Champions League : … vizuina de iepure … noiembrie 6, 2014

… ireal …

Nu imi aduc aminte cand s-a intamplat ultima oara sa traiesc senzatia ca asist la … Mda. Stau si ma uit catre tastatura si imi este imposibil a gasi cuvintele care sa descrie prestatia oferita spectatorilor sai de catre trupa de bovine platite indecent de marinimos de catre arabii aia de la City care, evident, nu prea au ceva mai bun de facut cu muntele lor de bani …

Singura explicatie ar fi aceea ca, in nesimtirea lor nemarginita, vlajganii de la City vor sa scape din vreun oaresce motiv de bonomul Pellegrini, un individ care, aseara, privea catre terenul de joc cu aceeasi expresie tampa cu care Mancini i-a convins pe arabi ca ar fi cazul sa caute altceva … City nu a jucat nimic dar nu asta este problema, pentru ca echipe mari au mai intrat in coma pe iarba verde de acasa … City, Manchester City, varianta 05.11.2014 a uluit orice privitor obisnuit cu imaginea echipei prin felul inexplicabil in care jucatori platiti regeste doar pentru a lovi in nenorocita aia de minge au reusit sa isi bata joc de banii aruncati de fraierii stransipr in tribune …

Manchester City a fost o rusine. Ma rog, a fost o rusine cam de cand au ajuns sa scoata capul prin Europa, fiind batuti cam de toti cei care au avut SANSA de a le iesi in fata, dar meciul contra lui Spartak a fost o exceptie. Nesimtirea a atins cote fara precedent iar huiduielile salbatice de la finalul meciului au fost la fel de meritate precum acel „You’ll Never Walk Alone” cantat de The Kop la Istanbul, la 0-3 in favoarea lui Milan …

Cea mai mizerabila presatie pe care am vazut-o in cam 25 de ani de cand ma uit la meciurile de fotbal … Asta da realizare …

 

Champions League : YES. WE CAN !!! aprilie 9, 2014

Sa vorbim despre TRUFIE. De la tragerea la sorti si pana in ultimile minute ale meciului, intreaga medie franceza si, presupun, intreaga Franta (minus ultrasii lui OM, evident), au sperat. De fapt, nu a fost vorba de speranta, ci siguranta de beton vis-a-vis de suprematia indiscutabila a banilor cu miros de petrol brut. E ciudat sa discuti despre asta, avand in vedere ca si banii din spatele lui Chelsea au un miros aparte. Metalic, de aluminiu. Proiectul Chelsea mi se pare, insa, mai putin extravagant decat cel pus la cale la Paris. Arabii au vrut sa cumpere mai repede UCL, si dincolo de problemele pe care singuri si le-au creat, simbolizate de strania existenta a lui Cavani intr-o laterala a terenului, ei trebuie sa invete ca in fotbal nu intotdeauna banii aduc succesul. Un exemplu fiind Manchester City, care nu prea s-ar putea spune ca s-au acoperit de glorie. Franta a fost sigura de victorie, insa. Iar increderea sa a fost distilata in trufie pura de PSG. Mistocareala ieftina pe orice platforma sociala. O bucurie naturala dar imprudenta, dupa un 3-1 venit accidental, dupa o singura repriza jucata corect si pe fondul unei sinucideri colective a defensivei lui Chelsea. Care a jucat meciul de la Paris ca in bancurile spuse de Hassel prin vocea personajelor sale. Chelsea s-a spanzurat, injunghiat si pentru ca nu a fost de ajuns s-a si impuscat. Trei goluri aiurea, primite dupa neatentii menite a il trimite direct in coma pe Mourinho …

PSG este noua in aceasta lume si nu cunoaste, deocamdata, cam cum stau lucrurile. Cavani sau Lavezzi le puteau spune celorlalti, prin prisma experientei „Napoli”. O alta lectie data de Chelsea trufiei. PSG a fost pusa la colt de Chelsea dupa ce acesta a cstigat cu 3-1 dubla mansa, pe reprize. Daca se poate spune asta, avand in vedere ca este un scor imaginat da careva, chinuit de inspiratie. Asta nu inseamna ca nu au existat emotii pe Bridge. D’alea negative, in care fanii albastri ar fi dorit sa inghete timpul la atacurile rare dar purtate in alta viteza ale perizienilor. La dracu’, Chelsea a castigat meciul din seara asta alergand batraneste, comparativ cu muscaturile veninoase ale lui Cavani, venite cu o viteza demna de o cobra regala aflata in fata celui care ii va fi ucis perechea. Dar l-a castigat pentru ca toti cei de pe teren au jucat senzational, in timp ce PSG, colectiv, s-a cacat pe sine, asa cum ar spune Panduru.

Fabuloasa atmosfera de pe Stamford Bridge. Incepand de la galerie si pana la sprintul tipic al lui Mourinho, pentru a celebra impreuna cu echipa.

 

Champions League : Chipul hidos al celei mai frumoase echipe februarie 26, 2014

Tin cu United de 21 de ani. Vorbesc ca un mos lovit in amorul propriu, dar meciul de aseara are darul de a-l trimite in coma pana si pe “unul” cu sinapsele in ordine. Ca Tianhe-2, de exemplu, ca tot este in voga … In 21 de ani am vazut destule meciuri de cacat semnate de UNITED dar niciodata, niciodata, NICIODATA echipa nu a aratat atat de jalnic. “Jalnic” este un cuvant care nu poate descrie ceea ce a pus … Ferguson, pe table de joc, aseara.

Ferguson, pentru ca totul pleaca de la scotian. Ultimii cinci ani ai hegemoniei sale pe banca lui United au aratat un om care pierduse busola, dar care refuza sa recunoasca si, mai ales, refuza sa lase din  brate puterea. O serie interminabila de decizii care duhneau a senilitate, acceptate cu dintii inclestati de Board, echipa, suporteri, totul in numele unui palmares fabulous, in spatele caruia se ascundea o cantitate comparabila de esecuri. Ferguson nu a fost niciodata un om care sa poata gestiona succesul. Pe plan European, bineinteles,  ceea ce pentru fanii englezi nu prea conteaza, insa eu comentez din perspectiva unui fan din afara Angliei.

