Daca Mamaia … octombrie 1, 2014

… ti se pare un pic prea ieftina, Lion Sands Game Reserve ar putea fi o alternativa. Africa de Sud, langa Parcul National Kruger. La ani lumina de Soweto, s-ar putea spune …

sursa imagini : Batona

Gaztelugatxe octombrie 1, 2014

Gaztelugatxe este o mica insula situata pe coasta basca a golfului Biscaya, in regiunea Bermeo. Este legata de tarm printr-un pod artificial. Insula este renumita pentru schitul care se afla aici, schit care a fost martorul unei istorii zbuciumate. Mica biserica dateaza din secolul X si este asociata cu Ordinul Templier. Cercetarile arheologice au adus la suprafata mormite chiar mai vechi, datand din secolul IX. In 1334 in zona a avut loc o confruntare intre  Juan Nunez de Lara, Lord de Biscaya, si Alfonso XI, conducatorul Castilliei. In 1593 Francis Drake ataca si devasteaza biserica. Un an mai tarziu, hughenoti din La Rochelle devasteaza manastirea, ingrijitorul fiind ucis. De cateva ori focul a facut ravagii, cel mai sever incendiu avand loc in 1978. In secolul XVIII a venit randul englezilor sa atace din nou insula. In prezent, Gaztelugatxe este un important punct turistic, perioada propice viztei fiind primavara sau toamna. (info : Wikipedia)

 sursa Wikipedia, author : multisanti

sursa Wikipedia, author : Phillip Capper

sursa Wikipedia , author :  Andrea Bocchino

 sursa Wikipedia, author : Andy Roberts

sursa Wikipedia, author : Telle

sursa Wikipedia, author : Telle

sursa imagini : Batona

Shell Beach august 10, 2014

Shell Beach este denumirea unei fasii de coasta cu lungimea de 110 km care se intinde de-a lungul golfului L’Haridon Bight, pe coasta estica a peninsulei Peron, in regiunea Gascoyne a statului Western Australia. Shell Beach este o parte a istmului Taillefer si face parte din zona protejata Shark Bay World Heritage Site. Plaja se afla la 45 km sud est de orasul Denham si este cunoscuta a fi una dintre cele doar doua plaje ale lumii formate in intregime din cochillii de moluste. Este vorba de specia Fragrum erugatum, care s-a putut dezvolta in voie in aceasta zona datorita salinitatii ridicate a apelor locale, care a impiedicat prezenta speciilor pradatoare, incapabile a se adapta proprietatilor apei. Stratul de cochilii atinge intre 7 si 10 metri. (sursa info : Wikipedia)

sursa imagine Wikipedia (author : Lpm43792)

 sursa imagine : Copypast

sursa imagine : Wikipedia (author : Paul Harrison)

sursa imagine : Wikimedia (author : OpenStreetMap contributors)

Elizabeth Reef august 4, 2014

Elizabeth Reef este un recif de corali situat in Marea Tasman, in vecinatatea Recifului Middleton, de care este separat de o trecatoare de aproximativ 45 km latime. Ambele formatiuni sunt parte a unui platou subacvatic cunoscut sub denumirea Lord Howe Rise, dupa numele senzationalei insule australiene, situata la aproximativ 160 km distanta. Reciful Elizabeth se afla la 555 km departare de coasta statului australian New South Wales si face parte din teritoriul Coral Sea Islands.  Elizabeth si Middleton au statut de rezervatie marina, formand  Elizabeth & Middleton Reefs Marine National Park Reserve.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Elizabeth Reef este una dintre cele mai sudice formatiuni de corali de pe glob dar, in ciuda latitudinii inalte la care se gaseste, gazduieste o fauna si o flaora marina extrem de bogata, beneficiind de faptul ca se afla intr-un punct de convergenta a unor curenti marini, tropicali si temperati. Un studiu din 2003 a evidentiat 111 specii de corali si 181 specii de pesti, printre care si o specie de cod negru, protejata in apele New South Wales. Numarul total de specii de pesti este, insa, mult mai mare, cele cateva studii facute de-a lungul timpului indicand pana la 311 specii. Aici s-au observat un numar mare de rechini de Galapagos, ceea ce indica faptul ca aici este o zona de reproducere. Castravetii de mare sunt intalniti, de asemenea, din abundenta.

