Elizabeth Reef august 4, 2014

Elizabeth Reef este un recif de corali situat in Marea Tasman, in vecinatatea Recifului Middleton, de care este separat de o trecatoare de aproximativ 45 km latime. Ambele formatiuni sunt parte a unui platou subacvatic cunoscut sub denumirea Lord Howe Rise, dupa numele senzationalei insule australiene, situata la aproximativ 160 km distanta. Reciful Elizabeth se afla la 555 km departare de coasta statului australian New South Wales si face parte din teritoriul Coral Sea Islands.  Elizabeth si Middleton au statut de rezervatie marina, formand  Elizabeth & Middleton Reefs Marine National Park Reserve.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Elizabeth Reef este una dintre cele mai sudice formatiuni de corali de pe glob dar, in ciuda latitudinii inalte la care se gaseste, gazduieste o fauna si o flaora marina extrem de bogata, beneficiind de faptul ca se afla intr-un punct de convergenta a unor curenti marini, tropicali si temperati. Un studiu din 2003 a evidentiat 111 specii de corali si 181 specii de pesti, printre care si o specie de cod negru, protejata in apele New South Wales. Numarul total de specii de pesti este, insa, mult mai mare, cele cateva studii facute de-a lungul timpului indicand pana la 311 specii. Aici s-au observat un numar mare de rechini de Galapagos, ceea ce indica faptul ca aici este o zona de reproducere. Castravetii de mare sunt intalniti, de asemenea, din abundenta.

HARTA

Reciful are o lungime de 8.2 km si o latime de 5.5 km. In timpul refluxului majoritatea recifului ramane deasupra apei insa la flux o singura insulita nisipoasa ramane vizibila. Aceasta poarta numele Elizabeth Island si are un diametru de aproximativ 400 metri, elevatia nedepasind un metru.

Reciful Elizabeth a fost martorul a numeroase naufragii. Britannia, Colonist, Douglas, Elizabeth, Naiad, Packet, Ramsay, Rosetta Joseph si Tyrian sunt nave care si-au gasit sfarsitul aici, cu toate ca soarta Britanniei este incerta, si Middleton Reef revendicand titlul de calau al navei. Ultimul naufragiu a fost inregistrat in 2007, cand yacht-ul Lamachan s-a lovit de corali. Navigatorul Steve Landles a fost salvat insa vasul nu a mai putut fi recuperat.

sursa info : Wikipedia

Kuria mai 21, 2014

Kuria este numele unui atol situat in zona cetrala a Insulelor Gilbert, Kiribati, la nord vest de Aranuka. Atolul este format din doua insule, Buariki si Oneeke, separate printr-un canal putin adanc, cu latimea de aproximativ 20 de metri. Cele doua insule sunt conectate printr-un pod si sunt inconjurate de un recif a carui cea mai larga portiune se afla pe coasta estica. Insulele prezinta plaje cu nisip iar vegetatia este formata in principal de cocotieri. Elevatia maxima a insulelor nu depaseste 3 metri.

sursa Wikimedia (author : NASA)

In 2010 populatia atolului era de 980 de persoane, 154 persoane traind pe insula mai mica. Intreaga populatie face parte din grupul etnic I-Kiribati. Cea mai mare dintre insule, Buariki, are cinci sate (Manenaua – 191 locuitori, Bouatoa – 128 locuitori, Buariki – 169 locuitori , Tabontebike – 91 locuitori si Norauea, cel mai mare dintre acestea – 247 locuitori). Acestea sunt conectate printr-un drum si , mai departe, cu insula mai mica, Oneeke, printr-un pod care inlocuieste vechiul dig care lega cele doua insule. Cele doua insule au latime considerabila, comparativ cu majoritatea atolilor statului Kiribati, in punctul maxim aceasta atingand 4.26 km. Lungimea atolului, de la nord la sud, este de 8.94 km. Suprafata totala de uscat a atolului este de 15.48 kmp, aproape de medie in ceea ce priveste insulele care formeaza statul Kiribati, insa populatia de doar 980 persoane clasifica Kuria ca una dintre cel mai putin populate insule ale statului.

sursa Wikipedia (author : Government of USA, Government of Kiribati)

In extremitatea sud estica a insulei Buariki se afla doua iazuri naturale cu apa maloasa. Pe aceeasi insula este concentrata si administratia atolului, tot aici fiind situate aeroportul, politia, si cea mai importanta scoala precum si “casa de oaspeti”.

sursa Wikipedia (author : Government of Kiribati)

Primii europeni care au ajuns in Kuria, in Iunie 1788, au fost capitanii vaselor “Charlotte” (Thomas Gilbert) si “Scarborough” (John Marshall), ambii navigand in slujba Companiei Indiilor de Est. In perioada timpurie a contactului cu civilizatia europeana, animalele aduse de catre acestia starneau temeri cu substrat supranatural, fiind ucise si aruncate in laguna. Intre 1860 si 1880, Kuria a fost condusa de catre Tenkoruti, seful atolului Abemama, acesta preluand atolul de la fostul sef, Ten Temea, care s-a refugiat intr-o alta insula a arhipelagului Gilbert, Maiana.

ABEMAMA

In Iunie 1845, nava franceza Le Rhin culege sase bastinasi ai insulelor Gilbert, aflati intr-o piroga, in largul atolului Tabiteuea. Un chirurg de la bordul navei, M. Fabre, vorbitor al unui dialect polinezian si al limbii maori, discuta cu acestia si culege primul vocabular al limbii vorbite de acestia, care apare intr-o lucrare din 1847, “Revue Coloniale”.Bastinasii erau originari din insula mai mica a Kuria, Oneeke. Cum populatia atolului a fost decimata in timpul cuceririi de catre seful din Abemama, intreprinderea doctorului Fabre este singura marturie a limbii vorbite in Kuria si, in acelasi timp, prima mentionare a insulei in literatura franceza.

sursa Wikipedia (author : Piticinacchio)

