Sincer sa fiu, am tinut si voi sustine intotdeauna Anglia. Nu vad ce ar putea schimba asta. Si am sa incerc sa fiu in continuare sincer …
Italia a fost mai buna aseara. In opinia mea, nu cu mult, dar mai buna … De fapt, acest Euro a fost unul onest, cele mai bune echipe europene ale momentului facand, in corpore, pasul catre semifinala. Este problema fanilor jocului latin daca in acest careu de asi si-a facut loc o echipa oscilanta precum cea a Portugaliei si una plictisitoare precum cea a Barcelonei. A Spaniei, imi cer scuze … Insa, onest vorbind, da acestea au fost echipele care au meritat sa isi joace locul in finala.
Anglia a facut un turneu mult mai bun decat cel sud african. Mult, mult, mult mai bun. Anglia este o echipa cu suporteri iar includerea sa in careul favoritelor la castigarea turneului cred ca a fost o manevra a caselor de pariuri care au vrut un castig facil. Anglia nu putea sa castuge acest Euro. Nu putea sa o faca doar cu , probabil, cea mai buna linie defensiva a sa din ultimele doua decenii. Asa cum nu a reusit sa castige nimic nici cu cea mai buna linie de mijloc din lume, la un moment dat, Scholes-Beckham-Gerrard-Lampard. Intotdeauna Angliei i-a lipsit ceva in angrenaj, pentru a putea triumfa. Cel mai aproape a fost in ’90 cand nu a lipsit nimic. Poate doar un pic de tupeu lui Pearce, la acel penalty nenorocit …
Anglia nu a avut un atac redutabil, sau Roy Hdgson nu a stiut, sau nu a putut, sau nu a vrut sa il puna in teren. Calcaiul lui Welbeck impotriva Suediei nu a ascunde faptul ca „superstarul” debil al lui Ferguon a fost un om in minus pentru echipa. Rooney a venit, a castigat un meci si a demonstrat impotriva Italiei ca a intra nerodat la un turneu final este destul de rau. Adevarul este, insa, ca daca foarfeca sa nu prindea varful ghetei, acum Italia ar fi plans amarnic iar Anglia si-ar fi savurat triumful nedrept. Pana la ziua judecatii, adusa de ciocanul german …
Linia defensiva a Angliei a fost cea mai buna de la acest turneu final dar a fost impinsa in fata de o linie de mijloc inutila pe care Gerrard a dus-o in spate pana a obosit. Iar asta s-a intamplat, din pacate, in fata italiei. Absenta lui Lampard care ar fi putut prelua din sarcinile lui Gerrard s-a simtit acut, iar restul mijlocasilor au stralucit prin mediocritate, in frunte cu Parker.
Strict legat de meciul de aseara, Anglia a luptat cu dintii desi impresia generala, confirmata de corul bocitoarelor, ascultat indelung astazi, cor care se lamenta pentru handicaparea fotbalului spectacol practicat de italieni. In cacat !!! Italienii au jucat exact cum au facut-o englezii aseara, air asta nu de cateva ori ci vreo suta de ani si au avut in meciul contra Angliei, de partea lor, doar bruma de noroc care a lipsit in sute de alte randuri adversarilor lor, mult mia spectaculosi. De partea spuselor mele sta fabuloasa echipa a Braziliei din ’82 …
Anglia si-a castigat grupa, in conditiile in care pulsul competitiei o dadea eliminata si , mai mult, a oferit si cel mai frumos meci al fazei grupelor. Apoi a oferit ceea ce competitia nu a pus la dispozitie pana in acest moment. Thriller autentic. Ma rog, cu concursul larg al italienilor care au sutat de vreo 35 de ori la poarta. O data in bara, o data din nimereala in bara, de trei ori la douaj’ de metri de poarta, de la doi milimetri de aceasta, restul fiind pase catre Hart. italia nu a invins Anglia ci a mers mai departe la loterie. Chiar daca numarul norocos a stat in executia frumoasa …
… dar asasina pentru proprii sai fani, a lui Pirlo, si in executia tampita a lui Young care a vrut sa imi confirme opinia exprimata inca de la transferul sau la United. Aceea ca e varza …
Anglia iese cu un egal de la Euro, si din sferturi, ceea ce, la felul in care arata lotul, ar fi un succes. Nu cred ca intre echipele eliminate inaintea sa s-ar afla una care sa declare ca a jucat mai bine. Imi clasez echipa preferata pe locul cinci la acest turneu, ceea ce este multumitor. Singurul meu regret este acela ca Italia era de batut, ceea ce nemtii vor demonstra, peste cateva zile.
O ultima remarca. Cred ca acest turneu anunta finalul unei ere numite „Steven Gerrard”. Probabil, cel mai mare mijlocas al primului deceniu al mileniului III.
Silence's Blog 