Lítla Dímun este cea mai mica dintre cele 18 insule principale ale statului Insulele Faroe. Cu o suprafata de doar 0.82 km patrati, insula nelocuita este situata intre insulele Suðuroy si Stóra Dímun, aflate in zona de sud a arhipelagului feroez. insula are un relief abrupt, ridicandu-se pana la inaltimea de 414 metri (muntele Slættirnir). Accesul este extrem de dificil, fiind pozibil a urca pe insula doar pe vreme buna, prin intermediul unor scari de franghie. Pe pantele abrupte vietuiesc oi salbaticite si un mare numar de pasari marine. Desi insula nu a fost niciodata locuita din cauza reliefului imposibil, aici sunt tinute oi inca din secolul XIII.
Candva, paradisul a fost scapat din mana de Dumnezeu, undeva deasupra Pacificului, iar acesta s-a facut tandari, imprastiindu-se pe suprafata oceanului …
Marokau este un atol situat in Pacific si care face parte din Arhipelagul Tuamotu, parte a Polineziei Franceze. Se afla la 116 Km est de Hao, la 46 Km sud de atolul Hikueru si la doar 2 Km de cel mai apropiat vecin, atolul Ravahere, alaturi de care formeaza subgrupul numit “Iles Deux Groupes”.
Atolul are o forma triunghiulara, cu o lungime totala a coastei de 22 Kilometri, insulele de pe acesta avand o suprafata totala destul de mare, de 14.7 Km patrati. Laguna putin adanca acopera o suprafata de 216 km patrati.
Intreaga populatie este estimate intre 55 si 100 de locuitori, cei mai multi fiind concentrate in satul principal, Vaiori, situat pe o insula aflata in extremitatea Nordica a Marokau.
Acesta se afla in vecinatatea unui pasaj accesibil doar navelor mici, care face legatura intre ocean si laguna. Neavand un aeroport si nici un pasaj care sa permita accesul catre laguna, atolul este destul de rar vizitat.
sursa imagine : Wikimedia (author : Georges Martin)
Mai exista un mic satuc, Topitike, situate in coltul sud estic al atolului. Majoritatea locuitorilor se ocup cu obtinerea coprei, majoritatea insulelor fiind acoperite cu cocotieri.
Incepand cu secolul XIX si pana in 1965, laguna Marokau a fost una dintre cele mai importante destinatii pentru culegatorii de perle din Tuamotu.
In final, una dintre cele mai spectaculoase imagini pe care le-am vazut vreodata, desi nu are prea mare legatura cu postul : rechini in laguna din Rangiroa …
Legat de cuvintele cu care am inceput, vazut pe Google Earth, atolul, sau, mai bine zis, vegetatia acestuia, nu mi se pare prea sanatoasa … Pete maronii, rosiatice si in afara de asta, padurea este destul de rara …
Fonimagoodhoo este una dintre numeroasele insule-hotel ale statului Maldive. Aceasta este situata pe latura vestica a atolului Maalhosmadulu Sud, la 125 Km de Male, capitala statului.
Insula este scaldata de apele Marii Laccadive. Insulele vecine, Dhandhoo si Veyofushee in sud, Thiladhoo in nord- vest si Madhirivaadhoo in nord, sunt, toate, nelocuite. Cea mai apropiata insula locuita este Kamadhoo.
Interiorul insulei este acoperit de o vegetatie tropical densa formata in general de takamakas, cocotieri si arbori de mango. Fauna este formata din reptile mici, pasari marine, crabi de cocotier si insecte.
Fauna marina, mult mai abundenta, este tipica recifurilor Oceanului Indian, fiind formata din pesti tropicali de recif, rechini, pisici de mare, dar si o specie de delfin si trei specii de testoase precum si numeroase specii de corali.
Desi cunoscuta, ca si intregul arhipelag la Maldivelor, inca din preistorie, Fonimagoodhoo nu a fost locuita permanent niciodata, insa gazduieste din 1998 Reethi Beach Resort.
In 2008 a fost inaugurat un hotel cu 230 de angajati. Resort-ul ocupa 15% din suprafata insulei, fiind format din aproximativ o suta de bungalow-uri.
Accesul catre insula se face prin intermediul unui hidroavion al Trans Maldivian Airways, dupa o calatorie de 35 minute dinspre Male. Aterizarea se face nu departe de insula fiind nevoie, pentru a ajunge la resort, de o alta calatorie de 15 minute, facuta cu ajutorul unui dhoni.
Ifalik este un atol coraligen format din patru insule*, aflat in zona central a Caroline Islands, in Oceanul Pacific. Atolul face parte, administrativ vorbind, din statul Yap al Federated States of Micronesia, fiind situat la 700 Km sud est de insula principala, Yap.
sursa imagine : Wikipedia (author : Aotearoa from Poland)
Cele patru insule ale atolului sunt Ella, Elangelap, Rawaii si Falalop, aceasta din urma, dens impadurita, fiind cea mai importanta. Suprafata totala de uscat nu depaseste 1,47 Km patrati, in timp ce laguna adanca de pana la 20 de metri are o arie de doar 2,43 Km patrati. Cu tot cu reciful scufundat, aria atoluluieste de aproximativ 6 Km patrati. Elevatia maxima este de doar 2 metri deasupra nivelului marii. Exista un singur pasaj dinspre laguna catre ocean, situat in zona sudica a atolului.
