Premier League : A avut Napoleon vreun idiot in staff ?
Noiembrie 2, 2014

Intrebarea este pur retorica dar, daca fac un exercitiu de imaginatie si incerc sa raspund, probabil ca da, daca luam ca punct de reper Leipzig … Sau poate idiotul a fost chiar el daca s-a gandit ca poate ocupa Rusia in timpul iernii lor, sinonima cu o era glaciara in miniatura … Van Gaal nu si-a inchipuit nimic la aceasta scala ci doar ca ar putea scoate un rezultat bun pe terenul unei echipe in acest moment ceva mai buna. „Ceva”, pentru ca City se face de cacat a treia sau a patra oara in Europa iar in competitiile interne tocmai si-a luat un teren in cap, aruncat cu gratie de catre Newcastle, o echipa solida, dar care traieste, inca, din amintirile lasate mostenire de un columbian despre care auzeam recent ca s-a apucat de firme porno …

Dupa cea mai impozanta campanie de transferuri din istorie, eliminand aici deturnarea lui Cantona, din secolul deja trecut, United nu reuseste sa alunge fantoma lui Moyes. Van Gaal depune eforturi si schimba, combina, experimenteaza, dar rezultatele sunt abia sesizabile. Dincolo de cele palpabile, cum ar fi numarul de puncte, care inteleg ca arata mai rau decat pe vremea clovnului scotian importat de la Everton … Echipa incepe sa se exprime iar Blind devine un jucator de luat in seama. Problema, in opinia mea, este ca forma de debut a lui Di Maria pare a se dispia si sper din suflet sa nu devina un al doilea Ozil … Nu stiu ce sa spun de Falcao, sper, insa, sa fi venit prea tarziu pe Old Trafford …

Paradoxul este ca United nu a jucat deloc rau cu Chelsea iar egalul ala a lovit, oarecum, in orgoliul lui Mourinho, ceea ce nu are decat a ma bucura, pentru ca un parcurs de metronom al echipei londoneze ar insemna puncte pierdute de colegele de suferinta ala lui United. Echipa care nu a jucat rau nici astazi, in ciuda faptului ca Sergio Kun ar fi trebuit sa isi asigure hattrick-ul doar din penalty-uri. Care au cam fost. Toate. Trei sau patru, ca le-am pierdut socoteala … Daca United ar fi castigat ceva in afara de respect de sine dupa acest meci, ar fi fost o senzatie similara celei de dupa furtul Barcelonei cu Ovrebo, doar ca de data asta as fi fost in postura celui care nu intelege despre ce este vorba …

Asa, s-a facut pana la urma dreptate. Si nu ma gandesc in nici un fel la punctele castigate pe drept de City, pentru ca mi se rupe de echipa lui Pelegrini pe care as dori-o in „Championship” cat mai repede, nicidecum in Champions League … Insa van Gaal trebuie sa inteleaga ca nu poti obtine nimic mizand pe un idiot. A fost indeajuns de inteligent sa ii dea un sut in cur lui Welbeck, dar a anulat avantajul obtinut prin pastrarea lui Smalling. Un idiot de acelasi calibru cu atacantul care acum ii albeste ultimile fire de par gri lui Wenger … O fifost obligat olandezul sa il arunce pe ala in teren din cazua subtirimii lotului, dar asta nu e o scuze. Van Gaal trebuia sa stie ca nu are fundasi …

United a pierdut pentru ca Smalling si-a batut joc de echipa. Nu cred ca era imposibil sa scoata macar un egal, in efectiv complet … In efectiv complet. Complet … Cat am putut sa il injur pe ala astazi !!!! … De la Inzaghi incoace nu am ami urat pe cine cu atat intensitate …

Premier League : Football Genius
Martie 16, 2014

muaha1

Well …  Asta ar fi de spus depre meciul de astazi. In ciuda faptului ca Ferguson a castigat cam tot ce se putea pe plan intern in ultimii douazeci de ani, Liverpool nu a fost o echipa oarecare in aceasta perioada, meciurile dintre cele doua echipe plecand de la premisa unei ciocniri echilibrate, indiferent de pozitiile din clasament. Echilibru stricat, din cand in cand, de evenimente specifice jocului, ceea ce putea duce la scoruri care sa contrazica teoria egalitatii de sanse. Astazi, insa, nimic nu putea restabili echilibrul din teren dintre cele doua echipe pentru simplul motiv ca nu exista comparatie intre ceea ce este acum Liverpool (fara ca asta sa insemne ca ar fi scos , de exemplu, Bayern, din UCL) si echipa MEA, care se pregateste de inca o umilinta in UCL.

Meciul de astazi nu a avut, pentru United, decat miza unei victorii de moral/restaurare a demnitatii, pentru ca visul UCL (ultimul inca in viata) se va intrerupe abrupt. United nu are cum sa prinda Big Four pentru ca nu prea mai este timp si, chiar daca ar mai fi, nu are cine sa il transforme in aliat. Rooney nu poate duce singur echipa in spinare. A dus-o destul timp, dar este imposibil, chiar si pentru el, sa astupe permanent gaurile din defensiva. In conditiile in care este trecut pe statul de plata ca „striker”. Sau ceva de genul asta …

Aparent, un penalty nu a fost, vreo doua nu au fost acordate (echitabil distribuite), dar realitatea din teren a facut ca aceste amanunte sa fie lipsite de importanta. Liverpool a jucat, nu extraordinar, dar a jucat ceva. Pasele aveau o destinatie si se vedea mana lui BR. Mai ales pentru cei care au admirat incantatoarea Swansea, din urma cu doua sezoane.  La United nu s-a vazut decat un haos absolut. La aproape un an de la instalare, cred ca Moyes si-a pierdut intreaga credibilitate si doar o minune l-ar mai putea slava. Eventual, calificarea in sferturile UCL, unde va fi spulberat de oricare dintre echipele ajunse acolo. Inclusiv, Galatasaray, daca apocalipsa engleza din cupele europene isi va pune in practica ultimul act inca de pe acum. Ceea ce sper sa nu se intample. Pentru neuronii mei …

