Archive for the ‘drops of horror’ Category

Batavia. Sau drumul catre infern …
martie 29, 2014

Batavia a fost o nava care a apartinut Companiei Olandeze a Indiilor de Est. Construita in Amsterdam, in 1628, nava, armata cu 24 de tunuri de otel si alte cateva de bronz, avea sa naufragieze la prima sa cursa, devenind faimoasa din cauza evenimentelor sangeroase ce aveau sa urmeze naufragiului.

bat1 Replica navei , 1997 (sursa Wikipedia; author : Malis)

In 27 Octombrie 1628, Batavia parasea Olanda catre colonia olandeza a Indiilor de Est, cu scopul de a aduce o incarcatura de mirodenii.  Expeditia era condusa de catre comerciantul Francisco Pelasert, in timp ce capitanul navei era Ariaen Jacobsz. Cu ceva timp inainte cei doi se intalnisera in India si cu toate ca la acel moment existasera ceva neintelegeri intre acestia, nu este sigur daca Pelasert si l-a aminitit pe Jacobsz in momentul imbarcarii pe Batavia. Printre membrii expeditiei se afla si un comerciant pe nume Jeronimus Cornelisz, un farmacist falit care fugea din olanda pentru a nu fi arestat din cauza asocierii sale cu pictorul eretic Jahannes van der Beeck (Torrentius).

bat2sursa Wikipedia (author : Gnangarra)

In timpul calatoriei, Jacobsz si Cornelisz au ticluit un plan prin care sa preia controlul asupra navei si a bogatiilor aflata la bordul acesteia (o cantitate mare de aur si argint, pregatit pentru schimburile viitoare cu mirodenii). Dupa ce nava a parasit cape Town, unde se reaprovizionase, Jacobsz a deviat intentionat nava de la cursul stabilit, pentru a o izola. Cei doi conspiratori stransesera deja un mic grup de acoliti si au pus la cale un incident prin care au incercat sa atraga si alti membri ai echipajului. Astfel, au aranjat un atac asupra uneia dintre femeile de vaza de la bord, Lucretia Jans, in speranta ca Pelasert avea sa impuna masuri disciplinare echipajului, ceea ce putea sa creeze nemultumire marinarilor nevinovati. Femeia a putut, insa, sa ii recunoasca pe cei vinovati iar acestia si-au asteptat in zadar pedeapsa, intrucat Pelasert, bolnav, nu a luat masuri punitive.

bat3sursa Wikipedia (author : Marlene Oostryck )

La 4 Iunie 1629 Batavia avea sa se loveasca de Reciful Morning, langa insula Beacon, una dintre insulele Grupului Wallabi, parte a lantului de recifi Houtman Abrolhos, din largul coastei Australiei de Vest. La bordul navei se aflau 322 persoane, dintre care 44 aveau sa moara in naufragiu. Supravietuitorii s-au refugiat pe insulitele atolului (patru la numar). Primele cercetari au aratat ca aici nu exista apa asa ca Pelasert a decis organizarea unei expeditii pentru a cauta apa pe continent. Acesta a plecat impreuna cu Jacobsz, cativa ofiteri, marinari si pasageri, toti la bordul unei barci de 9 metri lungime. Ajunsi pe coasta australiana si incapabili a gasi apa, Pelasert decide sa nu se mai intoarca la naufragiati ci sa incerce sa ajunga in Batavia (actualul Jakarta), in cautare de ajutor. Dupa 33 zile, si una dintre cele mai uimitoare calatorii efectuate cu o simpla barca, toti cei de la bord aveau sa ajunga in viata in orasul indonezian. Imediat dupa sosire, unul dintre marinari, Jan Evertsz, avea sa fie arestat si executat pentru neglijenta si suspiciuni de implicare in producerea voita a naufragiului. Jacobsz insusi a fost arestat pentru neglijenta, insa Pelasert nu a banuit implicarea sa in potentiala rebeliune. Guvernatorul Bataviei i-a pus la dispozitie lui Pelasert nava Sardam, pentru a se intoarce in ajutorul naufragiatilor. Doua luni dupa ce plecase din randul acestora, Pelasert se intoarce doar pentru a fi martorul unui masacru care redusese numarul acestora cu cel putin o suta de persoane.

bat5Localizare Houtman Abrolhos (Wikipedia)

