De data asta, nu este vorba de bere … „11/22/63” a ajuns , in sfarsit si pe la noi. La un pret prohibitiv de 90 RON, in Carrefour (cu discount). eMag-ul a vandut-o pana pe la finalul lui Septembrie cu pana in 60 de RON, ceea ce mi se pare mult mai decent.
Am incercat sa citesc una dintre cartile sale acum cateva luni si am reusit. Am descoperit, insa, la multi ani dupa ce l-am citit prima data, multe din neajunsurile care au facut ca literatura hardcore sa il considere un scriitor de mana a doua. Nu stiu ce sa spun. Sincer, nu m-a deranjat niciodata stilul sau. Umorul macabru fiind, chiar, as spune, extrem de greu de egalat. Stiu si de controversele legate de trecutul danezului, dar la fel nu m-au interesat concluziile nu stiu carui suedez, probabil invidios. Hassel a fost unul dintre cei mai buni autori ai adolescentei mele si nu pot uita zilele cand alergam la chioscul cu ziare unde isi distribuia Nemira cartile. Nu pot uita momentele in care radeam in hohote …
Am auzit aseara, de la Banciu, ca HAssel a murit. Iar astazi, un prieten din copilarie cu care imparteam cartile acum multi ani, mi-a trimis un SMS pe acelasi subiect. Aseara am simtit un pic de tristete. Mi-am dat seama, insa, citindu-i cartile, in timp, ca SVEN a ramas alaturi de Porta, Micutul si ceilalti. Daca a murit, atunci „a murit” alaturi de ei. Noi l-am cunoscut doar pe cel care a spus povestea … Sven nu moare.
R.I.P. …
Lansata in Germania in 2004 sub titlul ” Der Schwarm”, cartea lui Frank Schätzing a devenit rapid un bestseller, ajungand si in Romania, in 2007, adusa de catre cei de la RAO. Editata cu mult bun simt, in sensul ca nu s-a incercat transformarea cartii intr-un tom de cateva sute de milioane de pagini, cartea a fost o surpiza pentru mine, in sensul ca, asteptandu-ma sa dau peste o lectura superficiala , de vacanta, am dat peste o lucrare serioasa care abordeaza extrem de solid subiecte ecologiste, camuflandu-le sub forma unui thriller apocalitic extrem de bine pus la punct.
Oceanul si rolul sau in ecosistemul planetar, influenta nociva a speciei umane si o adevarata expunere filozofica a conceptului de inteligenta straina, plus o cantitate impresionanta de date stiintifice fac din „Adancuri” o carte care poate lasa ceva in mintea cititorului fara a risca sa il piarda printre notiuni care sa depaseasca nivelul de intelegere al unui profan.
Pe de alta parte, cred ca este una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit si care sa abordeze subiectul unui potential si foarte plauzibil sfarsit al civilizatiei. Aud ca in 2015 cartea ar urma sa fie ecranizata. In cazul in care va fi un proiect serios, cred ca ar putea fi un succes de proportii, avand in vedere ca potential exista.
Acum ceva timp postam cateva imagini legate de o forma de omagiere a lui Abraham Lincoln. Ceva similar propune si artista spaniola Alicia Martin. Pe undeva, insa, tornada asta mi se pare o pierdere … Cartile alea nu prea arata bine … Si e pacat …
sursa imagini : 2Krota
Si o exceptionala idee de promovare. 15 mii de carti si acelasi subiect. O legenda …
sursa imagini : Swteam
Acum cateva zile am ajuns intr-un centru comercial din Ploiesti si am furat cateva minute pentru a intra la „Diverta”. O scurta inventariere a titlurilor si mi-a cazut privirea pe o carte al carei titlu, „Ultimul Canibail”, mi-a atras atentia. Poate ca de vina a fost apetenta mea pentru povestile horror, sau poate ca atunci cand esti interesat de ceva, pur si simplu simti atunci cand treci pe langa o sursa de informatie. Cert este ca habar nu aveam cine este Hanna Bota. Am rasfoit cartea si m-am oprit la pagina 14.
„Vanuatu este la capatul lumii … „. Am pus cartea la loc in raft si am iesi, stiind ca voi reveni. Adevarul e ca n-aveam un sfant la mine si ca eram, in acelasi timp, convins ca voi gasi cartea in acelasi loc. Titlurile de genul asta nu prea sunt vedete ale incasarilor, desi ar fi frumos.
