Archive for the ‘our failure’ Category

Poza de la miezul noptii : Gaia si copiii …
Ianuarie 7, 2014

pdlmn13 sursa : aici

Sunt convins ca nu asta a fost intentia omului, dar imaginea care a rezultat este … sugestiva … Dap …

Anunțuri

Fast food
Aprilie 26, 2013

Am auzit recent pe cineva spunand in cadrul unei emisiuni de educatie culinara ca singura specie care manifesta tendinta de a se ingrasa ar fi specia umana. Lucru destul de evident … Clipul de mai jos reuseste sa dea o tenta amuzanta acestui adevar tragic …

via Fishki.lv

 

Din ciclul ” Why not ???” …
Ianuarie 26, 2013

why1sursa imagine : DooDoo

O alta zi nationala …
Decembrie 7, 2012

PUBLISHED by catsmob.com

Ziua mea libera… Trezit pe la noua … Nici un pic de graba, nici un pic de nervozitate …  Drum linistit catre un supermarket ca sa iau ceva de mancare, viteza de croaziera, in jur de 50 km/h … Un drum de vreo 30 de minute dus-intors … Ce cacat se poate intampla pentru a iti strica intreaga dimineata ? Ce cacat ?

Undeva in fata, dinspre dreapta , de pe un drum secundar, un sir de indivizi zoreau ca sa se incadreze pe drumul pe care ma aflam. I-am vazut din departare si am incetinit. Doi sau trei au reusit sa intre insa al patrulea si-a calculat cam prost pasii si l-am ajuns cand se afla, deja, pe trei sferuri pe banda mea de mers. Undeva, in spatele omuluilui era un „Cedeaza …” cam de vre zece ori cat capul sau …

Nefiind grabit i-am facut semn sa mearga mai departe, mai ales ca urma sa virez dreapta la cativa zeci de metri, ca sa intru unde imi era destinatia. Fara gesturi nervoase, fara scrasnet de frane, fara sudalme, fara „flash”-uri. Doar un simplu gest de a ii da prioritate desi nu eram deloc obligat sa fac asta. Omul, un individ carunt, la volanul unui jeep ieftin asiatic mi-a facut semn, nervos, sa il ocolesc si sa ma duc … I-am facut semn, din nou, ca poate sa intre, mai ales ca oricum statea ca prostul in mijlocul drumului, dupa cum am realizat brusc.

In loc de multumiri, labarul a inceput sa gesticuleze. Am inteles ca sunt prost si cateva alte expresii din vocabularului idiotului ajuns in postura de a vrea lumea prin parbrizul unui jeep. Intial m-am enervat si asta mi-a stricat intreaga dimineata. Apoi, mi-am dat seama ca omul avea dreptate. Esti incredibil de „prost” in momentul in care incerci sa te comporti decent intr-o societate de la care aveam sperante, cu ceva timp in urma. Speram ca generatiile se vor schimba si la fel si comportamentul. Speranta desarta avand in vdere ca generatiile astea de la care aveam asteptari au fost sau sunt educate de distrusi precum distinsa mea „cunostinta” cu par carunt …

Incepe sa mi se para tot mai neplacut spectacolul acela marca „Pro”, reluat obsedant la fiecare 1 decembrie. O apologie ipocrita de o zi a unei societati care isi da arama pe fata timp de alte trei sute si ceva de zile. Pe an … Personal, astazi am avut o mostra autentica de ceea ce a ajuns sa insemne „roman”. Nici o legatura cu Romania. Tara nu are nici o vina. Decat, asa cum spune cliseul, ca e locuita …

Ziua mea libera… Trezit pe la noua … Nici un pic de graba, nici un pic de nervozitate …  Drum linistit catre un supermarket ca sa iau ceva de mancare, viteza de croaziera, in jur de 50 km/h … Un drum de vreo 30 de minute dus-intors … Ce cacat se poate intampla pentru a iti strica intreaga dimineata ?

