Organizare ianuarie 29, 2011

Într-una din zile, Bulă trebăluia prin bucătărie.

O clipă de neatenţie la tocat zarzavaturi şi sângele incepe să curgă.
Ia repede o cârpă, înfăşoară degetul şi se duce  la dispensar.

Intră în dispensar şi vede două uşi:
“Bolnavi” şi „Accidentaţi”.

Ca un cetatean disciplinat ce este, Bulă intră la „Accidentaţi”
Acolo, ce să vezi? Alte două uşi:
„Cu sângerare” şi „Fără sângerare”

Aşa cum era firesc intră la „Cu sângerare”.
Alte două uşi:
„De importanţă vitală” şi „Fără importanţă vitală”
Deschide uşa „Fără importanţă vitală” şi se trezeşte iar în stradă…

Pleacă nervos acasă unde familia îl întreabă:
– Ei, Bulă, te-au tratat bine?
– Nu s-a uitat nici dracu la mine, dar organizarea e la maaaaaarea meserie.

sursa : mail

Life as We Know It ianuarie 29, 2011

Filmul asta evolueaza in spirala, intre genurile Comedy si Drama, luand cate putin din fiecare si neexceland in nici unul dintre acestea. Un bittersweet story despre casnicie si schimbarile pe care aceasta le implica, prin prisma unui culpu de tineri onesti pe care viata, sau mai zis, latura cruda a acesteia i-a adus impreuna, in incercarea de a juca rolul unor parinti model.

Josh Duhamel intr-un rol de calibrul celui interpretat in „When in Rome” si Katherine Heigl intr-o postura nu foarte deosebita de prestatia sa din „Knocked Up” reusesc sa ofere un spectacol agreabil, chiar daca filmul nu are cine stie ce de oferit. Imaginea unui individ care isi adoarme bebelusul fredonandu-i senzationalul „Creep” al celor de la Radiohead face insa toti banii, mai ales ca acest amanunt duce discutia catre coloana sonora care ar putea fi considerata peste nivelul scenariului.

Nota 6 de pe IMDB pare a fi o cotatie fair, in timp ce Rotten Tomatoes pare a astepta de la fiecare productie cel putin doua trei nominalizari pe bune la Oscar, astfel ca desfiinteaza filmul asta …

Un film de familie nici prea-prea nici foarte-foarte.

Asahi Super Dry ianuarie 29, 2011

Asahi Breweries, Ltd. (アサヒビール株式会社 Asahi Bīru Kabushiki Gaisha) este cea mai mare companie producatoare de bere din Japonia, cu o cota de pana la 40% din piata japoneza a berii … Asahi este un brand care depaseste cunoscutele „Sapporo” si „Kirin”. Compania din care provine actualul gigant, Osaka Beer Brewing Company, a fost infiintata in 1889. Berea „Asahi” a fost lansata in 1892 …

In 1990 Asahi a cumparat 19,9% din gigantul australian Elders IXL, care avea sa devina actualul Foster’s Group. deasemenea compania japoneza este al doilea mare actionar al companiei chineze Tsingtao Brewery.

Sediul central al companiei este in Tokyo.

Berea asta din imagine, „Super Dry” este cel mai important produs al companiei japoneze. Din pacate, este simbolul globalizarii, astfel ca m-am trezit ca am platit o bere japoneza, produsa in Cehia, pentru subsidiara britanca a grupului nipon. Spun asta pentru ca in locul de unde am cumparat-o eram indemnat ” enjoy the taste of Asia” …

Nu stiu cat gust autentic asiatic incorporeaza berea asta dar pot spune ca nu este deloc rea ( 5% ABV) insa mi-as fi dorit sa fie ceva mai acidulata …

Icy shapes ianuarie 29, 2011

sursa imagini : Vasi

America de alta data … ianuarie 29, 2011

sursa imagini : Webpark

Agatati de nori … ianuarie 29, 2011

sursa imagini : Swteam

Asta este unul dintre lucrurile pe care nu le-as putea face niciodata … Adica a dormi in asemenea conditii, presupunand ca printr-o minune as ajunge agatat, acolo sus …

Poza de la miezul noptii : Dear card issuer … ianuarie 29, 2011

Oare o fi ajuns sa trimita o ancora ? … Ar fi stiut oamenii, macar, pentru ce platesc … 😆

sursa imagine : Swteam

The Tourist ianuarie 29, 2011

Nu imi dau seama ce cumplite pacate a putut avea acest film in ochii celor care l-au vizionat pentru a putea fi considerat una dintre marile dezamagiri ale anului … Critica a vazut ceva in el daca a primit trei nominalizari la globuri, ma gandesc …

Da. Deep joaca plictisitsi ma gandesc ca a primit rolul asta mai degraba pentru bni, avand in vedere ca i-a pus si probleme … familiale. Desi la averea sa, putea lejer sa sara peste. Jolie face un rol chiar mai slab decat in searbadul dar placutul Salt, pentru ca nu face nimic altceva decat sa se imbrace frumos si sa incerce sa imite alura lui Audrey Hepburn in „Roman Holiday” …

