O zi in Vale … aprilie 28, 2013

The Last Stand aprilie 28, 2013

„The Last Stand” face parte dintr-un curent nou al lumii spectacolului, curent prin care Hollywood-ul incearca sa stoarca bani de pe urma ultimilor palpairi ale unor stele aflate in prag de implozie. Cu exceptia cazului in care o astfel de incercare a intins prea mult coarda pretinzand nici mai mult nici mai putin decat sansa de a se transforma intr-o serie (vezi cazul „The Expendables”) cred ca filmele de tipul asta au o sansa de a se instala in memoria colectiva pentru ca reusesc sa ofere in acelasi timp distractie cat si ocazia de a iti aminti, privitor fiind, la experiente … cinefile, din trecut.

Cred ca primul film de genul asta care mi-a starnit curiozitatea a fost „RED”, un film pe care l-am considerat o experienta placuta. A fost apoi „The Expendables”, despre care am amintit deja, un film mult mai bun decat m-as fi asteptat si care ar fi putut avea o soarta mai buna decat aceea a unei continuari jalnice si absolut inutile. Ambele filme au avut un mare plus, autoironia, calitate pe care am gasit-o si in cazul „The Last Stand”. Si care mi s-a aprut ca a lipsit in „Machete”, ceea ce a luat mult din savoarea pe care filmul lui Rodriguez ar fi putut-o livra platitorului de bilete/DVD.

In principiu, nu ai a te astepta la nimic altceva decat la clisee tocite, din partea „The Last Stand”. La final, mai toata lumea dintre cei buni raspunde „prezent”, cei rai primesc ceea ce merita iar binele triumfa intr-un mod care a plictist dar care , uneori, nu agaseaza, unul dintre cazuri fiind si acest film. Prestatie excelenta din partea a doi uriasi actori specializati pe roluri secunde, Luis Guzman si Peter Stormare. Bun si Forest Whitaker, insa dupa halucinantul rol al lui Idi Amin omului ii este greu sa atinga standardele impuse iar acest rol in nici un caz nu l-a ajutat. Arnie pare si este batran, insa prezenta lui a fost doar pretextul de a lua niste bani. Practic, el este taxatorul care incaseaza, spectacolul il asigura altii …

Distractiv si deloc solicitant, „The Lat STand” este un film usor, de duminica, numai bun de a fi adaugat unei pungi cu popcorn si unei cutii de cola. Fara astea, ar fi chiar mai bun. Pentru diabet si colesterol, as spune. Cotatie fair pe IMDB.

Postcards from Thailand aprilie 26, 2013

sursa imagini : Foto-Prikol

Fast food aprilie 26, 2013

Am auzit recent pe cineva spunand in cadrul unei emisiuni de educatie culinara ca singura specie care manifesta tendinta de a se ingrasa ar fi specia umana. Lucru destul de evident … Clipul de mai jos reuseste sa dea o tenta amuzanta acestui adevar tragic …

via Fishki.lv

 

O suta aprilie 26, 2013

Imagini din „copilaria” celei mai iubite bancnote din istorie …

1860

1863

sursa imagini : Trinixy

Lumea in care traim … aprilie 26, 2013

sursa imagini : Trinixy

Low Isles aprilie 25, 2013

Low Isles este denumirea unui grup de doua insule situate in Trinity Bay, la 25 Km NE de Port Douglas, in largul coastei nordice a statului australian Queensland (la nord de Cairns). Suprafata totala a celor doua mici insule nu depaseste doua hectare. 

sutsa Wikipedia (author : Peter Campbell) – click to enlarge

HARTA

sursa imagine : Port Douglas Cruises

Una dintre insule, Woody Island, este de origine coraligena si este acoperita de mangrove, fiind nelocuita. Cealalta, Low Isle, este un cay de corali acoperit cu vegetatie tropicala si inconjurat de un recif cu suprafata de aproximativ 55 acri. Imaginea insulei este similara cliseului paradisului tropical : plaje cu nisip alb, vegetatie luxurianta, cocotieri, laguna si recifi de corali.

sursa : lighthouse.net.au (photo credits : Winsome Bonham)

 

Intreaga zona este considerata Parc National. Vizitele au loc dupa un program zilnic, prin intermeniul unui numar de operatori turistici. Unele dintre vase pot ancora si petrece noaptea la fata locului, insa pe insula nu exista posibilitati de cazare, pe timpul noptii. Pe Low Isle se gaseste un far operational, o statie meteorologica si o statie de cercetare a University of Queensland. Pescuitul nu este permis in laguna sau in apele din jurul insulelor, singurele sporturi permise fiind snorkelling-ul si diving-ul.