Just pain …
August 3, 2012

 

Esecul canotajului romanesc a starnit o serie de atacuri chiar din interior la adresa sportivilor care au intrerupt la Londra traditia medaliilor romanesti in aceasta latura sportiva. Mi se pare nedrept a fi aruncata vina pe lipsa de atitudine a celor din barci. Mi se pare nedrept pentru ca sportivii astia vin din tara in care fiecare luciu de apa navigabil a fost luat in stapanire de jeturile si salupele de mare putere ale imbogatitilor vremii.  La antrenamente, sportivii au a se lupta nu doar cu timpii si recordurile dar si cu valurile starnite de „bijuteriile” extrem de scumpe care dau sa le rastoarne ambarcatiulnile. Cazurile de genul asta au fost si vor mai fi. Din punctul meu de vedere, dupa douazeci de ani de indiferenta, ca sa nu spun durere in cur, orice participare la jocurile Olimpice este un act de eroism, mai ales ca de multe ori Romania intra in competitie fara sansa, in fata unor natiuni care au un adevarat cult pentru sport. Lamentarile sunt inutile iar vina nu apartine sportivilor ci altora …

Antidot pentru mizerie
August 1, 2012

Mi-a placut Thorpe. Ian Thorpe, australianul acela care seamana izbitor cu Ibrahimovic, australianul care a oferit cu ceva timp in urma un duel halucinant cu cel care avea sa devina peste ani si, poate, pentru totdeauna, desi nu as paria pe asta, cel mai mare sportiv din istorie. Fabulosul Michael. Phelps. Si nu pot sa nu observ ca exista inca un geniu cu numele asta, inca un sportiv care se dueleaza pentru titlul, niciodata cuantificat intr-o medalie, de “The Greatest”. Jordan.

Mi-a placut Thorpe. Mi-a atras atentia cu ani in urma si am tinut cu el pentru ca purta acelasi nume cu legenda Jim, un alt sportiv urias despre care am citit in copilarie intr-un almanah sportiv comunist. Thorpe nu a ajuns la Olimpiada pentru ca anii nu iarta iar balastul acestora cantareste mai greu decat greutatile pe care si le agata de ei la antrenamente oamenii astia care sfideaza faptul ca apa nu este elementul speciei noastre.

A venit aici Phelps, parca impotriva dorintei sale, pentru ca altfel Olimpiada asta londoneza ar fi fost mai saraca, asa cum ar fi fost fara imponderabilul Bolt. Doi dintre cei mai mari sportivi ai planetei, mai mari decat Messi, (da, nu pot sa nu impung nitel fenomenul tiki taka 🙂 ) , au ajuns in Anglia parand obositi, plictisiti de succes si aparent indiferenti la dorinta de recorduri a celor din tribuna. Ii cunosti, cei inchistati intre limitele fizice normale. Cei care fug suta de metri in doua minute si inoata un bazin in doua ore. Cu colac. Supraoamenii Beijingului par, insa, a se  intoarce printre noi, iar aura lor incepe sa paleasca in straluciri de argint. Spectacolul este insa dus mai departe de noile senzatii cum ar fi Ruta Meilutyte, pustoaica aceea din Lituania care la 15 ani a devenit erou si nu si-a putut sub nici o forma anihila instinctele de copil plangand continuu in momentul in care i s-a inmanat medalia aceea care ii va spune intotdeauna ca a fost un moment in care a fost imensa.

Dupa exceptionala ceremonie de deschidere, extrem de ieftina dupa parerea mea, avand in vedere ca bugetul de treizeci si ceva de milioane nu egaleaza nici macar bugetul unui film asteptat dar transformat in dezamagire, Olimpiada londoneza a devenit locul in care m-am refugiat in ultimile zile din fata mizeriei care curge permanent prin ecranele televizoarelor dinspre lumea politica, mizerie care se agata cu disperare de noi, in incercarea jegoasa si lipsita de sens pentru oricine in afara LOR, incercarea unei clase politice ratate in perspectiva istoriei de a covinge pe oricine ar avea timp sa asculte ca adevarul si binele se afla undeva, acolo, intre intrigile lor infecte.   