HARTA

Reciful are o lungime de 8.2 km si o latime de 5.5 km. In timpul refluxului majoritatea recifului ramane deasupra apei insa la flux o singura insulita nisipoasa ramane vizibila. Aceasta poarta numele Elizabeth Island si are un diametru de aproximativ 400 metri, elevatia nedepasind un metru.

Reciful Elizabeth a fost martorul a numeroase naufragii. Britannia, Colonist, Douglas, Elizabeth, Naiad, Packet, Ramsay, Rosetta Joseph si Tyrian sunt nave care si-au gasit sfarsitul aici, cu toate ca soarta Britanniei este incerta, si Middleton Reef revendicand titlul de calau al navei. Ultimul naufragiu a fost inregistrat in 2007, cand yacht-ul Lamachan s-a lovit de corali. Navigatorul Steve Landles a fost salvat insa vasul nu a mai putut fi recuperat.

sursa info : Wikipedia

Manra Island iunie 21, 2014

Manra, sau Sydney Island, este o insula ce apartine grupului Phoenix Islands din Kiribati. Alaturi de celelalte insule ale grupului, Manra face parte din cea mai mare rezervatie marina din lume, Phoenix Islands Protected Area. Dealtfel, insula este rezervatie naturala inca din 1938.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Avand aproximativ 3.2 km lungime si 2,8 km latime, insula are o suprafata de 4,4 kmp si o elevatie maxima de aproximativ sase metri. Manra este un atol foarte vechi in centrul caruia se gaseste o laguna hipersalina, fara conexiuni cu oceanul, cu adancimi intre cinci si sase metri.

sursa Wikipedia (author : EVS Islands)

Vegetatia include cocotieri, paduri de arbusti si diferite plante ierboase. Printre speciile prezente aici se gasesc Tournefortia, Pisonia, Morinda, Cordia, Guettarda, si Scaevola. In prima parte a secolului XX aici a existat o plantatie functionala de cocotieri, aceasta decazand odata cu cererea de copra. Fauna include in special pasari, varietatea fiind asemanatoare celorlalte insule Phoenix, insa populatiile sunt mult mai reduse. Pot fi intalniti crabi de uscat, sobolani si colonii de caini, porci si pisici salbatice. Insectele sunt intalnite in numar mare, fluturi, molii, libelule, furnici, diferiti gandaci, viespi, tantari dar si tantari, introdusi de navigatorii secolului XIX. Laguna este mult prea sarata pentru a sustine viata marina, insa reciful exterior sustine o fauna marina abundenta. Multe dintre speciile de pesti din Manra sunt cunoscute pentru toxicitatea lor, datorita unor alge marine care intra in dieta acestora.

 Wikipedia , author : Angela K. Kepler

Wikipedia, author : Angela K. Kepler

Wikipedia, author : Angela K. Kepler

Manra a fost locuita in trecut, cu intermitente, insa in prezent este nelocuita, ultimii locuitori parasind insula in 1963. Aici s-au gasit dovezi arheologice ale prezentei umane, estimandu-se ca insla a fost locuita de doua populatii, una polineziana si una microneziana. Ramasitele unei duzini de platforme pot fi zarite in zona nordica a insulei. Manra a fost descoperita in 1823 de catre baleniera “Sydney Packet”. Aici s-a nascut una dintre ficele lui John T Arundel, un om de afaceri britanic, considerat unul dintre cei mai importanti promotori ai mineritului de guano din Pacific. Dealtfel, secolul XIX a adus exploatarea agresiva a rezervelor de guano ale insulei. In 1938 Manra a facut parte din planurile ce priveau ultima expansiune coloniala a Imperiului Britanic. Astfel, aici au fost adusi aproximativ 130 de colonisti carora li s-a pus la dispozitie un sat, o cisterna de ciment si aproximativ 15 fantani. Acestia urmau sa se ocupe de plantatia de cocotieri de pe insula, insa colonia a esuat, in principal datorita secetei prelungite.