Jeronimus Cornelisz, care fusese lasat la comanda, era constient ca odata ajunsi in Batavia, Pelasert avea sa raporteze circumstantele naufragiului si suspiciunile ca acesta fusese provocat, iar rolul sau in acest complot putea deveni evident. Astfel, Cornelisz planuieste sa deturneze prima nava ce avea sa vina in ajutor si sa navigheze catre ape sigure. Ba chiar avea de gand sa intemeieze o colonie, undeva, cu ajutorul bogatiilor de la bordul Bataviei. Insa pentru a obtine ceea ce dorea, trebuia sa elimine orice oponent.

bat4 Wallabi Group (Wikipedia)

Prima actiune a fost aceea de a avea control asupra armamentului si a rezervelor de hrana. Astfel, a detasat un grup de soldati condusi de Wiebbe Hayes pe insula vecina West Wallabi, sub pretextul de a cauta surse de apa potabila. Soldatilor li s-a spus sa aprinda focuri daca gasesc apa. Convins ca nu vor reusi, Cornelisz i-a parasit acolo, lasandu-i sa moara de sete sau foame.

bat10sursa Wikipedia (author : Ökologix)

Odata scapat de soldati, Cornelisz a avut control total iar supravietuitorii ramasi au avut de indurat doua luni de salbaticie si acte criminale. Acesta si oamenii sau au inceput sa ucida pe oricine ar fi putut fi o problema pentru bunul lor plac sau pentru proviziile din ce in ce mai limitate. Nimeni nu a putut sa ii opreasca si era nevoie de cel mai neinsemnat pretext pentru ca cineva sa fie inecat, strangulat sau injunghiat. Nu au fost crutati nici femeile nici copii. Cornelisz nu a ucis cu propriile-I maini pe nimeni, desi a incercat si a esuat sa otraveasca un copil, care avea sa fie ucis in alt mod, ceva mai tarziu. Reusea, insa, sa ii manipuleze pe cei din subordinea sa pentru a ii face treburile mudare. Cu timpul, banditii au inceput sa ucida din placere sau pentru ca, pur si simplu, se plictiseau. Planul era ca populatia sa ajunga la 45 de persoane, pentru ca proviziile sa fie de ajuns pana reuseau sa evadeze. Cu totul, banditii au ucis 110 barbati, femei si copii.

bat6sursa Wikipedia (ilustratie din pamfletul „Ongeluckige voyagie, van’t schip Batavia„)

Soldatii lui Hayes nu au murit, ba chiar au reusit sa gaseasca apa. Au aprins focuri asa cum fusese intelegerea si au asteptat, neavand habar despre masacrul care avea loc pe insula Beacon. Insa, naufragiati care au fugit de acolo i-au instiintat despre cum stau lucrurile astfel ac acestia au luat masuri de aparare, confectionand arme din resturi ale navei, aduse la tarm, si construind o mica fortificatie din resturi de corali.

bat9sursa Wikipedia (author : Malis)

Cornelisz observase focurile aprinse pe West Wallabi si realiza ca supravituirea soldatilor era un afront adus reputatiei sale. Cu propriile resurse de apa scadeau, a decis sa atace grupul stabilit pe West Wallabi. Soldatii, experimentati, au reusit sa castige cu usurinta cateva batalii, reusind chiar sa il ia ostatic pe Cornelisz. Banditii, sub comanda unui anume Wouter Loos au atacat din nou si au fost respinsi cu greu, chiar in momentul rentoarcerii lui Pelasert. In acel moment a avut loc o cursa pentru a ajunge primul la nava salvatoare. Hayes a ajuns primul astfel ca Pelasert a putut afla rapid care era situatia. O scurta lupta cu banditii si acestia aveau a se afla curand in mainile lui Pelasert. Acesta a decis sa judece pe loc majoritatea banditilor.

bat7 Executiile de pe Seal Island (Lucas de Vries 1649) (Wikipedia)

Cei mai rai dintre acestia au fost dusi pe insula Seal si executati. Cornelisz si cativa dintre acoliti au fost spanzurati, nu inainte de a le fi taiate mainile. Wouter Loss si un mus au fost parasiti pe coasta australiana si nu s-a mai auzit niciodata de ei. Ulterioare raportari ale unor aborigeni cu pielea neobisnuit de alba in zona respectiva au sigerat ca este posibil ac cei doi sa fi fost adoptati de catre triburile din zona. Aici au avut, insa, loc mai multe naufragii astfel ca nuimic nu este sigur. Ceilalti banditi au fost judecati in Batavia. Secundul lui Cornelisz, Jacop Pietersz, a fost tras pe roata, cea mai grea pedeapsa a timpului. Capitanul Jacobsz, in ciuda torturilor la care a fost supus, nu a recunoscut participarea sa la rebeliune si a scapat de executie. Nu se stie ce s-a ales cu el, insa se presupune ca a murit intr-una din inchisorile din Batavia.