 

sursa info : Wikipedia

Cand micul dejun prinde „viata” … aprilie 24, 2013

… sau cum iti poti „manipula” copilul …

sursa imagini : Pipnalip

Eye Contact 201 aprilie 24, 2013

sursa imagini : Lolnet & internet

SKIN aprilie 24, 2013

sursa : Pipnalip

Lumea in care traim … aprilie 24, 2013

sursa imagini : Pipec.ru

Champions League : Linsajul unui vis … aprilie 24, 2013

(photo credits : AP Photo/Kerstin Joensson)

Initial, intentionam sa imi cant bucuria in cadrul unui post care sa celebreze, inca o data, caderea unei echipe care m-a „chinuit” in ultimii ani ca nici o alta. Mi-am schimbat rapid planurile. Imediat dupa meci cand am vazut, deloc uimit, linsarea de catre presa a unui vis. Barcelona a fost cea mai laudata echipa din istorie, cel putin din punctul de vedere al presei. Doua UCL si patru Baloane consecutive au intrat in CV-ul lui Messi cu largul aport al presei sportive si nu numai, avida de un idol asa cum nu fusese altul, probabil de la Maradona incoace. Nu am fost niciodata adeptul acestei idei, ba dimpotriva. Asa ca nu voi reveni cu exemplele cascadei de epitete care a inundat paginile ziarelor din ultimii ani. Meritat sau nu, asta decide fiecare, dupa afinitati.

Mi se pare absolut mizerabila mascarada abundand opinii „specializate” care explica cat de slaba a fost Barcelona si cat de mare a fost Bayern. Catalanii au facut cel mai prost meci al lor din ultimii ani, insa, in mare, au jucat acelasi fotbal pentru care au fost laudati sezoane la rand. Aceeasi posesie obsesiva. Plictisitoare. Enervanta. Atat cat s-a putut. O repriza, spun multi. Apoi Barcelona s-a naruit sub greutatea celor patru Baloane de Aur ale lui Messi, dintre care macar unul deturnat, cel al lui Sneijder, iar asta cu ajutorul implicit al presei care a spalat cu aviditate creiere, refuzand cu incapatanare ca cineva ar putea fi , pentru o clipa, mai presus decat copilul de aur al forbalului din era facebook.

Acest Bayern a fost fabulos aseara insa imi amintesc ca aceeasi echipa a terminat in satre de soc meciul din toamna de pe terenul lui BATE Borisov. Imi amintesc, deasemenea, fara a incerca sa insinuez ca Arsenal ar fi fost mai buna, traiectoria aceea care a dus o minge la cativa centimetri de linia portii germane, la 2-0 pentru Arsenal si la cateva minute de final. Un 3-0 ipotetic care ar fi putut transforma seara halucinanta a lui Bayern intr-o himera.

Bayern ramane marea amenintare a viitorului. Pentru oricine. Ma gandesc ca este foarte posibil ca fotbalul sa fi schimbat un zbir cu altul. Cineva imi spunea astazi ca este convins ca in spatele anihilarii totale a Barcelonei sta Guardiola. Nu sunt convins de aceasta idee. Conceptul tiki-taka a fost anihilat in urma cu ceva ani de Hiddink si doar … „soarta” a facut ca Barcelona sa joace o finala in care United s-a prezentat ca mielul la taiere. Ideea este, insa, foarte plauzibila pentru ca ceea ce s-a intamplat aseara nu a fost o umilire in direct. A fost un act de reverse engineering in toata regula. Nemtii au studiat o masina de fotbal, au disecat-o, apoi au adus in lumina reflectaorelor o alta masina de fotbal, mai performanta. Posibil ca Guardiola sa fi dat ceva schite, insa nu cred ca zdrobitoarea victorie a lui Bayern este rodul informatiilor in avans oferite de Pep. Traiectoria lui Bayern evolueaza natural. Echipa se ridica, domina si piere, apoi ciclul se reia, de zeci de ani. Totul pe o baza solida, pentru ca vorbim de management pur nemtesc.