Moyes a distrus un sezon si a transformat in ruine ceea ce cu doar un an in urma era considerata o mare echipa. In SAPTE luni !!! Pentru asta trebuie sa fii un geniu, intr-adevar …

ps. am senzatia ca am estimat corect perioada de gratie a lui van Persie. Din pacate …

Premier League : Agony
Februarie 9, 2014

Tripla lui United, care se doreste a fi (candva) magica, a jucat execrabil astazi, impotriva lui Fulham. Nu ar fi prea mare surpriza, avand in vedere ca Rooney si van Persie vin dupa accidentari mai mult sau mai putin de durata iar Mata abia a iesit di Purgatoriul la care il osandise Mourinho. Rezultatul a fost o agonie continua, un sir neintrerupt de pase catre marginea terenului, pase continuate cu cele mai proaste centrari din istoria Premier League. In jocul lui United nu se vede in nici uncaz vreo idee izvorata imaginatia lui Moyes si, in conditiile in care creatorii de joc ai echipei sunt intr-o coma ce pare a fi profunda, nu este nici o surprinza ca Fulham a deschis scorul la singura sa faza de atac. Sau ceva ce a aratat a atac. Singura !!!!

Faptul ca londonezii s-au multumit cu acel gol, pe care l-au crezut de ajuns pentru a impusca trei puncte, a dus la un asediu steril al lui United, asediu care devenea tot mai agitat pe masura ce trecea timpul. Trei schimbaru, dintre care una extrem de inspirata, au schimbat soarta meciului. Astfel, Janusaj a intrat pe teren, dand claritate unor atacuri care pana atunci pareau opace precum ceata de peste Canalul Manecii. A disparut din teren, bineinteles, Young, un individ care etse o rusine pentru tricoul lui Manchester United. Moyes nu isi da seama de asta, sau nu are tupeul de a schimba lucruri;e, avand in vedere ca Young este unul dintre transferurile „mari” ale ultimei perioade semnate Alex Ferguson. Astfel, catastrofalul jucator care de trei ani la United nu a „stralucit” decat prin cateva simulari mizerabile, isi face loc in echipa, tragand-o in jos cu o vointa demna de o soarta mai buna.

Un gol norocos al van Persie, venit dupa un assist mai degraba involuntar al unui Mata, sfios ca un incepator in acest meci, a fost urmat de un alt gol venit in urma unei devieri, iar soarta parea a plati o datorie lui United dupa meciul pierdut pe nedrept (sau nu), cu o saptamana in urma, pe terenul lui Stoke. A fost de ajuns, insa, inca o reprezentatie a defensivei DE INFERN a echipei lui Moyes si United mai face un pas departare de cupele europene.

Premier League : „Daca doriti sa … vedeti”
Februarie 4, 2014

Dupa o campanie media fara precedent, declansata in toiul luptei impotriva colosului pastorit de Teszari, campanie de-a lungul careia am ajuns sa aud pe radiourile romanesti reclame la derbyurile din Premier League (!!!), Eurosport a cazut in patima celor de la sport.ro. Am avut ocazia, in cateva randuri, sa ma delectez, de exemplu, cu comentariile lui Mironica vis-a-vis de subiectul esential al expulzarii nu-stiu-carui-Costea de la Steaua , la ore la care reclamele postului si programele tiparite in media anuntau cu totul altceva. Evident, televiziunea isi rezerva dreptul de a face schimbari de ultima ora in program, o gaselnita juridical prin care isi pot acoperi nesimtirea. Sincer, nu ma asteptam la ceva de genul asta din partea unui post de calibrul Eurosport, mai ales ca acesta s-a victimizat indelung pana in urma cu ceva timp. Nu vad diferenta intre lipsa de consideratie pentru telespectatori a concernului lui Teszari, manifestata prin cenzurarea prin toate mijloacele a unui post devenit din senin rival, si lipsa de consideratie demonstrata de Eurosport prin a anunta indelung prin promo-uri un anumit continut si ciuntirea acestuia pentru a face loc … unui simulacru de sport (doar o parere personala).

Cel mai interesant meci al sezonului din Premier League a fost trecut in plan secund pentru a da intaietate unui meci de futsal in care niste flacai mai mult sau mai (foarte) putin talentati au oferit un spectacol jalnic, fiind calcati in picioare. Singurul merit al indivizilor in rosu era acela ca pe tricourile lor scris “Romania” … Din punctual meu de vedere, pariul Eurosport pe nationala de futsal a Romaniei a fost pierdut si m-as fi asteptat la o scuza din partea comentatorilor, in conditiile modificarii programului, insa acestia au preferat doar sa anunte ca meciul de pe Etihad ajunsese la jumatate. De parca cei interesti de asta nu le livrasera deja intreaga incarcatura de injuraturi …

Referitor la meci, putine de spus, in conditiile in care au fost putine de … vazut. Prin amabilitatea Eurosport … City a jucat deschis, atatacat, dar nu poate invoca ghinipnul si are a isi pune intrebari importante privind capacitatea sa de a trece de o Barcelona nici ea prea aproape de zilele de glorie. Mourinho a inchis inca o data drumurile catre poarta lui Cech. Sau, cel putin, a dat senzatia asta, avand in vedere ca mingea s-a apropiat in cateva randuri destul de aproape de barele portii londonezilor, in drumul sau catre panourile publicitare de pe marginea terenului.  Echipa portughezului a jucat in stilul atat de cunoscut, sacrificiul fiind cuvantul de ordine. Detractorii ar putea sari si arunca cu laturi, amendand stilul nu tocmai agreabil al echipei. Nu trebuie uitat, insa, ca Chelsea, chiar aparandu-se, a lovit de nu mai putin de trei ori bara , cu ceva nesansaCity putand termina meciul cu o infrangere ce putea fi lesne si indelung tinuta minte.