sursa Wikimedia (author : Holger Behr)

sursa info : Wikipedia

Great Keppel Island iunie 16, 2014

Great Keppel este o insula situta la 15 km in largul coastelor centrale ale statului Queensland, in dreptul orasului Yeppon, intr-o zona denumita Capricorn Coast. Avand ceva mai mult de 14.5 km²,Great Keppel este cea mai mare dintre cele 18 insule care formeaza grupul Keppel. Insula beneficiaza de un climat tropical si plaje de calitate, devenind un punct turistic important. Aici se gasesc nu mai putin de 17 plaje care insumeaza aproximativ 27 km,  iar biodiversitatea recifelor de corali o egaleaza pe cea a insulelor Whitsundays, apele ramanand deosebit de limpezi de-a lungul intregului an.

sursa Wikipedia (author : Stuart Edwards)

sursa Wikipedia

Great Keppel este deservita de cateva ferryboat-uri care fac legatura cu Yeppoon si de o pista de aterizare pentru aeronave de mici dimensiuni. Primul resort turistic a fost inaugurat in 1967.In prezent nu exista facilitati de lux ci doar din categoria “family” sau “backpackers”. Exista planuri pentru revitalizarea turismului si reinnoirea facilitatilor de pe insula insa acestea vin in contradictie cu intentia autoritatilor de a proteja zona, intrucat insula face parte din Great Barrier Reef Marine Park.

sursa Wikipedia (author: Stuart Edwards)

sursa Wikimedia (author : Phillip Capper)

Insula a fost botezata de catre James Cook in 1770, dupa numele unui lord al Amiralitatii. Inainte de aparitia europenilor insula a fost locuita de aborigeni Woppaburra si Ganumi. Pana la sfarsitul secolului XIX europenii ucisesera sau evacuasera cea mai mare parte a populatiei indigene. In prima parte a colonizarii, insula a fost folosita pentru cresterea oilor.

sursa imagine : MyCapricornCoast

sursa info : Wikipedia

Palmanova iunie 5, 2014

Palmanova este un oras fortificat situat in nord estul Italiei, la 20 km de Udine, si la 55 km de Trieste, in apropierea granitei italo-slovene. Constructia orasului a inceput in perioada renascentista, in 1593 iar ultimile lucrari au avut loc in 1813. Palmanova este renumit pentru simetria sa arhitectonica, orasul fiind strcturat prin cercuri concentrice de cladiri, dispuse in jurul unei piete centrale. Orasul este strabatut de strazi care pleaca radial din aceeasi piata centrala. Palmanova a fost un model pentru arhitectura militara a erei moderne.  In prezent are o populatie de ceva mai mult de 5,000 locuitori.

sursa imagini : Xoxma

Buada Lagoon iunie 1, 2014

Buada Lagoon este un lac cu apa dulce situat la est de districtul Aiwo din vestul statului insular Nauru, din Pacific. Lacul este atalogat ca „endoreic, neavand legaturi de suprafata sau subterane cu oceanul Pacific. Adancimea medie a lacului este de 24 metri,  in cel mai adanc punct aceasta atingand chiar 78 metri. Suprafata lacului este de 0.13 km². Apa este tulbure si nu este propice inotului. Zona inconjuratoare este remarcabila pentru ca, intr-o tara devastata ecologic si, implicit, social, din cauza exploatarii zacamintelor de fosfati, aici exista palmieri, si chiar intr- un numar relativ mare. Exista un drum asfaltat care inconjoara lacul.

Buada Lagoon, 1908

Pescuit in Buada Lagoon, 1938 (author : Hans Zache)

author : Porthos Bop

author : Erimacrus

sursa imagini : Wikimedia

 

Kuria mai 21, 2014

Kuria este numele unui atol situat in zona cetrala a Insulelor Gilbert, Kiribati, la nord vest de Aranuka. Atolul este format din doua insule, Buariki si Oneeke, separate printr-un canal putin adanc, cu latimea de aproximativ 20 de metri. Cele doua insule sunt conectate printr-un pod si sunt inconjurate de un recif a carui cea mai larga portiune se afla pe coasta estica. Insulele prezinta plaje cu nisip iar vegetatia este formata in principal de cocotieri. Elevatia maxima a insulelor nu depaseste 3 metri.

sursa Wikimedia (author : NASA)

