Amar …

Manchester United este unul dintre cele mai mari cluburi din istorie  iar mare parte din acest statut se datoreaza ultimilor 23 de ani ai existentei sale (23, nu 27 !!!).  Totul se leaga de know-how-ul si modul de lucru al celui care este banuit a fi cel mai mare antrenor din istoria fotbalului, Alex Ferguson. Ma gandesc ca momentul in care United a devenit un club urias a fost acela in care scotianul l-a transferat pe Cantona, de la echipa ai carei suporteri urasc cel mai mult culorile echipei din Manchester, anume senzationalii suporteri ai lui Leeds United. In jurul lui Cantona, Ferguson a putut creste o generatie care avea sa ajunga o legenda pentru club, fabuloasa generatie ’99. Un grup de jucatori in care Sir Alex investise multa incredere si careia ii grefase o serie de jucatori din categoria super premium, precum Dwight Yorke. Sau Stam. Tancul olandez, monstrul blajin care avea sa fie primul caz ultra mediatizat care avea sa scoata in evidenta o trasatura a lui Ferguson care a ajutat, probabil, hegemoniei sale pe banca “diavolilor”. Tirania. Olandezul a cracnit, la un moment dat si a trebuit sa plece. Un adevar greu de combatut este acela ca United nu a mai avut un fundas de calibrul olandezului iar asta pana in ziua de astazi, desi s-au perindat prin defensiva-i nume cu greutate precum Blanc, Heintze, Ferdinand sau Vidici. Nume mari, jucatori senzationali dar nici unul nu a dat , parca, siguranta resimtita de fanii echipei pe vremea cand in centrul apararii se afla uriasul batav. Asa cum United nu a mai avut un pasator de nivelul lui Beckham.

Ma intreb daca nu cumva United ar fi avut o alta vitrine cu trofee daca olandezul s-ar fi retras de pe Old Trafford. Adica daca ar fi avut soarta unui Bergomi sau Maldini, desi aici intervene discutia privind AND-ul, italienii fiind produse “genuine”. Mana forte a lui Ferguson a creat echipe senzationale si a adus greutate pentru United, in ceea ce priveste tratamentul fotbalului britanic la adresa echipei sale. Detractorii “magiei United” ar sti foarte clar la ce ma refer. United a fost de multe ori favorizata de catre federatia engleza , desi nu a atins niciodata “facilitatile” de care s-au bucurat, de exemplu, Real sau Barcelona, in La Liga.

Incapatanarea legendara a scotianului a adus , insa destule deservicii unei echipe care a ajuns ceea ce este datorita lui Ferguson dar care putea fi chiar mai mult. Nu este, insa, iar raspunsurile la intrebarea “de ce?” se leaga, deasemenea de numele Ferguson. Scotianul nu a fost niciodata un bun administrator al succesului, cel putin pe plan european. Asta a facut ca United sa rateze UCL in conditiile in care era mare favorita. Zgarcenia scotiana a lui Ferguson a facut, deasemenea , ca un jucator precum Ronaldinho sa straluceasca pe Camp Nou, cand doar cateva milioane EUR au deturnat drumul acestuia catre Old Trafford. Brazilianul a adus UCL in Catalunya, apropape de unul singur si, in plus, a adus servicii immense de imagine clubului catalan. Exemplele de genul asta sunt mai multe, dar nu este cazul sa insist …

Feguson se retrage in glorie, sau cel putin asta este maniera presei de a reflecta evenimentul …  As spune ca United a castigat Premier League la pas, fara a straluci, profitand de momentul nu tocmai fast al competitoarelor sale. Cred ca cel mai important lucru pentru gloria deplina a scotianului ar fi fost acela de a elimina dream team-ul lui Mourinho. Din pacate acest lucru nu s-a intamplat iar vina, dincolo de “magaria Nani” , ii apartine lui Ferguson si incapatanarii sale. Am mai comentat si atunci despre cat de stupida poate fi alegerea de a iti ciunti echipa doar pentru a demonstra cat tu detii puterea. Ferguson l-a umilit pe Rooney si a persistat in obsesia sa numita Welbeck, iar de suferit a suferit in primul rand suporterul lui United.

Manchester United nu a vaut un jucator mai devotat decat Ronney de la Roy Keane, incoace. Poti vorbi de Giggs sau despre Scholes, insa nici unul dintre acestia nu a muncit precum Rooney. Intr-o echipa de fotbal exista oameni platiti pentru a munci. Altii sunt platiti pentru a straluci. Ronney este omul care a muncit desi nu era platit sa faca asta. Ceea ce  nu l-a impiedicat sa straluceasca. Rooney a fost omul care a carat efectiv in spate United  dupa plecarea lui Ronaldo. Care a ajuns atat de mare pentru ca a avut langa el un om care muncea cat pentru trei, pentru ca portughezul sa isi poata exhiba fitele. Vorbesc de acelasi Rooney … Nu imi ies din cap multrele ocazii in care am remarcat ca Rooney fusese cel mai bun „fundas” al echipei …

Umilinta pusa la cale de scotian nu ii face cinste. De fapt este un gest de cacat care nu se potriveste deloc cu statutul de legenda al lui Ferguson. Ceva s-a intamplat la United iar problema este ca era Ferguson nu se termina bine, in ciuda spoielii spectaculoase pe care clubul a aplicat-o peste un moment care va afecta serios viitorul echipei.

Defilarea cu Welbeck, pusa la cale cu ocazia retragerii legendei scotiene mi-a lasat un gust extrem de amar. Mi s-a aprut un gest meschin si o manipulare ieftina a masei suporterilor, de pe pozitii de forta. Pentru Ferguson nici un jucator nu a fost deasupra clubului, timp de aproape trei decenii. A fost respectat pentru asta. Ma intreb daca nu cumva ar fi trebuit sa se includa si pe sine in ecuatie … Pentru ca, cel putin deocamdata, Manchester United inseamna Rooney. In ciuda sezonului excelent reusit de van Persie …