Extraordinar Matici, un transfer care va face uitat unul dintre cei mai buni mijlocasi defensivi ai epocii Abramovici, Michael Essien. Matici are cam tot ce trebuie pentru a pune ordine in linia mediana a lui Chelsea. Si trebuie sa spun ca Luiz a aratat destul de bine langa croat, City stirbidu-si incisivii in incercarea de a musca cimentul turnat de Mourinho in fata sa. La Chelsea lipseste inca atacantul de 20 de goluri. Odata gasit, cred ca echipa asta are sanse sa fie, din nou, echipa din primul mandat al lui Mourinho. Ma rog, nu imi fac prea mari iluzii. Se va gasi intotdeauna si un Ovrebo. Fotbalul latin va avea nevoie de asa ceva …

Premier League : Zbor frant …
Februarie 2, 2014

Sosirea lui Mata a avut efectul luminii de la capatul tunelului pentru United. Sau macar a iluziei acestuia. Dupa victoria (candva) absolut normala asupra unui Cardiff aflat in drum spre locul in care tibiile trosnesc cu o frecventa de cateva minute, Championship, car’va sa zica, Manchester United a avut senzatia ca poate sa zboare. Sincer si eu, alaturi de cohorta de fani, din regat si de pretutindeni … Echipa si-a deschis larg aripile si si-a luat zborul ca un fluture fascinat de atractia magnetica a unui felinar inconjurat de intunericul noptii … Extazul a durat putin si s-a terminat cu izbitura violenta de un corp dur. In cazul nostru, Stoke fuckin’ City…

Ar fi nedrept sa spui ca Moyes a gustat o leaca din propriul medicament, cum ar spune anglofonul … Multe dintre echipele mari ale Angliei au iesit cu dantura stirbita dupa ce au muscat din trupul greu de mestecat a ceea ce a fost Everton in ultimii zece ani. Everton-ul lui Moyes nu juca urat, insa. Sau cel putin, nu o facea mereu, echipa albastra a docurilor din Liverpool fiind o prezenta agreabila a Premier League. Lovea cu ciocanul dar o facea frumos, cu arta … Ca un criminal in serie indragostit iremediabil de arta sa distructiva.

Stoke a jucat al dracului de urat. A adus aminte, de fapt, de City din perioada Hugues. Ca idee de joc, vreau sa spun. Adica … zero. Nimic. Nada. Niente. Singurul lucru care a iesit in evidenta a fost brutalitatea jocului, pentru ca Stoke a jucat brutal chiar si pentru stanbdardele Premier League. Fara ca asta sa insemne ca echipa lui Hugues a dorit sa rupa picioare. Desi a reusit, Moyes ajungand a se baza in defensiva, catre final, pe Rooney. O situatie cu care (candva) atacantul lui United s-a obisnuit.

Legat de Rooney, am senzatia ca prin venirea lui Mata se simte oarecum stingher. Poate este o iluzie, dar traseele nu mai trec in proportie covarsitoare pe la el si am senzatia ca omul este nedumerit din cauza asta. Ma gandesc ca Moyes ar trebui sa il reinvete ce inseamna sa fii atacant. Nu de alta, dar ar fi aiurea ca Rooney sa fie inca o data repozitionat acolo unde este mai mare nevoie. Dupa ce a fost transformat in conducator de joc, ar urma sa ajunga inchizator. Nu ca nu s-ar descurca dar sacrificiul ar fi prea mare pentru un tip care trebuia sa aiba deja in CV Balonul de Aur, fiind insa nevoit sa renunte la „statul la pomana” si la caruta de goluri ce ar fi decurs din asta doar pentru ca Ferguson a fost prea avar ca sa aduca niste mijlocasi care sa umple golurile tot mai evidente din lina mediana.

Stoke a avut noroc. A deschis scorul dintr-un sut de cacat, deviat printr-o executie de cacat de catre Carrick. A ii acorda golul lui Adam mi se pare un cadou prea valoros pentru acesta, in conditiile in care omul sutase pe langa poarta. Golul doi a venit dupa ce un idivid in alb-rosu isi rupsese coloana vertebrala tragand pe langa minge. Nimic de comentata la faza aceea. Poate doar calitatea sireturilor care au impiedicat bocancul aluia sa ajunga undeva in inaltul tribunei de pe Britannia. Ce a urmat a fost o executie incantatoare a aceluiasi Charlie Adam. Un exponent al generatiei de tranzitie a lui Liverpool, intre dream team-ul lui Benitez si echipa-speranta a lui Rodgers. Tranzitia aceea, dureroasa, a produs multe dezamagiri, una fiind Shelvey, alta Caroll, dar Adam nu consider ca este un jucator de doi bani. Cred ca si-ar fi gasit locul intr-o echipa in acre rezista un mijlocas mediocru precum Lucas Leiva. Dar asta este problema lui Rodgers …

Golul lui United a venit repede, imediat dupa pauza, si se parea ca United va rasturna soarta unei partide care nu arata deloc roz. Pasa, evident, Mata, fiind putini jucatori in lotul lui Moyes care pot da un assist altfel decat din intamplare/greseala. Trio-ul Mata-Rooney-van Persie nu este rodat, inca, si, in conditiile in care Rooney si-a vazut mai mult de defensiva, echipa a mers in gol. Scorul devenea 2-1 pentru Stoke si Moyes intra in panica suficient de intens pentru a il trimite in teren pe Welbeck, Janusaj ramanand sa mai dea un cur lustru bancii de rezerve.

Singura satisfactie, daca poate fi numita asa , a meciului este ca, ins frasit, aud pe „sticla” un comentariu care reflecat realitatea evidenta din teren in ceea ce priveste prestatia lui Welbeck. Sunt doi, trei ani de cand il injur pe ala, si pe Ferguson, si pe oricine il trimite in teren. Mi s-a mai alaturat unul, in persoana celui care comenta pe Eurosport, iar asta ma face sa ma simt bine. O mass media proasta indreptata impotriva celui mai slab jucator al lui United de la Phill Neville incoace va ajuta echipa , sper, sa inceteze a mai juca in zece oameni, meci de meci. Pentru ca Welbeck asta inseamna. Plus marginalizarea unor jucatori precum Berbatov sau Hernadez. Totul pentru drogul personal al lui Alex Ferguson. Drog indeajuns de puternic pentru ca Hodgson sa il trimia pe Welbeck titular in Brazilia … Un cosmar care ma bantuie inca de la meciul cu Ucraina si golul ala miraculos/caraghios/intamplator, cu calcaiul …

Locul sapte nu este chiar cel mai rau lucru care i se poate intampla lui United intr-o perioada precum aceasta … Este un punct de pornire. Doar ca Moyes ar trebui sa porneasca, odata, o masinarie care, continuand sa dea rateuri, risca, chiar pornita fiind, sa se trezeasca in situatia de a nu mai avea pe cine sa bata … Luna Mai nu este atat de departe …