Nu dau doi bani pe mizeria lor transformata in circ mediatic si prefer oricand infrangerea minunata a Alinei Dumitru, lupta lipsita de sansa a lui Adrian Crisan in fata unui taiwanez diabolic de bun sau infrangerea de aseara, cu gust de victorie, a nationalei de polo. Prefer oricand decenta si modestia dezarmanta a unui tirist extaziat nu de banii “de la stat” pe care o sa ii primeasca ci de faptul ca spectatorii sai s-au comportat, o data, dar cat de frumos, ca la fotbal. Prefer evolutia refuzand sa se prabuseasca a gimnasticii, desi nu am fost niciodata suporterul cuplului de antrenori, prefer incercarea timida a canotajului de a reaminti de o vreme cand Romania era printre fortele acestui sport. Prefer slam dunk-ul lui LeBron, serviciul lui Federer, explozia lui Lochte, posibila surpriza numita Blakke, astept fondistii africani, sper la un maraton bun din partea Constantinei Dita si astept spectacolul promis de Karabatici. M-au emotionat zambetul adusa de Missy Franklindin Aurora, in locul terorii care a lovit acel oras, am empatizat cu Shin A-Lam, coreanca aceea care refuza sa se dea dusa de pe plansa de scrima, dupa o magarie a arbitrilor pe care, recunosc, nu prea am reusit sa o inteleg.

Avem ghinionul de a fi romani in aceste zile si sansa de a trece una dintre cele mai jegoase perioade a ultimilor douazeci de ani cu ajutorul spectacolului fabulos al Olimpiadei. Este atat de frumos, atat de relaxant sa te refugiezi acolo ! O simpla apasare de buton si evadezi dintr-o lume infecta. Infecta. Infecta.

Cat de disperat, cat de distrus, cat de mancat de venin si rautate poti fi pentru a o ataca pe Alina Dumitru pe considerente care tin exclusiv de interese veroase cu substrat politic ? Cat ?!?!?!?! Cat tupeu ordinar poti avea pentru a iesi iar la lumina ? Cata mizerie poate incapsula un individ, sau doi sau o intreaga sleahta ?

Exista o tasta care poate anula asta, insa. Si o Olimpiada catre care te indreapta acea tasta. Olimpiada asta care a devenit, pentru mine,  un antidot pentru mizerie.

Motto
Iulie 16, 2012

 sursa imagine : Bugaga

Cand ma uit peste cotatiile EURO, devin constient ca oricare dintre noi poate spune asta … Sau, ma rog, unii dintre noi …

Silver Bullet …
Iunie 23, 2012

Condamnat genetic, in 2 Iulie 1961, legendarul Hamingway a zdruncinat lumea literaturii alegand sa plece … Vanator pasionat, marele Ernst a fost sincer cu propria-i soarta si a stiut cum sa isi imbratiseze pusca-i preferata …

Candva, Robert Anson Heinlein, unul dintre seniorii literaturii science fiction, spunea „Suicide is the most sincere form of self-criticism.” Atata timp cat esti sincer, presupun … Umberto Eco spunea, intr-una din cartile sale, ca „drama sinucigasului este aceea ca, intre etajele sase si cinci, se razgandeste” … Ma rog, citatul este aproximativ …

Actul suicid a fost dezbatut de-a lungul vremii, in fel si chip. Sfidare a soartei, act de bravura, ultima dovada de lasitate, pasaport catre legenda … Depinde de personaj, depinde de circumstante … Decebal ne-a strabatut istoria prin gestul care sfideaza si acum , dupa 1906 ani, puterea absoluta a Imperiului Roman …

Este greu sa judeci intentia unui om de a isi alege momentul in care sa depuna armele …

De douazeci de ani, unul dintre spectacolele Romaniei post-decembriste, este acela in care SISTEMUL, cum il numea CTP, bate nepoliticos la usa palatelor unor indivizi mai mult sau mai putin certati cu legea. Urmeaza un scandal imens facut de rudele celor ridicati din izmene. Fuste ridicate, par sumls din cap, amenintari fatise … Un spectacol jegos care revine periodic, de fiecare data cand SISTEMUL simte nevoia de a demonstra celor multi ca exista … Ca functioneaza … Ma rog, incearca sa demonstreze. Dupa douazeci de ani, am dubii ca cineva cu capul pe umeri se mai indoieste de calitatea submediocra a spectacolului …