In 2000 se estima ca atolul este locuit de 561 de persoane, apartinand grupului etnic micronezian.
Desi foarte mic, atolul era cunoscut pentru razboinicii sai. Inainte de aparitia europenilor, atolul a invadat cateva insule din actualele state Yap si Chuuk, printre care si Poluwat, despre acre am scris aici Atolul a intrat in posesiunea Germaniei, odata cu intreg arhipelagul caroline, in 1899. Dupa WWI ,Ifalik a fost administrat de catre japonezi., apoi, dupa WWII a trecut sub control American pana in 1979, cand a luat nastere FSM.
In prezent, atolul se confrunta cu probleme grave legate de cresterea nivelului marii, valurile afectand frecvent recoltele.
* am gasit pe Oceandots informatia ca atolul ar fi format din doar trei insule. Verificand pe Google Earth, am putut observa trei insule, insa nu imi pot da seama daca cea mai mica dintre ele nu este, de fapt, un grup de doua motu absolut minuscule. O alta imagine, datand din 1899, m-a bagat complet in ceata. Insa harta veche ar putea fi irelevanta, avand in vedere ca geografia unui atol de asemenea dimensiuni poate fi complet schimbata chiar si de catre o singura furtuna tropicala.
Maupihaa, cunoscut si sub numele de Mopelia, este un atol care face parte din grupul Leeward (Insulele de sub Vant) al insulelor Societatii din Pacificul de Sud. Cel mai apropiat vecin este atolul Manuae, aflat la 72 Km sud est.
Atolul are oforma trapezoidala, avand o lungime de aproximativ 8 km si cuprinde laguna care atinge pana la 40 metri adancime. Trei dintre laturile atolului sunt formate din recifi scufundati . Exista un singur pasaj ingust catre laguna( 200 de metri lungime si maximum 25 latime), acesta fiind situate in partea vestica a atolului. Latura estica este formata dintr-o insula ingusta, dens impadurita cu cocotieri, numita Motu Maupihaa. Alte cateva insulite sunt imprastiate pe atol, suprafata totala de uscat fiind de 2.6 Km patrati. Atolul este un paradis al pasarilor de mare dar si pentru testoase.
Singurul sat de pe atol este situate pe Motu Maupihaa si numara in 1985 doar 10 locuitori. In prezent, official, atolul ar fi locuit de 10-15 persoane, membri a doua familii, insa nu toti sunt rezidenti permanenti. Prin anul 2000 s-au inregistrat chiar 45 de locuitori pe insula. Legatura cu exteriorul se realizaeaza prin intermediul unui vas, o data pe luna, fara a fi vorba de un program regulat.
Maupihaa este vizitat des de catre yacht-uri private, vizitatorii fiind primiti cu caldura de catre locuitori. O problema a reprezinta lipsa facilitatilor medicale, in caz de urgent solutia fiind un zbor de doua ore cu hidroavionul pana in Tahiti.
Acest atol a fost locuit inca din vremuri stravechi de catre polinezieni, lucru atestat de descoperiri arheologice (marae, artefacte). Primul European care a ajuns aici a fost Samuel Wallis, in 1767. In 1917 insula a fost inchiriata de o companie din Papeete, care a angajat trei oameni pentru a obtine copra , a pescui testoase si a creste gaini si porci. Mai tarziu, o alta firma a preluat insula, plantand un numar mare de cocotieri. In prezent copra este considerate de locuitori mai profitabila decat culegerea de scoici de perle, care abunda in laguna. Turismul este inexistent, infrastructura lipsind cu desavarsire.
In acelasi an, 1917, Contele Felix von Luckner aflat la bordul vasului Seeadler, vas angajat intr-o calatorie cu scopuri militare legate de operatiunile WWI, a incercat sa stabileasca o colonie pe atol. Vasul fiind prea mare ca s patrunda in laguna a fost ancorat in larg, insa, curand, Seeadler a fost aruncat pe tarm de marea agitate. Contele si 50 de oameni au devenit naufragiati. Von Luckner si cativa dintre oamenii sai s-au imbarcat pe o barca incercand sa ajunga la 3,200 km departare, in Fiji, unde intentiona sa captureze o nava sis a se intoarca pentru a isi salva oamenii ramasi in urma. Planul nu a mers prea bine, intrucat, desi germanul a ajuns in Fidji, aici a fost capturat de catre britanici, petrecandu-si mare parte din perioada de razboi in Noua Zeelanda.
Intre timp, cei ramasi pe Mopelia au capturat un vas francez care a acostat langa atol, ajungand apoi in insula Pastelui unde au fost retinuti de catre autoritatile chiliene. Patru americani au evadat, si cu ajutorul unei simple barci au calatorit alti 1,600 Km pana in Pago Pago, Samoa Americana.