Premier League : Black Winter Day
Ianuarie 19, 2014

Legenda spune ca lui Mourinho i-a picat maxilarul inferior in momentul in care „pretenu” Ferguson l-a anuntat pe Moyes ca fiindu-i succesor la tronul de pe „Teatrul Viselor”. Posibil ca portughezul sa fi regretat in acel moment acea zicala, smulsa siesi de pe limba cu clestele inrosit, „the best team lost”. Well, daca plecam de la premisa ca aceasta scena a maxilarului prabusit a avut loc, atunci ne putem inchipui si ranjetul de pe fata lui Ferguson. La fel de nefast ca tremuratul din timpul celei de-a doua finale cu Barcelona …

Ferguson lua atunci cea mai proasta decizie a carierei sale, dintr-un lung sir de decizii ciudate care i-au caracterizat apusul carierei, decizii materializate in ceea ce este acum Manchester United. Adica tot ceea ce nu este, de exemplu, Bayern Munchen. Daca JH a plecat lasand in urma un grup fantastic si unul dintre cei mai buni antrenori ai lumii (fapt demonstrat si intarit de Guardiola, de-a lungul acestui sezon; sper sa se opreasca ), Ferguson a lasat in urma o adunatura de fotbalisti mediocri = cateva exceptii, aflate insa, intr-un moment dificil al carierei, in general datorita atmosferei aiuritoare clocite de scotian in sanul echipei in ultimii ani de domnie. Mostenitorul acestei situatii, nimeni altul decat un wannabe care a reusit in jumatate de an sa obtina ceea ce nu a reusit in precedentul deceniu : sa duca Everton deasupra lui United. O gluma fabuloasa pentru roicine dar nu pentru un fan United. Sicerely yours …

Cu bunavointa digi, nu am comentat prea mult despre actualul sezon de Premier League, intrucat imi era greu sa inteleg ceva dintr-un stream Al Jazeera, chiar daca audio-ul era , mai mereu, impecabil. O sa adaug doar ca ceea ce am comentat in ultimii doia ani, carcotind enervant, probabil, isi gaseste q.e.d.-ul in ceea ce se intampla in teren. Paradoxul este ca regasesc o echipa in care Welbeck joaca bine. De fapt, pare ca joaca, pentru ca omul se gaseste, in sfarsit, in largul sau intre indivizi al caror cel mai bun prieten este facebook-ul, vezi Smalling, iar cel mai mare dusman nenorocita aia de minge care le aduce ceva milioane anul in cont dar zero satisfactii. Ferguson a castigat pariul Welbeck iar amanuntele nu conteaza. Cum ar fi faptul ca United are sanse zero sa prinda UCL cu jocul asta. La dracu’, am senzatia ca scotianul a lucrat febril in ultimii ani ai carierei pentru ca epoca de dupa el sa fie o catastrofa. Si, pana acum, se pare ca a reusit. Ma indoiesc ca se va repeta povestea si, dupa cinci ani de cacat, Moyes va deveni un al doilea Sir al echipei. Sau al treilea, sau cati ori fi pe langa Old Trafford …

United a aratat astazi precum antrenorul sau. Moyes a parut patetic, demn de mila. Ceea ce a si aratat Chelsea, care s-a oprit la 3-0, dupa ce bulangiul de Eto’o a spalat pe jos cu apararea  lui United. Problema a fost ca echipa lui Moyes nu a parut capabila sa crape macar demn, singurul om care a miscat ceva fiind Chicharito care nu joaca pentru ca Welbeck trebuie sa dea cela 15 goluri stagionale. Cu care, la pachet, vin douaj’ de mii de ratari, pentru care omul are nevoie de prezente. In asa echipa, pana si Janusaj s-a pierdut iar ta-su’ se gandeste daca nu cumva ar fi mai bine o traiectorie tip „Pogba”. Pe care se aude ca United ar fi gata sa dea saizeci de milioane. De ce, nu conteaza, conteaza doar prostia instalata in ultimii cativa ani in Board-ul unei echipe care ajunsese, la un moment dat, mai valoroasa decat Real Madrid, cu tot cu subventiile de la stat.

Zi naspa de tot … Si iarna, pe dracu … da’ titlul suna bine …

Premier League : Big4 (aproape) Reloaded
Noiembrie 24, 2013

bigfour

Manchester United a avut un meci greu astazi,pe terenul lui Cardiff City. De parca nu ar fi fost de ajuns ambitia galeza intruchipata intr-un stadion ostil, United a trebuit sa dea piept si cu ambitia personala a unui fost elev al Academiei sale, Fraiser Campbell. Decarul celor de la Cardiff a scos untul din apararea lui Moyes in prima repriza, pierzandu-se treptat si sfarsind a fi inlocuit in ultimile zece minute de catre danezul Cornelius, transferul vedeta all time al galezilor.

Cu toate ca te-ai fi asteptat la o diferenta mare de valoare,  avand in vedere numele celor doua echipe, meciul a fost extrem de echilibrat. Rooney a deschis scorul si totul parea in regula pentru Moyes & Co. A venit, insa, golul egalizator al lui Campbell, aflat la capatul a doua pase cu care Cardiff a facut sah mat defensiva celor din Manchester. Ce a urmat a fost un iures ofensiv al galezilor finalizat de … Manchester United care avea sa inscrie prin Evra, dintr-o faza fixa, in ultimile secunde ale primei parti a jocului. Mi s-a aprut un autogol, pentru ca un jucator al lui Cardiff a deviat mingea aflandu-se pe lina portii dar meritul francezului ramane intact. Asa cum ramane si meritul lui Rooney, cu pasa de gol, el centrand la acel corner.

A doua parte a jocului a fost un razboi surd, de rutina, punctat de cateva ratari uriase, precum a fost cea a lui Welbeck, introdus (neinspirat, avand in vedere ca a spart instalatia de iluminare a stadionului la acea faza) in locul lui Januzaj. Belgianul, kosovarul, englezul sau ce o fi noul diamant al lui United mi s-a aprut destul de fragil dar asta nu anuleaza atingerea fina a balonului, certa. Un plus pentru United mi s-a aprut jocul lui Fellaini, care a inceput sa apara la finalizare.