bat8sursa Wikipedia

Nici Pelasert nu a scapat de raspunderea pentru vina de a isi duce expeditia catre dezastru prin lipsa sa de autoritate. Averea i-a fost confiscata si avea sa moara falit in mai putin de un an. Wiebbe Hayes a fost declarat erou, facand, ulterior, cariera in armata. Din cei 341 de oameni de la bordul Bataviei, doar 68 au ajuns in portul din Batavia. O replica a navei olandeze a fost definitivata in 1995 si poate fi vizitata in Lelystad.

sursa info : Wikipedia

Poveste despre canibalism
martie 5, 2014

“Masacrul de pe Boyd” este denumirea unuie drame care a avut loc in Decembrie 1809 in nordul Noii Zeelande, cand bastinasi Maori din golful Whangaroa au ucis si mancat un numar intre 66 si 70 de europeni. Acest eveniment este cunoscut pentru cel mai mare numar de europeni ucisi cu o singura ocazie de catre Maori. Este, deasemenea, unul dintre cele mai sangeroase cazuri cunoscute de canibalism. Exista mai multe variante ale povestii, in functie de sursa.

can sursa Wikipedia (author : Louis John Steel 1842-1918)

“Boyd” era o nava pentru transportul detinutilor care parasise in Octombrie 1809 orasul australian Sydney si acostase in Whangaroa, pe coasta estica a peninsulei neo zeelandeze Northland, pentru a colecta vergi fabricate din lemn de kauri. La bordul navei, al carei capitan se numea John Thompson, se aflau aproximativ 70 de persoane. Printre pasageri se aflau si un numar de Maori, unul dintre acestia, Te Ara(Tara), a cerut sa fie lasat sa munceasca pe vas in schimbul calatoriei catre Whangaroa. Te Ara vorbea engleza si calatorise pe mare, pe vase europene. La un moment dat, un incident a facut ca acesta sa fie pedepsit prin biciuire. Sursele difera, in ceea ce priveste cauzele. S-a spus ca tanarul Maori a refuzat sa asculte ordinele, sau ca alcoolul i-ar fi alterat iremediabil caracterul. Alta explicatie ar fi aceea ca localnicul a fost acuzat de catre bucatarul navei pentru furtul unor tacamuri de cositor, pentru ca bucatarul sa scape el insusi de pedeapsa, intrucat le scapase peste bord. Legile britanice ale momentului pedepseau cu biciuirea ilegalitatile marunte.La acea vreme, un cetatean britanic putea fi spanzurat pentru furtul unor bunuri cu valoare mai mare de 5 shillings.

can2 Golful Whangaroa (Wikipedia, author : Gadfium)

Ajunsi la destinatie, Te Ara a adus la cunostinta tribului sau patania sa, si, conform obiceiurilor locale, indigenii au pus la cale razbunarea, conform reciprocitatii simbolizate prin conceptul Maori “utu”. Conform legilor Maori, fiul unui sef de trib era mai presus de autoritatea oricui, iar pedepsirea fizica a acestuia cauza grave prejudicii prestigiului parintelui sau, ceea ce impunea o replica violenta. La cateva zile dupa sosirea navei, indigenii l-au invitat pe Thompson sa ii insoteasca in cautarea unor arbori potriviti pentru confectionarea vergilor. Capitanul a acceptat si, insotit de primul ofiter si alti trei marinari, a urmat canoele Maori catre gura de varsare a raului Kaeo. O mare greseala a fost aceea ca europenii au plecat neinarmati. Restul echipajului a ramas la bord, alaturi de pasageri, pregatind nava pentru calatoria catre Anglia. Odata ce barca englezilor a disparut din raza vizuala a celor de pe “Boyd”, Maori au atacat, ucigand cei cinci europeni cu bate si topoare. O parte a bastinasilor s-au imbracat in hainele celor ucisi, iar alta parte au carat trupurile in sat pentru a fi mancate. La caderea noptii, indigenii deghizati au reusit sa urce pe nava, iar intregul echipaj a fost macelarit in tacere. Pasagerii au fost chemati pe punte unde au fost, la randul lor, ucisi. Cinci persoane au reusit sa se ascunda printre panzele navei, asistand de sus la macelul compatriotilor lor. Dimineata acestia au cerut ajutorul unui sef pe nume Te Pahi (Tippahee), sosit in golf pentru a face comert cu localnicii din Whangaroa. Acesta i-a dus la mal si a asistat fara a interveni cum acestia au fost fugariti si ucisi pana la ultimul de catre localnici.