Numita in trecut Stewart Island, Sikaiana este un mic atol aflat la 212 Km nord este de Malaita, una dintre insulele principale ale statului Solomon Islands. Insulele atolului sunt nisipoase, acoperite cu o vegetatie densa. Ridicarea nivelului marii produce probleme grave populatiei, alterand sursele de apa si inundand zonele agricole.
Atolul are o forma triunghiulara, avand aproximatibv 14 Km in lungime. Laguna adanca, numita Te moana, este complet inconjrata de un recif fara pasaje catre ocean. Nu exista locuri sigue de ancorat in apropiere de atol, ceea ce il face in general inaccesibil. Suprafata totala de uscat abia atinge 2 km patrati.
Cea mai mare insula, aflata in coltul estic, poarta numele atolului, Sikiana. Aceasta are o lungime de 2 kilometri, o latime de 900 de metri iar punctul cel mai inalt se afla la 45 de metri deasupra nivelului marii.
*nu sunt , insa, sigur daca imaginile din clip sunt de pe atol …
Alte trei insule se afla pe latura vestica a atolului, Tehaolei (1km lungime si 200 metri latime), Matuiloto (400m x 100m) si Matuavi(600m x 150m). Doua insule artificiale numite Te Palena si Hakatai’atata se gasesc pe atol. Personal, nu inteleg afirmatia, avand in vedere izolarea, populatia redusa si resursele insuficiente. 300 de persoane, cu origini polineziene, traiesc pe atol. Stramosii acestora au venit din Tuvalu si Tonga. Limba cuprinde expresii atat maori cat si din tongana.
Administrativ, Sikaiana face parte din regiunea Malaita a statului Insulele Solomon. Insa o parte dintre rezidemti au cerut acordarea statutului de native hawaiieni si a cetatenie americane, pe baza istoricului insulei. In 1856, insula Sakaiana a fost oferita statului suveran Hawaii, iar regale Kamehameha IV a acceptat. Distanta imensa a facut imposibila administrarea astfel ca cesiunea nu a fost niciodata formalizata. In plus, in momentul anexarii Hawaii de catre USA, in 1898, aceasta s-a facut pe baza unei liste a insulele arhipelagului Hawaiian si a dependintelor acestuia, insa insula Stewart a fost omisa. Astfel cetatenii Sikaiana au ramas cetateni ai statului Solomon Islands.
Hereheretue, numit si Hiri-oro, este singurul atol locuit din grupul de insule Duc de Gloucester, parte a arhipelagului Tuamotu din Polinezia Franceza. Este situat in extremitatea nordica a grupului, fiind situat l a 450 Km de atolul Hao , de care este legat administrtativ. Cel mai apropiat atol este Anuanuraro, aflat la 150 Km departare.
Atolul are o forma trapezoidala, avand 9 Km lungime si o latime maxima de 7 Km. Suprafata totala de pamant nu depaseste 4 Km patrati in timp ce laguna adanca acopera o suprafata de 23 Km patrati (29 Km patrati, dupa alte surse). Nu exista pasaje navigabile catre interiorul lagunei.
In 2007 populatia estimata se ridica la 57 de locuitori, concentrati in doua asezari, pe insula vestica si pe cea sudica. Majoritatea traiesc pe insula mare din coltul sudic, satul fiind asezat pe marginea lagunei.
sursa imagine : NASA
Prima mentionare a insulei dateaza din 1606, cand portughezul Pedro Fernandez de Queiros a numit-o San Pablo. Abia in 1767 britanicul Philip Carteret ii cartografiaza pozitia exacta, in cadrul grupului Gloucester.
Pe insula se gaseste o statie meteorologica. Cateva scene folosite in « Narnia- Prince Caspian « , au fost filmate aici. Insula este inscrisa in Guiness Book datorita denumirii sale in franceza, „Héréhérétué” , cuvantul care contine cele mai multe „é” ,din orice limba.
Coëtivy este o insula din Oceanul Indian care apartine statului Seychelles. Face parte din grupul Outer Islands. Situata la 290 Km de Mahe, insula principala a statului, Coëtivy face parte dintr-un mic grup coraligen, alaturi de Ile Platte, situata la 171 Km catre nord.
Are o forma alungita pe directia nord-sud iar suprafata sa este de 9,31 km patrati. Insula este acoperita cu vegetatie tropicala densa, cu exceptia unei zone din centru, unde se afla o pista de aterizare (elevatie – 3 metri deasupra nivelului marii; 1,400 metri lungime) si o parte dintre bazinele pentru cultura de creveti ,si a unei zone din extremitatea sudica. Tarmul este format de plaje cu nisip alb, protejate de un recif care nu formeaza un atol, si care se extinde catre sud.
Insula este locuita de 252 de locuitori, majoritatea ocupandu-se cu cultura de creveti, in timp ce o mica parte se ocupa cu cultivarea legumelor, care sunt apoi comercializate pe pietele din Mahe asemenea crevetilor. Satul este situat pe tarmul vestic, tot acolo aflandu-se si alte bazine pentru cultura de creveti. De la inceputul anilor ’90 insula apartine companiei Seychelles Marketing Board care s-a ocupat de dezvoltarea culturilor de creveti.