Pana in prelungirile partidei Premier avea pe primele patru locuri formatiile care cu ceva timp in urma defineau ceea ce a fost cunoscut ca „Big Four”, senzationalul careu de asi care a definit, pentru multa vreme, spu eu, conceptul de spectacol in UCL. A fost de ajuns o faza fixa, cu doua minute ininte de final, pentru ca nou intratul Kim, Bo-Kyung Kim, sa inscrie primul, cred, sau gol in Premier League si sa arunce in aer o tribuna convinsa ca 2-2 era rezultatul corect.

bigfouralmost

Astfel, City prinde ultimul loc de UCL dupa ce a pus la cale un adevarat linsaj la adresa echipei lui Villas Boas, spulberata cu un 6-0 ireal. Pe tacute, United se apropie de locurile ravnite si ar fi putut sa intre chiar in lupta pentru titlu daca nu ar fi fost acel gol al coreanului. Asa, mai are de tras, intr-un campionat mai greu ca niciodata. Este de ajuns sa te uiti la ce se afla sub locul patru pentru a intelege ce a pierdut Digi (sic !!!) …

Premier League : Ploaie de centrari.
Noiembrie 10, 2013

manars

Timp de 40 minute Manchester United si Arsenal au jucat un meci ce a dat apa la moara admiratorilor fotbalului francez. Adica aia de la „Digi” … Nimic nu parea a strica tihna portarilor celor doua echipe daca nu ar fi venit centrarea din care van Persie avea sa inscrie un senzational gol cu … umarul. Interesanta a fost manifestarea olandezului, care a dat senzatia ca a inscris in poarta unei vechi rivale. Un gest crud pentru fostii adulatori ai lui „Robin”, insa la asta te poti astepta dupa ce incendiezi tricoul fostului idol …

Cat despre faza care a dus la golul oamenilor lui Moyes, se pare ca iese la veala conceptia despre joc a scotianului ales sa il inlocuiasca pe Alex Ferguson. Mingea dusa in laturile terenului si centrari. 99% dintre centrarile celor de la United, in acest meci, au fost trimise aiurea. Nororc cu umarul lui van Persie, altfel Arsenal ar fi avut parte de un punct extrem de facil de obtinut. United a jucat slab, inca o data, in ciuda faptului ca Arsenal a facut, la randu-i, un joc searbad, prestatie pe care gazdele ar fi putut-o amenda.

A doua repriza a adus ceva animatie in jocul lui Arsenal. Aparent, discursul din pauza al lui Wenger dat roade, echipa incercand sa construiasca si, in destule randuri, reusind. Francezul a uitat, insa, sa le indice si ca sutul la poarta este esential, astfel ca au existant momente in care Arsenal intrase in careul lui United cu banca de rezerve cu tot fara a baga de semaa ca la cativa metri se afla si scopul pentru care ajunsesera pana acolo …

Astfel, fara a straluci, ba dimpotriva, United reintra in calculele pentru Big Four, in urma unei etape nebune in care City si Tottenham au aruncat la gunoi puncte brandate cu propria lor sigla, Chelsea a salvat un punct in ceea ce englezii numesc „the dying seconds of the game” iar Liverpool pare a fi marea beneficiara a etapei, reusind sa faca uitata prestatia fada din meciul de pe Emirates. Premier League, in ciuda faptului ca pare a fi pierdut la capitolul spectaculozitate, arde… De fapt, in timp ce Arsenal si United picoteau de plictiseala pe Old Trafford, Swansea si Stoke ofereau un meci extraordinar, cu galezii revenind de la 2-0 si pierzand un punct in aceleasi secunde muribunde ale partidei …

Premier League : Clash of the Titans
Octombrie 27, 2013

Ei bine, cel putin asta trebuia sa fie daca pronosticurile de la inceputul sezonului ar fi fost 100% accurate, asa cum ii place americanului sa spuna … Pana una alta, Chelsea este, parca, pe un drum bun, in ciuda recordurilor negative batute in Septembrie. Cu toate acestea mecanismul nu functioneaza ca uns, lipsa lui Mata ridica, inca, intrebari iar ultima secunda a meciului cu Bayern ustura … Chelsea nu este monolitul care se astepta din partea lui Mourinho  dar ceva buzdugane, raslete, anunta ca acesta ar putea veni. Sper eu, inca din acest sezon.

Manchester City sufera socul intalnirii cu Premier League. Era de asteptat ca Pellegrini sa aiba nevoie de o perioada de acomodare iar daca asta ar insemna un sezon sacrificat probabil ca acesta a fost asumat de catre seici. Cu toate ca pare o echipa solida ceva nu merge in jocul lui CIty, care seamana suspect, acum, cu cel din „varful de forma” al epocii Mancini. SPun asta pentru ca am o dovada verificabila : Bayern Munchen. Doua sezoane, acelasi rezultat. Umilinta. Norocul lui Pellegrini se numeste CSKA. Asa mai au o sansa pentru o primavara europeana care ar putea descatusa, in sfarsit, un proiect facut in ciuda crizei financiare …

Chelsea si City s-au studiat vreo 30 de minute, perioada in care a parutca City isi stie mai bine lectia. Oamenii lui Pellegrini nu au avut nici o sansa de gol, dar obsesia colectiva a fotbalului actual, posesia, parea a fi favorabila lor. La un moment dat, insa, Mourinho a apasat pe telecomanda si echipa-i a intrat in transa. Declicul s-a numit Torres. Dupa o ratare de curtea scolii care a determinat peluza sa isi caute notitele cu injuraturi, uitate prin buzunare de ceva timp, spanmiolul a facut o faza senzationala in banda, pe o pozitie unde te-ai fi asteptat sa se afle Schurrle. Neamtul se afla insa in locul in care ar fi trebuit sa fie Torres si a impins lejer in poarta centrarea in fata portii a spaniolului. Bucurie uriasa pe Stamford Bridge si era evident ca singurul nedumerit din tabara londoneza era contabilul gruparii care nu intelegea pe cine plateste si pentru ce …

Torres si-a continuat drumul catre titlul de cel mai bun jucator al meciului cu un sut extraordinar care a zguduit bara portii lui Hart, spectator fara bilet la acea faza. City a replicat doar cu un sut al lui Aguerro scos prin pozitionare de Cech. In rest un joc contondent, pe alocuri, joc de pase frumos, uneori, incheiat doar cu ceva suturi catre iphone-urile din tribune.