Kuria poate fi vizitata prin intermediul Air Kiribati, care opereaza doua zboruri saptamanale dinspre South Tarawa, traseul incluzand si atolul Aranuka. De asemenea exista vase de mici dimensiuni care leaga atolul de capitala statului. Kuria dispune de o “casa de oaspeti” in care turistii sunt cazati, insa sejurul pe insula este dificil.  Societatea din Kuria impune un dress code strict, femeilor fiindu-le interzis sa circule in costume de baie, de exemplu.

sursa info : Wikipedia

Ujelang Atoll mai 17, 2014

Ujelang este un atol de corali care face parte din Lantul Ralik al Insulelor Marshall. Cele 30 de insulite ale atolului au o suprafata totala de doar 1,86 kmp in timp ce laguna are o suprafata de 186 kmp. Elevatia maxima a atolului atinge in jur de 7-8 metri, conform unor sure de pe internet. Ujelang este cea mai vestica dintre insulele Marshall, aflandu-se la 217 km sud est de Enewetak si la aproximativ 600 km vest de zona centrala a lantului Ralik.

Ralik Chain (Wikipedia, author : Holger Behr)

sursa imagine : Watchinga (photo credits : David A)

Primul vizitator european al atolului a fost Alvaro de Saavedra(o ruda a lui Cortes), in 21 Septembrie 1529, cu foarte putin timp inainte ca acesta sa moara intr-un naufragiu, in timpul celei de-a doua incercari de a ajunge din Tidore (o insula indoneziana) in New Spain (actualul Mexic). Despre Saavedra circula o ipoteza care presupune ca el ar fi fost primul european care a ajuns in Hawaii, cu doua secole inaintea lui James Cook. Ujelang a fost mentionat si de R.L.de Villalobos, in Ianuarie 1543, de M.L.de Legazpi in Ianuarie 1565, dar si de razvratitii de pe nava San Jeronimo, condusi de pilotul Lope Martin, in 1566.

Wikipedia (author : NASA)

sursa imagine : AICI

Ujelang a fost revendicat de Germania in 1884 impreuna cu intreg arhipelagul Marshall, insa atolul a fost proprietatea companiilor germane de comert inca din 1880. Acestea au cultivat cocotieri pe cea mai mare insula a atolului (numita tot Ujelang) in vederea productiei de copra. Dupa WWI insula a fost administrata de japonezi, populatia fiind de aproximativ 40 de persoane in 1935. In perioada WWII Ujelang a fost ocupat de americani, intre Aprilie 1944 si Februarie 1945,data la care acestia s-au mutat in Peleliu, Palau. Ujelag a fost folosit ca zona de asteptare pentru fortele americane implicate in luptele din Pacific. Americanii au administrat atolul pana la castigarea independentei Insulelor Marshall, in 1986.

author NASA (sursa : aici)

Atolul Ujelang a devenit noua casa a populatiei atolului Enewetak incepand cu 1947, datorita testelor atomice care au avut loc acolo intre 1948 si 1958. In ciuda faptului ca Ujelang a fost afectat de foamete si boli, in special in anii ’50, populatia a crescut de la 145 persoane in 1947 la 342 in 1973. Localnicii din Enewetak au solicitat sa se intoarca pe insula de bastina iar in 1979 au avut loc discutii cu administratia americana, ocazie cu care cauza lor a fost prezentata pe larg de postul de televiziune CBS. Enewetak era deja decontaminat, cu exceptia unor zone in care s-a estimat ca populatia ar putea trai doar incepand cu 2010. Atolul a fost populat cu cocotieri, iar o cantitate mare de nisip si corali contaminati radioactiv a fost ingropata sub un sarcofag de ciment. In 1980 intreaga populatie din Ujelang s-a mutat in Enewetak. In jur de o suta s-au intors in Ujelang, intrucat Enewetak nu reusea sa sustina o populatie prea numeroasa, dar prezenta lor aici a fost de scurta durata. Din 1989 Ujelang este permanent nelocuit dar aflat in proprietatea locuitorilor din enewetak. In prezent atolul este foarte rar vizitat, in principal datorita izolarii sale.

IMAGINI

sursa info : Wikipedia

Rowley Shoals martie 19, 2014

Rowley Shoals este un grup de trei atoli de corali din Oceanul Indian, situat la sud de Marea Timor, la aproximativ 260 km vest de Broome, un oras de pe coasta statului australian Western Australia, de care, dealtfel, apartine si RS. CatreNE se afla Scott & Seringapatam Reefs, situat pe aceeasi platforma submarina. Atolii sunt inconjurati de ape adanci, acestia ridicandu-se abrupt de pe fundul oceanului.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Fiecare dintre atoli acopera o suprafata de aproximativ 80-90 km², inclusiv laguna interioara. Suprafata uscatului este, in fiecare dintre cazuri, neglijabila. Mermaid Reef (Pulau Manjariti), situat in NE, are o laguna de mari dimensiuni, inconjurata de un recif care iese la suprafata in timpul refluxului. In zona nord estica se afla un pasaj larg de aproximativ 60m care asigura accesul in laguna. Apele din jurul atolului au adancimi de aproximativ 440m. Mermaid poarta numele navei celui care avea sa dea numele intregului grup de atoli. Clerke Reef (Ministrel Shoal, Pulau Tengah) se afla la 23 km SE de Mermaid Reef. Reciful are o lungime de 15 km si o latime de aproximativ 6 km. In extremitatea nordica se afla un cay nisipos, Bedwell Islet, cu o elevatie de aproximativ 2m. Oceanul din jur are adancimi de 390m. Atolul poarta numele capitanului unei baleniere, care raportase atolul la inceputul anilor 1800. Imperieuse Reef ( Pulau Matsohor), este situat la 35 km SV de Clerke Reef. Are aproximativ 16 km lungime si 8 km latime maxima. In zona sudica a recifului se intalnesc o sumedenie de formatiuni de corali care se ridica pana la 3 metri desupra apei. Mare parte a recifului seaca la reflux. Atolul are doua lagune. Cea mai mica, cu o latime de 93 metri, inconjoara un mic cay, Cunningham Islet, cu elevatia de 3.7m si lipsit de vegetatie. Aici se afla un far. Apele din jur sunt mai putin adanci, insa si aici ating 230 m adancime. Atolul poarta numele navei lui Clerke.