Pique, lasat sa plece fara nici un fel de problema, pentru ca trebuia sa joace Evans. Pogba, lasat liber fara a primi vreo sansa adevarata, doar franturi de meci. Pogba ajunge imediat titular la Juventus si dupa doi ani de la stigmatizarea primita in dar de la Ferguson este ofertat cu 70 nenorocite de milioane !!! Unde, cacat, a fost ochiul de expert al lui Ferguson, si cum ar fi aratat echipa cu aia doi in teren? Un exercitiu de imaginatie la limita imposibilului, pentru ca nici dracu’ nu isi poate inchipui asta. Benzema, ratat pentru cateva milioane de Euro, incasarile la doar doua meciuri pe Old Trafford, Berbatov umilit pe banca pentru a ise face loc lui Welbeck, Oh! brother !!!, transferul lui Ashley Young, nimic altceva decat un cui serios in sarcofagul echipei, ostracizarea lui Anderson. Cacat, oricine isi putea da seama ca echipa juca mai bine cu Anderson, un mijlocas care putea face ceva ce Carrick nu va putea vreodata, pasa aia nenorocita “printre”, dar Ferguson avea nevoie de un malac in echipa, in conditiile in care tiki-taka facea furori. “Tactica” ce a dus la eliminarea cu Real din urma cu un an, Kagawa adus DOAR pentru a vinde tricouri, Hernandez tinut pe banca din motive pe care doar Ferguson le stie, pentru ca, mai mult ca sigur, Moyes habar n-are ce se intampla la echipa.

Nu cred ca Moyes  conduce Manchester United. Pentru ca deciziile seamana suspect de mult cu ceea ce decidea Ferguson in ultimii ani. Moyes nu a adus nimic la echipa, singura sa manifestare notabila, si ultima, dealtfel, fiind atacul la adresa lui Rooney, la cateva zile dupa ce a fost numit. Atac controlat prin remote control, avand in vedere relatia incordata intre Sir Alex si omul care a tinut United in spate in perioada de coma in ceea ce priveste insipiratia scotianului. Dupa un meci bun facut de Fellaini in weekend, Moyes isi lasa omul pe banca si arunca in teren un jucator fara experienta, Cleverley, adus la prima echipa de ghici cine …

Candva, United era scoasa din liga nu de Real ci de SINGURUL Ronaldo. Atunci United era cea mai frumoasa echipa din lume, chiar daca pierdea in fata primei colectii de superstaruri a fotbalului, de la acelasi Real, dar al lui Kopa si Puskas. Acum, United pierde pe un stadion incendiar al grecilor dar in fata caruia nu avea voie sa se incline, avand in vedere traditia, forta financiara si, pe undeva, si lotul, desi asta este discutabil. Sau nici macar atat, daca luam in calcul, de exemplu, un nume precum Smalling. Bineinteles ca Moyes va fi aratat cu degetul. In opinia mea Moyes este doar unul dintre efecte, nicidecum CAUZA …

Champions League : Pattern februarie 19, 2014

Principalul vinovat mi se pare Pellegrini. Este inadmisibil sa nu observi ca Demichelis isi tara picioarele pe teren, iar asta incepand cu ceva timp inaintea pauzei. Pe de alta parte, a arunca in teren un om aflat in pragul retragerii, impotriva unui tip indopat de mic nu cu miere ci cu factori de crestere, mi se pare o actiune cel putin … hazardata. Rezultatul era previzibil, as spune. O a doua mare greseala a fost pastrarea in teren a lui Jesus Navas, omul care a fost invizibil mare parte din timp pentru „adarele” televiziunii. Abilitatile sale stealth se trag din traditia iberica de a intra cu chilotii in vine impotriva Barcelonei. Navas s-a temut, s- a ascuns de minge si de joc in general, fiind doar o problema de timp pana cand avea sa greseasca. Lucru care , oarecum s-a intamplat. Este de discutat daca a fost fault sau nu la mingea pierduta stupid de acesta, insa luand ca termen de comparatie prabusirea lui Messi la un contact obisnuit cu Kompany, si drama resimtita de Barcelona, as spune ca se putea da fault la Navas …

Problema, in opinia mea, nu este jocul prost al lui City, similar, pana la un punct, cu cel al Barcelonei. AMbele echipe au jucat la fel de inestetic. Problema o reprezinta acel moment in care se face diferenta. Moment care revine, iar si iar, cladind meci cu meci imaginea din ce in ce mai blurry a unei echipe care o fi mare, dar care ascunde ditamai scheletii in debara. SI nu ma refer, neaparat, la un presedinte care probeaza costume de firma in dungi. Acel moment a decis , candva, un meci cu Chelsea (de fapt momentul s0a repetata, atunci, de vreo trei , patru ori), acelasi moment l-a trimis la cabine pe van Persie, pe Camp Nou. Acelasi moment lasa Sevillia (parca) in zece, la 1-0 (cu ceva timp in urma), acelasi moment a obligat Real-ul lui Mourinho sa joace o serie interminabila de partide in zece … Acelasi moment pe care lumea fotbalului il cunoaste si, inexplicabil, il accepta de ani de zile …

Nu a fost penalty, dar asta este prea putin important. Acum. Va deveni, si mai putin important peste cativa ani, cand suedezul in negru o sa se lamenteze oricui il va asculta ca „ar fi trebuit sa judece altfel, anumite MOMENTE ale jocului”. Cam cum o face, acum, Ovrebo. Cacat. Deja mi se face scarba. Barcelona nu juca nimic, Messi nu juca nimic, gigantii din spatele echipamenteleor de joc intrau in panica si a trebuit gasit un mic artificiu. Restul este istorie … A unui fotbal ipocrit. MAnsour pateste anul acesta ce a aptit si Abramovici, cu ceva ani in urma. UEFA le doreste banii, dar le transmite ca este cazul sa isi astepte randul. Sunt curios daca a venit randul seicului de la PSG. Ceva imi spune ca nu …

Champions League : ” … the greatest team the world has ever seen” noiembrie 7, 2013

sursa imagine : Who Ate All The Pies (photo credits : AP Photo/Martin Meissner)

Ani de zile, Arsenal-ul a jucat cel mai frumos joc din Europa. Incluzand in competitie insasi tiki-taka inventata de Barcelona. In opinia mea, nici o sansa ca tortura interminabila a paselor catalane sa egaleze fabulosul joc colectiv al generatiilor Henry/Bergkamp & van Persie/Fabregas. Ca trofeele au ales sa poposeasca in alte vitrine, asta este o alta discutie, de purtat la gura sobei, intr-o vreme cand Messi, CR7 sau echipele inventate de Wenger vor fi ajuns legende …

