Elizabeth Reef
August 4, 2014

Elizabeth Reef este un recif de corali situat in Marea Tasman, in vecinatatea Recifului Middleton, de care este separat de o trecatoare de aproximativ 45 km latime. Ambele formatiuni sunt parte a unui platou subacvatic cunoscut sub denumirea Lord Howe Rise, dupa numele senzationalei insule australiene, situata la aproximativ 160 km distanta. Reciful Elizabeth se afla la 555 km departare de coasta statului australian New South Wales si face parte din teritoriul Coral Sea Islands.  Elizabeth si Middleton au statut de rezervatie marina, formand  Elizabeth & Middleton Reefs Marine National Park Reserve.

Elizabeth_Reefsursa Wikipedia (author : NASA)

Elizabeth Reef este una dintre cele mai sudice formatiuni de corali de pe glob dar, in ciuda latitudinii inalte la care se gaseste, gazduieste o fauna si o flaora marina extrem de bogata, beneficiind de faptul ca se afla intr-un punct de convergenta a unor curenti marini, tropicali si temperati. Un studiu din 2003 a evidentiat 111 specii de corali si 181 specii de pesti, printre care si o specie de cod negru, protejata in apele New South Wales. Numarul total de specii de pesti este, insa, mult mai mare, cele cateva studii facute de-a lungul timpului indicand pana la 311 specii. Aici s-au observat un numar mare de rechini de Galapagos, ceea ce indica faptul ca aici este o zona de reproducere. Castravetii de mare sunt intalniti, de asemenea, din abundenta.

HARTA

Reciful are o lungime de 8.2 km si o latime de 5.5 km. In timpul refluxului majoritatea recifului ramane deasupra apei insa la flux o singura insulita nisipoasa ramane vizibila. Aceasta poarta numele Elizabeth Island si are un diametru de aproximativ 400 metri, elevatia nedepasind un metru.

Reciful Elizabeth a fost martorul a numeroase naufragii. Britannia, Colonist, Douglas, Elizabeth, Naiad, Packet, Ramsay, Rosetta Joseph si Tyrian sunt nave care si-au gasit sfarsitul aici, cu toate ca soarta Britanniei este incerta, si Middleton Reef revendicand titlul de calau al navei. Ultimul naufragiu a fost inregistrat in 2007, cand yacht-ul Lamachan s-a lovit de corali. Navigatorul Steve Landles a fost salvat insa vasul nu a mai putut fi recuperat.

sursa info : Wikipedia

Kuria
Mai 21, 2014

Kuria este numele unui atol situat in zona cetrala a Insulelor Gilbert, Kiribati, la nord vest de Aranuka. Atolul este format din doua insule, Buariki si Oneeke, separate printr-un canal putin adanc, cu latimea de aproximativ 20 de metri. Cele doua insule sunt conectate printr-un pod si sunt inconjurate de un recif a carui cea mai larga portiune se afla pe coasta estica. Insulele prezinta plaje cu nisip iar vegetatia este formata in principal de cocotieri. Elevatia maxima a insulelor nu depaseste 3 metri.

1sursa Wikimedia (author : NASA)

In 2010 populatia atolului era de 980 de persoane, 154 persoane traind pe insula mai mica. Intreaga populatie face parte din grupul etnic I-Kiribati. Cea mai mare dintre insule, Buariki, are cinci sate (Manenaua – 191 locuitori, Bouatoa – 128 locuitori, Buariki – 169 locuitori , Tabontebike – 91 locuitori si Norauea, cel mai mare dintre acestea – 247 locuitori). Acestea sunt conectate printr-un drum si , mai departe, cu insula mai mica, Oneeke, printr-un pod care inlocuieste vechiul dig care lega cele doua insule. Cele doua insule au latime considerabila, comparativ cu majoritatea atolilor statului Kiribati, in punctul maxim aceasta atingand 4.26 km. Lungimea atolului, de la nord la sud, este de 8.94 km. Suprafata totala de uscat a atolului este de 15.48 kmp, aproape de medie in ceea ce priveste insulele care formeaza statul Kiribati, insa populatia de doar 980 persoane clasifica Kuria ca una dintre cel mai putin populate insule ale statului.

2sursa Wikipedia (author : Government of USA, Government of Kiribati)

In extremitatea sud estica a insulei Buariki se afla doua iazuri naturale cu apa maloasa. Pe aceeasi insula este concentrata si administratia atolului, tot aici fiind situate aeroportul, politia, si cea mai importanta scoala precum si “casa de oaspeti”.

3sursa Wikipedia (author : Government of Kiribati)

Primii europeni care au ajuns in Kuria, in Iunie 1788, au fost capitanii vaselor “Charlotte” (Thomas Gilbert) si “Scarborough” (John Marshall), ambii navigand in slujba Companiei Indiilor de Est. In perioada timpurie a contactului cu civilizatia europeana, animalele aduse de catre acestia starneau temeri cu substrat supranatural, fiind ucise si aruncate in laguna. Intre 1860 si 1880, Kuria a fost condusa de catre Tenkoruti, seful atolului Abemama, acesta preluand atolul de la fostul sef, Ten Temea, care s-a refugiat intr-o alta insula a arhipelagului Gilbert, Maiana.