Evident, cateva zile mai tarziu cartea era acolo am luat-o si am strecurat-o in bagajele pentru week-end-ul care ma astepta. Inainte sa plec, am pus la lucru Google si am fost uluit sa aflu ca autoarea este romanca, nascuta la Cluj. Ceea ce ma face sa cred ca valoarea cartii creste direct proportional cu raritatea unor astfel de demersuri in publicistica romaneasca.
Coicidenta face ca in urma cu ceva timp sa imi pun aproape o carte pe care am pescuit-o de prin fundul bibliotecii, si care are cam acelasi scop, francezul Pierre-Dominique Gaisseau incercand in cartea sa, „Visa pour la prehistoire”, cu decenii in urma, sa decripteze enigmele unei alte culturi melaneziene, ascunsa intre padurile din Papua Noua Guinee. Melanezia nu a fost zona din Pacific care sa ma faca cel mai mult a visa, Polinezia este aceea, insa nu m-am putut abtine si am inceput a citi cartea senzationalei exploratoare clujene, o demna urmasa a unui alt clujean a carui poveste m-a incantat, in copilarie, Emil Racovita.
„Ultimul canibal” nu este o carte despre canibalism. Este povestea unei calatorii catre copilaria civilizatie umane, in inima unei scoietati muribunde, a unui stil de viata care isi traieste ultimile zile sub asaltul tehnologic al rasei albe. Nu stiu cat de valoroasa este cartea din punct de vedere stilistic, si nici nu cred ca autoarea a cautat sa atinga perfectiunea in directia asta. Povestea este spusa sacadat, cu rasuflarea la gura, fiind nimic altceva decat relatarea unui om care a incercat sa inteleaga intr-o luna o lume care a ramas neschimbata de milenii. Continutul este insa extraordinar si socheaza, dincolo de dezvaluirile despre o lume incredibil de straina si in acelasi timp ascunsa, undeva, in codul genetic al fiecaruia, prin curajul nebun al unei femei care a ales a intoarce spatele confortului oferit contra cost de lumea sa pentru a se arunca cu capul inainte intr-o adevarata gaura de vierme care a dus-o undeva, departe, in timp, in timpurile cand omul sfida trecerea timpului vibrand, in schimb, doar la clipa prezenta.
Un jurnal de antropolog fabulos. Da …
Am dat de seria „Pendergast” intamplator, cumparand, la un moment dat, „Still Life with Crows”-„Natura moarta cu ciori” … Carte pe care nici macar n-am apucat sa o citesc, cand, imprumutand-o unui coleg, l-am gasit pe acesta extaziat. Asa ca am purces si am achizitionat si celelalte patru carti ale seriei existente pe piata …
Dupa un timp, am inceput a citi cartea, si am inceput a fi chinuit de un deja-vu insistent … La un moment dat mi-am amimtit de un film vazut in perioada VHS, un horror care a avut parte de o reclama sustinuta si asteptari pe masura, pentru a sfarsi a fi considerat un esec … Este vorba de „The Relic„, un esec de box-office care a devenit un film cult, avand parte de un nucleu de fani devotati. Un film pe care mi-am propus sa il revad, in lumina comparatiei cu cartea care a stat la baza sa, desi filmul are devieri importante de la litera cartii …
Spuneam ca nu am facut prea repede legatura intrucat din film lipseste personajul care da numele seriei, Aloysius Xingu L. Pendergast … Un aspect pe care nu am reusit sa mi-l explic …
Revenind la carte, aceasta nu este in nici un caz o lectura profunda, nu este o piesa de referinta a literaturii hard, fiind mai degraba o carte de vacanta. Este un techno-thriller impecabil realizat (nu i-as spune horror, din respect pentru HP. Lovecraft), avand la baza experienta directa a unuia dintre scriitori in lumea din spatele cortinei a „American Museum of Natural History”, cadrul in care se petrece actiunea cartii …
Cartea a fost un „New York Time Bestseller” si a nascut ceva controverse datorita criticii acide la adresa conducerii muzeului new-yorkez. Mi-a placut asa ca am trecut la sequel-ul acesteia, „Relicvariul” …
Melania, gata … am dat de ea… La Diverta …
Tot cu ocazia asta am dat si de a patra carte din seria Odd … Ca si aparitia asteia era incerta …
Ok.