Coëtivy a fost descoperita de europeni in 1771, insa a fost cunoscuta probabil de catre navigatorii africani , arabi sau indieni. Din 1771 pana in 1908 insula a apartinut de Mauritius, fiind apoi recuperata de Seychelles.
Rapa Iti , numita in trecut si Oparo, este cea mai mare si singura insula locuita a grupului Bass Islands din Arhipelagul Iles Australes, parte a Polineziei Franceze. I se mai spune si Little Rapa, pentru a nu fi confundata cu Rapa Nui (Insula Pastelui). Rapa este izolata, aflandu-se la 500 Km de cea mai apropiata insula locuita, Raivavae, si la 1420 Km de Tahiti. La sud est se gaseste o insulita nelocuita numita Motu Tauturu.
Insula vulcanica are o suprafata de 40 km patrati, altitudinea maxima atingand 650 de metri in varful Mont Perau. Are o forma circulara, cu un golf foarte bine aparat, Baie d’Ahurei, care patrunde in interiorul insulei, fiind inconjurat de munti destul de inalti. Insula este un vechi vulcan, caldera inundata in urma prabusirii unei portiuni formand golful. Partea sudica a insulei este declarata rezervatie naturala ( Manatau French Polynesian Reserve).
In 2007 populatia atingea 482 locuitori, majoritatea polinezieni, concentrati intr-un oras numit Ahurei. Acesta se atat pe tarmul Nordic al golfului cat si pe tarmul sudic. Mai exista un sat pe insula, numit Area.
O treime dintre locuitorii insulei formeaza Tahitian Choir, un ansamblu musical care face cunoscute cantece traditionale polineziene. Limba locala, reo rapa, este net diferita de celelalte dialecte din Iles Australes, datorita izolarii insulei. Locuitorii mai tineri si copii vorbesc si franceza. Localnicii au fost crestinati incepand din 1826, de ctare misionari din Tahiti. Acestia au adus si sclavi, insa o epidemie izbucnita in 1867 a decimat populatia care a ajuns la doar 120 de locuitori. Incepand de la sfarsitul secolului XIX populatia a crescut constant. Majoritatea locuitorilor sunt pescari.
Nu exista aeroport sau pista de aterizare pe Rapa Iti, legatura cu exteriorul facandu-se exclusive pe mare, o data la doua sau trei luni.
Insula beneficiaza de o clima subtropicala umeda, pozitia sudica facand posibile variatiuni sezoniera mult mai pregnant decat in restul Polineziei Franceze. Temperatura medie anuala este de 20 grade Celsius, cu minime intre 16 si 22 grade Celsius si maxime intre 19 si 26 grade Celsius. Precipitatiile sunt frecvente, la fel ceata si cerun innorat. Vantul bate uneori violent dinspre vest.
Cel mai probabil, primii locuitori ai insulei au ajuns aici in secolul XIII, fiind vorbitori ai unui dialect polinezian. Primul European care a ajuns aici a fost George Vancouver, in 1791, acesta botezand-o Oparo. In acea vreme insula numara cam 2,000 de locuitori, grupati in patru triburi, adesea aflata in razboi. Pe crestele insulei se pot intalni ruinele unor fortificatii din vechime, numite “pa” sau”pare”, care depun marturie trecutului razboinic al insulei. O astfel de ruine se presupune ca exista si pe cea mai mare insula din grupul invecinat, Marotiri. Thor Heyerdahl a facut escavatii aici pentru a demonstra legaturile cu Rapa Nui.
Rapa Iti face parte din subdiviziunea Rapa a Polineziei Franceze, alaturi de insulele stancoase nelocuite Marotiri, aflate la 70 Km est- sud est. Geografic, Rapa Iti si Marotiri formeaza Bass Islands.
Marotiri reprezinta cele mai sudice portiuni de pamant ale Polineziei Franceze.Acesta este un grup de patru stanci vulcanice nelocuite si de alte cateva acoperite de apa, aflate inextremitatea sud estica a Polineziei Franceze. Sunt cunoscute si sub numele de “Cuatro Coronados”. Au fost descoperite de catre George Bass in 1800.
Sunt separate de Rapa de o zona unde oceanul atinge adancimi de peste 1,500 de metri. Aproape lipsite de vegetatie, stancile sunt un loc propice pasarilor de mare, in timp ce apele din jur abunda in fauna marina. Suprafata totala de uscat este de 43,100 metri patrati, cea mai mare dintre insule fiind Southern Rock, 22,400 metri patrati, aceasta ridicandu-se la 113 metri deasupra nivelului marii. Versantii sunt abrupt si stancosi, facand imposibila dezvoltarea unei vegetatii stabile. Stancile se afla la distante de 1,5 – 3 Km una de cealalta. Pe cea mai mare insula se afla o protuberanta ce seamana izbitor cu ruinele unui avanpost fortificat polinezian. Se presupune ca era folosit de catre locuitorii din Rapa, veniti aici pentru a pescui, existent sa fiind asociata cu relatiile incordate intre triburile din vechime. Nu exista totusi studii arheologice care sa confirme acest lucru.