Ghinionul Barcelonei a fost ca a intalnit Bayern intr-un moment de gratie. Insa, mai devreme sau mai tarziu, asta trebuia sa se intample. Am sperat sa fie o echipa din Anglia, insa este bine si asa. Pentru mine, care am fost adversarul acestei echipe inca de la prima pasa data in ritm tiki-taka. Mi se pare de cacat, insa, din partea presei, sa dai acum in echipa care ti-a transformat visul in fluvii de bani. La dracu’, uram ziarele alea cu Messi cat casa pe primele pagini, ziare care se vindeau ca painea calda. Sunt convins, insa ca o sa le urasc, in scurt timp, cand acolo va trona Schweinsteiger …

Lumea in care traim … aprilie 23, 2013

sursa imagini : Zagony

Minte-m@ frumos aprilie 21, 2013

…
Nah ! … Nu voi comenta asa ceva … A fost „Nasa”. Apoi, asta … Urmeaza „Mamaia” … Horror …

Premier League : Amintirea unui „4:4” aprilie 21, 2013

Candva, Liverpool si Chelsea ofereau microbistilor ocazia de a se delecta cu unul dintre cele mai frumoase meciuri din istoria UCL. A fost un „4-4” de poveste, pe Stamford Bridge, intre doua echipe care acum nu mai exista.

Sau, mai exact, mai exista doar franturi. Cech si Ivanovic, parca neschimbati. Reina, Caragher si Lucas intr-un razboi straniu cu fostii lor aliati, Torres si Benayoun.  Liverpool contra Benitez, o blasfemie impotriva careia cel mai mult protesteaza , ironia sortii, tocmai suporterii londonezilor …

Meci frumos pe Anfield. Chelsea a fost mai buna, mai stapana pe sine, cu cateva exceptii, in care Liverpool a saltat mingea peste apararea albastra. Au fost momentele care i-au permis lui Suarez sa fie erou. O pasa de gol, un moment de nebunie (uruguayanul asta o va sfarsi fara dinti, intr-o zi) si un gol senzational intr-un moment in care Chelsea isi facea calcule privind o potentiala finala Europa League. Lui Chelsea i-a lipsit ceea ce ii lipseste de mult timp, cu mult timp inainte ca eu sa imi fi dat seama. Omul care aduce golurile. Torres a fost acolo dar modul in care se impleticeste cu mingea langa el a devenit de mult timp o stare de fapt, nicidecum o efemera lipsa de forma. Torres este, acum, o piatra de moara de gatul echipei lui benitez iar pentru asta merita aclamat pe Anfield, nicidecum fluierat.

Liverpool a jucat la un nivel superior ,ediei din ultimii ani. Din pacate Gerrard tine mai mult de epoca acelui „4:4” decat de prezent, asa cum este cazul si pentru Lampard, intrat pe teren degeaba, in ultimile minute, doar pentru a admira zvancirea viperina a lui Suarez, la faza care pune sub semnul intrebarii numele echipei care va pierde locul de UCL, pentru la anul.

Voi fi sincer si voi spune ca imi doresc ca Chelsea sa termine in primele patru. Pentru ca imi place echipa asta (le sunt intotdeauna indatorat pentru socul oferit anul trecut echipei „ganja”) si pentru ca imi doresc ca investitiile lui Abramovich sa continue. Cu toate ca Tottenham este o echipa frumoasa, felul in care s-au comportat in Europa League amnul asta ma face sa cred ca la anul, in UCL, vor fi a doua City. In plus, il vor vinde pe Bale. Vor fi varza, cel mai probabil, la anul …

Meci frumos pe Anfield. Candva, a fost „4:4”. Acum, un alt egal. Care nu ajuta nmimanui. Liverpool vor vedea Europa pe ecran plat iar Chelsea o priveste din spate pe Arsenal. IAr la cum stau lucrurile anul asta, asta este definitia unui sezon ratat. Chiar si in eventualitatea in care vor castiga Europa League …