Aducerea lui Neymar la Barcelona a fost o miscare gandita. Catalanii au vrut sa repete „afacerea Ronaldinho”. Ei stiu foarte bine ca eclipsele de forma tot mai dese ale lui Messi si starile sale de voma tradeaza uzura. In aceste conditii, echipa catalana isi pregateste presul pe care il va trage de sub picioarele lui Messi in cazul in care balanta dintre pretentiile tot mai mari (salariale) si evolutiile stralucitoare ale argentinianului nu se va mai afla intr-eun echilibru win-win. Aducerea lui Neymar, chiar si platind 100 milioane la negru, ar fi un pariu sigur pentru ca in momentul in care Messi si Barcelona ar spune „da” unui potential transfer pe masa catalanilor se va materializa din neant o suma undeva in jurul a 160 milioane. Ipotetic vorbind. Si la fel de ipotetic, 160 milioane putind a petrol. Si branza brie … Oricum, sunt sase extrem de mari ca ipoteza de mai sus sa ramana la stadiul de teorie a conspiratiei. Asta pentru ca despre Neymar se poate spune orice dar nu ca ar fi confirmat, dupa primul sau sezon pe malurile Mediteranei …
Neymar a facut un meci slab astazi, impotriva echipei chiliene. Nu ca nu ar fi incercat mai mult. Nu ca nu ar fi vrut. Problema este ca in acest moment Neymar este un produs de marketing si va suferi de „sindromul Beckham” pana in momentul in care se va retrage.
Este , insa, un interesant studiu de caz, din acest punct de vedere, pentru ca Beckham a fost mai intai fotbalist, abia apoi devenind personaj de billboard promovand chiloti. Din punctul meu de vedere, Neymar nu a demonstrat, inca, faptul ca ar fi fotbalist. Urias. Mingicarelile pe care le executa el le pot executa inca alte cateva milioane de copii care bat mingea pe plajele si pe maidanele Braziliei. Copii nu atat de norocosi precum Neymar. Spun asta dar nu intentionez sa neg ca Neymar ar fi un jucator bun de tot. Pana la urma, omul are patru goluri inscrise la primul sau Mondial. Chiar daca unul a fost cadou de la Blatter.
Mi-a placut o echipa chiliana, dar nu asta. Era o echipa condusa din teren de Za-Sa. Echipa de acum nu imi place si este explicabil. Este un mix hispano-italian, o „Spanie” ceva mai mica si mai putin estetica. Nu aveam cum sa tin cu ei, in fata unei Brazilii mai „englezeasca” decat oricand. Sincer, de la un anumit moment incolo am experimentat o senzatie pecare, clisei, multi dintre microbistii neutri o resimt : „spaima de un Mondial fara Brazilia”. Ca fan al ANgliei, am obicieiul sa devin extrem de repede al dracului de neutru. Asa ca …
Meciul Brazilia -Chile de laMondialul Brazilian nu a fost extrem de frumos. A semanat cu un concurs olimpic de sarituri in apa. Aproape fircare contactse solda cu un plonjon mai mult sau mai putin artistic. In aceste conditii, as spune ca celMVP=ul meciului a fost ultimul reprezentant al fotbalului englez in Brazilia, Howard Webb. Arbitrul englez a facut abstractie de rolurile impecabil intrepretate de jucatori, astfel ca penalty-urile au gasit indeajuns de multi jucatori in teren pentru a se consuma cum se cuvine …
Brazilia a avut noroc. Prima data a fost acea bara a lui Pinillia. Mauricio Ricardo Pinilla Ferrera, un nume pe care brazilienii au fost la cativa milimetri sa il tina minte decenii. Precum s-a intamplat cu numele unui cetatean pe nume Alcides Ghiggia. Apoi a fost incapatanarea chiliana de a rata mai mult decat brazilienii. Cireasa de pe tort a pus-o Jara, chilianul refuzandu-i lui Scolari ocazia indelung cautata de a se sinucide. Profesional. Acum,pe bune, Jo ?!?! JO !?!?!
Nu am sa inteleg niciodata ce poate vedea un ochi de profesionist in momentul in care trimite in teren un distrus precum Welbeck. Sau, cu voia Dvs. , ultimul pe lista … Jo …
Silence's Blog 
Lasă un comentariu