sursa imagine

Atolii au fost denumiti astfel de catre Phillip Parker King, in 1818, in memoria celui care zarrise pentru prima oara atolul Imperieuse, in 1800. Se presupune, insa, ca zona este frecventata inca de la jumatatea secolului XVIII de catre pescarii indonezieni, aflati in cautare de trepang (castraveti de mare), carapace de testoasa, cochilii si rechini. Indonezienii numeau zona Pulau Pulo Dhaoh sau Pulau Bawa Angin.

sursa Wikipedia

IMAGINI ROWLEY SHOALS

Clerke si Imperieuse Reefs formeaza din 1990 Parcul Marin Rowley Shoals. In 1991 ia nastere Rezervatia Marina Mermaid Reef. Recifii sunt recunoscuti ca fiind singurul loc in care pot fi intalnite o serie de specii unice de vietuitoare marine. Insa, inca din 1977 o serie de operatori de turism din Broome au inceput sa ofere excursii dedicate pescuitului in ape adanci si scufundarilor. Astfel, zona si-a castigat reputatia de a fi unul dintre cele mai bune locuri pentru scufundari din Australia.

sursa info : Wikipedia

North Keeling ianuarie 4, 2014

North Keeling este un mic atol din corali situat in extremitatea nordica a teritoriul australian Cocos (Keeling) Islands, un grup de insule de corali din zona central estica a Oceanului Indian. Acest atol este oarecum izolat de celelalte insule ale grupului, fiind situat la aproximativ 25 km nord de Horsburg Island.

 sursa Wikipedia (author : CIA World Factbook)

Atolul are o suprafata totala de 1.2 kmp si include o singura insula in forma de C, aflata deasupra unui inel de corali aproape inchis, cu o singura intrare in laguna. Aceasta are o latime de aproximativ 50 metri si situata in zona estica a insulei. Sincer sa fiu, nu am reusit sa o identific in imaginea aeriana inserata in acest post. Laguna are o suprafata de aproximativ 0.5 kmp. Vegetatia este compusa in principal din cocotieri si paduri de Pisonia.

 sursa Wikipedia (author : PalawanOz)

North Keeling este nelocuit. Insula si marea inconjuratoare, pe o raza de 1.5 km, au statut de rezervatie naturala (parcul national Pulu Keeling). Aici se gaseste ultima populatie de Gallirallus philippensis andrewsi (Cocos Buff-banded Rail), o specie endemica de pasari numite “gaini de padure” de catre populatia indigena a insulelor Cocos (Cocos Malay). Aceste pasari, a caror populatie este estimata la 850-1000 de pasari, au fost odinioara raspandite si in restul arhipelagului Cocos insa ultimile cercetari au aratat ca in prezent mai pot fi intalnite doar pe North Keeling care gazduieste, dealtfel, si mari colonii de alte pasari marine.

 sursa Wikipedia (author : Peter Halasz)

In ciuda faptului ca insula este nelocuita, aceasta a fost frecvent vizitata intre cele doua razboaie mondiale, localnicii stabilind aici o asezare temporara folosita pentru a strange lemn, nuci de cocos si pasari care au fost, ulterior, duse pe insula Home. Vanatoarea de pasari a revenit in anii ‘70-’80, amploarea fenomenului avand un impact negativ asupra coloniilor de aici. In consecinta, in 1986 se semneaza un tratat intre localnicii Cocos Malay si guvernul australian prin care este limitat vanatul in North Keeling. In urma devastatorului ciclon John care a lovit arhipelagul in 1989, vanatoarea a fost interzisa pentru a se permite recuperarea coloniilor de pasari iar aceasta restrictie este inca in vigoare. Incepand cu Decembrie 1995 insula si o mica zona din marea inconjuratoare au statut de “parc national” (Pulu Keeling). Insula are o importanta deosebita prin coloniile sale de pasari si pentru locurile de inmultire ale unor specii protejate de testoase marine. Pe langa “gaina de padure” mentionata anterior, aici se gaseste o specie endemica de peste, Cocos Angelfish (Centropyge colini). Deasemnea, insula are statut de Important Bird Area pentru ca gazduieste mai mult de 1% din populatia mondiala de  Red-footed Boobies (posibil cea mai mare colonie din lume), Lesser Frigatebirds(a doua cea mai mare populatie de pe teritoriul australian) si Common Noddies.

 sursa Wikimedia (author : NASA)

IMAGINI

Primul european care a zarit insulele Cocos ar fi fost William Keeling, in 1609, acesta aflandu-se in drum catre Regatul Unit, dinspre Java. Cert este ca acesta avea sa imprumute numele sau arhipelagului. Acesta comanda o nava a Companiei Indiilor de Est. O imagine a insulei, schitata de un suedez pe nume Ekeberg, in 1749, dezvaluie o priveliste dominata de cocotieri. Atolul apare pe o harta din 1789, semnata de britanicul Alexander Dalrymple. In 1836 North Keeling este zarita si de catre Charles Darwin, aflat la bordul legendarei Beagle, comandata de Robert FitzRoy, insa expeditia nu reuseste sa debarce.

 sursa Wikipedia 

In secolul XIX insula este folosita pentru izolarea persoanelor afectate de beriberi, o boala cauzata de deficienta de vitamina B. In prezent se pot zari o serie de morminte ale acestora dar si ale victimelor unor naufragii care au avut loc aici. Insula intra in atentia presei mondiale in urma unui conflict ce a avut loc la 9 Noiembrie 1914 intre nava germana Emden si cea australiana Sydney. Germanii au atacat un avanpost australian de pe Direction Island iar in urma luptei de o ora si jumatate ce a avut loc, nava germana, puternic avariata, a naufragiat pe o plaja a insulei North Keeling. Capitanul navei germane, Karl von Müller, s-a predat, dar o parte din oamenii sai s-a ascuns pe insula, gasindu-si sfarsitul aici. In 1915 o companie japoneza a evaluat nava, in incercarea de a o recupera, insa stricaciunile erau mult prea severe. In 1919 epava era aproape complet distrusa de catre apele oceanului. Arhipelagul Cocos, inclusiv North Keeling a fost vandut guvernului australian de catre familia Clunies-Ross, descendentii lui John Clunies-Ross, un individ ajuns aici in 1827.