ABEMAMA

In Iunie 1845, nava franceza Le Rhin culege sase bastinasi ai insulelor Gilbert, aflati intr-o piroga, in largul atolului Tabiteuea. Un chirurg de la bordul navei, M. Fabre, vorbitor al unui dialect polinezian si al limbii maori, discuta cu acestia si culege primul vocabular al limbii vorbite de acestia, care apare intr-o lucrare din 1847, “Revue Coloniale”.Bastinasii erau originari din insula mai mica a Kuria, Oneeke. Cum populatia atolului a fost decimata in timpul cuceririi de catre seful din Abemama, intreprinderea doctorului Fabre este singura marturie a limbii vorbite in Kuria si, in acelasi timp, prima mentionare a insulei in literatura franceza.

4sursa Wikipedia (author : Piticinacchio)

Kuria poate fi vizitata prin intermediul Air Kiribati, care opereaza doua zboruri saptamanale dinspre South Tarawa, traseul incluzand si atolul Aranuka. De asemenea exista vase de mici dimensiuni care leaga atolul de capitala statului. Kuria dispune de o “casa de oaspeti” in care turistii sunt cazati, insa sejurul pe insula este dificil.  Societatea din Kuria impune un dress code strict, femeilor fiindu-le interzis sa circule in costume de baie, de exemplu.

sursa info : Wikipedia

Ujelang Atoll
Mai 17, 2014

Ujelang este un atol de corali care face parte din Lantul Ralik al Insulelor Marshall. Cele 30 de insulite ale atolului au o suprafata totala de doar 1,86 kmp in timp ce laguna are o suprafata de 186 kmp. Elevatia maxima a atolului atinge in jur de 7-8 metri, conform unor sure de pe internet. Ujelang este cea mai vestica dintre insulele Marshall, aflandu-se la 217 km sud est de Enewetak si la aproximativ 600 km vest de zona centrala a lantului Ralik.

1Ralik Chain (Wikipedia, author : Holger Behr)

5sursa imagine : Watchinga (photo credits : David A)

Primul vizitator european al atolului a fost Alvaro de Saavedra(o ruda a lui Cortes), in 21 Septembrie 1529, cu foarte putin timp inainte ca acesta sa moara intr-un naufragiu, in timpul celei de-a doua incercari de a ajunge din Tidore (o insula indoneziana) in New Spain (actualul Mexic). Despre Saavedra circula o ipoteza care presupune ca el ar fi fost primul european care a ajuns in Hawaii, cu doua secole inaintea lui James Cook. Ujelang a fost mentionat si de R.L.de Villalobos, in Ianuarie 1543, de M.L.de Legazpi in Ianuarie 1565, dar si de razvratitii de pe nava San Jeronimo, condusi de pilotul Lope Martin, in 1566.

2Wikipedia (author : NASA)

4sursa imagine : AICI

Ujelang a fost revendicat de Germania in 1884 impreuna cu intreg arhipelagul Marshall, insa atolul a fost proprietatea companiilor germane de comert inca din 1880. Acestea au cultivat cocotieri pe cea mai mare insula a atolului (numita tot Ujelang) in vederea productiei de copra. Dupa WWI insula a fost administrata de japonezi, populatia fiind de aproximativ 40 de persoane in 1935. In perioada WWII Ujelang a fost ocupat de americani, intre Aprilie 1944 si Februarie 1945,data la care acestia s-au mutat in Peleliu, Palau. Ujelag a fost folosit ca zona de asteptare pentru fortele americane implicate in luptele din Pacific. Americanii au administrat atolul pana la castigarea independentei Insulelor Marshall, in 1986.

3author NASA (sursa : aici)

Atolul Ujelang a devenit noua casa a populatiei atolului Enewetak incepand cu 1947, datorita testelor atomice care au avut loc acolo intre 1948 si 1958. In ciuda faptului ca Ujelang a fost afectat de foamete si boli, in special in anii ’50, populatia a crescut de la 145 persoane in 1947 la 342 in 1973. Localnicii din Enewetak au solicitat sa se intoarca pe insula de bastina iar in 1979 au avut loc discutii cu administratia americana, ocazie cu care cauza lor a fost prezentata pe larg de postul de televiziune CBS. Enewetak era deja decontaminat, cu exceptia unor zone in care s-a estimat ca populatia ar putea trai doar incepand cu 2010. Atolul a fost populat cu cocotieri, iar o cantitate mare de nisip si corali contaminati radioactiv a fost ingropata sub un sarcofag de ciment. In 1980 intreaga populatie din Ujelang s-a mutat in Enewetak. In jur de o suta s-au intors in Ujelang, intrucat Enewetak nu reusea sa sustina o populatie prea numeroasa, dar prezenta lor aici a fost de scurta durata. Din 1989 Ujelang este permanent nelocuit dar aflat in proprietatea locuitorilor din enewetak. In prezent atolul este foarte rar vizitat, in principal datorita izolarii sale.

IMAGINI

sursa info : Wikipedia

Raraka
Mai 7, 2014

Numit si Te Marie, Raraka este un atol situat in vestul grupului Tuamotu, in Polinezia Franceza, la 17 km SE de Kauehi, 49 km E de Fakarava, si la 44 km SV de Taiaro. Tahiti se afla la o distanta de 475 km.

1sursa Wikipedia (author : NASA)

Raraka are o forma ovala, avand lungimea de 26 km si latimea de 19 km. Reciful prezinta o multime de bancuri de nisip si minuscule motu, a caror suprafata totala nu depaseste 7,2 kmp. Atolul include o laguna de mari dimensiuni, cu o suprafata de 342 kmp, conectata la ocean printr-un pasaj navigabil, situat in zona nordica a atolului.