„Driving to Laura around Ajeltake” … SAU DE CE IMI DORESC SA AJUNG IN MAJURO …
Suprafata totala a atolului este de 9,7 Km patrati, in timp ce laguna pe care o include acopera nu mai putin de 295 Km patrati. Atolul consista intr-o suprafata de pamant atat de ingusta incat , in general, este nevoie de doar cateva minute pentru a ajunge de la tarmul lagunei la ocean, in timp ce in anumite zone este posibil a arunca o piatra dintr-o parte in alta. Intre Mai si Noiembrie timpul este torid si umed.
sursa imagine : Wikipedia ( author : Dr. James P. McVey, NOAA Sea Grant Program)
Principala aglomeratie urbana este orasul omonim, Majuro, capitala si cel mai mare oras al tarii, care, in 2004, avea o populatie de 25,400 locuitori. Orasul este format din cateva, sa le spunem, cartiere mai mici, aflate pe insulele Delap, Uliga si Djarrit (de la sud la nord), legate intre ele prin fasii inguste de pamant.
sursa imagine : Wikipedia (author : Dr. James P. McVey, NOAA Sea Grant Program)
Majuro beneficiaza de un port, un aeroport international si o zona pentru shopping (Formosa Supermarket, Peyless Supermarket). Uliga este principalul cartier de business, in Marshall Islands luand avant turismul si activitatea bancara. Aici se afla si Marshall Islands College, Assupmtion High Scholl si Uliga Elementary Scholl, unde cursurile au loc in limba engleza.
Cladirile guvernamentale sunt localizate pe insula Delap, unde se gasesc si cateva magazine de mari dimensiuni. Djarrit este o zona rezidentiala, aici aflandu-se si cateva scoli.
La aproximativ 48 Km de Majuro, in extremitatea vestica a atolului se afla o zona rezidentiala in expansiune, numita Laura, situata in zona cu cea mai inalta elevatie a atolului, la peste 10 metri deasupra nivelului marii. In afara unei populare plaje, aici se gaseste cel mai fertil sol de pe Majura Atoll, ceea ce a dus la dezvoltarea catorva ferme.
sursa imagine : internet
Drumul intre Delap si Laura este o sosea cu doua benzi, de o parte si de alta a acesteia aflandu-se locuinte.
The Marshall Capitol Building (source Wikipedia ; author United States Department of the Interior)
Copra si uleiul de cocos sunt principalele produse de export ale insulelor Marshall, Majuro primind incarcaturi din majoritatea atolilor populati din zona. In 2007, fabrica Tobolar Copra a anuntat experimente privind inlocuirea combustibililor fosili cu ulei de cocotier.
Laura Beach (source : Wikipedia ; author : Stefan Lins)
Atolul este cel mai important nod al tarii in ceea ce priveste transportul de marfuri si cel de persoane ( Air Marshall Islands isi are sediul in Majuro). MI International Airport, situat in partea sudica a atolului, este operat de doua companii aeriene, Continental Airlines si Air Marshall Islands. Continental ofera trei zboruri pe saptamana dinspre Honolului si catre FSM si Guam, asa numita ruta “island hopper”. Air Marshall Islands ofera legaturi cu 10 dintre atolii statului dar si cu Fidji, via Kiribati si Tuvalu. Pentru a ajunge in Majuro din new York este nevoie de aproximativ 14 ore iar din Tokyo de 11 ore. O calatorie pana in Honolulu dureaza cinci ore.
Laguna este folosita ca un port activ, aici acostand vase comerciale si de pasageri, vase de pescuit sau yacht-uri. MI Shipping Corporation opereaza patru vase.
Turismul ia avant, pescuitul si sporturile nautice fiind extrem de populare. Majuro poate fi explorat pe jos insa pentru a ajunge la Laura Beach este nevoie de taxi si poate fi considerat scump. In oras, taxiurile sunt ieftine si se obisnuieste oprirea pentru a lua mai multi calatori.Cu exceptia Duminicilor, exista autobuze catre plaja, la pretul de 2 USD. Calatoritul “la ocazie” este frecvent si relativ sigur. Masinile pot fi inchiriate pentru aproximativ 60 USD pe zi. O benzinarie se afla in apropierea hotelului Robert Reimers, care ofera servicii de car rental.
Majuro Main Road (source : Wikimedia ; author : mrlins)
Atolul nu are extraordinar de multe de oferit insa este o destinatie potrivita pentru cei care doresc vizitarea atolilor din vecinatate, avand in vedere facilitatile hoteliere. Cea mai importanta destinatie locala este Laura Beach, de care am pomenit déjà. La 45 minute cu barca de Uliga se afla Eneko Island care poate fi inchiriata prin intermediul Robert Reimers Hotel. Acelasi hotel are si un restaurant, Tidetable, cautat atat de catre localnici cat se catre expatii in cautare de mancare de calitate si conexiune internet. Restaurantul ofera o panorama pitoreasca a orasului.