sursa : aici 

sursa info : Wikipedia

Matureivavao decembrie 9, 2013

Parte a grupului de insule Actaeon, Matureivavao este situat in zona sudestica a arhipelagului Tuamotu, o subdiviziune a Polineziei Franceze. Este cel mai mare atol al grupului Acteon si face parte, administrativ, de Insulele Gambier. Se afla la 16 km SE de atolul tenarunga si la 1,390 km de Tahiti.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Matureivavao are o forma ovala si este orientat pe directia NNW-SSE. Atolul se afla in varful unui vulcan submarin format in urma cu 31-38 milioane de ani, care se inalta 2,525 metri de pe fundul oceanului. Lungimea este de 6.6 km iar latimea de 4.6 km. Suprafata totala este de 18 km² din care uscatul reprezinta 2.5 km². Atolul este indeajuns de inalt pentru a fi zarit de la o departare considerabila, imaginea sa fiind tipica atolilor Tuamotu (plaje nisipoase si vegetatie tropicala luxurianta). Nu exista pasaj intre ocean si laguna. Dupa ce a fost devastata de un uragan, in 1983, toate insulitele atolului au fost reimpadurite in intregime cu cocotieri. Flora locala include si o varietate de Amaranthaceae. O particularitate fericita a atolului este aceea ca aici nu au fost introdusi niciodata sobolanii.

IMAGINE

sursa Wikipedia (author : Peter Minton)

Grupul Acteon (Wikipedia, author : Peter Minton)

Atolul este nelocuit, fiind vizitat doar de culegatorii de copra, acestia poposind in zona nord vestiva a atolului, unde se afla cateva colibe. Pe anumite harti este trecut sub numele “Melbourne Island”, “Las Cuatro Hermanas” sau „Las Anegadas”. Prima mentionare a insulei a fost facuta de portughezul Pedro Fernández de Quirós in 5 Februarie 1606. Acesta, aflat la comanda unei expeditii spaniole, a numit insula “las Cuatro Coronadas”. Quiros nu a debarcat si nici nu a cercetat in amanuntime atolul astfel ca primele cercetari serioase aveau sa le apartina lui Thomas Ebrill, in 1833, si lui Edward Russel, in 1837. Acesta din urma comanda nava Actaeon care avea sa dea numele grupului de insule din care face parte si Matureivavao.

Insulele Gambier (Wikipedia, author : Hobe / Holger Behr)

Tuamotu (Wikipedia; author : Holger Behr)

TUAMOTU

sursa info : Wikipedia

Mili Atoll decembrie 2, 2013

Mili este numele unui atol ce face parte din arhipelagul Ratak, subdiviziune a Insulelor Marshall.  Situat aproape de extremitatea sudica a grupului Marshall, la 78 km sud est de atolul Arno, Mili este format din 92 de insulite a caror suprafata totala este de 14.9 kmp, fiind, din acest punct de vedere, al doilea cel mai mare atol din Insulele Marshall, dupa Kwajalein. Laguna este, deasemenea, mai mica decat cea a atolului Kwajalein, avand o suprafata de doar 760 kmp. Mili este separat de un alt atol, Knox printr-un canal putin adanc, numit Klee Passage. Initial, in locul acestuia se afla un banc de nisip care inea Knox de Mili, insa eroziunea marii l-a imprastiat. Pasajul nu este accesibil navelor de tonaj mare.  Elevatia maxima pe Mili nu depaseste 3 metri.

IMAGINI MILI

 sursa Wikipedia (author : NASA)

In 1999 populatia din Mili era estimata la 1032 persoane, acestea apartinand grupului etnic “Marshall”. Cel mai mare sat poarta numele atolului, celelalalte asezari fiind numite  Nallu, Enejet, Lukonor, Tokewa si Wau. Distanta dintre Nallu, Enejet si Lukonwor poate fi parcursa pe jos in timpul refluxului. Doua piste de aterizare sunt disponibile, in satele Mili si Enejet, acestea fiind deservite de catre compania nationala, Air Marshall. Produsul de export al atolului este, bineinteles, copra in schimbul careia insularii primesc bani, hrana si haine occidentale dar si obiecte de uz casnic, panouri solare. O sursa de venit ar fi si turismul, atolul fiind vizitat de yacht-urile care traverseaza insulele Marshall.

 sursa : aici

Istoria recenta a atolului Mili este patata de sange. Atolul intra in atentia lumii occidentale in 1823 cand baleniera “Globe” din Nantucket este adusa aici de catre echipajul sau, in urma unei rebeliuni in care au fost implicati patru marinari imbarcati in ultimul moment in Honolulu (Silas Payne, John Oliver, William Humphries and Joseph Thomas) . Samuel B.”Bloody Sam” Comstock, capul rascoalei, ucisese capitanul navei si cei trei ofiteri ai acestuia pentru a fi ucis la randu-i de catre Silas Payne, la cateva zile dupa ce nava ancorase in laguna atolului Mili. Comstock intentiona sa intemeieze propriul sau „regat” pe Mili dar ceilalti acoliti au suspectat ca acesta intentiona sa ii ucioda si sa distruga nava (si urmele rebeliunii). Echipajul s-a divizat si sase dintre membri aveau sa dispara cu nava lasand in urma noua persoane. Acestia au ajuns in Valparaiso, in Chile. Doi ani mai tarziu, cand un vas American a venit sa ii salveze, doar doi dintre cei ramasi in urma mai traiau, restul fiind ucisi de localnicidupa ce occidentalii au incercat sa se impuna in fata acestora prin forta.

 sursa : aici (photo credits : Marshall Islands Visitors Authority)