2sursa Wikipedia (author : NASA)

Conform unor surse, in prezent Raraka este nelocuit insa este vizitat ocazional de locuitorii insulelor invecinate. Acestia locuiesc temporar intr-o asezare numita Motupapu, situata in imediata vecinatate a pasajului catre laguna. Conform versiunii franceze a Wikipedia, atolul ar fi locuit de  populatie de aproximativ 60 de persoane, o contradictie importanta intre surse. Adevarul este ca, pe Google Earth, satul arata extrem de bine. Locuit, adica … As vrea sa merg la fata locului pentru a verifica, dar, deocamdata, nu este posibil 🙂 …

3sursa imagine : Sea-Seek

Primul european care a mentionat Raraka a fost un britanic, un anume Ireland, in Octombrie 1831, sosit aici la bordul navei Adhemar. Apoi, atolul a fost vizitat de catre expeditia americana condusa de catre Charles Wilkes (US Exploring Expedition, 1838-1842). Conform insemnarilor lui Wilkes, americanii au intalnit aproximativ 40 de insulari, intre care se aflau si misionari crestini de origine polineziana. Seful acestora era ciung, acesta pierzandu-si bratul in urma unei muscaturi de rechin. Wilkes avea sa revina aici si in 1840. Atolul a fost vizitat si de Jules Dumont d’Urville, in 1838. In secolul XIX atolul devine posesiune franceza, perioada in care populatia atinsese aproximativ 100 persoane.

sursa Wikipedia

Pe urmele lui Brando …
Aprilie 27, 2014

Teti’aroa este un atoll care face parte din grupul Society Islands al Polineziei Franceze. Atolul este cunoscut lumii mai ales prin faptul ca cele 12 motu ale acestuia au fost cumparate in anii ’60 de catre Marlon Brando, ulterior actorul petrecandu-si aici o mare parte a timpului liber. Dupa moartea legendei hollywoodiene, in 2004, o companie tahitiana din domeniul hotelier a primit dreptul de a moderniza vechiul resort construit de Brando si de a il transforma intr-unul „eco-friendly”. De lux. Lucrarile au fost finalizate iar inaugurarea va avea loc in Iulie 2014. In plina iarna australa, dar cui i-ar pasa de asta ?

br1sursa Wikipedia (author : Supertoff)

br2

br3

br4

br5

br6

br7

br8

br9

br10

br11sursa imagini : Spynet

Namdrik Atoll
Aprilie 22, 2014

Namdrik, cunoscut si sub denumirea Namorik, este un atol situat in districtul Ralik Chain, parte componenta a insulelor Marshall. Atolul se afla la 145 km VSV de Jaluit si la 117 km NV de Ebon.

1sursa Wikipedia (author : Peter Minton)

Atolul este format din doua insule dens impadurite, Namorik si Madmad, a caror suprafata totala este de 2,8 kmp. Cea mai mare dintre insule, Namorik, inconjoara laguna de la SV catre NE, in timp ce Madmad inchide coltul NV al lagunei. Intre cele doua insule se afla o alta, mult mai mica. Reciful include si o laguna putin adanca,cu suprafata de 8,4 kmp. Nu exista pasaje navigabile, insa barcile pot trece de recif, la flux, intr-o zona de pe latura vestica a atolului, unde, deasemnea, vasele mari pot acosta, la aproximativ 90 metri in larg. Nu exista, insa, protectie impotriva vanturilor care bat dinspre NE iar acostarea devine periculoasa atunci cand vanturile dinspre SV agita marea, avand in vedere ca in apropierea locului de acostare reciful patrunde aproximativ 135 metri catre larg. Adancimea zonei este de aproximativ 1,2 metri iar coralii au format numeroase formatiuni stancoase. Dealtfel, doua epave pot fi zarite in zona.

2sursa Wikimedia (author : NASA)

Namdrik are o populatie de aproximativ 600 persoane (sau 814, in functie de surse), fiind cel mai mic atol locuit al Insulelor Marshall. Aici se afla trei biserici si o scoala elementara cu aproximativ 200 de elevi si noua profesori. In general, printre acestia se afla si un profesor voluntar care preda engleza. Atolul dispune de o pista de aterizare unde Air Marshall Islands opereaza zboruri la fiecare doua saptamani. Deasemenea, atolul este vizitat o data sau la doua luni de un vas cu provizii. Economia atolului se bazeaza pe productia de copra, recent primind un ajutor australian pentru cumpararea unor echipamente necesare producerii de ulei de cocotier. Deasemenea, s-au facut investitii privind ferme de stridii. Majoritatea cladirilor de pe atol beneficiaza de energie solara, insa pe atol exista si cateva generatoare diesel.

4sursa imagine : aici

Insulele Marshall au fost descoperite de spaniolul Alonso de Salazar in 1526, insa micronezienii locuisera aici inca din primul mileniu i.e.n. Namdrik a fost descoperit oficial de catre britanicul Henry Bond, in Decembrie 1792, acesta denumindu-l “Barring Island”. Asemenea tuturor Insulelor Marshall, Namdrik a fost posesiune germana incepand cu 1884, arhipelagul fiind cumparat de la spanioli. Dupa WWI insula a intrat sub controlul Japoniei iar dupa WWII sub control american, pentru a intra in componenta noului stat independent Marshall Islands, incepand cu 1986. Atolul nu a cunoscut lupte, in perioada WWII. Namdrik a ajuns in atentia lumii in Noiembrie 2011 cand aici au ajuns doi pescari din Kiribati, care au plutit in deriva timp de 33 de zile.