O problema o constituie cainii vagabonzi care salasuiesc in zonele nelocuite si retrase ale atolului. Acestia ataca frecvent fara a fi provocati astfel ca este nevoie de atentie. Internetul in Majuro este oferit la unul dintre cele mai ridicate preturi din lume. Singurul loc in care conexiunea este la un prêt abordabil este cladirea National Telecomunication unde se afla un internet café.
Atolul a este locuit de cel putin 2,000 de ani. A fost revendicat de catre germani in 1884, odata cu intregul arhipelag marshall, si tot atunci a luat fiinta un avanpost commercial. Dupa WWI, insulele au fost ocupate de japonezi si ulterior administrate de catre acestia. In 1944 americanii au ocupat fara lupta arhipelagul. Insulele Marshall si-au declarat independenta in 1986.
Taravai este a doua cea mai mare insula a grupului de insule Gambier. Acestea din urma, numite si Mangareva Islands, sunt un mic grup de insule din Polinezia Franceza, situate in extremitatea sud estica a arhipelagului Tuamotu , de care sunt frecvent separate din cauza culturii lor, similara celei din Insulele Marquesas, dar si din cauza structurii lor geologice. In timp ce Tuamotus cuprind cateva lanturi de atoli coraligeni, insulele Gambiers principale au origine vulcanica, desi sunt prezenti si cativa atoli de corali precum Papuri, Puaumu sau grupul Tokorua.
Taravai se afla la 1,5 km sud vest de insula principala a grupului, Mangareva, si la 300 Km nord de Angakauitai. La mica distant de tarmul estic al insulei se afla o alta, de mici dimensiuni, numita Ilot Motu-o-ari. Taravai are o suprafata de 5,7 Km patrati. Inaltimea maxima a insulei atinge 256 metri. Insula este impadurita, putand fi intalniti numerosi arbori de cafea.
Singurul sat locuit (intreaga populatie numara trei locuitori in 2002) se numeste Agonoko si se afla pe marginea unui golf, pe tarmul estic. Alte localitati abandonate sunt Aga-nui, in nord vest, si Agakau-i-uta, in sud est.
Aproape abandonata, Taravai face parte dintr-un grup de insule care intre secolele X si XV au fost locuite de cateva mii de locuitori. A fost o perioada de schimburi intense cu populatiile din Marquesas, Society Islands sau Pitcairn. Dezvoltarea societatii a dus la despadurirea masiva a insulei principale, Mangareva, ceea ce a avut efecte devastatoare asupra grupului de insule. Folclorul local vorbeste de conflicte violente care au degenerat in cannibalism, legendele fiind confirmate de descoperirile arheologice. primul european care a ajuns aici a fost englezul James Wilson, in 1797.
Preotul iezuit Belgian Honore Laval a ajuns aici in 1834 si a intemeiat o biserica catolica. Din nou istoria vorbeste de distrugere si sange, populatia insulei scazand cu pana la 5,000 de persoane in doar 10 ani. In 1846, Laval a fost declarat nebun si trimis in Tahiti, unde a murit in 1880.
Destinul tragic al insulelor Gambier a continuat cu presupusele efecte ale iradierii in urma testelor nucleare din Mururoa. S-au facut teste de catre francezi dar nu au fost publicate niciodata.
Situat la 902 Km de Honolulu, French Frigate Shoals, cunoscut de catre hawaiieni sub numele Kanemiloha`i, este cel mai mare atol din grupul nord vestic al arhipelagului Hawaiian.
sursa imagine : Wikipedia (author : United States Geological Survey)
Numele atolului este un omagiu adus exploratorului francez La Perouse, care aproape ca a pierdut doua frigate in incercarea de a trece printre bancurile de nisip.
Atolul este format dintr-un recif de 32 de kilometri in forma de semiluna, din 12 bancuri de nisip si un colt de stanca, La Perouse Pinnacle, unica ramasita a originii sale vulcanice, varf care se ridica la 37 metri deasupra nivelului marii. Suprafata totala de uscat a atolului este de 248,914 metri patrati in timp ce suprafata totala atinge 940 Km patrati.
sursa imagine : Wikipedia (author : Duncan Wright, USFWS)
Cea mai mare insula, Tern island, are o suprafata de 105,275 metri patrati si gazduieste o pista de aterizare de 914×61 metri si cateva cladiri permnente apte de a gazdui un numar restrans de persoane. Cladirile sunt folosite de catre angajatii Fish and Wildlife Service, avand in vedere ca zona este declarata rezervatie naturala. Suprafata insulei a fost marita artificial pentru a putea construe pista de aterizare.
sursa imagine : Wikipedia (author : U.S. Fish & Wildlife Service)
Cu toate ca nu au ramas urme care sa ateste o prezenta permanenta in zona, se presupune ca primii vizitatori ai atolului au fost localnici ai insulelor hawaiene. Europenii au ajuns tarziu aici intrucat arhipelagul hawaian se afla in afara rutelor timpurii ale exploratorilor batranului continent.
