Campionat nebun in Anglia. Sezonul care s-a incheiat a stat, ca si precedentele, dealtfel, sun semnul fluctuatiilor de forma si a rasturnarilor de situatie. Nu a fost nici macar o echipa care sa se poata lauda ca nu a avut sincope, competitia semanand cu o cursa de F1 in care au contat extrem de mult timpii pierduti la boxe … A disparut, in mare parte, notiunea de Big Four, sau cel putin materializarea sa in teren, lupta celor patru granzi din urma cu patru, cinci ani, fiind inlocuita de o inclestare intre sase echipe de luat in seama intre care s-a insinuat un outsider pe care l-am anticipat, oarecum , la inceputul sezonului …
De jos in sus …
Liverpool a dezamagit crunt, desi la inceputul campionatului se parea ca, in sfarsit, va putea deveni o echipa care sa conteze, macar, in lupta pentru titlu. Echipa lui Dalglish si-a asigurat devreme locul in Europa, castigand League Cup, iar apoi a parcurs o perioada debusolanta in campionat, pierzand in fata oricarei echipe care si-a dorit sa o bata. Ciudat, insa, nu si in fata marii castigatoare a sezonului european, Chelsea, pe care a spulberat- o cu 4-1, intr-un moment in care londonezii ar fi trebuit sa chitaie dupa puncte. Din pacate pentru Liverpool, Henderson nu a confirmat, inca, iar Caroll s-a transfoprmat dintr-o mare speranta intr-o deziluzie cel putin la fel de mare. Suarez s-a pierdut si el si pare ca regreta venirea pe Old trafford. Aud ca Liverpool l-ar vrea pe Guardiola. Ma intreb daca istoria glorioasa a clubului l-ar putea determina pe spaniol sa vina in Anglia pentru a antrena un lot care cuprinde jucatori precum Shelvey sau Spearing … Sincer, ma indoiesc.
Everton s-a trezit tarziu si a ratat inca un sezon de la care putea spera la mai bine. Un loc 7, inaintea lui Liverpool care nu le aduce mai mult decat o satisfactie pe plan local. Cred ca echipa este prinsa in aceasta stare de levitatie si nu stiu daca la anul se va putea schimba ceva. Ultimile sezoane spun ca asta este Everton.
Chelsea termina sezonul pe un loc mizerabil, sase, dar cui ii mai pasa asta, acum, la Londra. Hulita de admiratorii fotbalului programat genetic al Barcelonei, Chelsea a castigat UCL in exact cel mai slab moment al investitiei lui Abramovich. Cel putin pe plan intern. In Premier League, Chelsea a jucat prost. Si-a dat tot interesul, insa, in competitia europeana unde, jucand slab sau nu, a inscris cinci goluri revelatiei italiene Napoli, a inscris trei goluri marii sperante a Portugaliei, Benfica, a inscris TREI GOLURI „celei mai mari echipe din istorie”, Barcelona si a inscris in finala contra lui Bayern, pe stadionul nemtilor, cu 70% din stadion impotriva, cu trei minute ramase pana la a pierde finala, cu nemtii atacand si cu echipa medicala … Probabil ca Chelsea ar fi inscris si daca se juca in dormitorul lui Hoeness. Ceea ce nu e deloc rau pentru o echipa care a jucat ANTIFOTBALUL total.
Newcastle United a dat de multe ori senzatia ca si-a depasit conditia, insa echipa din nordul Angliei a crezut in cartea sa si a tinut cu dintii de locul in Europa. Iar competitia secunda europeana castiga pentru la anul o echipa care ar putea fi mai interesata de trofeul EL decat alde Tottenham, United sau City. Macar in amintirea unei echipe cu Asprillia care juca fabulos in fata Barcelonei, cu multi ani in urma …
Tottenham Hotspur este marea perdanta a sezonului. Sa te bati un an pentru UCL si sa pierzi pe mana „antijocului” practicat de Chelsea in Europa, asta este destul de greu de inghitit de o echipa care risca a isi pierde din staruri, Bale avand deja agatat semnul „target” de gat, in urmarirea sa aflandu-se pana si marea Barcelona, aflata in fata socului de a isi pierdut carmaciul. Prestatia de aseara a catalanilor, care au spulberat „senzatia” Bilbao, ma face sa cred ca mai au ceva ierburi prin camara. Asta dca anu cumva am avut dreptate si Bilbao nu este nici pe departe marea echipa care parea in momentul in care Fabio (sau fra’su’) se facea ca nu intelege jocul de fotbal defensiv, pe Old Trafford.