can3sursa Wikipedia

Cinci persoane au supravietuit atacului de pe “Boyd”.O anume Ann Morley si pruncul acesteia, musul Thomas Davies (Davison), al doilea ofiter si Betsy Broughton, o fetita de doia ani, luata de un sef local si tinuta alaturi de el timp de trei saptamani, pana cand a fost salvata. Al doilea ofiter a fost ucis si mancat dupa putin timp, odata ce Maori au considerat ca indemanarea sa de a confectiona carlige de pescuit nu le mai era de folos. Vasul a fost tras de Maori catre mal pana s-a impotmolit in malul din jurul insulei Motu Wai, in apropiere de actualul oras Kaeo. Cateva zile nava a fost jefuita de marfurile de la bord, in special alimente, arme si praf de pusca. “Boyd” avea sa arda in urma unui incendiu izbucnit atunci cand un grup de Maori au incercat sa faca armele functionale. Unul dintre sefi, Piopio, a tras cu una dintre acestea, explozia ce a urmat ucigandu-l laolalta cu alti noua razboinici Maori. Uleiul de balena de pe nava a alimentat focul care avea sa reduca nava la o carena calcinata, declarata de catre Maori tabu.

Odata ce vestile despre masacru au ajuns la urechile europenilor, Alexander Berry, capitanul navei “The City of Edinburgh”, a sosit in zona pentru a cauta supravietuitori. Echipajul sau a gasit gramezi de oase umane pe malul marii, multe dintre acestea purtand semne evidente ale canibalismului. Berry a capturat doi sefi maori responsabili pentru carnagiu si i-a oferit ca moneda de schimb pentru supravietuitori si pentru documentele navei “Boyd”. Odata schimbul realizat, Berry si-a tinut cuvantul si a evitat urmarirea sefilor Maori si eventuala executie a acestora, pentru a nu provoca alte foarte probabile varsari de sange. Berry a recuperaat patru oameni: Ann Morley si copilul acesteia, Thomas Davis si Betsy Broughton. Acestia au ajuns in Lima, in urma unor stricaciuni provocate de furtunile din Pacific. Morley avea sa moara in capitala peruana in timp ce copilul acesteia si Betsy Broughton au ajuns in Rio de Janeiro iar de aici, inapoi in Sydney. Betsy avea sa traiasca pana in 1891. Musul Thomas avea sa lucreze pentru Berry si s-a inecat in 1822, in decursul unei expeditii pe raul Shoalhaven.

In martie 1810, echipajele unite a cinci baleniere au atacat tribul Maori al carui sef era Te Pahi, cel care a asistat impasibil la uciderea unor supravietuitori ai primului atac al indigenilor din Whangaroa, dupa ce acestia ii cerusera ajutorul. A fost o confuzie, bazata pe numele sau, asemanator cu cel al lui Te Puhi, unul dintre artizanii macelului. Pe de alta parte, Te Pahi acceptase in dar una dintre barcile de pe Boyd, ceea ce a atras atentia vanatorilor de balene. In infruntarea ce a avut loc, au murit intre 16 si 60 de Maori si un marinar. Realizand ca a platit pentru vina altora, Te Pahi a strans razboinicii ramasi si a atacat localnicii din Whangaroa pentru a se razbuna, insa a fost ucis candva in jurul datei de 28 Aprilie 1810.

Vestile despre tragedia navei “Boyd” au amanat cu cativa ani aparitia misionarilor crestini (pana in 1814). In Europa vestica a circulat o tiparitura care atentiona asupra riscurilor de a fi ucis si mancat in cazul in care acostai pe tarmul Noii Zeelande. Cativa ani dupa masacru, vizitele navelor occidentale in Noua Zeelanda au scazut pana aproape de zero.