In 2010 populatia atolului era de 980 de persoane, 154 persoane traind pe insula mai mica. Intreaga populatie face parte din grupul etnic I-Kiribati. Cea mai mare dintre insule, Buariki, are cinci sate (Manenaua – 191 locuitori, Bouatoa – 128 locuitori, Buariki – 169 locuitori , Tabontebike – 91 locuitori si Norauea, cel mai mare dintre acestea – 247 locuitori). Acestea sunt conectate printr-un drum si , mai departe, cu insula mai mica, Oneeke, printr-un pod care inlocuieste vechiul dig care lega cele doua insule. Cele doua insule au latime considerabila, comparativ cu majoritatea atolilor statului Kiribati, in punctul maxim aceasta atingand 4.26 km. Lungimea atolului, de la nord la sud, este de 8.94 km. Suprafata totala de uscat a atolului este de 15.48 kmp, aproape de medie in ceea ce priveste insulele care formeaza statul Kiribati, insa populatia de doar 980 persoane clasifica Kuria ca una dintre cel mai putin populate insule ale statului.

sursa Wikipedia (author : Government of USA, Government of Kiribati)

In extremitatea sud estica a insulei Buariki se afla doua iazuri naturale cu apa maloasa. Pe aceeasi insula este concentrata si administratia atolului, tot aici fiind situate aeroportul, politia, si cea mai importanta scoala precum si “casa de oaspeti”.

sursa Wikipedia (author : Government of Kiribati)

Primii europeni care au ajuns in Kuria, in Iunie 1788, au fost capitanii vaselor “Charlotte” (Thomas Gilbert) si “Scarborough” (John Marshall), ambii navigand in slujba Companiei Indiilor de Est. In perioada timpurie a contactului cu civilizatia europeana, animalele aduse de catre acestia starneau temeri cu substrat supranatural, fiind ucise si aruncate in laguna. Intre 1860 si 1880, Kuria a fost condusa de catre Tenkoruti, seful atolului Abemama, acesta preluand atolul de la fostul sef, Ten Temea, care s-a refugiat intr-o alta insula a arhipelagului Gilbert, Maiana.

ABEMAMA

In Iunie 1845, nava franceza Le Rhin culege sase bastinasi ai insulelor Gilbert, aflati intr-o piroga, in largul atolului Tabiteuea. Un chirurg de la bordul navei, M. Fabre, vorbitor al unui dialect polinezian si al limbii maori, discuta cu acestia si culege primul vocabular al limbii vorbite de acestia, care apare intr-o lucrare din 1847, “Revue Coloniale”.Bastinasii erau originari din insula mai mica a Kuria, Oneeke. Cum populatia atolului a fost decimata in timpul cuceririi de catre seful din Abemama, intreprinderea doctorului Fabre este singura marturie a limbii vorbite in Kuria si, in acelasi timp, prima mentionare a insulei in literatura franceza.

sursa Wikipedia (author : Piticinacchio)

Kuria poate fi vizitata prin intermediul Air Kiribati, care opereaza doua zboruri saptamanale dinspre South Tarawa, traseul incluzand si atolul Aranuka. De asemenea exista vase de mici dimensiuni care leaga atolul de capitala statului. Kuria dispune de o “casa de oaspeti” in care turistii sunt cazati, insa sejurul pe insula este dificil.  Societatea din Kuria impune un dress code strict, femeilor fiindu-le interzis sa circule in costume de baie, de exemplu.

sursa info : Wikipedia

Ujelang Atoll mai 17, 2014

Ujelang este un atol de corali care face parte din Lantul Ralik al Insulelor Marshall. Cele 30 de insulite ale atolului au o suprafata totala de doar 1,86 kmp in timp ce laguna are o suprafata de 186 kmp. Elevatia maxima a atolului atinge in jur de 7-8 metri, conform unor sure de pe internet. Ujelang este cea mai vestica dintre insulele Marshall, aflandu-se la 217 km sud est de Enewetak si la aproximativ 600 km vest de zona centrala a lantului Ralik.

Ralik Chain (Wikipedia, author : Holger Behr)

sursa imagine : Watchinga (photo credits : David A)

Primul vizitator european al atolului a fost Alvaro de Saavedra(o ruda a lui Cortes), in 21 Septembrie 1529, cu foarte putin timp inainte ca acesta sa moara intr-un naufragiu, in timpul celei de-a doua incercari de a ajunge din Tidore (o insula indoneziana) in New Spain (actualul Mexic). Despre Saavedra circula o ipoteza care presupune ca el ar fi fost primul european care a ajuns in Hawaii, cu doua secole inaintea lui James Cook. Ujelang a fost mentionat si de R.L.de Villalobos, in Ianuarie 1543, de M.L.de Legazpi in Ianuarie 1565, dar si de razvratitii de pe nava San Jeronimo, condusi de pilotul Lope Martin, in 1566.