Prima parte a celei de-a doua jumatati a meciului a confirmat tactica lui Mourinho din prima repriza. Machester City a fost lasata sa faca ce vrea pe teren. Problema a fost aceea ca a vrut si un gol, venit dupa ce Terry&Co l-au scapat cateva secunde pe Aguerro iar acesta a ajuns intr-o pozitie buna de sut. Ma rog, din pozitia aceea un atacant cumsecade ar fi sutat in tribuna. Aguerro nu este un atacant cumsecade. Nici Cech nu a avut o reactie de portar mare. Care este …

Scorul era 1-1 iar City avea sa continue sa controleze pana spre minutul ’70 cand Chelsea a inceput sa mareasca viteza si sa se indrepte mai des catre Hart. Totusi, pana spre final s-a jucat de parca s-ar fi incheiat un armistitiu. Un armistitiu cu cutitele pe masa pentru ca miscarile antrenorilor aratau ca fiecare abia astepta ca celalalt sa se intoarca cu spatele. Au intrat Eto’o si Negredo, doi asasini pur sange. Pana la urma nu a fost nevoie de nici unul dintre ei pentru ca City s-a sinucis. CReierul lui Zabaleta a suferit un blackout si acesta a lobat o minge peste Hart, la timp pentru a confirma statutul lui Torres. Man of the match …

sursa imagine : Who Ate All The Pies (photo credits : AP Photo/Alastair Grant)

Premier League : Vechea Garda
Septembrie 28, 2013

totche

Chelsea a jucat extrem de slab prima jumatate a derby-ului cu Tottenham. Venita pe WHL ranita, inca, dupa scoul european cu Basel, Chelsea dadea impresia unei echipe aflate in transa. Pasele mergeau din instinct dar acolo unde era nevoie de creier, in fata portii, nu sclipea nimic. Zero … Orizont pustiu. Ceea ce a dat aripi echipei lui V.Boas care reusea sa deschida scorul prin cel mai bun jucator islandez din istorie, Gylfi Sigurdsson. Mai bun, in opinia mea decat legenda „Blues” Eiður Guðjohnsen. Exclud din acest clasament fabuloasa cariera virtuala a lui Andri Sigþórsson. Cine l-a „antrenat” in Championship Manager 3, stie despre ce vorbesc 🙂 …

Chelsea si-a revenit catre finalul primei reprize, abia dupa ce Paulinho trecuse extrem de aproape de golul de 2-0. sutand violent in plasa laterala, pe langa un Cech iesit disperat sa ii inchida unghiul. Ceea ce a urmat ar fi dovada ca Mourinho incepe sa inteleaga vechiul mecanism al echipei sale. La pauza Obi Mikel ii lasa locul lui Mata iar spaniolul schimba total fata echipei sale. Un lucru care mi se pare important este acela ca imediat ce spaniolul a intrat in teren, toata echipa a parut a il fi recunoscut drept „sef de turma”, traseele desenate de Chelsea trecand, majoritatea, pe la acesta. Iar atingerile sale au dat fluenta actiunilor echipei in albastru, Chelsea egaland dupa o faza fixa, in urma unui assist al lui Mata. Care avea si sa inscrie, gol anulat pentru offside. Corect, dupa cum au aratat reluarile TV.

Fara Eto’o, dar cu un Torres cu ambitia la cote maxime, Chelsea a dominat total meciul pana in minutul ’80, cand spaniolul a fost eliminat gratuit, la o faza hilara pentru standardele britanice. Nici un fel de agresiune la un duel aerian pentru minge, in urma caruia ambii jucatori implicati, Torres si Vertonghen (daca am observat bine), au exagerat efectele. Belgianul a castigat Oscar-ul pentru interpretare iar Chelsea se vedea nevoita sa joace aproape un sfert de ora in fata unui Tottenham reintrata norocos in joc.

Cel mai bun om al meciului a fost indicat belgianul Dembele, insa, in opinia mea, titlul ar fi trebuit sa plece catre Hugo Lloris, portarul francez salvand senzational doua situatii limita, singur fata in fata cu Torres si Schurrle. Ma rog, meritul l-a impartit cu oamenii lui Mourinho, care au tras sanatos in loc sa incerce o simpla „scarita” …

Egal oarecum mincinos. Chelsea a fost mai buna sau, cel putin, asa mi s-a parut. Tottenham este, cu toate acestea, o echipa extrem de puternica. Nu degeaba este lider. Pana la ciocnirea dintre Swansea (incantatoare echipa !!!) si Arsenal.

Poza de la miezul noptii : Io zic ca fu penalty …
Septembrie 26, 2013

zzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz

 sursa .gif : Prikol  (click it !)

Premier League : Gangbang
Septembrie 22, 2013

Foarte putine de spus, din perspectiva unui fan United, despre meciul de astazi, dintre City si United. A fost un gangbang in toata regula, intr-o dupa amiaza in care echipei lui Pellegrini i-a iesit totul. La un moment dat avea 4-0 iar o statistica afisata de Sky pe ecran arata ca City trasese de patru ori pe poarta. United a jucat modest, asa cum ii place lui Moyes, de la care fanii asteapta ca, in lipsa unui joc demn de o superputere a fotbalului actual, United sa arate macar incapatanarea incantatoare a lui Everton, care se lua de gat in ultimile sezoane cu oricine avea tupeul de a se infatisa in fata-i in rol de super favorita. Depcamdata asta nu prea se vede …

Fara van Persie, United a asteptat totul de la Rooney, mai ales in conditiile in care marele transfer al verii, Fellaini, nu reuseste, inca, sa faca diferenta. Rooney nu a facut un meci senzationa, ci m, mai degraba, unul mediocru dar asta nu l-a impiedicat sa inscrie un gol superb, din lovitura libera, cand era prea tarziu pentru a mai deturna fericirea fanilor in albastru. Partea proasta a povestii, din perspectiva rosie, ar fi neputinta demonstrata in atatc de oamenii lui Moyes. Despre aparare nu se poate spune nimic, in afara faptului ca a provocat greata. Catastrofala, in conditiile in care City nu mi s-a parut ca a fortat. A inscris relativ repede (Aguero ’16), a livrat drogul minutului ’45 prin Yaya Toure, apoi a lovit fara mila un adversar deja groggy, prin Aguerro (’47) si Nasri (’50). Trei goluri in cinci sase minute flancand un sfert de ora de discurs al lui Moyes, si United putea pleca spre vestiare.

