Champions League : Suicide noiembrie 21, 2012

Nasol !

Am preferat inca o data meciul celor de la Chelsea in dauna celui oferit de echipa a doua a lui Alex Ferguson. Un alt meci din sirul celor care cu care englezii se indreapta decisi catre „performanta” de a avea trei echipe in UCL. Este drum lung pana acolo, e adevarat, insa nimic nu este imposibil …

Am ales meciul lui Chelsea pentru ca a fost unul care mi-a oferit emotiile autentice ale UCL. Pe undeva, cred ca am facut bine, alternativa fiind inca o infrangere a lui United, a doua consecutiva. Sincer, insa, nu ma asteptam sa privesc o executie. Di Matteo si-a semnat sentinta, desi, as spune, nu in seara asta. Adevarul e ca Torres era un om pe care era musai sa il tina pe bara, spaniolul fiind catastrofal in ultima vreme. Adica de vreo trei ani, ar spune unii, insa nu ader conceptului. Pana la urma, Torres este cel care l-a dus in pragul nebuniei pe Gary Neville, in primavara, pe Nou Camp.

Nu, Di Matteo si-a semnat sentinta in vara. Atunci cand nu a avut tupeul lui Mancini de a cere un atacant adevarat, in plus, pe langa transferurile costisitoare facute. Sturridge nu este asa ceva iar Torres se indeparteaza pe zi ce trece de statutul asta. Lukaku a fost imprumutat insa, este foarte posibil ca la finalul sezonului Di Matteo sa isi dea seama ca a gresit in cazul belgianului. Daca o ca face, insa, va fi in fotoliul de acasa pentru ca nu cred ca va ami apuca sa antreneze o Chelsea cu un atacant care sa dea goluri. Mai ales ca, am senzatia, in acest moment mai multe sanse sa prinda primavara UCL are City. Sau Steaua … Cu greu imi inchipui ca Lucescu va scoate mai mult decat un egal in fata lui Juventus … Nu ca n-ar „vrea” …

Chelsea a jucat o prima repriza decenta, in care putea sa dea lovitura, macar la exceptionala faza facuta de Oscar, cel mai bun om al londonezilor, as spune. A luat gol, cu ghinion, iar tactica italianului Di Matteo, inextricabila, pentru oricine in afara de el, s-a prabusit. A doua repriza a londonezilor s-a situat undeva intre „jalnic” si „demn de mila”. Nimic. Situatie in care italienii nu au iertat si au muscat fara mila. Dupa ani de zile in care s-au ocupat mai mult de pariuri si schimburi in natura. Anul asta au o echipa care poate pune probleme. Unora, dar nu alora mari din Spania, care se indreapta spre o noua finala. Chiar daca Madridul lui Mou se cam clatina.

Problema e Hazard. De la omul asta se asteapta, inca, sa ajunga un fel de Messi. Problema e ca are o traiectorie similara cu a echipei (de acum cateva sezoane si de anul asta) si incepe sa dezamageasca. In plus, se cam calca pe picioare cu ceilalti doi mijlocasi de creatie ai echipei, Oscar si Mata. Este exact lucrul de care ma temeam la inceputul sezonului. SI incep sa cred ca mai este o problema. La care nu ma asteptam. Nu se prea poate, cel putin momentan, fara Terry si Lampard. Dar, mai ales, fara „Drog”. Ma rog, despre asta poate vorbi si Barcelona …

Nasol.