3sursa Wikipedia (author : Holger Behr)

 

sursa info : Wikipedia

Vahanga
Aprilie 9, 2014

Vahanga este un mic atol nelocuit care face parte din grupul Acteon, subdiviziunea arhipelagului Tuamotu, din Polinezia Franceza. Atolul se afla la 9 km vest de Tenarunga si la 1.362 km sud est de Tahiti.

1sursa Wikipedia (author : NASA)

Vahanga are o forma circulara, cu diametrul de aproximativ 3.6 km. Suprafata totala este de 12.6 km2 din care 3.6 km2 il reprezinta uscatul. Nu exista pasaje catre laguna. In zona nord vestica se afla o pista de aterizare si o cladire (o biserica, dupa unele surse) si cateva locuinte in stare nu foarte buna. Vegetatia atolului include cocotieri, Portulaca lutea, Cassytha filiformis si Amaranthaceae. In 2000 si 2007 au avut loc doua incercari de a extermina sobolanul polinezian, prima incercare dovedindu-se un insucces. S-a incercat, astfel, a reface ecosistemul care permitea inmultirea unor specii de pasari amenintate de prezenta sobolanilor.

2sursa Wikipedia (author : Pjminton)

Prima mentiune a atolului ii apartine navigatorului portughez Pedro Fernández de Quirós. La 5 Februarie 1606 acesta avea sa numeasca insula “Las Quatro Coronadas”. Primele debarcari certe pe atol le apartin lui Thomas Ebrill (1833) si Edward Russell (1837). Ultimul se afla la comanda navei Actaeon, care avea sa dea numele intregului grup de insule. Daca in jurul anilor 1850 insula avea o populatie de aproximativ 20 de locuitori, in 2012 era nelocuita. In 1922 pe insula functiona o plantatie de cocotieri.

3sursa Wikipedia (author : L. Claudel)

sursa info : Wikipedia

Kaukura
Martie 29, 2014

Kaukura este un atol situat in zona estica a arhipelagului Tuamotu, din Polinezia Franceza. Cel mai apropiat atol vecin este Arutua, situat la 16 km catre est. Kaukura se afla la 58 km SV de Rangiroa si la 340 km NE de Tahiti. Geografic, atolul apartine subgrupului Palliser Islands, iar administrativ face parte din comuna Arutua, alaturi de atolul cu acelasi nume si atolul Apataki. Kaukura mai este cunoscut si sub numele Kaheko.

1sursa Wikipedia (author : NASA)

Kaukura are o forma ovala, alungita. Lungimea este de 46 km iar latimea maxima de 14 km. Reciful este ingust in zona nordica si se lateste considerabil in zona sudica. Atolul include un numar de 65 de insulite a caror suprafata totala este de 11km². Cea mai importanta insula se numeste Motu Panao, si este situata in zona nord vestica a atolului. Suprafata lagunei este de 436 km2. Putin adanca, aceasta are un singur pasaj navigabil, Faape, situat in zona estica. Atolul este o excrescenta coraligena formata in varful unui munte vulcanic submarin care se ridica in jur de 850 metri de pe fundul oceanului.

3sursa imagine : aici

Kaukura avea in 2007 o populatie de 542 locuitori, aceasta scazand in 2012 la 475 locuitori. Cel mai important sat al atolului se numeste Raitahiti si este situat in zona nord estica. Desi in mod traditional economia atolului se bazeaza pe pescuit, ale carui produse sunt destinate pietelor din Tahiti, in ultima vreme turismul a devenit principala sursa de venituri. Atolul beneficiaza de un mic aerodrom, deschis in 1994. Acesta este situat in apropierea satului Raitahiti.

2sursa Wikipedia (author : EVS-Islands)

Primul european care a ajuns aici a fost olandezul Jakob Roggeveen, in 1722. Acesta conducea o expeditie finantata de catre Compania Olandeza a Indiilor de West, si se afla in cautarea miticei Terra Australis. James Cook a raportat atolul in Aprilie 1774, in cursul celei de-a doua dintre calatoriile sale in Polinezia. Fabian Gottlieb von Bellinghausen a acostat aici in Iulie 1820. Kaukura devine teritoriu francez in secolul XIX. A fost perioada de aur a productiei de ulei de cocos, catre anii 1860 exporturile ridicandu-se la aproximativ 15 tone anual. In 1903 atolul este devastat de catre un ciclon tropical.

 

sursa info : Wikipedia

Rowley Shoals
Martie 19, 2014

Rowley Shoals este un grup de trei atoli de corali din Oceanul Indian, situat la sud de Marea Timor, la aproximativ 260 km vest de Broome, un oras de pe coasta statului australian Western Australia, de care, dealtfel, apartine si RS. CatreNE se afla Scott & Seringapatam Reefs, situat pe aceeasi platforma submarina. Atolii sunt inconjurati de ape adanci, acestia ridicandu-se abrupt de pe fundul oceanului.

