Archive for 11 ianuarie 2011

Cargados Carajos
ianuarie 11, 2011

La 390 kilometri nord est de Mauritius se afla un recif pe care se gasesc 16 insule si alte cateva mai mici. Numele sau este Cargados Carajos dar mai este cunoscut si sub titulatura Saint Brandon Rocks. Insulele fac parte din grupul Mascarene, fiind legat dpdv administrativ de Mauritius.

sursa imagine : Wikipedia (author : NASA)

Grupul se intinde pe o lungime de 67 Km de la Insula Albatros din nord catre Pointe Requin aflat in sud, si o latime de aproximativ 22 Km de la Insula Perle din vest catre Insula Paul in est, insumand o arie de 280 Km patrati. . Reciful principal, avand forma uui arc se intinde pe o lungime de 50 Km si o latime de 4 Km fiind fragmentat de trei trecatori. Suprafata totala de uscat este de 1.3 Km patrati in timp ce elevatia nu trece de 4.6 metri.

Formatiunea poate fi considerat un atol, acesta fiind format in varful unei vechi insule vulcanice erodate. Un numar de 40 pana la 60 de insule se afla pe recif, dintre care unele nici nu sunt denumite. La vest de recif se afla un numar de insule (Siren, Pearl si Frigate) in timp ce North Island se afla la 4 Km nord de extremitatea nordica a recifului. Grupul este completata de catre Albatros island aflata la 18 Km catre nord, aceasta din urma, o formatiune coraligena solitara, fiind cea mai mare insula (1.01 Km patrati) si avand elevatia cea mai inalta din cadrul grupului Cargados Carajos, atingand inaltimea de 6 metri.

sursa imagine : CIFR.it

Alte insule cu suprafata semnificativa sunt Raphael, Avocare, Cocos si Ile du Sud. Cea mai importanta asezare este situata pe insula Raphael, fiind sediul unei companii private de pescuit (cu minimum 35 de angajati), a unei statii meteorologice (cu pana la 8 angajati) si a unui punct al pazei de coasta. Cateva asezari mai mici sunt localizate pe Avocare, Cocos si Ile du Sud, in timp ca unicul sat de pe Albatros a fosta bandonat in 1988. La recesamantul din 2000, populatia recifului era de 63 de locuitori, majoritatea pescari. Pana in 2005 insulele au fost concesionate companiei de pescuit Raphael Fishing Co. In 2005 statul Mauritius a considerat nul actul de concesiune incheiat in 1901 de catre guvernul colonial si compania privata.

FILM

Insulele sunt cunoscute pentru fauna si flora bogata. Cocotierii acopera cateva dintre insule in timp ce arbustii si plantele ireboase sunt intalnite pe majoritatea insulelor. Plajele sunt acoperite cu nisip coraligen si straturi groase de guano sunt intalnite peste tot. Izolarea insulelor le-a transformat intr-un loc propice pentru inmultirea testoaselor si a pasarilor marine. Se pune problem transformarii in rezervtie marina a recifului din moment ce industria turistica a Mauritius-ului se dezvolta intens in incercarea de a suplini scaderea veniturilor aduse de culturile de trestie de zahar. Recifurile din Mauritius sunt puternic afectate de catre turism si pescuit , o soarta trista care ar putea atinge si Cargados Carajos.

sursa imagine : Wikipedia (author : University of Texas)

Cel mai probabil, Cargados Carajos a fost descoperit in secolul VII de catre navigatorii arabi, fiind botezat in 1546 de catre portughezii aflati in drum catre India. Acestia l-au considerat doua grupuri de insule, Sao Brandao si Cargados Carajos( se presupune ca denumirea initiala ar fi fost Coroa dos Garafos). In 1598 olandezii au ocupat insulele care aveau sa treaca in stapanirea Frantei in 1722 si mai departe sub protectorat britanic in 1810. In timp insulele au fost folosite ca refugiu de catre pirati. In epoca moderna aici s-a escavat guano, dar mineritul a fost abandonat catre jumatatea secolului XX.

sursa imagine : Wikipedia

Eye Contact 24
ianuarie 11, 2011

sursa imagini : Artfile, Vasi and internet

Whatta …
ianuarie 11, 2011

sursa imagini : Ziza

… asta imi aduce aminte de Matthew Broderick si un film senzational … Godzilla …

O lume atat de frumoasa …
ianuarie 11, 2011

Este o lume atat de frumoasa …

Soarele care apune muribund in spatele muntilor pe Inca Trail pentru a rasari furibund si fierbinte deasupra stancilor din Wadi Rum … Ploaia care inunda campiile din  Cherrapunji sau verdele care sugruma versantii coastei Nā Pali … Negura care se ridica deasupra Blue Mountains sau raul care se sinucide iar si iar si iar, sarind in haul Kerepakupai Vena, pentru a oferi ochilor uluitoarea Salto Angel  … Lumea pierduta de pe crestetul Roraima Tepui sau Zambezi urland turbat la picioarele Victoriei …

Atat de multe locuri de vazut, atat de multe experiente de trait, un paradis care ne inconjoara, atat de tangibil, atat de aproape … atat de …

Ceea ce este mai frustrant este ca multi, prea multi, indecent de multi dintre cei care au privilegiul de a fi la o departare de doar un telefon de astfel de locuri, doar un telefon dat agentului lor de turism, ei bine, isi irosesc sansa cu dezinvoltura, petrecandu-si timpul mai degraba in compania unei bauturi pretentioase, a unei stripteuze ridicol de scumpe sau a unui Blackberry cu efecte mai adictive decat ale cocainei venite din suburbiile Bogotei …

O societate cu porniri hedoniste iti susura persuasiv in ureche ca tot ceea ce iti face placere merita incercat, si asta legitimeaza actiunile celui care isi cheltuie banii asa cum crede de cuviinta … Poti alege luxul orbitor iar asta nu te impedica a calca in locuri unde frumusetea naturii anihileaza simturile lasand in urma uluiala, insa, la un moment dat, luxul acela orbitor te impiedica sa ajungi la puritatea naturii, la esenta sa … Este asemenea luminii oraselor care te impiedica sa vezi cerul … Este ca si cum ai conduce relaxat pe Ara Tapu fara a vedea culoarea imposibil de descris a Pacificului …

In acelasi timp ma intreb daca noi, cei din afara sferelor delimitate de cristale Swarovski si diamante flawless stralucind de pe suprafata celui mai neinsemnat dintre obiecte, ma intreb daca noi vedem cerul … Dintre blocurile astea cenusii si dintre facturile care se aduna, tot mai inrobitoare … Ma intreb daca lumea asta care ia forma unui streang are o iesire la cer …

Mi-ar placea sa vad lumea prin oglinzile lunetelor de pe Empire State Building … In aceeasi masura in care sunt recunoscator ca nu vad lumea de la nivelul solului, frant de durerile starvitiei, privind in ochii fara urma de mila ale unui vultur pandindu-mi ultima suflare …

Este o lume atat de frumoasa … Si atat de cruda , atat de nedreapta …

inspirat de un comment al lui Florin