In momentul in care un individ, ( „ascultat”, e adevarat, dar asta e lumea in care ne in ne invartim), era saltat de pe strada, o intreaga cohorta de bocitoare, nume importante, din Hall of Fame-ul presei, se tanguiau in privinta modului barbar in care un om poate fi ridicat din strada, umilit si redus la nimic. Nu conta ca pe „audio”, omul se lauda ca are Romania la degetul mic. Asta nu conta pentru o parte a presei, omul era doar un biet grandoman pe care il luase valul … Milioane de romani care se trezesc dimineata pentru a merge la munca o zi intreaga, pe sume castigate de hoti in cateva milisecunde, ei bine, milioane de romani nu contau … Asa cum nu contau nici „prostii” furati de MARELE INGINER FINANCIAR al neamului (se scrie MIF dar omul de rand ii aude numele suierat cand sufla vantul), nu contau, cand un ziarist de vorbe grele ii facea apologia cu nerusinare, in prime time,  laudandu-se cu relatia lor de prietenie … Ziaristul recidiveaza …

Nu. Omul era ridicat din strada, se imbolnavea brusc iar o parte a presei incepea acelasi spectacol al pirandelor …

Istoria se repeta. Ba nu. Istoria inregistreaza acest spoectacol la cote nemaintalnite … Ale penibilului. Siderat, in fata acestui soap opera impregnat de ipocrizie, nu prea am cuvinte pentru a exprima ceea ce simt. Deznadejde. Nici macar o urma de speranta. Ultima raza de lumina, spulberata de o baba senila care zbiera pe sticla televizorului ura-i impotriva celor care au lovit intr-unul dintre marii oameni ai neamului !!!!!!!!! Mare om al neamului… Doamne, feri !!!

Nu voi mai discuta despre vinovatia sau nevoinovatia acestui om. Din pacate pentru el, Justitia i-a pus eticheta care il va urmari in istorie, daca aceasta il va primi acolo. Ma intreb daca ii pasa de acest stigmat. Sincer, cred ca il doare-n *&^% … Asa cum il durea de vanatul aflat in catarea pustii. Vanatul niciodata lovit in sternocleidomastoidian …

Nu conteaza in nici un fel, pentru omul simplu, cum se va sfarsi acest spectacol. Fustele sunt ridicate, parul smuls din cap, amenintari fatise. Si motto-ul suprem al presei actuale, „sa-mi sugeti ciorapii”, afisat cu mandrie de unul dintre posturile cladite pe banii devalorizati ai Revolutiei …

Flori, pelerinaj la capataiul celui scazut. Testament devastator dar trecut sub tacere. Fulare in miez de vara, bubuitul de tunet al unei impuscaturi neauzite de nimeni, imaginile din acea seara, demne de spectacolului mortii(???) unicului megastar. Lacrimi in online si scuipati aruncati dintr0 parte in alta, intre cele doua tabere. Epigonul roman al lui Hemingway si-a castigat zilele de glorie iar plebea si-a primit painea si circul generat de o clasa politica care a ucis definitiv orice urma de speranta pentru o gloata care iata, reuseste sa stranga o intreaga cohorta jelind la capataiul unui individ insemnat de chiar acea Justitie care se presupune ca ne apara de a fi linsati in strada. jefuiti in propria casa. In propria tara …

O face ? Poate ? … Are pentru cine sa o faca ?

Jeliti, ba ! Ridicati-le statui … Apoi, ne vom strange in piata si o sa consumam cocktailuri. Molotov. Pentru ca mai devreme sau mai tarziu, tot la asta vom ajunge… Pe undeva, am senzatia ca ne meritam soarta …

In ciuda acestui spectacol, privesc pe geam si … Romania este la fel. Ba nu … A castigat o piesa de muzeu. Un mic glont montat intr-un pandativ de aur. Viitor de aur …

O alta opinie : Florin

O sarbatoare ratata …
Iunie 12, 2012

Ma rog, ar trebui sa fie o sarbatoare. Pentru cei care iubesc fotbalul. Pentru ceilalti, este o fericire. Acum doar. O sa vina, insa, Olimpiada, iar masa nemultumitilor se va mari, avand in vedere ca televiziunea nationala face, mai degraba, afaceri in loc sa serveasca unui scop … Ma rog , deja nu prea ma mai afecteaza …

Poza de la miezul noptii : Nasol …
Aprilie 2, 2012

Habar n-am cine este autorul … Am primit imaginea pe mail, la munca. Geniala

Poza de la miezul noptii : Da’ tramvaiu’ ?!
Ianuarie 12, 2012

sursa imagine : Steer

Moscova. Aproape de Donetsk …

Nesimtire …
Septembrie 10, 2011

 

Ceea ce se vede mai sus este ceea ce descoperi daca accesezi oferta „8 Strips” a unui cunoscut lant de pizzerii. Puiul este destul de bun, mai ales ca nu este atat de picant precum cel de la „KFC”, iar sosul alb mi s-a parut chiar mai bun decat cel de la Kentucky … Insa nesimtirea va influenta urmatoarea decizie de a cumpara, pentru ca eu in imaginea asta nu vad decat patru, maxim cinci strips si NISTE RESTURI …

Ce nu inteleg unii este faptul ca teapa poti da intr-un numar redus de cazuri, iar pentru o afacere de durata politica asta de marketing nu prea are sanse sa produca profit … O reducere a retelei, mai degraba …

Mesterul Manole despre alta teapa.