„The Tourist” are parte de o coloana sonora excelenta, tributara filmelor romantice ale anilor ’50-’60, iar modul in care a fost filmat aduce clar cu tendintele acelei perioade, lucru la care m-am gandit in momentul in care am vazut scena in care era filmata trena unei rochii care dispare lent dincolo de o usa …

Surprize placute au fost aparitiile lui Christian de Sica si Nino Frassica, doi cunoscuti comici italieni. Filmul nu este chiar cel mai antrenant din genul sau dar actiunea este decenta, ca si finalul, dealtfel, desi devine de la un anumit moment previzibil …

Problema cea mare a filmului o reprezinta banii investiti, bugetul de 100 milioane , demn de un blockbuster, nefiind deloc vizibil … Presupun ca banii s-au dus pe salarii si pe calatoria echipei intr-un oras destul de scump, altfel nu se explica costurile enorme.

Filmul nu avea cum sa castige un Glob la categoriile pentru care a concurat, ar fi fost ciudat sa o faca . Insa, in ciuda notei slabe de pe IMDB (6,0) nu este un film de lepadat, desi nu te poti astepta sa incante. Rotten Tomatoes, cu 20% freshness, cred ca exagereaza … Ma rog, ai’ de au votat …

Filme de 6,5-6,8, cred …

De la rusi … ianuarie 28, 2011

Acum ceva timp am postat o imagine pe care am gasit-o pe un site rusesc, Byaki …

Nu stiam, insa, pe ce sta oul si baconul din imagine … Uitasem de poza, dar, holbandu-ma astazi la niste chifle, mi-am amintit ca Oana mi-a spus ca ar putea fi ceva de genul asta, asa ca brusc mi-am dat seama ca am cam tot ce imi trebuie …   Si, iata ce a iesit ! …

Poza nu este prea reusita pentru ca, din ce imi dau seama, culoarea albusului de ou a facut alergie la stralucirea blitzului dar cum bateriile m-au lasat shortly after, iar foamea nu mi-a permis sa astept sa se reincarce, ma multumesc cu ce a iesit …

Chestia aia nu este deloc rea, dar trebuie sa mai umblu la detalii …

Si inca o idee, luata tot de la rusi … Nu stiu cum preparati baconul dar eu il faceam la tigaie … Pe un site, nu imi amintesc care, am vazut metoda asta, cu folie de aluminiu + cuptor … Rezultatul este excelent … Crunchy !

Bury My Heart at Wounded Knee ianuarie 28, 2011

Productia HBO aduce la lumina un episod tragic si in acelasi timp rusinos din istoria Statelor Unite. O poveste depsre lupta pentru supravietuire a nativilor americani, o poveste centrata in jurul legendarului sef Sioux Tȟatȟáŋka Íyotake, cunoscut sub numele atribuit de catre albi, Sitting Bull.

Stilul HBO isi pune amprenta asupra, astfel ca echipa de productie pune accentul  pe elaborarea subiectului ceea ce face ca filmul sa fie destul de lung, si pe jocul actoricesc ceea ce duce la o performanta redutabila a actorilor distribuiti, dintre care iese in evidenta August Schellenberg, cu o interpretare senzationala in rolul lui Sitting Bull.

Eliminarea aproape totala a scenelor de actiune, caracteristice sablonului clasic al filmelor cu amerindieni, poate induce plictiseala in randul celor care nu sunt interesati de problema pieilor rosii si a istoriei acestor popoare, insa nu poate fi contestata valoarea filmului si abilitatea acestuia de a readuce la viata o lume aflata pe punctul de a se prabusi, luptand din rasputeri pentru a supravietui, intr-un climat social degradant si in fata unei atitudini umilitoare si de o ipocrizie fara seaman a celor care intr-un final aveau sa cladeasca ceea ce astazi este America.

Cu trei nominalizari la Golden Globes si cu vreo sase premii Emmy, filmul este bine cotat si de IMDB (7,1) in ciuda faptului ca acuratetea felului in care interpreteaza adevarul istoric este controversata. Dupa parerea mea isi merita nota, fiind un film care suprinde intr-un mod sensibil si extrem de atent la detalii umilinta fara seaman la care a fost supus indianul american. Plus, repet, August Schellenberg, un actor care reuseste perfect sa intre in pielea unei legende. Ceea ce nu este putin lucru …

Cu toate acestea filmul nu este o capodopera, nereusind sa se ridice la inaltimea titlului sau, pe care personal il consider cel mai frumos titlu de film pe care l-am intalnit vreodata … O poezie sumbra completata in registru la fel de macabru de finalul sfasietor al filmului …

Blue Valentine ianuarie 28, 2011

Filmul asta debuteaza promitator lasand speranta unei experiente deosebite. Nu intervine insa nimic dramatic, sau, ma rog, demn de luat in considerare, totul fiind o poveste in oglinda a relatiei dintre doi soti, de la anii de miere la anii de fiere, acestia fiind pusi fata in fata prin treceri succesive de la o perioada la alta …