Ramane de vazut cat de repede va reveni echipa la forma sa obisnuita. Asta daca o va face in viitorul apropiat, extrem de sumbru in ceea ce priveste un loc in Big Four, unde lucrurile par a deveni mai serioase decat oricand in ultimii zeci, cincisprezece ani, cu Liverpool si Tottenham ridicand pretentii si cu Everton sau Swansea putand oricand a pune probleme „titularilor” de drept. Iar „astia” s-au gasit tocmai acum sa traga de pret …

Premier League : Viata dupa Praga …
Septembrie 21, 2013

Daca Bent ar fi inscris in minutul ’13, acum este foarte posibil sa se fi vorbit de „coma” la Chelsea. Bent a ratat, insa, iar Chelsea ia o gura considerabila de aer, dupa exercitiul de waterboarding la care a fost supus in UCL de catre Basel. Basel care nu este o echipa oarecare. Povestea asta nu este decat o  spalare de creier tipica fotbalului romanesc. In grupa UCL Steaua pleaca cu ultima sansa, in opinia mea, in ciuda faptului ca echipa lui Laurentiu Prodan joaca cel mai bun fotbal de la Protasov incoace. As spune ca asta nu este de ajuns, iar Steaua incepe a isi da seama de asta. Episodul Basel/CFR de anul trecut a fost un accident bizar si cred ca insasi Chelsea are o problema seriaoasa in a se impune intr-o grupa extrem de complicata, in ciuda faptului ca si victoria lui Basel la Londra poate fi considerata un accident.

Chelsea traieste in acest moment efectele unei traume. Infrangerea de la Praga, un revers al medaliilor castigate la Munchen, lasa urme adanci. Bayern a trait doua astfel de momente, primul la Barcelona in ’99 (Kuffour cred ca mai suspina si acum in somn), iar a doua oara acum doi ani, in fata cometei DiMatteo. ALte echipe au trait acelasi lucru, Benfica, de exemplu, cu doar un an in urma. Cele mai multe echipe au avut, insa, o vara pentru a isi reveni dupa efectul „Manchester United”. Un gol care iti fura un tropeu european in ultima secunda. Mourinho este nevoit sa isi conduca echipa peste o stfel de trauma din mers. Dintr-un punct de vedere o astfel de experienta cred ca il ambitioneaza pe lusitan, dar ceva imi spune ca in acest moment ii cam este dor de presiunea de la Madrid … Acolo il avea, totusi, pe Ronaldo …

Mourinho descopera ca situatia difera, oarecum, fata de prima sa debarcare la Londra. In primul rand nu mai sunt, probabil, banii de atunci. Sau daca sunt, nu mai este dorinta lui Abramovici de a ii cheltui. Cei pe care i-a gasit, dintre fostii sai elevi, sunt mai aproape de Board of Administration decat de forma sportiva ideala iar cel mai ingrijorator lucru pare a fi acela ca inspiratia nu pare a ii fi aliat. De bine de rau Chelsea a castigat doua trofee europene in ultimii doi ani iar acolo exista un grup care chiar daca nu oferea spectacolul pus in scena de alde Barcelona, Bayern sau chiar Real-ul pastorit de Mou’, fusese macar sudat de fabuloasa campanie UCL din 2012. Mourinho a venit si a inceput sa taie in carne vie. Ilogic, pentru outsideri, in conditiile in care i-a eliminat pe Luiz, fara a avea pe cineva superior ca valoare a il arunca in terem, dar mai ales pe Mata, omul care a insemnat enorm pentru o Chelsea a ultimilor doi ani, in ciuda faptului ca a facut o finala slaba la Munchen. Miscarile astea fac ca echipa sa para oarecum confuza …

Astazi, in fata lui Fulham, echipa nu a stralucit. Nici nu prea avea cum, Fulham, care nu mai este echipa pe care o stim, dupa plecarea lui Dempsey, a venit doar sa se apere. Chelsea a pasat precum Barcelona in perioadele ei de lipsa de inspiratie, iar golul a venit de la cel mai bun om al sau, Oscar, abia dupa ce echipa il perpelise serios pe Abramovich, timp de o repriza intreaga. Sezonul asta de Premier League, de care suntem vaduviti, prin amabilitatea capitalismului salbatic, ofera momente rare. Dupa instalarea temporara in fotoliul de lider a lui Liverpool (ce chifla epica au propus astazi pentru The Kop !!!), astazi a venit primul gol in Premier League inscris de catre Mikel !!! > Interesant este faptul ca acest prim gol a venit la o faza fixa la acre mingea s-a plimbat de-a lungul terenului fara ca Mikel sa se miste cativa centimetri. Pur si simplu a stat pe loc secunde intregi iar mingea a ajuns cuminte la el. As spune ca asta se numeste … destin 😆 …

Un start de cosmar, conform statisticilor,cu toate acestea Chelsea se instaleaza in fotoliul de lider. Pana maine, cand afnii lui Arsenal vor visa frumos daca Ozil&Co nu o vor lua pe urmele celor de la Liverpool si vor deschide seria de gafe monumentale. Interesant si daca City va reusi sa trimita criza in vestiarul lui Moyes sau daca Pelelgrini va face cunostinta cu apele involburate ale Premier League. MAi este acolo si Tottenham … Probabil fara Chichires …

chelful

Inchei cu un citat interesant … “I’d rather sell groundnuts  in my village than to play for a pathetic team like Chelsea.” … A fost rostit in 2004 si ii apartine unui individ care nu a jucat fotbal in ultimii doi ani, fiind ocupat cu numararea banilor virati in cont de Kerimov, iar acum confirma ca Mourinho traverseaza o criza inspirationala. Ce cacat cauta Eto’o la Chelsea ?????