Abia in 6 Noiembrie 1786, La Perouse a ajuns aici, venind dinspre Monterey catre Macau, insa nu a fost o ocazie fericita pentru ca marinarii au zarit tarziu valurile care se spargeau de recif, iar cele doua frigate ale sale, Boussole si Astrolabe au trecut cu mari riscuri la doar cateva sute de metri de recif. Dimineata urmatoare La Perouse s-a intors si a cartografiat zona sud estica a atolului, descoperid si varful care ii poarta numele. Denumirea franceza a atolului a fost “ Basse des Fregates Francaises”.
sursa imagine : Wikipedia (author : Christine Taylor, NOAA’s National Marine Sanctuary Program)
In a doua jumatate a secolului XIX zona a devenit interesanta in perspective mineritului de guano, astfel ca in 14 Ianuarie 1859 atolul a fost revendicat de catre USA in baza Actului Guano. In 1894, alaturi de Kure, Midway si Pearl & Hermes Reef, atolul a fost inchiriat de o companie Americana care se ocupa cu mineritul de fosfati, companie care avea sa descopere ca mineritul pe FFS era impracticabil. Din 1898, teritoriul face parte din USA, odata cu incorporarea arhipelagului hawaiian.
sursa imagine : Wikipedia ( author : Yumi Yasutake, NOAA)
In prima parte a conflictului americano-japonez din perioada WWII niponii au folosit atolul pentru a realimentarea hidroavioanelor sale, insa intensificarea actiunilor americane in zona i-a facut pe japonezi sa paraseasca zona. In aceasta perioada a fost construita pista de aterizare de pe Tern Island. In prezent aceasta serveste ca refugiu in cazuri de urgent pentru avioanele care fac curse intre Hawaii si Midway Atoll.
sursa imagine : Wikipedia ( author : U.S. Fish & Wildlife Service – Pacific Region’s)
La Perouse Pinnacle este cel mai vechi si mai izolar rest volcanic din lantul hawaiian. Acesta este inconjurat de recifi de corali extreme de spectaculosi. Insula Whale-Skate, marcata pe harti, a devenit complet scufundata in prezent, fenomen datorat eroziunii. 41 de specii de corali, cateva endemic, sunt intalnite in zona FFS, in timp ce abundenta fauna marina cuprinde peste 600 de specii de nevertebrate marine si un numar imens de specii de pesti. 150 de specii de alge abunde intre recifi, in special in zona vecina La Perouse Pinnacle, ccea ce a dus la speculatiile ca responsabile ar fi cantitatile de guano dizolvate in apa marii.
Pe insulitele nisipoase ale atolului isi gaseste adapost cea mai mare populatie de foci hawaiiene ( ilioholoikauaua – Hawaiian monk seals), una dintre speciile aflate in pericol extreme de disparitie. 18 specii de pasari marine cuibaresc aici, doua dintre ele doar pe La Perouse Pinnacle. In perioada iernii aici ierneaza cateva specii de pasari de uscat.
Poluwat, cunoscut si sub numele Polowat sau sub denumirea veche Puluwat, este un atol de corali aflat in zona nord vestica (Pattiw) a Chuuk, unul dintre cele patru state care formeaza Federated States of Micronesia. Insula Alet este cea mai vestica formatiune terestra a statului Chuuk.
Atolul cuprinde cinci insule cu o suprafata totala de 3.4 Km patrati. Acestea sunt Poluwat (in est), Bangelab si To (aflate intre cele doua insule mari), Alet (insula mare cu forma alungita) si Sau (cea mai mica, aflata in sud, de doar 0.02 metri patrati). Laguna atolului este extrem de mica, spre deosebire de lagunele celorlalti atoli micronesieni, astfel ca suprafata totala a atolului este de doar 7 km patrati.
Alet si Poluwat, insulele mai mari, sunt acoperite cu arbori de paine in centru si cocotieri de-a lungul tarmului. Insulele mici sunt acoperite de vegetatie insa au relativ putini cocotieri.
In coltul vestic al atolului, pe insula Alet se afla ruinele unor buncare japoneze din WWII precum si un far din beton cu o inaltime de 40 metri. Alte ramasite ale infrastructurii japoneze sunt imprastiate pe Alet, inclusive o nava esuata pe o plaja in urma unui atac American. Pe fundul lagunei se afla un avion american din perioada razboiului. Atolul gazduieste si o statie radio pe insula Poluwat.
Atolul se extinde 26 Kilometri in partea sa sud estica cu Uranie Bank, o zona cu adancimi intre 11 si 61 metri. Uranie Bank si Poluwat sunt considerate ca facand parte dintr-un atol in mare parte scufundat a carui suprafata este de aproximativ 332 Km patrati. La aproximativ 5 Km vest- nord vest departare de Alte Island se afla o alta formatiune scufundata de corali, Enderby Bank, cu adancimi de pana la 16 metri.