2sursa Wikipedia (author : NASA)

Fiecare dintre atoli acopera o suprafata de aproximativ 80-90 km², inclusiv laguna interioara. Suprafata uscatului este, in fiecare dintre cazuri, neglijabila. Mermaid Reef (Pulau Manjariti), situat in NE, are o laguna de mari dimensiuni, inconjurata de un recif care iese la suprafata in timpul refluxului. In zona nord estica se afla un pasaj larg de aproximativ 60m care asigura accesul in laguna. Apele din jurul atolului au adancimi de aproximativ 440m. Mermaid poarta numele navei celui care avea sa dea numele intregului grup de atoli. Clerke Reef (Ministrel Shoal, Pulau Tengah) se afla la 23 km SE de Mermaid Reef. Reciful are o lungime de 15 km si o latime de aproximativ 6 km. In extremitatea nordica se afla un cay nisipos, Bedwell Islet, cu o elevatie de aproximativ 2m. Oceanul din jur are adancimi de 390m. Atolul poarta numele capitanului unei baleniere, care raportase atolul la inceputul anilor 1800. Imperieuse Reef ( Pulau Matsohor), este situat la 35 km SV de Clerke Reef. Are aproximativ 16 km lungime si 8 km latime maxima. In zona sudica a recifului se intalnesc o sumedenie de formatiuni de corali care se ridica pana la 3 metri desupra apei. Mare parte a recifului seaca la reflux. Atolul are doua lagune. Cea mai mica, cu o latime de 93 metri, inconjoara un mic cay, Cunningham Islet, cu elevatia de 3.7m si lipsit de vegetatie. Aici se afla un far. Apele din jur sunt mai putin adanci, insa si aici ating 230 m adancime. Atolul poarta numele navei lui Clerke.

3sursa imagine

Atolii au fost denumiti astfel de catre Phillip Parker King, in 1818, in memoria celui care zarrise pentru prima oara atolul Imperieuse, in 1800. Se presupune, insa, ca zona este frecventata inca de la jumatatea secolului XVIII de catre pescarii indonezieni, aflati in cautare de trepang (castraveti de mare), carapace de testoasa, cochilii si rechini. Indonezienii numeau zona Pulau Pulo Dhaoh sau Pulau Bawa Angin.

1sursa Wikipedia

IMAGINI ROWLEY SHOALS

Clerke si Imperieuse Reefs formeaza din 1990 Parcul Marin Rowley Shoals. In 1991 ia nastere Rezervatia Marina Mermaid Reef. Recifii sunt recunoscuti ca fiind singurul loc in care pot fi intalnite o serie de specii unice de vietuitoare marine. Insa, inca din 1977 o serie de operatori de turism din Broome au inceput sa ofere excursii dedicate pescuitului in ape adanci si scufundarilor. Astfel, zona si-a castigat reputatia de a fi unul dintre cele mai bune locuri pentru scufundari din Australia.

sursa info : Wikipedia

Gun Island
Martie 11, 2014

Gun Island este una dintre insulele importante ale Grupului Pelasert, parte a lantului Houtman Abrolhos, format din 122 de insule si recifurile aferente. Houtman Abrolhos se afla in Oceanul Indian, la aproximativ 80 km V de Geraldton, Western Australia, la marginea platformei continentale australiene. Insula Gun se afla la aproximativ 4 km NE de reciful Half Moon si este formata dintr-o formatiune calcaroasa plata cu lungimea de aproximativ 800 metri si latime de 420 metri. La aproximativ 30 metri de extremitatea sudica a insulei se afla o formaiune stancoasa numita “Gun Islet”. Pelasert Group, din care face parte Gun, este cel mai sudic sistem de recifuri coraligene din Oceanul Indian. Acesta este despartit de grupul Easter , situat catre NV, prin canalul Zeewijk, cu adancimi intre 40 si 50 metri. Vantul bate aproape permanent.

1sursa WIkipedia (author : NASA)

Grupul Houtman Abrolhos are parte de un climat mediteranean, cu veri calde si uscate si ierni care aduc precipitatii abundente. Temperaturile medii noapte/zi variaza intre 9.3 °C si 19.5 °C in Iulie, si intre 19.1 °C si 32.4 °C in Februarie. Cea mai ploioasa luna este Iunie iar perioada cea mai secetoasa este intre Octombrie si Martie. Cam o data la trei ani, zona este afectata de furtuni tropicale care pot dezvolta rafale de vant cu efect distructiv.

2

Insula Gun face parte din zona protejata Houtman Abrolhos (Important Bird Area), datorita importantei sale pentru un numar mare de pasari marine care cuibaresc aici (aproximativ 100 de specii, majoritatea specifice zonelor tropicale). Doua specii de pasari sunt endemice grupului HA. Leii de mare cuibaresc pe plajele insulei. Houtman se afla intr-o zona de intalnire a apelor tropicale cu cele temperate, sustinand o fauna/vegetatie marina apartinand ambelor ecosisteme, ceea ce a dus la combinatii unice, precum invecinarea unor recifuri tropicale de corali cu aglomerari de alge marine temperate. Vegetatia terestra include arbusti, tufisuri, mangrove si plante specifice lacurilor cu apa sarata.

3sursa Wikipedia (author : NASA)

Intre Iunie 1727 si Martie 1728, echipajul navei olandeze Zeewijk a fost blocat pe insula, dupa ce nava lor a naufragiat, lovind reciful Half Moon in seara zilei de 7 Iunie. Nava nu s-a rupt imediat, dar marea agitata amanand evacuarea sa pana pe 18 Iunie. Dupa ce echipajul si marfa (inclusiv 10 cufere cu guldeni, cantarind aproximativ trei tone) au fost transferate pe insula Gun, naufragiatii au rezistat aici aproximativ zece luni, supravietuind cu foci, pasari si ouale acestora si ceea ce au salvat de pe nava. Echipajul a explorat si celelalte insule ale grupului in cautare de hrana si apa. O parte dintre marinari au murit pe insula, inclusiv doi tineri acuzati de sodomie si izolati pe insule separate ale grupului Mangrove. O barca cu 11 marinari a plecat pentru a aduce ajutoare, fara a ajunge in Batavia si fara a se afla vreodata care a fost soarta acesteia. Cei ramasi pe GunIsland au construit o ambarcatiune de 18 metri din resturile epavei. Ambarcatiunea, numita Sloepie, avea sa ajunga in Aprilie 1728 in Batavia (Djakarta), avand la bord 82 de persoane. Este considerata a fi prima nava oceanica construita in Australia.