Poza de la miezul noptii : „Almost”
Septembrie 6, 2011

Nu imi iese din cap felul taraganat si CRUD in care unul dintre mayasii din „Apocalypto” isi numeste victima-i abia scapata din ghearele mortii careia o harazise … „Almost” …

Imaginea este  din Rusia … Insa ar putea fi oricand actuala in RO … Adevar CRUD

 sursa imagine : Prikola

Retragerea trista a unui urias fotbalist
Iunie 7, 2011

Din punctul meu de vedere, am scris aici tot ceea ce era de scris despre unicul Ronaldo … Ar mai fi un singur lucru de spus. Sau de discutat.

Cel mai mare fotbalist care a atins o minge in ultimii 30 de ani se retrage in cel mai neinspirat moment pe care federatia braziliana l-ar fi putut alege. Un meci cu o reprezentanta a unui fotbal aflat in colaps, din motive stiute si indelung cultivate, cu o obstinenta demna de o cauza mai buna. Nu vom mai aduce acum aminte de scandaluri, lipsa de interes, dispret pentru fair-play, asta ca sa folosesc eufemisme menita a ascunde adevarurile dureroase si abjecte care au adus sportul national aici, in acest moment al nimanui …

Brazilia isi sarbatoreste unul dintre marii sai fotbalisti in compania nationalei Romaniei, dar ar fi putut sa o faca la fel de bine si singura, punand la cale un meci cu nationala lor de tineret. Sunt convins ca ar fi fost mai multa calitate in teren.

Romania ajunge aici fara antrenor, pentru ca baiatul rasfatat care a ocupat pana de curand acest post si-a imaginat ca se retrage in glorie dupa un mandat catastrofal in care Romania a ajuns sa joace mai urat decat oricand. 3-0 cu Bosnia nu reprezinta nimic, desi gestul lui pare o incercare de a lasa in urma regrete … Sau poate reprezinta renasterea iluziei ca mai insemnam ceva in fotbalul asta care ne-a hranit in ultimii 20 de ani cu iluzii …

Romania ajunge aici fara vedete, pentru ca una a ales vacanta dupa un sezon epuizant in care nu a jucat aproape deloc, la propriu si la figurat. Pentru ca o alta vedeta ( ma rog, asa isi inchipuie omul) a ales vacanta in locul unui meci cat o cariera, dupa un sezon in care singurul moment memorabil, cu adevarat memorabil, a fost sutul in cur incasat de la” ‘al batran”, in direct, pe televiziunea nationala …

Romania ajunge aici in exact ipostaza care il cutremura pe Sandu, in cele mai crunte cosmarri ale sale … Cum ar fi ca Argentina sa vina la Bucuresti, pentru momentul de glorie al FRF, fara Messi, Tevez si Mascherano ? … Desi cand pui in balanta Messi si Mutu, parca brazilienii nu par a pierde mare lucru …

Este vorba insa despre respect. In primul rand respect. Pentru sine si pentru adversari. Pentru legenda care poarta numele Ronaldo. Pentru oamenii aia care acum 15 ani iesisera in strada visand la meciul asta … Oamenii aceia pe care aceasta generatie nu a reusit niciodata sa ii stranga, nici macar pentru un cor de huiduieli …

Ronaldo paraseste planeta FOTBAl pentru a intra in Panteonul acesteia … O face in fata unui adversar care nu a stiut sa pretuiasca momentul. Cu tot respectul pentru baietii astia care au trecut, totusi, oceanul. Sper ca macar ei sa nu se faca de ras …

ps. „Capitanul” ar fi putut alege sa se retraga acum, insa se pare ca a jucat degeaba fotbal. In ciuda celor doua pagini de elogii pe care i le-a adus, in gsp, prietenul lui Tolontan, romanul acela ascuns in spatele unui nume italian.