sursa info : Wikipedia & internet

Cand poti spune „I’m fucked”? (64)
iunie 16, 2013

cpsif1sursa Pulson

Efectul „WD”
iunie 15, 2013

wd1

wd2

wd3sursa Pica4U

Cand poti spune „I’m fucked” ? (51)
septembrie 13, 2012

 sursa imagine : Byaki

Noir …
septembrie 5, 2011

Am descoperit, cu ajutorul lui Lusio, o extraordinara creatie noir, un 2D puzzle-platform game care ofera o senzationala experienta horror, la un nivel simplist, fara sange si viscere, intr-o atmosfera monocroma dominata de o ambianta sonora abundand de sunete distonante. Incredibil de fluent, jocul te taraste intr-o lume ireala insa extrem de credibila … Sau, cel putin, asta am realizat urmarind trailerul … :mrgreen:

LIMBO

via LusioComment

In the woods
octombrie 18, 2010

… suiera cu ura printre copaci in timp ce urca panta abrupta. De fapt suiera vantul, el doar injura cu obida. Dupa doua zile de munca nu primise decat un sfert din banii cuveniti, iar asta pentru ca un idiot fara minte se distrase si infipsese adanc un piron in trunchiul unui copac. De unde ar fi putut el sa stie ?! Si pana la urma nenorocitul ala de fierastrau electric nici nu costa atat …

Se opri un moment sa isi traga sufletul si se urca pe o buturuga, ruina unui copac falnic doborat de un alt prost ca el, invatat sa munceasca pe nimic. Intr-o zi va schimba asta, intr-o zi le va spune tuturor sa isi indese in cur topoarele lor mizerabile. Iar el …

Sirul gandurilor ii fu interupt de un tipat lugubru. Ai fi spus ca-s lupi, dar urletul fu intrerupt de un horcait. Pesemne ca nu si-a luat medicamentele, isi spuse el in gand, sarcastic, dar isi pipai toporisca agatata de rucsac. Atingerea ei rece ii dadu curaj …

Se ridica in picioare decis sa ia muntele in piept. Mai avea de urcat cateva sute de metri pana la creasta, urmand apoi sa coboare prin padure catre drumul forestier care avea sa il duca spre casa. Lefter si flamand …

Arunca insa o ultima privire in urma. Incepuse sa ninga, cu fulgi mari si grei ca o cenusa cazand amenintator din ceruri.Vantul suiera, batjocoritor, i se parea acum, iar transpiratia se transforma in gheare reci care ii insfacau spatele …

Urca cu pasi apasati si ajunse in varful pantei mai repede decat se astepta. Puse asta pe seama furiei …

Sus putea infiorator si presupuse ca vreun animal isi daduse duhul prin apropiere. Nu se astepta sa-l vada chiar in mijlocul drumului. Un caine, sau cel putin asta parea a fi fost. Parea ca fusese lovit cu salbaticie …

Mirosul il birui si se strecura pe langa mormanul de rani si incepu sa coboare panta … La un moment dat se intoarse. Acelasi urlet prelung curmat de un horcait, care il speriase mai devreme, ii ingheta acum sangele in vene. O lua la fuga .

Nimeni nu l-a mai vazut de atunci … Au gasit doar  toporisca. Si nici o urma de sange.

Drops of Horror
iunie 14, 2010

Statea sprijinit de pervazul ferestrei incercand, zadarnic, sa trimita catre inalt un nenorocit de cerc de fum de tigara, macar unul … In ciuda nereusitei, era calm … Undeva, cu multe etaje mai jos, sunetele piereau incet pe masura ce ceasul arata o ora din ce in ce mai tarzie … Ramaneau doar luminile multicolore ale orasului care agresau cu luminescenta lor cumulata bolta cereasca, stirbindu-i din puzderia de stele …

Il astepta o zi incarcata, dar somnul refuza sa vina, anesteziat de dozele de kopi luwak pe care le experimentase in cursul zilei ce trecuse … Nici macar oboseala capatata in urma alergaturii din taxi in taxi, in incercarea disperata de a vedea cat mai mult din minunile orasului, nu il putea trimite intre cearsafurile patului … Se lasa prada acelei senzatii, nu neaparat placute, de oboseala dureroasa care speria pana si somnul …

Decise sa incerce sa doarma si vru sa inchida fereastra …

Un sunet straniu il opri si incerca sa asculte … Un fel de harsait, ceva metalic care zgaria peretele … Gheare … Isi dadu seama ca sunetul vine de undeva de afara si se uita peste marginea ferestrei catre peluza din fata hotelului …

Prima data vazu ochii … Fara pupile , de un galben bolnav ce inspirau dementa … Apoi un ranjet had fara dinti, contorsionand un bot din care se prelingea ceva vascos, negru, pestilential … Ochii aceia se ingustara brusc si cu un zvacnet creatura se puse in miscare si urca spre el, escaladand peretele, lent, dar in acelasi timp felin … Auzi din nou sunetul acela de gheare …