Va urez o seara minunata …
Eu o sa zac putin, vreo douaj’ de zile … Pentru ca azi a fost marti si iar m-a chinuit talentul … Fotbal, deh …
ps. Pentru coechipierul meu, care mai trece pe aici : N-ati alergat deloc !!!!!!! …
Am fost extrem de interesat de carte, in momentul in care am auzit de proiectul lui De Toro. Iar surpriza a fost imensa in momentul in care am gasit cartea, editata in Romania de catre „Litera”.
Acum pot sa imi dau o parere in cunostinta de cauza.
Incep prin a spune ca „Molima” este prima parte a unei trilogii si ca a doua carte ” The Fall” a fost lansata de catre Del Toro & Hogan in data de 21.09.2010. A treia parte, „The Night Eternal” urmeaza a ajunge la cititori in 2011. Nu pot sa sper decat ca „Litera” nu va urma exemplul celor de la „Nemira”, care au cam uitat de seria „The Dark Tower” a lui King …
Cartea este scrisa profesionist, utilizand la maximum ingredientele retetei thriller si refuzand orice abatere catre descrieri baroce, excesiv elaborate. Mister, adrenalina si actiune care te poarta dintr-un loc in altul in viteza. Personaje simpatice care iti cuceresc atentia si simpatia.
Asa cum ma asteptam cartea este, mai degraba, un exercitiu de advertising pentru un film care va fi produs cu siguranta, candva in viitor, si care se anunta a fi bun de tot daca Guillermo Del Toro va beneficia de buget si mai ales daca isi va regiza singur ecranizarea cartii.
Este prima data cand intalnesc o carte/film care abordeaza fenomenul vampirismului dandu-i o valenta medicala. Combinatia horror/thriller mi se pare foarte reusita, dar ii gasesc un minus prin faptul ca exclude aproape complet elementul gothic.
Nu este o capodopera. Stilul thriller nu lanseaza asa ceva, sau daca o face, respectivei carti nu ii vor fi recunoscute meritele, desi King a smuls cu forcepsul aprecieri pentru cartile sale. Dar merita cumparata, s-ar putea ca trilogia asta sa valoreze ceva intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat …
Voi fura o idee de la Narcisa … Este vorba despre o interpretare in maniera proprie a unei lepse gasite pe blogul sau si al lui Dragos … Vizitandu-i, m-am gandit la un moment dat ce as putea sa scriu daca m-ar intreba cineva care ar fi cartile mai bune pe care le-am citit … Si m-am trezit facand un top al cartilor care m-au influentat … Sau care m-au facut sa revin in lumea dintre foile lor … Au fost un refugiu atunci cand eram deprimat, cand lumea exterioara parea goala, lipsita de sens … Tocmai de aceea nu este nici o greseala in titlu …
Nu este vorba de carti de capatai ale literaturii universale. Sunt carti care mie mi-au placut … Carti care au insemnat ceva pentru mine … Poate dispretuite sau desconsiderate de catre critica literara … Insa niciodata, atunci cand am pus mana pe o carte nu au contat pentru mine cuvintele scrise pe coperti … A contat universul continut intre acele coperti … Daca avea loc o imersiune in acel univers eram un om fericit … Si de cele mai multe ori am trait prin acele personaje … Daca ai simtit vreodata nostalgie in momentul in care intorceai ultima pagina, daca te-ai simtit ca si cum ai fi parasit un loc drag , atunci stii ce inseamna pentru mine o carte buna …
1. The Road – Cormac McCarthy
Nimeni nu a promis ca lumea va fi o gradina cu trandafiri … Si nimeni nu a promis ca lumea va fi mereu astfel … asa cum o cunoastem, minunata si absolut neajutorata in fata actiunilor autodistructive ale speciei dominante … Cartea asta a materializat spaima mea cea mai puternica … Aceea de a ma trezi intr-o buna zi intr-o lume in care ” s-a stins lumina” … O lume in care omul sa isi dea curs celor mai ascunse porniri … Nu este vorba despre gandul daca as putea fi un supravietuitor … Este vorba despre groaza de a deschide ochii si a vedea acea lume … „The Road” este o carte sfasietoare iar filmul omonim este cel mai bun film facut vreodata …
2. Krucifix – Serge Brussolo
Intotdeauna am spus despre Brussolo ca este un nebun … Universul sau este halucinant. Cele mai banale clisee sunt transformate, distorsionate, rezultand o lume populata de entitati mutante, indescriptibile … „Krucifix” nu este doar un horror, este o definitie a groazei. Este ceea ce a reprezentat „Silent Hill’ pentru cinematografia horror … O lume in care te scufunzi, incerci sa scapi, ai senzatia ca reusesti, si deodata …
3. The Hot Zone – Richard Preston