Dupa ani de zile, in ciuda faptului ca Wenger trimite, inca, copii neintarcati in arenele cu lei ale fotbalului mare, se pare ca francezul renunta la unul dintre principiile sale de baza. Arsenal joaca urat sezonul asta. Poate ca acolo, undeva, in mecanismul echipei, ascuns, se mai gaseste un strop din magia de altadata. Anumite faze aduc aminte de asa ceva, dar impresia generala este aceea ca Arsenal-ul actual este o echipa care sparge bolovani cu barosul. Candva picta, insa Wenger pare a fi inteles, in sfarsit, ca trebuie sa schimbe ceva. Pana la momentul in care ocultul din fotbal ii va permite sa faca spectacol stiind ca nimic nu i se poate intampla, pentru ca cineva, acolo sus, sau jos, vegheaza, Arsenal se poate descurca si asa … Cu dintii inclestati, simbolul actual al echipei incepand a deveni Giroud, un atacant la ani lumina de rafinamentul fostului idol, van Persie …

Adevarul este ca Arsenal a avut ceva nororc in dubla cu Borussia. Nemtii se hranesc, inca, din gloria sezonului trecut dar este evident ca echipa nu mai presteaza ca in primavara anului de gratie 2013. Nu stiu daca este neaparat vorba de plecarea lui Goetze. Am senzatia ca vad o echipa ai carei oameni se gandesc la urmatorul employer. De unde lipsa pasiunii care anul trecut a zdruncinat ierarhia europeana si organigrama a cel putin doi giganti (Real & Chelsea). Arsenal a fost mai buna, in opinia mea, la Londra. Nemtii au castigat in nici un caz norocos ci pentru ca asta stiu ei sa o faca. Natural, fara mila si dureros . Pentru cei din fata lor. La momentul acela imi spuneam ca Wenger & Co au pus-o dar ma gandeam ca este posibil ca deturnarea destinului sau european sa o poarte pe Arsenal pe cea mai scurta cale spre un trofeu dupa care fanii tanjesc de o perioada ingrozitor de lunga. Pana la urma, Arsenal nu poate castiga anul asta UCL. Cu Europa League ar fi alta discutie …

La Dortmund, echipa gazda a facut ce a vrut pe teren. Lispa de forma de care vorbeam  a facut ca asta sa nu fie valabil si in fata portii. Iar noua filozofie a lui Wenger, care da roade, momentan, si in Premier League, a dus la golul chinuit dar atat de imbatataor al lui Ramsey. Arsenal nu s-a calificat, deocamdata. Trebuie sa castige acasa in fata unei OM din ce in ce mai periculoase, pe masura ce devine carnea de tun a grupei. Apoi va putea masura optimismul in functie de rezultatul razboiului dintre nemti si italieni, de la Dortmund. Insa, pana acum, in cea mai grea grupa a Ligii si cu un joc mai urat ca niciodata, Arsenal poate privi inainte. Ceva nou pentru epoca Wenger moderna …

Paradoxul ar fi ca trofeele sa inceapa a veni in momentul in care fanii vor trebui sa schimbe legendarele versuri despre „the greatest team the world has ever seen” …

Champions League : Mostenirea lui Gigi octombrie 2, 2013

Nu prea comentez meciurile Stelei … In cazul acestui meci ar fi foarte putine de spus. Chelsea a calcat in picioare trufia camuflata destul de bine a Stelei iar pentru asta vina ar trebui impartita intre mai multi. Va fi aruncata, cred, asupra macedo-australianului Georgievski. Omul a facut un meci groaznic, este adevarat, fiind martitizat de senzationalul Schurrle. O singura vina nu a avut tipul. Aceea ca terenul a fost inclinat catre poarta Stelei. Arhitectura jocului a facut ca un bulevard catre Tatarusanu sa ii poarte numele … Mourinho a stiut ca acolo este un punct slab si lovit acolo in mod repetat. Intrebarea este daca Reghecampf a stiut. Si daca raspunsul este da, de ce nu a ranforsat flancul ala …

Steaua a facut un sezon bun in Europa. Atat de bun incat patronu-i clama la un moment dat ca sunt „vreo trei echipe peste Steaua”, in toata Europa. In mod inconstient echipa si-a insusit acest comentariu si dupa eliminarea „cu ghinion” din Europa League & marsul triumfal din campionat am asistat la o vara intreaga in care din vestiarul Stelei parea ca se zareste o Europa tremurand la gandul ca va da nas in nas cu echipa lui Becali. Omul a disparut din peisaj dar discursul sau a fost dus mai departe de jalnica creatura cu functie de manager …

Steaua a facut un sezon bun in Europa League, dar nu trenuie sa cunosti prea mult fotbal pentru a realiza ca marile echipe ajunse in acea competitie se simt ca intr-un lagar din sistemul Gulag. O fi Ajax o umbra, dar ma indoiesc ca a trait o drama dupa eliminarea de anul trecut, cu tot respectul pentru performanta deosebita a Stelei. Aparent, in ciuda declaratiilor, oamenii din jurul Stelei si-au supraapreciat sansele. Discursul elucubrant al lui Becali a fost inlocuit de cel al lui M. Stoica si am senzatia ca oamenii din teren s-au crezut mai buni decat sunt in realitate. Ceea ce s-a vazut in jocul lor. Asta cred. Steaua a emanat trufie bazata pe fumigene verbale iar competita cea mai dura a fotbalului mondial a platit polita, Pentru ca eu nu cred ca asta este Steaua care juca senzational anul trecut, din postura in care se gaseste si acum. Cea de ousider … Este posibil, insa, ca in acel moment Reghe sa nu fi crezut chiar tot ce spunea nevasta- sa …

Problema cea mai mare este aceea ca intreaga lume a fotbalului, dupa un 0-4 ca o bucata de ciment agatata de glezne, vorbeste de sase puncte cu Basel …  Fotbalul romanesc nu are leac …

Champions League : Conquered mai 2, 2013

sursa imagine Who Ate All The Pies (photo credits : AP Photo/Andres Kudacki)

„People should know when they are conquered” …

Fabuloasa replica din „Gladiator” mi se parea cea mai potrivita pentru a descrie atmosfera din jurul dublei germano-spaniole din UCL, dubla care pare a consfinti finalul unei epoci. Cel putin aparent. S-ar putea spune ca metodele de pregatire fizica importate de catre nemti din sportul american au reusit sa rapuna metoda „Fuentes”, insa asta tine doar de teoriile conspiratiei … Ceea ce ramane dupa semifinalele 2013 ale UCL este senzatia de neputinta a unei echipe despre care se spune ca ar fi cea mai mare din istorie. In acelasi timp, lipsa de idei a unui antrenor despre care exista destule motive a fi considerat unul dintre cei mai mari din istorie …