5sursa Wikipedia (author : Peripitus)

6sursa Wikipedia (author : Leonard Low)

Insula si-a primit numele in urma unei cercetari facute de echipajul navei Beagle, in 1840. Acestia au gasit aici un tun ceea ce a dus la denumirea actuala. S-au gasit deasemenea, cateva monezi, unele datate 1707 si 1720, sticle si alte ramasite despre care s-a presupus ca apartineau naufragiatilor de pe nava Zeewijk, naufragiata aici cu 113 ani in urma. In 1883, Charles Edward Broadhurst, care castigase drepturile pentru exploatarea de guano, a descoperit cateva locuri de tabara ale naufragiatilor, precum si oase de foca ucise de acestia pentru a supravietui. Un alt naufragiu, in 1897, a implicat yachtul Nautilius. Exploatarea depozitelor de guano a avut loc din anii 1880 pana in anii 1920, la scara comerciala, pentru a fi reluata la mijlocul anolor ’40. Digul de piatra cu lungime de 100 de metri construit de mineri este si astazi intact.

4sursa Wikipedia (author : J. R. Mann – 1895)

sursa info : Wikipedia

Manono Island
Martie 7, 2014

Manono este o insula situata in Stramtoarea Apolima, intre insulele principale ale statului Samoa, Savai’I si Upolu, la 3,4 km VNV de Capul Lefatu, cel mai vestic punct al insulei Upolu. In apropiere se afla insula locuita Apolima, si Nu’ulopa, nelocuita, aceasta din urma aflata la 700 metri ESE. Manono are o suprafata de 3 km², lungimea de 2,4 km, latimea maxima de 1.5 km,  si se gaseste in interiorul unui recif de corali dezvoltat pe coasta insulei Upolu.

2sursa Wikipedia (author : NASA)

Manono are a treia cea mai mare populatie dintre cele patru insule locuite ale statului Samoa.Aici se afla patru sate a caror populatie totala se ridica in 2006 la 889 persoane. Acestea sunt Apai (111 locuitori), situat in zona vestica a insulei, Faleu (354 locuitori), situat in sud, Lepuia’I (223 locuitori), situat in sud vest, si Salua (201 locuitori), situat in nordul insulei.

3Apolima Strait (Wikipedia, author : Sarah Kelemen)

Nu exista masini sau drumuri pe Mannono, ci doar o carare care strabate insule de-a lungul coastei. Cainii sunt interzisi pe insula, din motive ce tin de protejarea mediului. Electricitatea a fost introdusa pe insula in 1995, pentru a stimula turismul. Aici exista cateva mici magazine si colibe “fale” situate pe plaja, destinate turistilor. O cursa intre Manono si Upolu dureaza aproximativ 20 de minute cu barca. In afara turismului, locuitorii practica si agrucultura, cultivand taro, igname, banane si cocotieri.

4sura Wikipedia (author : Sonja Pieper)

5sursa Wikipedia (author : Sonja Pieper)

In secolul XIX insula a fost numita “Flat Island”, intrucat este formata dintr-un deal plat (ramasita a craterului unui vulcan stins), deal inconjurat de zone joase, vizibile de pe mare doar de la mica departare de insula. In prima parte a secolului, insula a fost sediul misionarilor bisericii metodiste.

1sursa Wikipedia (author : Cloud Surfer)

IMAGINI          IMAGINI

sursa info : Wikipedia

Niulakita
Februarie 27, 2014

Niulakita este cea mai sudica insula a statului insular Tuvalu, situat in Pacificul de Sud. Insula se gaseste la 270 km su de capitala statului, Funafuti. Niulakita se prezinta ca o singura insula cu forma aproximativ ovala, cu axa mai lunga (aproximativ 1 km lungime) orientata E-V. Suprafata totala este de 0,4 km². Insula este inconjurata de un recif care face ca debarcarea si pescuitul sa fie doua actiuni destul de periculoase. Pe Niulakita se afla cel mai inalt punct al statului Tuvalu, acesta aflandu-se la doar 4.6 metri deaupra nivelului marii. Centrul insulei are forma unei depresiuni, formate pe locul unei foste lagune, in urma careia au ramas doar cateva iazuri (patru, dupa unele surse).

IMAGINE  HARTA + IMAGINI

Populatia insulei era estimata la 35 de locuitori in 2002. Acestia locuiau in singurul sat de pe insula. Populatia locala provine din emigranti de pe atolul Niutao, ajunsi aici dupa 1949, in urma suprapopularii atolului de bastina. Legendele locale spun ca insula a fost descoperita de calatori de pe insula Nui, aflati in drum catre Vaitupu si care au ajuns aici din greseala, canoele acestora deviind catre sud. La momentul sosirii acestora, pe insual se gaseau doar arbori pukavai (pisonia grandis). Unul dintre calatori, Kaeula, a murit si a fost inmormantat aici, alaturi de mormant fiind plantati cativa cocotieri, ceea ce explica existenta acestora pe insula. Numele insulei a fost dat de conducatorul grupului, Kaunatu, dupa o locatie de pe insula de bastina a acestora, Nui.