Cartea asta m-a invatat ca Natura nu trebuie luata in deradere. Niciodata. Am inteles care este locul omului in acest univers infim. Am inteles cu cine ne luptam, si cat de aroganti suntem. Medicina evolueaza de cateva mii de ani. Scopul sau este sa lupte impotriva unor forme de viata invizibile care evolueaza de sute de milioane de ani … Am senzatia extrem de puternica, ca ne aflam in fata unei batalii dinainte pierdute … Ebola este doar un simplu pedestras in armata Naturii … O carte dura …
4. Auschwitz . The Nazis & The Final Solutions – Laurence Rees
O carte care iti dezvaluie anumite amanunte care infioara. Largeste orizonturile privind intelegerea cauzelor care au dus la ingrozitoarea crima cunoscua sub numele de „Holocaust”. Iar odata patruns dincolo de poarta de la Birkenau, iti vei dori ca ceea ce a avut loc acolo sa nu se mai intample iciodata … Pentru ca Infernul lui Dante a fost depasit in oroare de genocidul pus la cale de unul dintre cele mai civilizate popoare ale lumii civilizate …
5. The Adventures of Tom Sawyer – Mark Twain
Pentru ca nu m-am identificat cu eroul lui Creanga. A fost o simpla lectura pentru mine … Dar m-am visat pirat, am urat sa fiu pus la treburi de matusa-mi, am avut buzunarele pline de bile de sticla si alte nimicuri, am legat un sobolan de o sfoara, si am impins pe sub banca o caisa catre colega de clasa … Copilaria mea a adus tare mult cu cea a eroului lui Twain, chiar daca asta ar insemna lipsa de patriotism …
Acum multi ani, imediat dupa Revolutie, am gasit un dictionar de termeni uzuali ai englezei americane. Cred ce eram prin Satu Mare … Un dictionar destul de explicit, pe care l-am studiat curios, o perioada …
Dar chestia de mai jos intrece orice imaginatie …Au gasit de cuviinta sa ofere alternative de dialog pentru ” The Morning After” 🙂 …
sursa imagini : otvali
Presupun ca se vinde …
Acum ceva timp imi exprimam speranta ca trilogia lui Del Toro, dedicata vampirismului, sa fie editata si in Romania … Ei bine, azi mi-am aruncat o privire pe rafturile cu carti si … prima parte a trilogiei a aparut sub numele „Molima” … Ura !
Prima carte scrisa de Koonz pe care am citit-o a fost „Midnight” tradusa sub titlul ” Miezul Noptii” … Este si ma tem ca va ramane cea mai buna carte a sa, in viziunea-mi, in ciuda faptului ca majoritatea covarsitoare a cartilor sale mi s-a parut a fi de un nivel greu de atins … Asta, in ceea ce priveste genurile thriller si horror intre care graviteaza stilul lui Koonz …
„Midnight” aborda subiectul manipularii genetice esuate, intr-o maniera atat de alerta incat am citit cartea de mai multe ori (cred ca este ultima carte pe care am recitit-o), incat de fiecare data am avut senzatia ca am avut parte de un film din categoria blockbuster … Nu inteleg de ce cartile sale nu sunt ecranizate, pentruu ca scriitorul american are o imaginatie incredibila …
Urmatoarele carti citite s-au incadrat mai degraba in genul thriller, cu exceptia unui SF apocaliptic („Invazia”) sau a unui thriller cu accente parapsihologice (” The Bad Place”) … Apoi a intervenit o pauza, in care nu am mai citit Koonz, pentru ca nu am mai citit, in general, desi am continuat sa cumpar, constiincios, orice se edita purtand semnatura sa …
In concediu am pus mana pe cartea de mai sus, despre care aveam ceva banuieli ca ar fi o reabordare a subiectului din „Miezul Noptii” … Nu m-am inselat si cu toate ca povestea , sau mai bine zis, prima parte a povestii lui Christopher Snow, nu se ridica la nivelul „Midnight”, cartea este bun de tot. Stilul clasic al lui Koonz, care da senzatia ca privesti un film, personaje extrem de vii, cliseul koonzian al cainelui inteligent/credincios, si acelasi decor al oraselului de pe coasta californiana, care pe mine ma incanta … Cred ca mi-as dori sa traiesc intr-un astfel de oras …
Cartea face parte dintr-o trilogie proiectata pe Koonz, din care insa nu a terminat decat doua carti … A doua carte, tradusa sub titlul’ traieste Noaptea’ urmeaza sa o citesc, desi concediul ia sfarsit astazi , asa ca nu stiu cand voi mai avea timpul necesar … A treia carte ramane subiectul unor dezbateri pe internet, existand zvonuri cum ca scriitorul american ar avea de gand sa finalizeze trilogia … A trecut insa destul de mult timp de la data lansarii celei de-a doua parti astfel ca ma indoiesc ca va aparea o a treia …
Oricum, cartea din imagine merita citita, fiind o lectura usoara, antrenanta, fara a implica un efort intelectual sustinut. Perfecta pentru vacanta.