Intreaga Spanie a practicat un exercitiu primitiv de autostimulare, ajungand a crede obsedant ca este posibil sa rastoarne cel mai crunt rezultat negativ al epocii sale de aur, fotbalistic vorbind. Sau, metaforic spus, Spania a crezut ca poate reveni dupa cea mai stransnica infrangere de la Trafalgar incoace. Nimic nu putea clinti marsul zdrobitor al Germaniei catre finala de pe Wembley si in nici un caz doua echipe obisnuite de cativa ani ca adversarii sa se prezinte, cu cateva exceptii europene, cu chilotii in vine. Bayern nu este Granada iar Dortmund nu este Rayo. UEFA pare a experimenta medicamentul pe care i l-a prescris lui Abramovich, iar finala visata, Real – Barcelona devine un vis din ce in ce mai indepartat. In conditiile in care Barcelona se apropie inevitabil de finalul epocii tiki-taka (jocul va mai functiona o perioada insa se va stinge, incetul cu incetul, vezi fenomenul Chelsea/Mourinho), UEFA va avea mari probleme in a isi obtine premiul dorit si miliardele adiacente. Este foarte posibil ca proptelele puse ani de zile carutei spaniole sa nu functioneze o perioada. Cel putin nu atunci cand in fata ai putea avea o noua superputere cum pare a deveni Bayern.

Victoria si aparenta de posibil oferita de Real Madrid nu a fost decat manifestarea unui cinism propriu al Fotbalului. Ar fi fost o mare nedreptate ca Madrid sa mearga mai departe si nu ma refer la faulturi, penalty-uri sau alte elemente de joc, prezenta marti seara. Ma refer la felul in care real a ajuns in finala si la dominatia aproape permanenta a Borussiei, de-a lungul semifinalei. Ultimile 10 minute ale meciului de la Madrid nu au fost decat rezultatul lipsei de experienta a echipei germane si a suficientei cu care au abordat faza de atac.

Meciul de aseara, dintre Bayern si Barcelona a oferit imagini pe care lumea fotbalului le credea uitate. Precum dragonii aia din „Game of Thrones”. Rasturnarea de situatie a fost totala, Barcelona a jucat jalnic, finalizarile lor au fost dezastruoase, „uriasii” Xavi si Iniesta au fost absolut caraghiosi. De fapt, cel mai bun jucator al Barcelonei mi s-a parut Song, pana la faza aceea la care Ribery a zburat pe langa el, pasand catre Muller, singur, de neoprit de jumatate din defensiva de balci a echipei catalane.

Spania a crezut ca poate rasturna destinul. Pentru cateva momente, la Madrid, a si simtit asta. Spania a cazut, dominatia este efemera in sport, Spania va reveni intr-o zi. Pentru moment, insa, Spania ar trebui sa inteleaga ca a fost cucerita …

„People should know when they are conquered” …

sursa imagine : Who Ate All The Pies (photo credits : AP Photo/Emilio Morenatti)

Champions League : Linsajul unui vis … aprilie 24, 2013

(photo credits : AP Photo/Kerstin Joensson)

Initial, intentionam sa imi cant bucuria in cadrul unui post care sa celebreze, inca o data, caderea unei echipe care m-a „chinuit” in ultimii ani ca nici o alta. Mi-am schimbat rapid planurile. Imediat dupa meci cand am vazut, deloc uimit, linsarea de catre presa a unui vis. Barcelona a fost cea mai laudata echipa din istorie, cel putin din punctul de vedere al presei. Doua UCL si patru Baloane consecutive au intrat in CV-ul lui Messi cu largul aport al presei sportive si nu numai, avida de un idol asa cum nu fusese altul, probabil de la Maradona incoace. Nu am fost niciodata adeptul acestei idei, ba dimpotriva. Asa ca nu voi reveni cu exemplele cascadei de epitete care a inundat paginile ziarelor din ultimii ani. Meritat sau nu, asta decide fiecare, dupa afinitati.

Mi se pare absolut mizerabila mascarada abundand opinii „specializate” care explica cat de slaba a fost Barcelona si cat de mare a fost Bayern. Catalanii au facut cel mai prost meci al lor din ultimii ani, insa, in mare, au jucat acelasi fotbal pentru care au fost laudati sezoane la rand. Aceeasi posesie obsesiva. Plictisitoare. Enervanta. Atat cat s-a putut. O repriza, spun multi. Apoi Barcelona s-a naruit sub greutatea celor patru Baloane de Aur ale lui Messi, dintre care macar unul deturnat, cel al lui Sneijder, iar asta cu ajutorul implicit al presei care a spalat cu aviditate creiere, refuzand cu incapatanare ca cineva ar putea fi , pentru o clipa, mai presus decat copilul de aur al forbalului din era facebook.

Acest Bayern a fost fabulos aseara insa imi amintesc ca aceeasi echipa a terminat in satre de soc meciul din toamna de pe terenul lui BATE Borisov. Imi amintesc, deasemenea, fara a incerca sa insinuez ca Arsenal ar fi fost mai buna, traiectoria aceea care a dus o minge la cativa centimetri de linia portii germane, la 2-0 pentru Arsenal si la cateva minute de final. Un 3-0 ipotetic care ar fi putut transforma seara halucinanta a lui Bayern intr-o himera.

Bayern ramane marea amenintare a viitorului. Pentru oricine. Ma gandesc ca este foarte posibil ca fotbalul sa fi schimbat un zbir cu altul. Cineva imi spunea astazi ca este convins ca in spatele anihilarii totale a Barcelonei sta Guardiola. Nu sunt convins de aceasta idee. Conceptul tiki-taka a fost anihilat in urma cu ceva ani de Hiddink si doar … „soarta” a facut ca Barcelona sa joace o finala in care United s-a prezentat ca mielul la taiere. Ideea este, insa, foarte plauzibila pentru ca ceea ce s-a intamplat aseara nu a fost o umilire in direct. A fost un act de reverse engineering in toata regula. Nemtii au studiat o masina de fotbal, au disecat-o, apoi au adus in lumina reflectaorelor o alta masina de fotbal, mai performanta. Posibil ca Guardiola sa fi dat ceva schite, insa nu cred ca zdrobitoarea victorie a lui Bayern este rodul informatiilor in avans oferite de Pep. Traiectoria lui Bayern evolueaza natural. Echipa se ridica, domina si piere, apoi ciclul se reia, de zeci de ani. Totul pe o baza solida, pentru ca vorbim de management pur nemtesc.