IMAGINI MARSHALL ISLANDS

Infamul blackbirder Bully Hayes a detinut o insula aici, Tokowa, in ultima perioada a secolului XIX. Acesta a folosit-o ca baza pentru operatiunile sale prin care insela sau rapea insulari din Pacific si ii vindea ca sclavi, in special minelor peruane. Hayes a operat in Pacific in anii 1860 si 1870, pana la momentul mortii sale violente, provocate de bucatarul navei sale, Peter „Dutch Pete” Radeck.  Hayes a fost descris ca „un pirat al Marilor Sudului” sau „ultimul dintre bucanieri” cu toate ca nu exista dovezi ca ar fi practicat pirateria in sensul clasic al conceptului (preluarea prin forta a unei alte nave).

sursa Wikipedia (author : Hobe / Holger Behr)

IMAGINI MILI ATOLL

In 1870 ia fiinta prima biserica crestina de pe Mili. In 1884 atolul intra in stapanirea Germaniei. Acestia au infiintat aici un punct comerical. Dupa WWI Japonia preia atolul si instaleaza o statie radio si o statie meteorologica. In perioada WWI japonezii au fortificat insula, garnizoana locala ajungand a gazdui o baza pentru hidroavioane si o forta militara umana intre 4,300 si 5,100  de persoane. Statele unite au bombardat atolul intre 1943 si 1945. Doar jumatate dintre cei 5,000 de soldati japonezi au supravietuit razboiului, garnizaoana japoneza predindu-se la 22 August 1945. Mili este intesata de ramasite ale masinariei de razboi din perioada WWII. Legea interzice ca acestea sa fie luate de pe insula. Pot fi intalnite buncare, sine de cale ferata, piese de artileriem bombardiere, imprastiate atat in jungle de pe uscat cat si sub apele lagunei. Se mai pot vedea chiar si cratele ramase in urma bombardamentelor. Dupa WWII, insula a fost administrate de americani, devenind parte a statului independent MarshallIsland in 1986.

sursa info : Wikipedia

McKean Island noiembrie 20, 2013

McKean este o insula nelocuita care face parte din grupul Phoenix ce apartine de statul insular Kiribati, din Pacific. Este una dintre insulele vestice ale grupului, fiind situata la 125 km nordest de Nikumaroro.

sursa Wikipedia (author : Hobe / Holger Behr)

Insula, cu o forma aproximativ ovala, are doar 57 de hectare, diametrul nedepasind un kilometru. Insula este inconjurata de un recif plat la marginea caruia se formeaza o plaja din resturi de corali care se ridica pana la cinci metri deasupra nivelului marii. Centru insulei este o depresiune in care se gaseste o laguna hipersalina putin adanca si in jurul careia se gasesc depozite de guano.

sursa Wikimedia (author : EVS-Islands)

sursa imagine : aici 

McKean nu are arbori dar gazduieste sapte specii de ierburi. Insula este locul de bastina al celei mai mari populatii de Fregata ariel, estimata la 85,000 de indivizi. Alte 29 de specii de pasari viziteaza insula. Fauna mai include si o specie de soparla. Acum disparut, sobolanul polinezian a trait pe insula ceea ce sugereaza ca, in trecut, insula a fost vizitatat de populatiile polineziene. In 2002 pescadorul “Chance” a naufragiat aici, ocazie cu care o populatie de sobolani asiatici a ajuns pe insula facand ravaguii intre populatiile indigene de pasari. In 2008 a avut loc o operatiune reusita de eradicare a acestora. McKean nu are surse de apa dulce.

sursa Wikipedia (author : Cameron B. Kepler)

Insula a fost descoperita in Mai 1794 de catre britanicul Henry Barber, fiind prima din grupul Phoenix care a fost raportata si denumita. Barber a numit insula “Drummond’s Island”. Mai tarziu numele i-a fost schimbat in Arthur’s Island, dupa numele navei lui Barber. Insula a mai fost vizitata in 1830 de nava Japan si in 1832 de catre un anume Worth. In 1834 o baleniera anonima i-a atribuit numele “Wigram’s Island”. Charles Wilkes a ajuns aici in August 1840, multe surse indicandu-l pe acesta ca fiind descoperitorul insulei. In Martie 1859 insual a fost revendicata de USA prin Actul Guano, extractia fosfatilor avand loc intre 1859 si 1870, in afara acestei perioade insula fiind rareori vizitata. In Iunie 1938 insula a fost declarata “sanctuar al pasarilor” fiind protejata incepand idn acel moment. In 1979 devine parte a statului independent Kiribati. In Octombrie 1989 a fost vizitata, fiind pe lista insulelor banuite a fi scena accidentului Ameliei Earhart(1937). Din 2008 insula face parte din Phoenix Islands Protected Area, cea mai mare rezervatie marina din lume si fiind inclusa in lista World Heritage Site.

sursa imagine : CIFR.it

sursa info: Wikipedia

Elato octombrie 2, 2013

Elato este un atol situat in zona centrala a Insulelor Caroline,in Pacific. Acesta da si numele unui district al unuia dintre Statele Federate ale Microneziei, Yap. Atolul invecinat, Olimarao, apartine administrativ de Elato.

sursa NASA

Insula se afla la aproximativ 10 km vest de Lamotrek. Aceasta este de fapt un dublu atol, cu formatiunea nordica avand forma cifrei ”8”. Lungimea totala a atolului Elato este de 14 km iar latimea maxima este de 2 km. Componenta nordica, numita Elato, include doua lagune si trei insule. Este conectata de atolul sudic, numit Lamolior, printr-o creasta submarina ingusta. Lamolior are, la randu-i, doua insule. Ambii atoli s-au format deasupra aceluiasi munte scufundat. Suprafata totala de uscat, a ambilor atoli, nu depaseste 0.5 km².

HARTA Federated States of Micronesia

In 2000 popultia Elato era estimata la 96 de persoane.

sursa Wikipedia (author : Aotearoa from Poland)

Elato a apartinut pana in 1899 Germaniei. Dupa WWI Japonia a preluat controlul pentru a il preda dupa WWII americanilor, care au administrat Insulele Caroline intre 1947 si 1979, cand Insulele Caroline au devenit parte a Statelor Federate ale Microneziei.