Premier League : Suspinand dupa Ferguson …
Septembrie 1, 2013

livman

Liverpool a avut „noroc” astazi. Spun asta pentru ca a deschis scorul rapid. Ceea ce nu are de-a face cu norocul, bineinteles. Doar ca golul cormoranilor a venit dupa un corner obtinut la o minge pierduta prosteste de Ashley Young la cativa metri de propriul careu. Si consider a fi o sansa nesperata ca Moyes sa isi etaleze colectia de ratati tocmai pe Anfield … Cu Ashley Young si Welbeck in primul unsprezece, United nu putea spera la prea multe de la prima repriza. Pana la urma, Moyes si-a dat seama de asta si a introdus o alta „piesa  grea” a mecanismului, Nani. Hmm, ce sa spun, Champions League, pazea !!!

Blindata moral de debutul de sezon neasteptat de bun al lui Sturridge, Liverpool  si-a invitat oaspetii la un raboi de rutina, purtat intr-un ritm destul de lent si caracterizat printr-o lipsa aproape totala de idei in ceea ce priveste faza ofensiva. Din partea ambelor echipe. Manchester United nu a parut deranjata de asta si am avut senzatia ca asist la un meci de cupa in care United venea dupa ce castigase la scor si la zero meciul tur. Echipa lui Moyes s-a complacut intr-o stare letargica de parca tabela de scor de pe Anfield ar fi fost asezata cu curu’ in sus …

Al doilea meci consecutiv in care cele doua staruri veritabile ale lui United stralucesc prin absenta. Ma rog, van Persie la figurat iar Rooney la propriu … Ceea ce pune sub semnul intrebarii propiectul lui Moyes, oricare ar fi acela. Scotianul se afla in fata unui start de doi bani in actualul sezon insa nu sunt foarte sigur ca isi da seama. Cu patru puncte dupa trei etape este, probabil, multumit. La Everton se deschidea, deja, sampania …

In fata unei United blazate ca dracu’ la doar doua saptamani dupa ce ii daduse cu terenul in cap mandriei galeze Swansea si parea ca nimeni nu le mai poate sta in cale, Liverpool se catara pe primul loc al clasamentului, cel putin pana la finalul meciului dintre, vorbind in termen de mercato, un Tottenham plin de „steroizi” si un Arsenal aflat in pragul starvitiei …  United ramane cu plonjonul ordinar al lui Welbeck la o faza la care Young a regretat, probabil, ca nu s-a aflat pe teren … El ar fi cazut mai artistic …

Lipsita de reactie si vaduvita de personajul care ar fi putut sa o trezeasca din coma, United a aratat rau de tot astazi, pe Old Trafford … Avand in vedere precedentul „Scholes” ma intreb cat va mai dura pana cand  …

Premier League : Tackling …
August 27, 2013

Aproximativ minutul ’74 al meciului de pe Old Trafford. Cole, daca nu ma insel, are un pas in fata unui jucator de la United. Se indreapta in viteza catre linia de fund si incearca sa centreze. Este oprit cu un tackling perfect, la un metru de marginea terenului si de peluza rosie. Ashley Cole nu a fost oprit de vreun fundas al lui United ci de cel care a jucat orice, in ultimii doi ani, dar nu atacant. Adica rolul pentru care este platit. Interventia lui Rooney a obligat televiziunea care transmitea meciul sa ofere o reluare si a dat un raspuns clar celor care se intreaba daca Ferguson, Moyes & Co sunt intregi la minte atunci cand se gandesc sa vanda sufletul echipei din ultimii multi ani …

Ma rog …

Primul clinci serios al anului a oferit un spectacol destul de sarac, dincolo de scorul de 0-0, inregistrat in momentul in care scriu (min’87). Incredibil de multe pase aiurea si faze de atac anemice, din partea ambelor echipe. Sincer, cred ca ambele loturi incearca sa se obisnuiasca cu ceea ce noii antrenori intentioneaza a pune in practica. Din punctul asta de vedere as spune ca Mourinho este in avand. In acelasi timp, United a pierdut doua puncte in fata acestuia. Echipa lui Moyes a fost departe de cea care zdrobea Swansea in prima etapa. Este adevarat, insa, ca Chelsea a parut multumita cu un egal care o mentine pe primul loc al Premier League, ceea ce are darul a camufla, oarecum, in fata lui Abramovich, prestia nu prea buna a echipei in acest debut de sezon. Nu prea buna, eficienta, insa.

Cu un van Persie in zi slaba si cu un Rooney jucand din inertie (ceea ce nu l-a impiedicat sa fie cel mai bun de pe teren), Manchester United nu putea spera la prea multe. Mai ales ca a jucat aproape tot meciul asumandu-si pasiunea obsesiva a lui Ferguson. Welbeck inca zambeste ca un idiot dupa ce strica faze pretioase, in meciuri capitale. Si nimeni dintre cei cu putere de decizie nu pare a observa asta. Asley Young pare aceeasi gaina fara cap si ma ingrozeste faptul ca Kagawa incepe a o lua pe urmele lui Berbatov. Sau Hernandez, dupa preferinte …

La Chelsea, o poveste oarecum similara. Este un sacrilegiu sa iti bati joc de Mata. Mai ales in conditiile in care este evident ca Hazard nu prea este in forma. Ma intreb daca va trece vreodata printr-o astefl de stare de gratie … Intr-un fel, Mourinho are dreptate. Ar trebui sa se faca schimbul odata. NU imi dau seama cine ar iesi mai castigata. United cu banii+Mata sau Chelsea cu Rooney ? As spune ca ambele echipe si nu inteleg deloccum de United a putut refuza o astfel de propunere, avand in vedere ca sustine pana in panzele albe decizia lui Ferguson de a isi bate joc de Rooney.

manche

Revenind la meci, Mourinho a castigat maximum din aceasta intalnire. Nu a luat gol, l-a anihilat complet pe van Persie si a demonstrat ca Schurrle poate fi un castig pentru echipa (mi-a placut mult relatia dintre neamt si minge). Problema invingatorului se numeste, insa, in acest moment … Bayern. Ma tem ca va fi deranj in Supercupa …