Ghinionul Barcelonei a fost ca a intalnit Bayern intr-un moment de gratie. Insa, mai devreme sau mai tarziu, asta trebuia sa se intample. Am sperat sa fie o echipa din Anglia, insa este bine si asa. Pentru mine, care am fost adversarul acestei echipe inca de la prima pasa data in ritm tiki-taka. Mi se pare de cacat, insa, din partea presei, sa dai acum in echipa care ti-a transformat visul in fluvii de bani. La dracu’, uram ziarele alea cu Messi cat casa pe primele pagini, ziare care se vindeau ca painea calda. Sunt convins, insa ca o sa le urasc, in scurt timp, cand acolo va trona Schweinsteiger …

Champions League : 4 aprilie 11, 2013

De voie , de nevoie, trebuie sa recunosc faptul ca anul acesta cele mai bune patru echipe din UCL  au reusit sa ajunga in semifinale. De fapt, fara a ne da seama, grupul de echipe care a dominat fotbalul European intre 2005 si 2009, fabulosul Big Four al Angliei, a fost inlocuit de un grup de trei echipe , Barcelona, Real si Bayern, care par a se fi abonat la semifinale, reusind sa apara pentru al doilea an consecutiv in aceasta faza.

Bayern, ACEASTA Bayern, s-a nascut dintr-un sut al lui Robben, sut pe care olandezul incearca de prea mult timp, fara succes, sa il repete. A fost mingea aceea care, cu o traiectorie curba, a zdrobit vinlcul portii lui Van der Saar, radicand din genunchi o echipa ce parea, la un moment dat, calcata in picioare pe Old Trafford. Din punctul meu de vedere, acel meci, acea infrangere a fost finalul epocii “Big Four” a fotbalului European, urmata de o perioada destul de confuza, dominata de incercarile disperate ale seicilor de a isi face loc cu forta (banului) la masa bogatilor fotbalului. Bayern nu a stralucit in aceasta perioada, ci a fost exponenta fotbalului “panzer” cu care nemtii au castigat puzderie de trofee la nivel de nationala si club. Anul trecut nemtii si-au luat un sut in cur pe care il vor agata in perete alaturi de cel incasat la Barcelona, in ’99, insa asta nu i-a impiedicat sa mearga mai departe si sa evolueze, iar Bayern de azi pare o echipa indeajuns de solida pentru a mai calca o data pe grumazul legendei Real. Juventus nu este o echipa oarecare (alta marturisire pe care o scuip cu greutate), insa Bayern a fost, pur si simplu prea puternica. Ceea ce spune multe despre ce ar putea fi Arsenal …

Borussia Dortmund, mai mult chiar decat Bayern, este dovada ca Bundesliga este campionatul cu cea mai buna evolutie din Europa ultimilor 5 ani. Pasul inapoi al Angliei (vreo doi, trei, de fapt), discrepanta intre clase demna de BRIC a Spaniei si incapabilitatea Italiei de a se desprinde din mlastina mediocritatii, au facut ca macar doua echipe din contingentul de echipe trimis de Germania in UCL sa fie de luat in seama. Anul trecut a fost Schalke, anul asta Borussia a semnat renasterea Germaniei. Interesant este daca fenomenul va continua, avand in vedere ca hoarde de headhunters si-au rezervat déjà bilete pentru Dortmund. Unde este frumos vara, insa altceva decat turismul ii impinge acolo … Dortmund a fost o echipa incantatoare anul asta, dar asta nu ma impiedica sa spun ca in fata Malagai, acasa, a facut un meci prost. Daca ieseau, cred ca putini si-ar fi amintit de senzationalele desene pe iarba ale echipei galben-negre. Tocmai de asta, cred ca Borussia si-a cam atins limitele. Ar avea sanse la finala si, eventual, la mai mult, in cazul in care se vor tine strict de jocul fabulous prestat in toamna … Nu stiu, insa …

Real Madrid este echipa care ma ajuta sa spun ca Anglia putea avea o echipa in semifinale. Nu este nici o indoiala ca lotul lui Mourinho este net superior, (ce dracu’ ? la United joaca Welbeck !!!), insa Ferguson i-a dat o lectie lui Mourihno, anul asta. Meme Stoica era fraier cand spune ca portughezul a facut misto, insa Mourihno nu este astfel si stia ce spunea cand declara ca echipa mai buna a pierdut. United a avut mai multe ocazii , per total, pana la eliminarea stupida (si, evident, cautata) a lui Nani. Sunt convins , insa, ca JM a vazut cateva problem in jocul echipei sale, probleme care au iesit in evident si in fata lui Galatasary. Totusi, lasand la o parte suprioritatea idivid/individ, un 3-1 la Madrid ar fi dat o alta valoare acelui 3-1 din Bizant si cand spun asta  fac abstractie de povestea ca spaniolii ar fi fost relaxati . Real a ajuns in semifinale dupa doua proptele serioase puse de arbitri, si nu stiu daca asta ii face favoriti mai departe. Au un lot senzational si un antrenor asemenea insa am senzatia ca echipa asta, care dupa unii se apropie de finalul unui ciclu, nu a rasplatit sperantele investite in lotul sau stelar. In ciuda celor doua sute de mii de goluri inscrise de CR7.

Barcelona nu mai este ce a fost. Chelsea a declansat procesul iar acesta este ireversibil. Milan putea sa ii lasa acasa daca nu rata inadmisibil (pentru standardele italiene) pe Nou Camp. PSG putea sa ii lase acasa in cazul in care inscria inca o data, macar, la cele cateva ocazii pe care si le-a creat. PSG ramane cu meritul ca a jucat cat se putea de deschis pe Nou Camp,insa asta arata logica demersului celor de la Chelsea.  Englezii s-au “inchis” si ce a urmat … Chelsea a facut istorie. Pentru PSG sezonul actual este … istorie. Cred ca Barcelona ramane favorita. Este incredibil cum o echipa cu lotul lui PSG poate tremura in asa hal in fata unui singur jucator. Incredibil. Dupa parerea mea, Messi domina fotbalul modial intr-un mod in care doar un singur sportiv a mai dominat vreodata. Lance Armstrong …

Mi-as dori sa castige Borussia.