Wikipedia (author : NASA)

sursa imagine : AICI

Ujelang a fost revendicat de Germania in 1884 impreuna cu intreg arhipelagul Marshall, insa atolul a fost proprietatea companiilor germane de comert inca din 1880. Acestea au cultivat cocotieri pe cea mai mare insula a atolului (numita tot Ujelang) in vederea productiei de copra. Dupa WWI insula a fost administrata de japonezi, populatia fiind de aproximativ 40 de persoane in 1935. In perioada WWII Ujelang a fost ocupat de americani, intre Aprilie 1944 si Februarie 1945,data la care acestia s-au mutat in Peleliu, Palau. Ujelag a fost folosit ca zona de asteptare pentru fortele americane implicate in luptele din Pacific. Americanii au administrat atolul pana la castigarea independentei Insulelor Marshall, in 1986.

author NASA (sursa : aici)

Atolul Ujelang a devenit noua casa a populatiei atolului Enewetak incepand cu 1947, datorita testelor atomice care au avut loc acolo intre 1948 si 1958. In ciuda faptului ca Ujelang a fost afectat de foamete si boli, in special in anii ’50, populatia a crescut de la 145 persoane in 1947 la 342 in 1973. Localnicii din Enewetak au solicitat sa se intoarca pe insula de bastina iar in 1979 au avut loc discutii cu administratia americana, ocazie cu care cauza lor a fost prezentata pe larg de postul de televiziune CBS. Enewetak era deja decontaminat, cu exceptia unor zone in care s-a estimat ca populatia ar putea trai doar incepand cu 2010. Atolul a fost populat cu cocotieri, iar o cantitate mare de nisip si corali contaminati radioactiv a fost ingropata sub un sarcofag de ciment. In 1980 intreaga populatie din Ujelang s-a mutat in Enewetak. In jur de o suta s-au intors in Ujelang, intrucat Enewetak nu reusea sa sustina o populatie prea numeroasa, dar prezenta lor aici a fost de scurta durata. Din 1989 Ujelang este permanent nelocuit dar aflat in proprietatea locuitorilor din enewetak. In prezent atolul este foarte rar vizitat, in principal datorita izolarii sale.

IMAGINI

sursa info : Wikipedia

Raraka mai 7, 2014

Numit si Te Marie, Raraka este un atol situat in vestul grupului Tuamotu, in Polinezia Franceza, la 17 km SE de Kauehi, 49 km E de Fakarava, si la 44 km SV de Taiaro. Tahiti se afla la o distanta de 475 km.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Raraka are o forma ovala, avand lungimea de 26 km si latimea de 19 km. Reciful prezinta o multime de bancuri de nisip si minuscule motu, a caror suprafata totala nu depaseste 7,2 kmp. Atolul include o laguna de mari dimensiuni, cu o suprafata de 342 kmp, conectata la ocean printr-un pasaj navigabil, situat in zona nordica a atolului.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Conform unor surse, in prezent Raraka este nelocuit insa este vizitat ocazional de locuitorii insulelor invecinate. Acestia locuiesc temporar intr-o asezare numita Motupapu, situata in imediata vecinatate a pasajului catre laguna. Conform versiunii franceze a Wikipedia, atolul ar fi locuit de  populatie de aproximativ 60 de persoane, o contradictie importanta intre surse. Adevarul este ca, pe Google Earth, satul arata extrem de bine. Locuit, adica … As vrea sa merg la fata locului pentru a verifica, dar, deocamdata, nu este posibil 🙂 …

sursa imagine : Sea-Seek

Primul european care a mentionat Raraka a fost un britanic, un anume Ireland, in Octombrie 1831, sosit aici la bordul navei Adhemar. Apoi, atolul a fost vizitat de catre expeditia americana condusa de catre Charles Wilkes (US Exploring Expedition, 1838-1842). Conform insemnarilor lui Wilkes, americanii au intalnit aproximativ 40 de insulari, intre care se aflau si misionari crestini de origine polineziana. Seful acestora era ciung, acesta pierzandu-si bratul in urma unei muscaturi de rechin. Wilkes avea sa revina aici si in 1840. Atolul a fost vizitat si de Jules Dumont d’Urville, in 1838. In secolul XIX atolul devine posesiune franceza, perioada in care populatia atinsese aproximativ 100 persoane.