2sursa imagine : Paxgaea

Prima mentiune europeana ii apartine spaniolului Alvaro de Mendana y Neira, vare a zarit insula la 29 August 1595. Acesta a cartografiat insula cu numele “La Solitaria”. Incercarea de a debarca s-a dovedit fara succes.  IN 1821 insula a fost vizitata de catre George Barrett, un vanator de balene din Nantucket. Acesta a botezat insula “RockyIsland”. Alte denumiri folosite de-a lungul timpului au fost “IndependenceIsland” si “Sophia”.

1sursa Wikipedia (author : CIA)

Secolul XIX a adus o oarecare activitate comericala, implicand excavarea de guano. In jurul anului 1879, conducatorii din Vaitupu au trimis expeditii pentru a planta cocotieri pe insula. Insa, un an mai tarziu, au fost instiintati de revendicarea unei companii cu sediul in Samoa. In ciuda acestui fapt, conducatorii din Vaitupu au cedat dreptul lor de proprietate unei companii germane cu sediul in Apia, care avea sa dea faliment pe la 1888. Insula avea sa fie apoi cumparata de un american, HJ. Moors, care traia , deasemenea, in Apia, Samoa. In Septembrie 1896 un anume capitan Gibson nota in jurnalul navei sale ca pe insula traiau sase indigeni care lucrau pentru Moors (probabil produceau copra). Revendicarile americane asupra insulei, sustinute de actul Guano, au fost retrase dupa semnarea in 1983 aunui tratat intre Tuvalu si USA.

sursa info : Wikipedia

The Indispensable Reefs
Februarie 2, 2014

“The Indispensable Reefs” este denumirea unui lant format din trei atoli de corali, situat in Marea Coralilor. Recifurile se afla la 50 km sud de RenellIslands, de care sunt despartite de Canalul Renell. Cei trei atoli se desfasoara pe o lungime de 114 km, in timp ce latimea maxima atinge 18 km. Administrativ lantul face parte din provincia Renell & Bellona a statului insular Solomon Islands.

1sursa Wikipedia (author : NASA)

Aliniati in directia NV-SE, atolii sunt separati de pasaje adanci, cu latimi intre 2 si 3 km. Fiecare include cate o laguna adanca, de mari dimensiuni. Reciful nordic (North Reef) are o lungime de 18 km si o latime de 7 km, suprafata totala fiind de 100 km². Doua pasaje, situate in nord si nord vest, permit accesul in laguna. North Reef nu are insule.

Reciful mijlociu (Middle Reef) are 51 km lungime si o insula de mici dimensiuni, Little Nottingham Islet, situata in zona centrala. Middle Reef formeaza doua lagune, pe langa cea principala existand una mai mica, complet separata, situata catre nord. Suprafata totala a atolului este de 300 km². Reciful sudic (South Reef) se intinde pe o lungime de 21 km si o latime maxima de pana la 8 km. Include o laguna cu adancimi intre 18 si 35 metri. Suprafata totala este de peste 100 km².

2sursa WIkipedia (author : Lencer)

Indispensable Reef intra in atentia lumii in 3 August 1868 cand nava Neptune se loveste de recifuri  si se scufunda, echipajul fiind salvat de catre nava SS Boomerang. In 7 Mai 1942, in timpul unei inclestari ramase in istorie sub numele “Batalia Marii Coralilor”, doua avioane de atac japoneze aflate in recunoastere, apartinand de forta de lupta a portavionului Shōkaku, au aterizat fortat in zona recifurilor din cauza lipsei de combustibil.  In anii ’80, guvernul Insulelor Solomon a confiscat o nava taiwaneza care bracona scoici gigant in lagunele Indispesable Reef. Zona este braconata, dealtfel si de traficantii de corali si pesti exotici.

sursa info : Wikipedia

Ahunui
Ianuarie 6, 2014

Ahunui este un atol situat in arhipelagul polinezian Tuamotu. Este situat la 55 km SSE de cel mai apropiat pamant, atolul Paraoa, la 120 km VSV de Vairaatea si la aproximativ 950 km SE de Tahiti. Ahanui mai este cunoscut si sub denumirea locale Nga-taumanga, iar pe unele harti aparea sub numele CockburnIsland. Din punct de vedere geologic atolul este o excrescenta coraligena situata in varful unui vulcan submarin cu o vechime intre 42 si 44 milioane de ani, care se ridica 2.640 metri de pe fundul oceanului.

1sursa Wikimedia (author : NASA)

Atolul are o forma aproximativ rotunda, diametrul fiind de 6.5 km. Suprafata de uscat este de aproximativ 5.7 kmp in timp ce laguna are aproximativ 34 kmp. Aceasta din urma este complet incojurata de recif, neexistand pasaje intre ocean si laguna. Insulele sunt impadurite, in principal cu plantatii de cocotieri.

2sursa Wikimedia (author : Mr Minton)

Insula nu dispune de nici un fel de infrastructura si nu este locuita fiind vizitata, doar, de culegatorii de cocos din insulele invecinate, copra fiind produsul principal al insulei alaturi de un soi de scoici perlifere rare (Pinctada maculata) care produc niste perle de mici dimensiuni numite “poe pipi”. Atolul are statut de rezervatie naturala (sanctuar pentru pasari marine).