Champions League : Un furt ramane un furt … martie 6, 2013

Eram convins ca Welbeck se va afla in teren. Sir Alex Ferguson are obsesiile sale. Meciul oarecum bun al englezului, pe Bernabeu l-a trimis direct in spatele lui van Persie, in conditiile in care Ferguson lua cea mai surprinzatoare decizie de la lasarea lui Beckham pe banca la meciul de legenda din fata aceluiasi real Madrid … Rooney, rezerva ?!?!?!?!? … In conditiile in care unii isi indoapa jucatorii cu plasma, aspirine, sange de virgina si cine stie ce dracu’ le mai trece prin minte, doar pentru a ii avea pe teren, scotianul isi schilodeste propria echipa prin a isi anihila de unul singur unicul jucator care putea sa dea o pasa cu care sa desfaca linia defensiva a Realului … van Persie a fost stingher, Welbeck a alergat degeaba iar Nani … Nani ? … Kagawa tocmai daduse trei goluri, cu tre zile in urma … Nani nu a mai facut un meci ca lumea de pe vremea cand Cristiano Ronaldo imbraca tricoul lui United …

Si totusi … Dincolo de gesturile lui Ronaldo, inca o data plin de respect la adresa fanilor de pe Old Trafford (omul i-a privit in ochi !!!, dupa inscrierea golului), Mourinho a declarat dupa meci ca „independent de rezultat, echipa mai buna a pierdut”. Dezolat in urma rezultatului, mi-a scapat ocazia de a butona telecomanda si lipsa-mi de reactie mi-a oferit „sansa” de a il vedea live actuala oaie stelista pe nume „meme” declarand ca ” Mourinho il lua la misto pe Ferguson”. Am senzatia ac asta face diferenta intre modul de a gandi al unui retardat si respectul pentru fotbal al unui individ care este, probabil, cel mai bun antrenor din lume. Injurat pana acum zece zile, ridicat in slavi acum de aceeasi care il porcaiau nu demult … Alde ‘meme” vreau sa spun …

Opinia mea este ca portughezul a spus ceea ce a vazut … Aparent, pe Bernabeu, Real a jucat mai bine. A avut mingea, insa, ocaziile mari au fost ale lui United … Pe Old Trafford Real nu a avut ocazii in afara celor doua goluri. Despre care ai fi putut spune ca au fost de ajuns. Golurile alea au venit, insa, dupa inca un furt ordinar. Toate cacaturile alea inventate de UEFA si aruncate in fata de tot felul de antrenori ratati tranformati in experti tv nu pot schimba adevarul. „Adevarul” meu acum, insa adevarul tau cu alta ocazie … Nani este un idiot, insa omul a vrut sa faca un stop, ma indoiesc ca este chiar atat de idiot incat sa ii dea in cap aluia, la 1-0, pe propriul teren, in conditiile in care aia nu trasesera un sut pe poarta … Ceea ce a urmat nu a fost fotbal.

Triumful Realului s-a nascut dintr-o ALTA magarie, asa cum au fost cele de pe Stamford Bridge, Nou Camp si multe altele … Senzationalul gol al lui Modrici putea foarte bine sa nu vina, senzationalele schimbari ale lui Mourinho, deasemenea … Au fost momente cand am fost nevoit sa recunosc superioritatea adversarului, dar asta nu este unul dintre ele … Real a avut un portar senzational, United a ratat mult, Ferguson a luat niste decizii care mi s-au parut anapoda, insa pe teren a existat un  turc trimis acolo (aparent) cu un singur scop. Sa fure …

Iar un furt ramane un furt … Parerea mea.

Champions League : Este Wenger reincarnarea lui Torquemada ? februarie 20, 2013

Extrem de rar a aratat Arsenal atat de lamentabil precum in prima repriza a meciului din aceasta seara. A facut-o, cel mai probabil, anul trecut, pe San Siro. Ramanea, insa, atunci,  speranta unui meci acasa, speranta amterializata in ceea ce putea fi cea mai spectaculoasa rasturnare de scor din istoria moderna a Ligii. Aceasta seara nu lasa sperante pentru Arsenal … Sau ma rog, lasa speranta uneia dintre povestile nebune ale fotbalului, insa ma indoiesc profund ca acest Arsenal poate juca un rol intr-o asemenea poveste …

Bayern nu a castigat un meci ci a dominat intr-un mod dureros, a demolat, a exterminat sperantele unei echipe in care s-a materializat esuarea unuia dintre cele mai frumoase proiecte inspirate de ceea ce, candva, se numea „gradinita Ajax”. „Gradinita lui Wenger” dispare urat, mediocru, depresiv … Calculele senzationalului antrenor francez au dat gres, desi este absolut inexplicabila incapatanarea unui om care nu a putut observa ca perioada-i de glorie a stat pe umerii unor jucatori care aduceau la echia experienta. Poate ca Henry venea la Arsenal ca un tanar aproape terminat de o experienta torineza ratata, dar Henry nu era in acel moment un nimeni. Poate ca Fabregas fusese aruncat de Barcelona precum o manusa uzata, insa un Henry sau Fabregas se nasc doar la un numar urias de fotbalisti. Esecurile lui Wenger s-au adunat, odata cu jucatorii mediocri care aglomerau metrul patrat de vestiar. Iar ochii in lacrimi ai francezului au devenit un cliseu televizat la aproape fiecare meci important al ultimilor ani …

Francezul mimeaza indignarea insa ar trebui sa fie si este, cu siguranta, constient ca nu doar nervii sai depind de strategia impusa de el insusi, dar si nervii a zeci de mii de oameni care de ani de zile vin doar pentru a plati ticket, a bea o bere si a admira un stadion. Si uneori pentru a se bucura pentru o victorie ce nu serveste nici unui scop. De foarte multe ori, pentru a sustine o echipa care nu isi merita fanii … Cred ca nervii acelor oameni conteaza mai mult decat dividendele trustului care conduce Arsenal, iar pentru nervii acestora, de cativa ani incoace, Arsene Wenger este un tortionar …

Locurile alea goale din finalul meciului nu cred ca faceau parte din strategia urmata cu stoicism de Wenger, de cativa ani incoace …

Champions League : Cred ! februarie 14, 2013

… 90 milioane si un loc in primul rand la „plutirea” lui Ronaldo …

Asta parea a fi primit United dupa vanzarea unuia dintre cei mai „speciali” jucatori care i-au trecut prin curte, pana in momentul in care Ronaldo se ridica cu un metru jumate’ deaspura lui Evra, facand inutil plonjonul senzationalului (astazi) De Gea. Spun asta pentru ca Liga aia, castigata, poate nedrept, in fata acelei „mighty” Chelsea s-a datorat mai mult muncii lui Tevez & Rooney decat fanteziei aduse de CR7. Odata ce mingea s-a odihnit in plasa portii echipei engleze, United a primit un bonus neasteptat. Dovada senzationala de respect a portughezului care stie ca niciodata liniile de credit extinse la nesfarsit de banci ale Madridului nu vor egala dragostea in stare pura a publicului de pe Old Trafford. De cativa ani de zile presa flatuleaza compulsiv o comparatie idioata intre maretia divina a lui Messi si aroganta luciferica alui Ronaldo. La dracu’, incepusem sa cred si eu asta, insa felul in care s-a comportat portughezul la faza golului anuleaza sentinta in ochii fanilor lui United. CR7 a demonstrat respect si sunt sigur ca a castigat respect. SUnt tare curios sa vad primirea care i se va face pe Old Trafford …