Arsenal parea pierduta dar si-a revenit si a castigat macar un jucator, Chamberlain, singurul „trofeu” al sezonului. Arsenal mai ramane cu amintirea fabulosului 3-0, impotriva lui Milan si sper, cu ambitia de a egala performanta lui Chelsea. Wenger pare a fi aflat ca in fotbal poti sa si cumperi, nu doar sa vinzi, asa ca, in cazul in care va ramane, s-ar putea sa avem o vara interesanta pe Emirates. Bani sa fie …
Manchester United a pierdut in mod previzibil titlul desi, la un moment dat, parea ca va castiga si inca la mare distanta de o echipa pe care Mancini o scapase din mana. Ferguson a mizat excesiv pe un lot slab, transferuri mai degraba nereusite si pe flerul sau de antrenor cu staif. Oricat de antrenor este, insa, scotianul, asta nu a fost de ajuns. Campania din UCL a fost o rusine, eliminarea din EL a fost o pata pe blazonul unui club urias iar sezonul intern nu a strlucit. Practic, fara Rooney, care si-a irosit un sezon impresionant, United putea sa fie sigura de un loc in segmentul patru-sapte al clasamentului. Sper ca zvonurile din vara trecuta sa se adevereasca in lunile care urmeaza, mai ales ca Sneijder si poate chiar Schweinsteiger ar putea lua in considerar niste oferte. Hazar este un vis prea indepartat, mai ales ca Ferguson l-a supervizat personal iar traditia spune ca, atunci cand scotianul face asta, este putin probabil sa plateasca suma ceruta. Ma rog, sunt sarcastic … Spoer ca lotul sa arate altfel la inceputul toamnei, altfel suntem pe garla. Scholes si Giggs vor mai adauga un an … Putin probabil sa reziste la nesfarsit …
Manchester City. Nu cred nici o secunda in ipoteza blatului din ultima etapa, cum se discuta pe plaiurile locale. Mi se pare improbabil ca City, pe propriul teren, sa fi avut grija de soarta lui QPR in PL, si sa stepte ultimile doua minute pentru a isi fi putut asigura titlul. Pur si simplu, a fost un meci nebun, un final de campionat nebun, o rasturnare de scena cum doar Anglia poate oferi. N-am mai trait asa emotii de la campionatul in care a retrogradat senzaionala echipa a lui Middlesborough, cea cu Juninho si Ravanelli. City a castigat titlul pentru ca a crezut, pentru ca l-a readus pe tevez si pentru ca a fost cea mai buna, de-a lungul sezonului, desi a avut destule momente de cumpana. Camapania europeana a fost o rusine insa poate recupera la anul. Oricum, echipa lui Mancini are in acest moment anvergura oferita de un titlu in Premier League si poate intra la anul in teren fara sfiala demonstrata sezonul acesta la Napoli sau Munchen.
Victoria lui Chelsea din acest sezon schimba, intr-o oarecare masura, impresia asupra regresului fotbalului englez. De unde Barcelona a dat senzatia de dominatie totala a Spaniei, deodata se poate observa ca lucrurile nu stau deloc asa. Din sezonul 2004-2005, cand Liverpool a reescris istoria cu senzationala sa victorie de la Istanbul, au avut loc opt finale, sapte dintre acestea avand echipe din Anglia printre combatante (88%), trei fiind castigate de catre englezi (38%). Spania a castigat tot trei finale din trei, prin Barcelona, insa una dintre acestea a fost oferita de Ovrebo, asa ca as fi retinut in a aplauda performanta iberica, daca ar fi fost posibil sa fac asta, vreodata. Italia a castigat doua finale din trei. Germania a pierdut doua finale din doua, insa pare a fi in progres. O situatie destul de exacta a situatiei in fotbalul european.
Legat de urmatorul Campionat European, am dubii serioase ca Anglia va face mare lucru. Sincer, m-as bucura sa treaca de grupe. Avand in vedere ca merg in Ucraina&Polonia cu Welbeck. M-as bucura, deasemenea sa vad meciurile ANgliei. S-ar parea ca TVR-ul imi va face o surpriza „placuta” si va da doua meciuri ale Angliei catre Dolce. Dar asta este o alta problema … Deocamdata, imi rezerv dreptul de a fi fericit. Pentru ca UCL a ajuns … casa 🙂
, dar …
Silence's Blog 