Rakahanga este unul dintre cele mai izolate si mai neatinse colturi ale Terrei. Parte a Insulelor Cook, atolul se afla la nu mai putin de 1,248 km de capitala statului, Rarotonga. Cel mai apropiat atol este insula -sora Manihiki, aflat la aproximativ 42-44 Km departare. Are o lungime de aproximativ 4 Km de la nord la sud si o latime de 2,4 Km.
Atolul cu forma rectangulara, situat la 1,111 Km sub Ecuator, cuprinde doua insule mari si sapte insulite (motu)(eu am numarat doar sase), dispuse in jurul unei lagune putin adanci si delimitate de o bariera de recifi de corali. Dintre cele doua insule mai mari, cea sudica are o lungime de 3.6 km de-a lungul tarmului exterior si o latime de pana la 8oo de metri. Insula nordica are o forma de potcoava, avand o lungime de 6.4 Km de-a lungul tarmului oceanic si o latime de pana la 400 de metri si prezentand cateva golfulete ale lagunei care demonstreaza ca la origine insula nordica a fost un sir de insulite mai mici. Insulele sunt atat de joase incat ridicarea nivelului marii a devenit o problema majora, amenintand serios acest paradis izolat.
Intre insula sudica si cea nordica, pe tarmul estic se afla cinci motus, Akaro, Motu Ngangie, Huananui, Motu Mahuta si Motu Okakara, in timp ce in coltul sud vestic al atolului cele doua insule mari sunt despartite de insula Te Kainga, acolo aflandu-se si cea mai mare trecatoare dintre ocean si laguna. Singurul sat, Rakahanga, se afla in vecinatatea acestei trecatori. Anumite surse indica existenta a cinci sate, insa se presupune ca este vorba de cinci familii care locuiesc in acelasi sat. Locuitorii fac parte din doua triburi Whakaheo, Matakeinanga si Tukuwhare. Lima nativa este o combinatie intre dialectul local si limba din Manihiki. Populatia a suferit oscilatii de-a lungul timpului, din cauza exodurilor periodice catre Manihiki sau Rarotonga.
Suprafata totala a atolului este de aproximativ 4 Km patrati, aici locuind 140 de locuitori, dupa recesamantul din 2006. Insula dispune de mult mai mult paman fertil decat Manihiki, aici cultivandu-se puraka – o specie de taro, papaya (pawpaw), breadfruit(arborele de paine) si banane. Vegetatia este luxurianta, potecile de pe insule fiind strajuite de arbori de paine, in timp ce cocotierii si arborii pandanus formeaza adevarate paduri. Sursele de venit ale insulei sunt completate de productia de copra si de palarii din frunze de cocotier si pandanus, vandute catre Rarotonga. Pana de curand, din cauza adancimii insuficiente, laguna nu putea suporta fermele de perle, insa in prezent exista aceasta posibilitate. Crabii de cocotier si testoasele sunt din abundenta, iar pe recifii exteriori se poate pescui cu succes. In Ianuarie are loc o competitie de pescuit ton, localnicii prinzand si 200 de exemplare pe zi.
Atolul este extrem de izolat, desi aici se afla o pista de aterizare, aflata in sud vestul insulei nordice. Cea mai probabila cale de acces este pe mare, cu barci, dinspre Manihiki si mult mai rar dinspre Rarotonga. Air Rarotonga face curse saptamanale intre Manihiki si capitala statului.
Se presupune ca insula a fost descoperita de Magellan, in 1521, insa nu s-au descoperit dovezi palpabile care sa sustina acest lucru. Altfel, sursele istorice afirma ca Rakahanga ar fi prima dintre insulele Cook care a fost vizitata de catre o nava europeana. Una dintre ultimile mari expeditii de explorare ale Imperiului spaniola ajuns aici in 1606, sub comanda lui Pedro Fernandes de Queiros. Spaniolii au descris insula si cultura acesteia, notand ca atolul era locuit de aproximativ 500 de locuitori, fiind socati de frumusetea acestora, ceea ce a atras atolului denumirea ” Isla de Gente Hormosas”.
Urmatoarea vizita nu a avut loc decat abia in 1820, cand vasele Vostok si Mirni au ajuns aici, sub conducerea exploratorului Fabian Gotlieb von Bellinghausen, care a cartografiat atolul si i-a stabilit cu exactitate coordonatele geografice. Atolul a fost numit „Grand Duke Alexander Island”, insa exploratorii au notat ca localnicii i-au atacat incercand sa ii provoace. In timp, insula a fost rebotezata de cateva ori, purtand, de-a lungul vremii, numele de Reirson Island, Little Ganges Island, Ile Francis, Ile de la Princesse Marianne.
Rakahanga a fost crestinata incepand cu 1857 iar din 1889 a devenit protectorat britanic, dfiind inclusa intre granitele Noii Zeelande in 1901. Revendicata prin Actul Guano de catre USA, insula a revenit statului Cook Island in 1980 printr-un tratat intre cele doua state.
sursa imagini : Kolyan
sursa imagine : CIA
Silence's Blog 