Asa cum intuiam dupa meciul din weekend, Ferguson a facut o repetitie contra lui Everton. United s-a aparat impotriva lui Real intr-un stil impamantenit de catre italieni, asa ca vociferarile (asteptate) ale iubitorilor fotbalului latin nu vor fi luate in considerare 😆 … Adevarul e ca traiesc cu senzatia ca am avut noroc in seara asta, spaniolii fiind cu o clasa peste, luati individual. Nu am vazut, insa, nici urma de viteza cu care obisnuise Real-ul lui Mourinho, fiind nevoit sa contemplu o mostra de tiki-taka madrilena. Cu o viteza in minus si cu un ritm din ce in ce mai slab, pe masura ce minutele treceau si oboseala se acumula. foarte straniu sa asociezi tiki-taka cu oboseala, insa Real Madrid a reusit

Mi-am pus mainile in cap, in momentul cand pe ecran a aparut echipa de start si am vazut numele lui Welbeck. Tembelul a facut, insa cel mai bun meci de cand este la United. Si dupa cat l-am injurat, si o tot fac de vreo cativa ani, as spune ca este, probabil, singurul. Golul inscris a fost cireasa de pe tort. Englezul a reusit sa profite de debusolarea unei echipe surprinse de jocul extrem de defensiv a unor jucatori precum vanP dar mai ales Ronney si sa se deplaseze din pozitia de extrema (?!) in care se parea ca il amplasase Ferguson, catre centru, golul venind firesc. Plus acea ocazie uriasa cand doar ghinionul a facut ca Bernabeu sa evite coma.

Ai spune ca Rooney a facut un meci slab, dar ma intreb cand a stralucit un mijlocas defensiv. AI spune ca United a jucat urat, insa, daca ma gandesc bine, este un paradox. Cred ca ambele echipe au a isi pune ordine in joc. United se poate considera norocoasa pentru ca a scapat in viata, avand in vedere numarul coplesitor de dueluri unu la unu, pierdute la mijlocul terenului. Insa Real , la randu-i poate considera ca a scapat usor, avand in vedere ca, pare-mi-se, desi sunt, evident,subiectiv, ocaziiile mai clare au fost de partea lui United. Inclusiv bara aia, care inca mai vibreaza, la sutul senzational al lui van Persie.

O sa inchei cu De Gea. Aceeasi presa, toaca marunt fiecare prestatie a spaniolului. Sincer sa fiu, acest 1-1 i se datoreaza intr-o mare masura pustiului spaniol, asa cum i se datoreaza in parte si diferenta de nu stiu cate puncte de City. Pentru cei neobisnuiti cu fenomenul, City este o echipa care a participat la un moment dat in UCL, pentru ca este nevoie si de echipe care sa termine pe locul patru in grupe …

Un meci ciudat. United a jucat bine desi , in acelasi timp, se poate spune ca a jucat urat. Madrid a jucat bine, desi putea destul de usor sa rumege, la aceasta ora, o infrangere. Real Madrid are un lot mai bun, dar cred ca United tinde sa fie mai echipa, in acest moment. Nimic nu este sigur. Spaniolii pot castiga pe Old Trafford, au jucatori care pot face asta. Insa, dupa aceasta seara, pentru rpima oara, dupa tragerea la sorti, cred …

Nu sper. Cred. Ii puteam scoate pe astia.

Champions League : Suicide noiembrie 21, 2012

Nasol !

Am preferat inca o data meciul celor de la Chelsea in dauna celui oferit de echipa a doua a lui Alex Ferguson. Un alt meci din sirul celor care cu care englezii se indreapta decisi catre „performanta” de a avea trei echipe in UCL. Este drum lung pana acolo, e adevarat, insa nimic nu este imposibil …

Am ales meciul lui Chelsea pentru ca a fost unul care mi-a oferit emotiile autentice ale UCL. Pe undeva, cred ca am facut bine, alternativa fiind inca o infrangere a lui United, a doua consecutiva. Sincer, insa, nu ma asteptam sa privesc o executie. Di Matteo si-a semnat sentinta, desi, as spune, nu in seara asta. Adevarul e ca Torres era un om pe care era musai sa il tina pe bara, spaniolul fiind catastrofal in ultima vreme. Adica de vreo trei ani, ar spune unii, insa nu ader conceptului. Pana la urma, Torres este cel care l-a dus in pragul nebuniei pe Gary Neville, in primavara, pe Nou Camp.

Nu, Di Matteo si-a semnat sentinta in vara. Atunci cand nu a avut tupeul lui Mancini de a cere un atacant adevarat, in plus, pe langa transferurile costisitoare facute. Sturridge nu este asa ceva iar Torres se indeparteaza pe zi ce trece de statutul asta. Lukaku a fost imprumutat insa, este foarte posibil ca la finalul sezonului Di Matteo sa isi dea seama ca a gresit in cazul belgianului. Daca o ca face, insa, va fi in fotoliul de acasa pentru ca nu cred ca va ami apuca sa antreneze o Chelsea cu un atacant care sa dea goluri. Mai ales ca, am senzatia, in acest moment mai multe sanse sa prinda primavara UCL are City. Sau Steaua … Cu greu imi inchipui ca Lucescu va scoate mai mult decat un egal in fata lui Juventus … Nu ca n-ar „vrea” …

Chelsea a jucat o prima repriza decenta, in care putea sa dea lovitura, macar la exceptionala faza facuta de Oscar, cel mai bun om al londonezilor, as spune. A luat gol, cu ghinion, iar tactica italianului Di Matteo, inextricabila, pentru oricine in afara de el, s-a prabusit. A doua repriza a londonezilor s-a situat undeva intre „jalnic” si „demn de mila”. Nimic. Situatie in care italienii nu au iertat si au muscat fara mila. Dupa ani de zile in care s-au ocupat mai mult de pariuri si schimburi in natura. Anul asta au o echipa care poate pune probleme. Unora, dar nu alora mari din Spania, care se indreapta spre o noua finala. Chiar daca Madridul lui Mou se cam clatina.

Problema e Hazard. De la omul asta se asteapta, inca, sa ajunga un fel de Messi. Problema e ca are o traiectorie similara cu a echipei (de acum cateva sezoane si de anul asta) si incepe sa dezamageasca. In plus, se cam calca pe picioare cu ceilalti doi mijlocasi de creatie ai echipei, Oscar si Mata. Este exact lucrul de care ma temeam la inceputul sezonului. SI incep sa cred ca mai este o problema. La care nu ma asteptam. Nu se prea poate, cel putin momentan, fara Terry si Lampard. Dar, mai ales, fara „Drog”. Ma rog, despre asta poate vorbi si Barcelona …

Nasol.

