„Ralatia” mea cu genul monster-B-movie a inceput prin ’92, cand am vazut „Leviathan„, pe una dintre televiziunile lui Berlusconi, „Italia 1”. In general, relatia a fost buna, apetenta pentru astfel de povesti impiedicandu-ma a ma plange prea mult, cu toate ca acest gen a oferit fanilor multe motive de a plange dupa banii aruncati. „Blood Glacier”, sau „Blutgletscher”, dupa numele acordat de producatorii austrieci, este un film care poate dinamita relatia oricat de solida a unui fan cu genul cinematografic pe care il admira. Mi se pare incredibil a arunca bani in 2013 pentru a crea un film bazat pe niste efecte speciale care au disparut inca din anii ’80. „Leviathan”, mentionat mai sus, a fost cu cince clase peste acest film in ceea ce priveste efectele speciale.
In „Ed Wood” exista o scena in care Martin Landau, in rolul lui Bela Lugosi, este nevoit joace o scena in care trebuia sa se lupte cu macheta din plastic a unui monstru. Umorul negru impregnat in filmul lui Tim Burton au dat o aura comica acelei scene. In 2013, un actor (Gerhard Liebmann) care face acelasi lucru imi pare patetism in stare pura … Altceva, nu prea ar mai fi de spus.
Mi-am dorit sa imi placa acest film insa mi-a lasat o senzatie extrem de neplacuta. Un film de … EVITAT.
Silence's Blog 