Instinctiv, se trase inapoi si tranti fereastra apoi se impletici catre coltul opus al camerei, la timp pentru a vedea ceva asemanator cu un caine emaciat, acoperit de o materie vascoasa care escalada pervazul acoperind cu silueta sa monstuoasa fereastra … Isi infipsese ghearele in lemnul ferestrei si il privea cu ochii sai orbi, dar  in acel moment stiu ca animalul il vede, stiu ca il adulmeca …

Inchise ochii si isi dori ca totul sa fie doar o plasmuire … Privi din nou … Luminile orasului, doar, si undeva mai sus, cerul, negru, cu cateva stele … Zambi sub forma unui rictus diform si se apropie de fereastra …

Brusc, isi aminti ca uitase sa inchida balconul …

Lemnul ferestrei era zgiariat si undeva in spatele sau auzi zgomot de gheare racaind parchetul …

Se gandi ca poate i se pa …

sursa imagine : b177 

incomplete
februarie 21, 2009

u14_4131

Se ridica greoi …

Dar mai intai, intinse mana si se sprijini de sticla de bere precum copilul ce se sprijina de degetul mamei sale…

Era fericit …

Parasi masa aproape pe nesimtite si nimeni nu il intreba unde se duce. Se indrepta spre malul marii ,aflat la cativa pasi.Pasi pe digul ce indraznea sa infrunte marea.Scaldati in lumina lampioanelor,cei de la masa nu il puteau zari cu claritate.Era doar o silueta ce se indrepta agale catre bolovanii uriasi ce delimitau capatul digului …

Era fericit …

In ciuda cimentului ud ,ce nu ii asigura aderenta, se simtea ciudat de sigur pe sine …

Stia de unde vine aceasta siguranta. Izvorase din ochii ( negri ,de aceasta data ) ce il privisera atent intreaga seara din partea opusa a mesei .Habar nu avea ce insemnau ,concret, acele priviri ,dar premisele pareau dintre cele mai bune …

Marea era calma , parea un lac scanteind argintiu sub lumina lunii . Nu vazuse de multe ori reflexia ei ,precum o carare de lumina indreptandu-se undeva , departe , acolo unde cerul saruta marea… 

Era fericit …

Atat calm , iar in spate vorbaria si hohotele de ras ale prietenilor sai … promitand la intoarcere reintegrarea intr-o atmosfera placuta…Contactul linistitor cu acei ochi ( negri ,de data aceasta)…

O umbra trecu fantomatic prin fata lunii …Un pescarus , bantuit de vise precum el , probabil …

Se aseza pe un bolovan imens , aflat in spatele unora chiar mai mari …Isi balangani picioarele ,atingand apa , si raceala acesteia ii facu bine , alungand oarecum arsita ce-i dilata gandurile …

Era fericit …

Mult timp, pentru el fericirea a insemnat marea, luna , chitara ,cainele si o anumita persoana.

Ideal ar fi fost ca toate coordonatele sa se uneasca la un singur moment dat. Marea, luna , cainele chitara au fost la momente de timp diferite …Dar nu si aceea persoana … Sau fusese ,dar nu pentru el …

Dar …

Era fericit …

Auzi pasi …

Stia cine este . Nu trebuia sa se intoarca pentru ca simtea …

Inspira adanc si, isi permise sa spere …

Nici macar nu tresari sub stransoarea de menghina a unui brat , in timp ce lama rece ii sectiona gatul dintr-o parte in alta , chiar sub maxilare …

Maini dibace il pipaira in buzunare … nu gasira nimic …apoi, pasi grabiti …

Undeva in spate cineva rase zgomotos , cu siguranta in urma unei glume bune .

Ar fi vrut sa se intoarca sa se alature celorlalti , insa, in mod ciudat, el alerga pe cararea de lumina a lunii , catre locul unde marea saruta cerul …

Era fericit …

Dar pentru el definitia avea sa cuprinda doar marea, luna , cainele , o chitara …

Idealul nu exista …

Iar fericirea era incompleta …

………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Undeva ,in spate , ceva ce fusese el , privea spre cer, trist , cu ochii stinsi , intr-o balta de sange …

Nori se adunara , acoperind luna …

Iar din reteta fericirii , nu ramasese decat intunericul …

Ca doi ochi negri …

Atat de … incomplet … 

fragment”on a brink of misery”