Champions League : Perfectiunea a durat doar 14 zile … noiembrie 8, 2012

Avand in vedere ca presa autohtona m-a calcat pe nervi, reluand zile in sir aceleasi declaratii sforaitoare ale lui Mircea Lucescu, am decis sa imi sacrific un meci al echipei favorite si sa ma conving cu proprii mei ochi daca „perfectiunea” despre care vorbea Lucescu avea acoperire in realitate. Inca o data o sa spun ca batranul antrenor nu a depasit evidenta stare de narcisism pe care o experimenteaza de mult prea multi ani pentru a a mai spera cineva ca se va lecui, vreodata. Mi se pare o aroganta suprema sa te lauzi ca ai citit jocul unei echipe in asa hal incat nimic sa nu te mai poate surprinde. Lucescu este un antrenor de fotbal, iar in sportul asta o mica brazda de teren iti poate distruge munca de un sezon. John Terry poate depune marturie despre asta … Brazda aia de gazon care l-a pus in cur si a trimis UCL in bratele lui CR7. De la Manchester United, pentru ca la Real Madrid pare putin probabil sa ajunga a castiga trofeul asta …

Revenind la Lucescu, o victorie impotriva campioanei Europei nu te transforma in stapanul absolut al fotbalului, cum parea a se considera romanul, la un moment dat. Mai ales ca meciul din seara asta a aratat carente mari de tot ale jocului prestat de ucrainieni. Bineinteles raportat la „mai mult ca perfectul” declamat de nea Luce. Trebuie sa recunosc ca Sahtior este in acest moment una dintre cele doua echipe care pot aduce aminte, prin joc, de Barcelona. Cealalta fiind Manchester City …

Ma rog, nu am putut sa nu intep echipa vecina si ai sai fani greu incercati. City este o ratare, cealalta echipa frumoasa a continentului este Borussia Dortdmund. Lucescu a reusit sa copieze asezarea in teren cu care Barcelona anihila aproape complet echipele adverse, devenind evident, in multe momente, ca nici nu era nevoie sa se apre in stil clasic, echipa adversa incurcandu-se undeva la mijlocul terenului unde luau nastere subit si continuu atacurile catalane. Am vazut de multe ori asta in meciul de astazi, Chelsea avand mari probleme si, cu parere de rau spun asta, fiind de multe ori inferioara tactic echipei lui Lucescu.

Problema care ii da peste nas romanului ar fi limitarea tehnica a unor dintre jucatorii sai. Astfel, dupa momente de joc incantator, subit, cate o pasa trimisa aiurea slutea prestatie echipei in portocaliu. Iar greselile care au dus la primele doua goluri ale englezilor nu mai merita aduse in discutie. Sahtior a avut un joc care a oscilat intre incantator si penibnil. In schimb, Chelsea a jucat modest dar abruptele caderi ale ucrainienilor i-a ajutat sa supravietuiasca. Au fost ciupiti de arbitri, din nou, si au castigat pentru ca au banca de rezerve si pentru ca ceva din spiritul echipei de anul trecut a ramas in teren, chiar daca acolo nu au fost Lampard, Terry sau Drogba. De fapt, Drogba a fost, doar ca l-a chemat Moses …

Champions League : Cum sa spargi un miliard noiembrie 7, 2012

Acum cativa ani, prin presa rasufla o informatie cum ca cineva din sferele inalte ale fotbalului isi manifesta nemultumirea asupra faptului ca Abramovich incerca sa „cumpere” UCL. Lucru care, ar fi spus personajul in cauza, nu avea sa se intample. Ma rog, acum, depinde din ce perspectiva privesti. Abramovich a fost nevoit sa plateasca mult mai mult decat isi inchipuia pana a reusit sa se culce cu trofeul UCL, insa pana la urma, se poate spune ca a reusit. In ciuda „perfectiunii” spaniole care deja incepuse sa plictiseasca mai toata lumea.

In cazul seicului Mansour, lucrurile sunt mult mai simple. Nu este nevoie de prea multe pentru a ii interzice acestuia visul. Este de ajuns un singur lucru : cineva sa il convinga sa il pastreze pe MAncini. Acum, este adevarat, in afara de calamitatea numita Roberto Mancini si rezultatul viziunii sale, jocul haotic al echipei albastre, a mai fost cineva de parere ca City merita sa iasa din UCL, sezonul asta. Ceea ce nu este departe de adevar, avand in vedere ca echipa engleza s-a facut de cacat intr-un mod in care nu cred ca a mai reusit careva dintre echipele considerate mari ale continentului. poate, Milan, pe vremea cand ii batea Rosenborg de ii asculta cu urechea. Unii ar spune United, anul trecut, insa refuz sa imi aduc aminte de asa ceva …

Nu stiu daca golul lui Aguerro a fost anulat in mod injust. Senzatia a fost ca cel care a centrat, Kolarov, parca, ar fi fost in offside, dar este o faza de judecat cu „fanta de lumina” si nu ma pricep la asta, doar nu ma cheama „meme”. Insa, penalty la BAlotelli a fost cu siguranta si oricat de nesimtit ar fi italianul, incluzand aici si tupeul necesar de a cere la momentul ala ceva ce nu era cazul, in seara asta omul a avut dreptate. A fost penalty clar, refuzat si o mica ciupeala care, probabil, ii da vacanta italianului de pe banca lui City si , cu siguranta, il determina pe Mansour sa ceara un extras de la banca. Daca exista extras care sa poata afisaatatea zerouri cate are ala in cont …

Misto. Pericolul cel mare era, as spune, ca italianul asta fara idee despre activitatea de a te apara sa se trezeasca intr-o dimineata si sa gaseasca cine stie ce tactica ce ar fi putut determina echipa sa sa ajunga in ipostaza de a bate vreo mare echipa. Rahat, nimeni nu vrea sa rateze a doua oara o finala UCL intre Real si Barcelona. Nimeni dintre aia care vor bani, vreau sa spun.

Oricum, inutil a mai discuta despre jocul lamentabil al lui City. Insa, din moment ce stai pe teren cu Nasri si barry, doi oameni care au jucat impotriva propriei echipe, cred ca iti meriti soarta. Paradoxul este ca City mai are inca sanse la Europa League. Asta daca bate Real Madrid. Cu Mancini pe banca si Aguerro care se incalta invers. Aparent, sunt pus pe glume in seara asta …