sursa Wikipedia

Pe urmele lui Brando … aprilie 27, 2014

Teti’aroa este un atoll care face parte din grupul Society Islands al Polineziei Franceze. Atolul este cunoscut lumii mai ales prin faptul ca cele 12 motu ale acestuia au fost cumparate in anii ’60 de catre Marlon Brando, ulterior actorul petrecandu-si aici o mare parte a timpului liber. Dupa moartea legendei hollywoodiene, in 2004, o companie tahitiana din domeniul hotelier a primit dreptul de a moderniza vechiul resort construit de Brando si de a il transforma intr-unul „eco-friendly”. De lux. Lucrarile au fost finalizate iar inaugurarea va avea loc in Iulie 2014. In plina iarna australa, dar cui i-ar pasa de asta ?

sursa Wikipedia (author : Supertoff)

sursa imagini : Spynet

Namdrik Atoll aprilie 22, 2014

Namdrik, cunoscut si sub denumirea Namorik, este un atol situat in districtul Ralik Chain, parte componenta a insulelor Marshall. Atolul se afla la 145 km VSV de Jaluit si la 117 km NV de Ebon.

sursa Wikipedia (author : Peter Minton)

Atolul este format din doua insule dens impadurite, Namorik si Madmad, a caror suprafata totala este de 2,8 kmp. Cea mai mare dintre insule, Namorik, inconjoara laguna de la SV catre NE, in timp ce Madmad inchide coltul NV al lagunei. Intre cele doua insule se afla o alta, mult mai mica. Reciful include si o laguna putin adanca,cu suprafata de 8,4 kmp. Nu exista pasaje navigabile, insa barcile pot trece de recif, la flux, intr-o zona de pe latura vestica a atolului, unde, deasemnea, vasele mari pot acosta, la aproximativ 90 metri in larg. Nu exista, insa, protectie impotriva vanturilor care bat dinspre NE iar acostarea devine periculoasa atunci cand vanturile dinspre SV agita marea, avand in vedere ca in apropierea locului de acostare reciful patrunde aproximativ 135 metri catre larg. Adancimea zonei este de aproximativ 1,2 metri iar coralii au format numeroase formatiuni stancoase. Dealtfel, doua epave pot fi zarite in zona.

sursa Wikimedia (author : NASA)

Namdrik are o populatie de aproximativ 600 persoane (sau 814, in functie de surse), fiind cel mai mic atol locuit al Insulelor Marshall. Aici se afla trei biserici si o scoala elementara cu aproximativ 200 de elevi si noua profesori. In general, printre acestia se afla si un profesor voluntar care preda engleza. Atolul dispune de o pista de aterizare unde Air Marshall Islands opereaza zboruri la fiecare doua saptamani. Deasemenea, atolul este vizitat o data sau la doua luni de un vas cu provizii. Economia atolului se bazeaza pe productia de copra, recent primind un ajutor australian pentru cumpararea unor echipamente necesare producerii de ulei de cocotier. Deasemenea, s-au facut investitii privind ferme de stridii. Majoritatea cladirilor de pe atol beneficiaza de energie solara, insa pe atol exista si cateva generatoare diesel.

sursa imagine : aici

Insulele Marshall au fost descoperite de spaniolul Alonso de Salazar in 1526, insa micronezienii locuisera aici inca din primul mileniu i.e.n. Namdrik a fost descoperit oficial de catre britanicul Henry Bond, in Decembrie 1792, acesta denumindu-l “Barring Island”. Asemenea tuturor Insulelor Marshall, Namdrik a fost posesiune germana incepand cu 1884, arhipelagul fiind cumparat de la spanioli. Dupa WWI insula a intrat sub controlul Japoniei iar dupa WWII sub control american, pentru a intra in componenta noului stat independent Marshall Islands, incepand cu 1986. Atolul nu a cunoscut lupte, in perioada WWII. Namdrik a ajuns in atentia lumii in Noiembrie 2011 cand aici au ajuns doi pescari din Kiribati, care au plutit in deriva timp de 33 de zile.

