din Seychelles), este situat in zona centrala a Outer Islands, grupul de insule de formatiune coraligena a statului Seychelles. Alaturi de Alphonse Atoll care se afla la doar trei kilometri catre nord, formeaza Grupul Alphonse, aflat la aproximativ 400 Km de Mahe, principala insula a statului insular.
Saint-François are o forma alungita, avand 15 Km in directia nord-sud si aproximativ 5 Km latime, ceea ce il face cel mai mare atol al grupului, cu o arie totala de peste 40 Km patrati, dintre care doar 0,196 Km patrati il reprezinta teren uscat, restul fiind reprezentat de recif si laguna.
* nu este St.François ci Alphonse Atoll, insa mi-a fost imposibil sa gasesc ceva filmat mai aproape decat atat …
Doua insule de corali se gasesc pe atol, L’Ile Bijoutier in nord si L’Ile Saint-François, cea mai mare, in sud. Acestea sunt acoperite de o vegetatie tropicala luxurianta si nu sunt locuite. Ambele dispun de exceptionale plaje cu nisip alb.
Insula St. François are o arie de 176,000 metri patrati, fiind posibil a ajunge aici in doar 30 de minute, cu barca, pornind de pe atolul locuit Alphonse, pe care se afla un resort turistic (l’Alphonse Island Resort) si un mic aeroport, astfel ca excursiile catre Saint-François sunt frecvente. Fauna terestra este reprezentata de pasari marine si crabi in timp ce fauna marina este mult, mult mai diversificata.
Situata in nordul atolului, pe o protuberanta cu forma circulara, Bijiutier isi merita numele, fiind o adevarata bijuterie a naturii. Nu mai mult de 20,000 metri patrati dens impaduriti cu cocotieri, in general, insula poate fi ajuns prin intermediul barcilor, la flux. Poate fi inconjurata lejer in cateva minute, fiind minuscula. Este considerata un exemplu clasic al insulelor tropicale de corali.
Cel mai probabil cunoscut de marinarii africani, arabi sau indieni, atolul a fost descoperit de europeni abia in 28 ianurie 1730, cand fregata franceza Le Lys, comandata de Alphonse de Pontevez, a ajuns aici.
sursa imagine : Wikimedia (author : (NASA)
Silence's Blog 