IMAGINI (Downtime)

sursa info : Wikipedia

Conducand prin Micronezia (Pohnpei) …

Hikueru septembrie 8, 2013

Cunoscut si sub denumirile “Tiveru” sau “Te Kārena”, Hikueru este unul dintre atolii situati in zona centrala a grupului polinezian francez Tuamotu. Cel mai apropiat atol este Tekokota, situat la 22 km catre nord.Marokau se afla la 46 km sud est. Hikuru se afla la aproximativ 700 km est de Tahiti.

Hikueru are o forma ovala, avnd o lungime de 15 km si o latime de 9.5 km. Suprafata totala, inlcuzand laguna este de 107 km². Inelul atolului are o suprafata totala este de aproximativ 25 km²  (5,11 km² uscat – o sumedenie de insulite, motu – si 19,47 km² recif). Laguna este adanca si prezinta o sumdedenie de “capete de coral”.Nu exista pasaje care sa permita patrnuderea navelor in laguna.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Populatia atolului era estimata la 268 de persoane in 2007. Cel mai important sat, Tuppati (Tapupati, Tupapati), este situat in extremitatea nord vestica a atolului. In 2002 avea aproximativ 150 de locuitori.  In apropiere se afla un mic aerodrom inaugurat in anii 2000. Acesta era absolut necesar pentru dezvoltarea turismului in zona, avand in vedere ca accesul dinspre ocean este desul de dificil.Aerodromul a fost construit de catre Legiunea Straina.

sursa Wikipedia (author : NASA)

In prezent principala sursa de venit o reprezinta productia de copra, insa in trecut atolul era un important centru al industriei culturii de perle, aceasta activitate intrand in declin incepand cu anii ’70. L sfarsitul secolului XIX, cultura de perle era o activitate sezoniera, insa culegatorii de perle puteau urca populatia atolului pana la 5.000 de persoane, in anumite perioade. In prima jumatate a secolului XX, misionarii crestini cereau culegatorilor de perle sa aduca blocuri de coral folosite pentru ridicarea unei biserci locale. Aceasta detine, inca, recordul de a fi cea mai inalta biserica construita din coral din arhipelagul Tuamotu.

sursa Wikipedia (author :EVS-Islands)

Atolul a fost descoperit in 1768 de catre Louis Antoine de Bougainville. In 1774 acesta a fost zarit de la bordul navei “Aquila” de catre ibericul Domingo de Boenechea, acesta denumindu-l “San Juan”. In 1826 atolul este denumit “Melville” de catre exploratorul britanic Frederick William Beechey.

Hikueru a fost scena unde scriitorul Armstrong Sperry a plasat actiunea cartii sale “Call It Courage”. Jack london a descis in cartea sa “South Sea Tales”(1911) distrugerile provocate de o furtuna tropicala in primii ani ai secolului XX (1903), cand 377 de persoane si-au pierdut viata, majoritatea, 268, pe insulita Hao. Se estimeaza ca valurile provocate de furtuna au atins inaltimi de pana la 12 metri.  

sursa Wikipedia

Administrativ, Hikueru face parte din comuna cu acelasi nume care include un atol locuit,  Marokau (55 locuitori) si alte trei nelocuite (Ravahere, Reitoru si Tekokota).

IMAGINI HIKUERU   HARTA

sursa imagini : CIFR

sursa info : Wikipedia

Juan de Nova august 30, 2013

Juan de Nova este o insula din Oceanul Indian, situata in zona cea mai ingusta a Canalului Mozambic, intre Madagascar(aflata la 200 km departare) si Mozambic (aflata la o distanta 285 km). Este cunoscuta si ca St. Cristophe Island. Face parte dintre “Insulele Imprastiate in Oceanul Indian” (Scattered Islands/ Îles Éparses), o subdiviziune a Teritoriilor Australe & Antarctice Franceze.

sursa Wikipedia (author : NASA)

JDN este joasa, are un relief plat iar suprafata totala nu depaseste 4,4 kmp. Lungimea este de aproximativ 6 km iar latimea maxima atinge 1,6 km. Elevatia maxima este de aproximativ 12 metri. Insula este inconjurata de un recif care inchide o zona de aproximativ 40 kmp, fara a forma, insa, o laguna clasica, precum cea a unui atol. Circumferinta intregii formatiuni (insula + recif, este de aproximativ 30 km). Debarcarea se poate face in zona nord estica a insulei, unde exista un loc propice ancorarii. Aflata pe ruta dintre Africa de Sud si zona nordica a Madagascarului, insula se afla intr-o zona afectata de curenti puternici, fiind scena a numeroase naufragii, cel mai notoriu fiind cel al navei SS Tottenham, a carei epava este inca vizibila. Acesta a naufragiat in 1911.

sursa Wikimedia (author : Eric Gaba)

Aproximativ jumatate din suprafata insulei este acoperita de paduri de arbori din familia Casuarinaceae. Juan de Nova este catalogata IBA (Important Bird Area), sustinand o importanta colonie de sooty terns (chire cenusii), estimata la aproximativ 100,000 de perechi. Deasemenea, cel putin sapte specii de pasari terestre au fost identificate aici. Plajele sunt populate periodic de testoase de mare, care depun aici oua. 

sursa imagini Wikimedia (author : Gemini 1096)

CATEVA IMAGINI       IMAGINI   HARTA Îles Éparses

JDN este caracterizata de o clima tropicala, cu doua anotimpuri, unul uscat, intre Aprilie si Noiembrie, si unul umed, intre Decembrie si Martie. Temperaturile medii oscileaza intre 28,4°C (Aprilie) si 25°C (August), in timpul sezonului uscat, si raman stabile (28,4°C) in timpul sezonului umed.

sursa Wikipedia (author : CIA)