Ajungand in mod fortuit la „Carrefour” am dat o fuga si pe la standul de carti, unde am avut marea surpriza sa gasesc , editata de Editura Trei, o colectie de patru povestiri scrise de Stephen King, stranse sub titlul „Anotipmuri diferite” …
Nimic senzational, cu exceptia faptului ca una dintre povestiri, „Inchisoarea Ingerilor”, este nimic altceva decat povestirea „Rita Hayworth and Shawshank Redemption” , care a stat la baza scenariului celui mai bun film din istorie , conform imdb, „The Shawshank Redemption” (cel mai bun film si dupa umila-mi parere).
Ca un bonus … povestirea ce a furnizat subiectul unui alt film de referinta, „Stand By Me” , aflat si acesta in top 250 imdb …
Ole ! 🙂 …
Am luat contact cu lumea lui Jules Verne pe la opt ani, atunci cand am primit cadou “Copii Capitanului Grant” … Am incercat sa o citesc, insa nu am reusit sa inteleg mare lucru … Eram in perioada seriei “Povesti nemuritoare”, iar personajele lui Verne erau prea grele pentru mine … Incepeam cartea si ma opream invariabil la capitolul in care Paganel si ai sai alunecau pe o bucata de stanca pe pantele Anzilor, in Patagonia … Cred ca am incercat sa citesc cartea la fiecare cateva luni, timp de vreo doi ani … Apoi brusc , intr-o vara am trecut de acel capitol … Si nu m-am mai oprit … “Copii Capitanului Grant” am citit-o de atunci de nenumarate ori … Mereu, la fel de fascinat … Ultima data, destul de aproape de varsta de 30 de ani, in incercarea de a regasi farmecul copilariei … O incercare tarzie, dar care mi-a permis sa constientizez tipologia distincta a personajelor francezului, descrise cu un romantism care a disparut odata cu ultimele corabii care au brazdat oceanele … Personajele pozitive ale lui Verne erau perfecte, de o moralitate desavarsite, si cu o infatisare de top-model, conform stadardelor vremii … Curaj, loialitate, sinceritate … Calitati carora francezul le-a ridicat statui, modelandu-le sub forma personajelor care infruntau necunoscutul, manate de idealuri nobile …
Lumea aceea … ma tem ca nu mai este …
A doua carte pe care am citit-o a fost Steaua Sudului, apoi descoperind ca magia nu se opreste intre paginile unei singure carti, am inceput sa devorez colectia … Umpleam o sacosa din aceea comunista de rafie cu carti, si la duceam la bunici , ascunzandu-le dupa casa … Apoi , dupa plecarea parintilor le introduceam clandestin in casa , intrucat riscam o chelfaeala, cartile autorului francez muscand serios din timpul dedicat lectiilor …
Nu am citit toate cartile, unele nu se gaseau, altele nu mi-au placut deloc .. Insa “Satul aerian” , « 800 de leghe pe Amazon », « Minunatul Orinoco », « Cinci saptamani in balon » si « Doi ani de vacanta » au ramas preferatele mele, alaturi de cea mentionata prima … Erau carti extraordinare care mi-au alimentat pasiunea pentru insule si zona tropicala … Categoria “Destinations’ de pe Silence’s Blog provine direct din paginile cartilor lui Jules Verne …
Azi am luat prima carte din colectie si … am avut o stare de bine, o stare pe care o cunosc de mult … De vreo 24 de ani …
 | Elema la varianta chineza … |
 | Toni Rozance la Manie langa Ceahlau |
| Florea Dragomir la Oeno | |
 | oglasnik masaža la The Hangover Part II |
 | Aurelio Drapeau la Poza de la miezul noptii : Sfa… |
 | klausen1976 la Sapporo Premium Lager. Te… |
 | Cristian Alexandru la Sapporo Premium Lager. Te… |
Silence's Blog 