Jurassic Park III

 

Avand in ultima perioada ceva probleme legate de accesul la internet, am reusit sa gasesc timpul necesar pentru a ma reintoarce la unul dintre filmele mele preferate, al treilea Jurassic. Fara a reusi sa imi dau seama de ce, pot spune ca este, pentru mine, partea preferata din toate cele trei ale francizei… Cee ce ma face sa astept cu rabdare urmatorul sequel, despre care exista zvonuri ca ar putea veni pe ecrane candva, pana in 2015.

Am regasit filmul, dupa multi ani, la fel de pasionant ca atunci cand l-am vazut prima data, intr-o sala de cinema demodata din Ploiesti. Efectele speciale sunt iesite din uz, in acest moment, insa inca imi aduc aminte cat de spectaculoase mi s-au parut prima data. Si mi-am dat seama, inca o data, cat de bine au fost realizati dinozaurii din King Kong, in conditiile in care JP a instituit, totusi, niste standarde. Ceea ce imi da mari sperante in privinta unei a patra parti …

Filmul asta a avut ceva in plus, comparativ cu primele doua ale francizei, desi prezenta lui Sam Neill a adus o doza si primei parti. Este vorba de umor, mult umor, dublat de o distributie solida, H. Macy, Leoni si M. Jeter aducand un plus de calitate destul de surprinzator pentru un film menit sa epateze prin orice altceva dar nu prin prezenta umana. Ceea ce se si intampla, peisajele coastei Na Pali fiind fabuloase.

Jurassic Park III este cel mai slab cotat dintre cele trei filme ale fenomenului insa mie mi-a placut cel mai mult. Fara a stirbi vreun pic din fascinatia pe care am resimtit-o privindu-le pe celelalte. Copil fiind, am citit … nu, am devorat cartea lui Conan Doyle. Si visam … Presupun ca Jurassic nu este nimic altceva decat materializarea acelei stari de reverie …

Cinefilia :  Marian, Adina, Piratul Cinefil, Jovi&Co, Laura M, Angela