Taxa pe … hai sa-i spun naivitate …
Mai 9, 2011

In general nu prea am scris despre astfel de patanii pentru ca sunt convins ca adevarul leneveste intotdeauna, undeva, la mijloc … Insa, uneori, anumite lucruri merita a fi spuse …

Am lucrat cu o banca ani de zile, prin intermediul unui card … Nu o sa-i divulg aici numele din motive evidente (chiar daca frizand paranoia) …  O sa spun doar ca este o banca ce, prin titulatura sa, se doreste a fi de sange albastru. Ca familia aceea care a facut, recent, o nunta ce a costat cat sa hranesti un an populatia unei tari micute, dintre cele care i-au fost candva colonii …

De aproximativ doi ani nu am mai folosit cardul lor, reusind sa completez limita acordata si iesind dintr-o zona a nisipurilor miscatore … In urma cu un an am primit la birou vizita unui agent de vanzari al bancii, care, printr-un discurs profesionist si fariseic, a incercat sa vand a un produs absolut inutil, pe care nu l-am cerut si pe care nu aveam intentia sa il folosesc vreodata … Era vorba de un nou card, embosat pe acelasi nume, utilizand limita deja acordata. A contat argumentul ca nu vor fi costuri suplimentare, argument oferit cu zambetul pe buze de catre angajatul bancii. Bineinteles si un pix Parker (low quality) pe care l-am daruit mai departe cu mare bucurie … Aveam sa descopar ca avea sa ma coste cat nu face …

Singura problema cu care m-am intalnit a fost aceea ca am primit cateva telefoane, ultimul dintre ele chiar iritat, pentru a activa odata nenorocitul de card. Initial am vrut sa o reped pe individa respectiva, insa stiam ca facea acest lucru pentru un motiv simplu. Pe numele sau corporatist : target.  Am activat cardul ca sa ajut femeia si l-am aruncat undeva intr-un sertar.

Dupa un an o colega imi spune ca am de platit o taxa de administrare de 75 RON de care auzeam pentru prima data. Si primesc si un telefon de la un destept ce lucra la un call center care ma anunta ca au trecut sase zile de la data cand trebuia sa platesc taxa respectiva … „Aveti de plata 131 RON” … Am vrut sa il intreb de unde plm aveam de platit 131 de lei, dar m-am gandit ca poate a gresit omul, si am amanat pe luni, adica astazi …

Pe scurt … Un produs bancar pe care nu l-am cerut si care nu mi-a folosit in nici un fel m-a costat o taxa de administrare de 75 RON, tocmai pentru faptul ca nu l-am folosit deloc. Taxa, destul de mare, dealtfel, ar putea fi acceptata in ultima instanta, insa am avut marea surpriza sa aflu ca intarzierea de sase zile (adica trei zile peste cele trei pe care le dadeau ei, cu generiozitate, drept gratie) avea sa ma coste o penalizare inca 60 RON. Ceea ce, dupa toate regulile bunului simt, as spune ca inseamna nesimtire.

Asta pentru ca pe celalalt card care functiona in baza aceleiasi limite aveam un surplus de vreo 20 de RON, pe care mi s-a recomandat sa vin sa ii ridic dupa TREI ZILE !!!! … Doar ca mie, nimic altceva decat un simplu client al lor, nu imi platea nimeni 60 RON pentru cele trei zile, avand in vedere ca eu nu le-am oferit gratie …

Am platit si am plecat, asumandu-mi greseala de a nu fi citit contractul (primit pe mail, dupa ce imi dadusem acordul pentru emiterea cardului, in urma disursului inexact al agentului de vanzari). Deasemenea imi asum si neglijenta de a nu fi deschis extrasele trimise de catre banca pe mail, stiind ca am comisioane zero.

Desi nu pretind ca am descoperit apa curgatoare sfatul meu este insa acela de a fi circumspect cu orice oferta care pare prea frumoasa pentru a fi si adevarata. Si cititi contractele alea … Macar prin punctele esentiale pentru ca un contract intreg nu stiu sa il fi citit cineva cap-coada …

Daca in ultimul timp ai primit un Parker care nu prea facea banii, atunci pretuieste-l … Ai putea descoperi ca face mai mult decat credeai …