Insula poarta numele unui amiral spaniol aflat in slujba Portugaliei care a ajuns aici in 1501. Din 1897 insula este posesiune franceza. De la inceputul secolului XX si pana in 1970 pe isnula s-au exploatat depozitele de guano. In timpul WWII aici au sosit submarine germane. Ruinele facilitatilor construite pentru exploatarea de guano sunt vizibile si astazi.

sursa Wikitravel (author : CIA)

Zona economica exclusiva a insulei masoara 61,050 kmp, printre altele, importanta acesteia atragand revendicarile Madagascarului. In prezent pe insula se afla o statie meteorologica si o garnizoana franceza cu baza in Reunion. Insula beneficiaza de o pista de aterizare de aproximativ 1,300 metri.

sursa Wikipedia

sursa info : Wikipedia

Maiana august 16, 2013

Maiana este unul dintre atolii aflati in zona centrala a Insulelor Gilbert, parte a statului Kiribati. Acesta se afla la 44 km sud de atolul capitala, South Tarawa.

sursa Wikipedia (author : NASA) – Maiana, in partea de jos a imaginii. Sus, Tarawa

Maiana are o lungime de 14 km dar este foarte ingust, latimea maxima avand mai putin de 1 km. Latura nordica impreuna cu cea estica formeaza o singura insula in timp ce latura vestica este formata din recifi scufundati si nenumarate insulite nelocuite (a caror suprafata cumulata atinge in jur de 107 hectare). Suprafata totala de uscat, inclusiv micile motu, este de 16.72 km².Zona centrala a atolului este ocupata de o laguna cu lungimea de aproape 14 km si latimea de aproximativ 9.5 km.

sursa : Wikipedia (author : NASA)

In 2010 populatia era estimata la 2,027 locuitori, osciland in jurul acestei valori inca din 1985. Cel mai mare sat al insulei este Bubutei (489 locuitori), situat in extremitatea sudica a atolului. Sunt 12 asezari pe Maiana intre care cele mai importante sunt, Bubutei, mai sus mentionata, Tebanga (264 locuitori), Raweai (214 locuitori) si Tabiauea (211 locuitori). Cea mai mica asezare, Teitai, avea in 2000 o populatie de doar 48 de locuitori. Atolul dispune de un oficiu postal si de o pista de aterizare, situata in zona nordica a atolului.

sursa Wikipedia (author : Government of USA, Government of Kiribati)

Maiana este supusa drastic eroziunii litorale datorata ridicarii nivelului marii, cele mai afectate sate fiind Tekaranga si Tematantongo.

sursa : coastalcare.org via parameter.sk

Invazia marii distruge sistematic infrastructura si zonele agriocole. O alta problema o reprezinta seceta, singurele surse de apa potabila fiind niste pelicule subtiri care aproape dispar pe timp de seceta.

sursa Wikipedia ( author : Government of Kiribati employee)

Atolul a intrat in atentia lumii in Iulie 2009 cand o nava locala (Uean Te Raoi II), care facea legatura cu Tarawa,  a naufragiat, 35 de persoane pierzandu-si viata.

sursa Wikipedia (author : Pitichinaccio)

sursa info : Wikipedia

Nukufetau iunie 3, 2013

Apartinand de statul insular Tuvalu, Nukufetau este un atol situat in Pacific, la 86 km nord est de Funafuti si la 57 km sud est de Vaitupu.. Are o forma rectangulara, lungimea fiind de 14 km iar  latimea maxima de 10 km. Suprafata totala a uscatului este de 2,99 km², ceea ce o face a treia cea mai mare insula a statului Tuvalu. Numele insulei deriva de la „nuku”, adica o zona locuita si „te fetau”, denumirea unui arbore foarte raspandit pe atol. 

sursa Wikipedia (author : NASA)

In jur de 33 pana la 35 de insulite se afla insirate de-a lungul lagunei (Asau, Faiava Lasi, Faiava Foliki, Fale, Funaota, Kogo Loto Lafaga, Lafanga, Matanukulaelae, Motufetau, Motulalo, Motuloa, Motulua, Motumua, Muliafua, Niualei, Niualuka, Niuatui, Niuatali, Niuelesolo, Niutepu, Oua, Sakalua, Savave, Teafatule, Teafuafaleniu, Teafualetia, Teafuamua, Teafuaniua, Teafuanonu, Teafuapolau, Teafuatutu, Teafuavea, Teafuone, Teafuatakalau si  Temotuloto). Cele mai importante sunt Motulalo (cea mai mare dintre insulele atolului), situata in sud, Fale, situata in vest, si Lafaga, situata in sud. O alta insula importanta este Savave, aflata in imediata apropiere a insulei Fale. Pe Savave se afla cea mai mare asezare a atolului.

 sursa : aici  

Populatia atolului era estimata in 2002 la 586 de persoane. Satul de pe insula Savave beneficiaza de serviciile unei scoli primare.

sursa : Tuvalu Islands

sursa Wikipedia (author : Informativo)

Conform legendelor, Nukufetau a fost colonizata de populatii tongane, stabilite pe insula Fale. In mod traditional populatia era impartita in trei clanuri, localizate pe insulele Fale, Motulalo si Falaga. Populatia a fost unificata de catre misionarii crestini, centrul social devenind insula Fale. Primul european care a zarit Nukufetau a fost Arent Schuyler de Peyster, ajuns in Tuvalu in Mai 1819, la comanda corabiei Rebecca, aflata sub pavilion britanic. Un an mai tarziu, in 1820, exploratorul rus Mikhail Lazarev a ajuns aici, la comanda navei Mirniy. O alta vizita notabila a fost cea a expeditiei americane comandata de Charles Wilkes, in 1841. Prezenta europeana pe Nukufetau a debutat cu magazinul deschis aici de catre Louis Becke. Acesta a zabovit cateva luni , in 1881, ulterior  descriindu-si experienta in cartea “The Fisher Folk of Nukufetau”. Un alt european, Alfred Restieaux, a facut comert in Nukufetau o perioada mai lunga, intre 1873 si 1879. Acesta a revenit aici in anii 1880 fiind mentionat de catre un anume Davis in 1892. Restieaux a trecut in nefiinta in Nukufetau, in 1911. In timpul WWII americanii au construit un aerodrom pe insula Motulalo, abandonat in scurt timp, insa. In 1942 locuitorii atolului au luat parte la salvarea echipajului bombardierului comandat de catre Eddie Rickenbacker, un as al aviatiei din preioada celor doua razboaie mondiale.Bombardierul a aterizat fortat pe mare, in apropierea Nukufetau, din cauza epuizarii resurselor de combustibil, in conditiile in care avionul a ratat cursul catre atolul Kanton, parte a grupului Phoenix Islands. 

 sursa Wikimapia  

Atolul a facut parte dintre cele revendicate in secolul XIX de catre USA, prin intermediul Actului Guano. Nukufetau a fost cedat natiunii Tuvalu printr-un tratat de prietenie din 1979, care a intrat efectiv in vigoare in 1983.