3sursa Wikimedia (author : Vriullop)

HARTA TUAMOTU          PICTURE

Primul european care a ajuns in largul insulei Ahanui este considerat britanicul Frederick William Beechey, acesta botezand insula in 1826 cu denumirea “Byam Martin”, in onoarea unui amiral al marinei britanice. Ahanui face parte din comuna franco-polineziana Hao, alaturi de insulele Nengonengo, Manuhangi si Parao (ultimile doua, deasemenea, nelocuite)

sursa info : Wikipedia

North Keeling
Ianuarie 4, 2014

North Keeling este un mic atol din corali situat in extremitatea nordica a teritoriul australian Cocos (Keeling) Islands, un grup de insule de corali din zona central estica a Oceanului Indian. Acest atol este oarecum izolat de celelalte insule ale grupului, fiind situat la aproximativ 25 km nord de Horsburg Island.

2 sursa Wikipedia (author : CIA World Factbook)

Atolul are o suprafata totala de 1.2 kmp si include o singura insula in forma de C, aflata deasupra unui inel de corali aproape inchis, cu o singura intrare in laguna. Aceasta are o latime de aproximativ 50 metri si situata in zona estica a insulei. Sincer sa fiu, nu am reusit sa o identific in imaginea aeriana inserata in acest post. Laguna are o suprafata de aproximativ 0.5 kmp. Vegetatia este compusa in principal din cocotieri si paduri de Pisonia.

1

 sursa Wikipedia (author : PalawanOz)

North Keeling este nelocuit. Insula si marea inconjuratoare, pe o raza de 1.5 km, au statut de rezervatie naturala (parcul national Pulu Keeling). Aici se gaseste ultima populatie de Gallirallus philippensis andrewsi (Cocos Buff-banded Rail), o specie endemica de pasari numite “gaini de padure” de catre populatia indigena a insulelor Cocos (Cocos Malay). Aceste pasari, a caror populatie este estimata la 850-1000 de pasari, au fost odinioara raspandite si in restul arhipelagului Cocos insa ultimile cercetari au aratat ca in prezent mai pot fi intalnite doar pe North Keeling care gazduieste, dealtfel, si mari colonii de alte pasari marine.

3 sursa Wikipedia (author : Peter Halasz)

In ciuda faptului ca insula este nelocuita, aceasta a fost frecvent vizitata intre cele doua razboaie mondiale, localnicii stabilind aici o asezare temporara folosita pentru a strange lemn, nuci de cocos si pasari care au fost, ulterior, duse pe insula Home. Vanatoarea de pasari a revenit in anii ‘70-’80, amploarea fenomenului avand un impact negativ asupra coloniilor de aici. In consecinta, in 1986 se semneaza un tratat intre localnicii Cocos Malay si guvernul australian prin care este limitat vanatul in North Keeling. In urma devastatorului ciclon John care a lovit arhipelagul in 1989, vanatoarea a fost interzisa pentru a se permite recuperarea coloniilor de pasari iar aceasta restrictie este inca in vigoare. Incepand cu Decembrie 1995 insula si o mica zona din marea inconjuratoare au statut de “parc national” (Pulu Keeling). Insula are o importanta deosebita prin coloniile sale de pasari si pentru locurile de inmultire ale unor specii protejate de testoase marine. Pe langa “gaina de padure” mentionata anterior, aici se gaseste o specie endemica de peste, Cocos Angelfish (Centropyge colini). Deasemnea, insula are statut de Important Bird Area pentru ca gazduieste mai mult de 1% din populatia mondiala de  Red-footed Boobies (posibil cea mai mare colonie din lume), Lesser Frigatebirds(a doua cea mai mare populatie de pe teritoriul australian) si Common Noddies.

5 sursa Wikimedia (author : NASA)

IMAGINI

Primul european care a zarit insulele Cocos ar fi fost William Keeling, in 1609, acesta aflandu-se in drum catre Regatul Unit, dinspre Java. Cert este ca acesta avea sa imprumute numele sau arhipelagului. Acesta comanda o nava a Companiei Indiilor de Est. O imagine a insulei, schitata de un suedez pe nume Ekeberg, in 1749, dezvaluie o priveliste dominata de cocotieri. Atolul apare pe o harta din 1789, semnata de britanicul Alexander Dalrymple. In 1836 North Keeling este zarita si de catre Charles Darwin, aflat la bordul legendarei Beagle, comandata de Robert FitzRoy, insa expeditia nu reuseste sa debarce.

4 sursa Wikipedia 

In secolul XIX insula este folosita pentru izolarea persoanelor afectate de beriberi, o boala cauzata de deficienta de vitamina B. In prezent se pot zari o serie de morminte ale acestora dar si ale victimelor unor naufragii care au avut loc aici. Insula intra in atentia presei mondiale in urma unui conflict ce a avut loc la 9 Noiembrie 1914 intre nava germana Emden si cea australiana Sydney. Germanii au atacat un avanpost australian de pe Direction Island iar in urma luptei de o ora si jumatate ce a avut loc, nava germana, puternic avariata, a naufragiat pe o plaja a insulei North Keeling. Capitanul navei germane, Karl von Müller, s-a predat, dar o parte din oamenii sai s-a ascuns pe insula, gasindu-si sfarsitul aici. In 1915 o companie japoneza a evaluat nava, in incercarea de a o recupera, insa stricaciunile erau mult prea severe. In 1919 epava era aproape complet distrusa de catre apele oceanului. Arhipelagul Cocos, inclusiv North Keeling a fost vandut guvernului australian de catre familia Clunies-Ross, descendentii lui John Clunies-Ross, un individ ajuns aici in 1827.

6sursa : aici 

sursa info : Wikipedia