sursa Wikipedia (author : Holger Behr)

 

sursa info : Wikipedia

Vahanga aprilie 9, 2014

Vahanga este un mic atol nelocuit care face parte din grupul Acteon, subdiviziunea arhipelagului Tuamotu, din Polinezia Franceza. Atolul se afla la 9 km vest de Tenarunga si la 1.362 km sud est de Tahiti.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Vahanga are o forma circulara, cu diametrul de aproximativ 3.6 km. Suprafata totala este de 12.6 km² din care 3.6 km² il reprezinta uscatul. Nu exista pasaje catre laguna. In zona nord vestica se afla o pista de aterizare si o cladire (o biserica, dupa unele surse) si cateva locuinte in stare nu foarte buna. Vegetatia atolului include cocotieri, Portulaca lutea, Cassytha filiformis si Amaranthaceae. In 2000 si 2007 au avut loc doua incercari de a extermina sobolanul polinezian, prima incercare dovedindu-se un insucces. S-a incercat, astfel, a reface ecosistemul care permitea inmultirea unor specii de pasari amenintate de prezenta sobolanilor.

sursa Wikipedia (author : Pjminton)

Prima mentiune a atolului ii apartine navigatorului portughez Pedro Fernández de Quirós. La 5 Februarie 1606 acesta avea sa numeasca insula “Las Quatro Coronadas”. Primele debarcari certe pe atol le apartin lui Thomas Ebrill (1833) si Edward Russell (1837). Ultimul se afla la comanda navei Actaeon, care avea sa dea numele intregului grup de insule. Daca in jurul anilor 1850 insula avea o populatie de aproximativ 20 de locuitori, in 2012 era nelocuita. In 1922 pe insula functiona o plantatie de cocotieri.

sursa Wikipedia (author : L. Claudel)

sursa info : Wikipedia

Kaukura martie 29, 2014

Kaukura este un atol situat in zona estica a arhipelagului Tuamotu, din Polinezia Franceza. Cel mai apropiat atol vecin este Arutua, situat la 16 km catre est. Kaukura se afla la 58 km SV de Rangiroa si la 340 km NE de Tahiti. Geografic, atolul apartine subgrupului Palliser Islands, iar administrativ face parte din comuna Arutua, alaturi de atolul cu acelasi nume si atolul Apataki. Kaukura mai este cunoscut si sub numele Kaheko.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Kaukura are o forma ovala, alungita. Lungimea este de 46 km iar latimea maxima de 14 km. Reciful este ingust in zona nordica si se lateste considerabil in zona sudica. Atolul include un numar de 65 de insulite a caror suprafata totala este de 11km². Cea mai importanta insula se numeste Motu Panao, si este situata in zona nord vestica a atolului. Suprafata lagunei este de 436 km². Putin adanca, aceasta are un singur pasaj navigabil, Faape, situat in zona estica. Atolul este o excrescenta coraligena formata in varful unui munte vulcanic submarin care se ridica in jur de 850 metri de pe fundul oceanului.

sursa imagine : aici

Kaukura avea in 2007 o populatie de 542 locuitori, aceasta scazand in 2012 la 475 locuitori. Cel mai important sat al atolului se numeste Raitahiti si este situat in zona nord estica. Desi in mod traditional economia atolului se bazeaza pe pescuit, ale carui produse sunt destinate pietelor din Tahiti, in ultima vreme turismul a devenit principala sursa de venituri. Atolul beneficiaza de un mic aerodrom, deschis in 1994. Acesta este situat in apropierea satului Raitahiti.

sursa Wikipedia (author : EVS-Islands)

Primul european care a ajuns aici a fost olandezul Jakob Roggeveen, in 1722. Acesta conducea o expeditie finantata de catre Compania Olandeza a Indiilor de West, si se afla in cautarea miticei Terra Australis. James Cook a raportat atolul in Aprilie 1774, in cursul celei de-a doua dintre calatoriile sale in Polinezia. Fabian Gottlieb von Bellinghausen a acostat aici in Iulie 1820. Kaukura devine teritoriu francez in secolul XIX. A fost perioada de aur a productiei de ulei de cocos, catre anii 1860 exporturile ridicandu-se la aproximativ 15 tone anual. In 1903 atolul este devastat de catre un ciclon tropical.

 

sursa info : Wikipedia