IMAGINI

sursa info : Wikipedia

TUVALU

Nikunau mai 25, 2013

Nikunau este o insula joasa de corali, parte a Insulelor Gilbert, una din subdiviziunile statului Kiribati.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Insula este formata din doua parti unite intre ele printr-un istm cu latime de aproximativ 150 metri, zona cu suprafata mai intinsa fiind situata in nord vest. Suprafata totala este estimata la 18.2 km².  In interiorul insulei se afla cateva lagune hipersaline fara acces la ocean, a caror suprafata nu depaseste 0.3 km². Nikunau este inconjurata de un recif ingust. Mareea oscileaza aici intre 0.6m si 2.7m, in functie de zona. In zona aeroportulul se afla o zona cu valuri si curenti foarte puternici. 

Vegetatia nu este excesiv de densa si include in principal cocotieri si pandanus.

sursa University of Texas Library via Wikipedia

Populatia Nikunau este estimata la aproximativ 3,000 de persoane (1,800, dupa alte surse). Aici sunt cazati de obicei si cativa voluntari din US Peace Corps. Aeroportul local, deservit de catre Air Kiribati, ofera zboruri catre Beru Island, iar de aici catre Tabiteuea si mai departe catre aeroportul international Bonriki din Tarawa, capitala statului. Zborul Nikunau-Tarawa dureaza aproximativ trei ore.

Gilbert Islands, sursa Wikipedia (author : Pitichinaccio)

Prima mentionare a insulei dateaza din 1765, cand nava HMS Dolphin a ajuns aici, sub companda lui John Byron. Aflata intr-o calatorie in jurul lumii, expeditia a numit insula “Byron Island”, in onoarea capitanului navei.

sursa info : Wikipedia

Arorae mai 17, 2013

Cunoscut de-a lugul timpului si sub denumirile Arorai, Arurai , Hope Island sau Hurd island, Arorae este un atol din Pacificul central, situat in apropierea Ecuatorului si care face parte din statul insular Kiribati. Atolul apartine Insulelor Gilbert, fiind cea mai sudica insula a grupului.Cea mai apropiata insula este Amana, situata la  88 km catre NV. 

Suprafata totala a atolului este de 9.5 km². Arorae este un atol coraligen cu elevatie extrem de redusa si o forma alugita. Are o lungime de 9 km in timp ce latimea maxima atinge aproximativ 1 km. Nu exista o laguna. Atolul este afectat uneori de seceta.  

sursa NASA

sursa imagine : aici

Populatia este estimata in 200 la 1,225 locuitori, majoritatea covarsitoare fiind protestanti. Cele mai mari sate sunt Nanimona, Roreti, Tamaroa si Taribo. Cultura atolului a fost puternic influentata de cea samoana, de unde au sosit misionari ce s-au stabilit aici si au convertit populatia locala la ideologia protestanta. Dealtfel, catolicismul a fost mult timp respins cu ferocitate. Cultura samona se face simtita si in latura artistica a vietii de pe  Arorae, un dans numit „taubati” avand radacini samoane.

Izolarea atolului a facut ca traditionalismul sa reziste pe Arorae, societatea fiind si in prezent ghidata de autoritatea batranilor satului (unimwane). Un punct de interes al atolului il reprezinta cateva pietre (mai exact, niste bolivani din coral, in numar de opt sau noua; pe la jumatatea secolului trecut, erau 14 pietre) datate intre 1000 si 1500 e.n., situate in extremitatea nordica a atolului. Cu toate ca exista controverse, se considera ca acestea erau folosite pentru navigarea prin Pacific, in epocile stravechi. Aceste artefacte din corali sunt numite in limba gilbert “te atibu-ni-borau”, insa nu exista explicatii privind originea acestora sau modul in care erau folosite. In prezent, marea nu este vizibila din locatia „pietrelor”, insa in trecut este posibil ca situatia sa fi fost diferita. Artefacte similare se gasesc in nordul insulelor Gilbert, pe atolul Butaritari. Atolul a fost vizitat de catre autorul elvetian Erich von Däniken, sosit aici cu ocazia cercetarilor facute pentru una dintre cartile sale. S-ar parea ca un localnic i-a raspuns afirmativ la intrevbarea daca stramosii sai au avut instrumente de navigatie. Legendele spun ca acestea au fost daruite de catre un zeu. (EvD, „Evidence of the Gods”)

sursa imagine : aici

sursa Wikipedia 

Una dintre sursele principale de hrana o reprezinta pescuitul. Deasemenea, pescarii din Arorae sunt cunoscuti pentru comertul cu aripioare de rechin, cu toate ca exista legi puternice care interzic hacuirea rechinilor daca nu sunt prinsi pentru hrana.

Atolul dispune de un aeroport situat in nordul atolului, in apropierea satului Tamaroa. Air Kiribati ofera curse oarecum regulate catre Tarawa Sud.

sursa Wikipedia (author : Grum)

Populat de micronezieni timp de sute de ani, atolul a fost descoperit in 1809 de catre un navogator britanic pe nume Patterson.

sursa Wikipedia (author : Pitichinaccio) 

sursa Wikimedia (author : US Dept of Congress, 1989)

sursa info : Wikipedia