The Purge

Povestea asta, cu familii bogate sechestrate in propria casa, confruntate cu sfaramarea iluziei inexpugnabilitatii universului lor, nu este noua. Au intrat in rolul asta multe dintre starurile de prim rang ale Hollywood-ului si ma gandesc in acest moment doar la Bruce Willis sau Nicolas Cage. Well, din punctul asta de vedere, „The Purge” ar trebui sa isi merite critica predominant taioasa. Aleg, insa, a da o oarecare doza de credit simbolisticii filmului si voi spune ca acesta vine cu o idee buna, ceea ce este de admirat intr-o perioada destul de saraca din punctul asta de vedere . Zambetul de plastic al personajelor simbolizeaza zambetul societatii americane, exhibat permanent la ocazii festive, zambet care ascunde, insa, nenumaratele fete intunecate ale unei societati care incepe, incet incet, sa isi piarda aura data in ultimul secol de mitul visului american.

„The Purge” are parte de un acting bun pacatuind doar printr-o evolutie nesatisfacatoare a scenariului dupa un inceput deosebit de bun. De fapt, in opinia mea cea mai tensionata parte este cea de inceput cand doar ideea unei societati aflate in fata unui moment de haos absolut da fiori. Momentul in care sistemul de securitate intra in functiune mi-a adus aminte de una dintre cele mai bune scene ale ultimului deceniu, cea in care ceasul lui Robert Neville (I Am Legend) incepe a ticai, marcand trecerea catre o perioada de teroare absoluta … „The Purge” isi pierde din substanta odata cu declansarea violentelor, confirmand inca o data ca, in cinematografie, teroarea autentica nu poate fi generata decat in mod subtil. Un adevar demonstrat perfect, candva, de un low budget numit „Blair Witch…”

„The Purge” este un film decent, subestimat, in opinia mea, de catre IMDB. As spune ca este peste sase …