Marele plus al „Blue Valentine” este realismul extrem, filmul nelasand nici o sansa romantismului siropos sa a dramei exacerbate. este pur si simplu o sectiune din viata, prezentand o experienta absolut credibila care ar putea fi povestea oricui. Gosling si Michelle Williams joaca intr-un mod profesionist, ba chiar incantator din punctul de vedere al criticilor care au blagoslovit-o pe Williams cu o nominalizare la Oscar, adica maximul pe care l-ar putea obtine cu acest rol. Gosling este totusi mai convingator, in timp ce Williams a parut mai in forma in rolul doctoritei din „Mammoth” …

Un film acceptabil dar care devine la un moment dat plictisitor, fiind ciudate cotatiile impresionante capatate din partea IMDB (8.1 !!!!) si Rotten Tomatoes (89% freshness). Cota filmului vs ceea ce ofera duce cu gandul la capodoperele „made in Romania” , pe care eu personal nu le prea inteleg … Asa ca ma abtin …

KISS ianuarie 28, 2011

sursa Imagini : 2 krota

The Queen ianuarie 26, 2011

Un film bun de tot care a reusit sa intruchipeze o regina mai simpatica decat oricand, prin rolul consacrat drept material didactic pentru scolile de actorie . Adaugand si rolul exceptional dar mai putin bagat in seama al lui Martin Sheen, rezulta o reteta care nu avea sa dea gres chiar daca abordeaza subiectul mortii printesei Diana intr-o maniera oarecum diferita de ideile conspirationiste care si-au facut loc cu duiumul in paginile ziarelor de scandal si nu nuami.

Nu imi dau seama daca acest film a incercat o reabilitare a Casei Regale sau a reginei insasi, insa am avut senzatia ca ataca subtil o imagine idilica a printesei, imaginea sa recunoscuta de catre public. Reuseste in acelasi timp a proiecta spectrul unei femei extraordinare, Queen Elizabeth II, care isi sacrifica propriile sentimente pe altarul unui simbol, monarhia britanica …

Filmul este dominat de un umor negru subtil, in ciuda faptului ca surprinde un moment tragic al istoriei unui regat aflat la un moment de cotitura, in care modernismul si traditionalismul imparteau populatia britanica in tabere opuse si lafel de inversunate . Personajele sunt bine conturate, meritul actorilor fiind incontestabil, totul palind insa in fata prestatiei de Oscar autentic al extraordinarei actrite britanice Helen Mirren.

IMDB il coteaza drept merituos filmul  la 7,5 in timp ce Rotten Tomatoes ii atribuie un halucinant procent de 97% freshness cu un Average Rating de 8.4/10.

Premier League : O revenire ianuarie 26, 2011

Dupa cum ii spuneam lui Lusio, am revenit acasa de la fotbal abia prin minutul ’70 al meciului dintre Blackpool si United, la timp ca sa mi se impaienjeneze ochii, in momentul in crae m-am uitat mandru catre scorul afisat … 2-0 pentru baietii aia imbracati precum muncitorii de la CNADNR, asa ca deja imi tremura mana cautand clasamentul ca sa vad cum stam …

Patru minute au fost de ajuns ca United sa revina, in sfarsit, sezonul asta, de la un 0-2, dupa ce reusise sa piarda puncte de cateva ori de la 2-0 … Un motiv pentru fanii lui United sa cante din toate puterile numele omului care a schimbat fata meciului, Ryan Giggs … Cel mai bun de pe teren, in ciuda dublei lui Berbatov … Asta in timp ce Hernandez atenteaza la postul de titular al lui rooney iar Scholes a inventat pasa ce a dus la 3-2 , cu o executie ca in vremurile cand era unul dintre cei mai mari si mai subapreciati mijlocasi ai lumii …

Revenind la meci nu pot spune foarte multe, in afara faptului ca United a castigat profitand de jocul la offside catastrofal al echipei gazda. Care putea pierde clar meciul asta desi la un moment dat ei, City, Arsenal , Chelsea si Tottenham visau atat de frumos …

Lacrimile Moscovei ianuarie 25, 2011

Mostenirea lui Stalin. Dupa zeci de ani de la moartea satrapului bolsevic, genunchiul care a tinut sub greutatea sa doua jumatati de continente si zeci de natiuni, sangereaza. Din nou …

Rusia plateste amarnic anii de dominatie brutala iar pretul este decontat de acea Rusie care nu are nici o vina … Iar pentru ca ura nu are frontiere si nu face nici un fel de discriminare, pretul poate fi platit de oricine, singura conditie este aceea de a fi acolo unde ura isi deschide aripile si isi ia zborul tragand dupa ea oameni pe al caror pasaport poate scrie orice, dar pe al caror suflet nu scrie in nici un caz ucigas.

Nu conteaza de unde vine aceasta ura, din care colt al Caucazului. Nu cred ca macar unul dintre cei care au murit acolo, langa zidurile Moscovei, ar fi avut vreun amestec cu problema caucaziana. Nici cu atrocitatile care au avut loc acolo, nici cu discriminarea si opresiunea  bazata pe aberante considerente etnice, religioase sau politice.

Este imposibil de inteles ura  care te poate impinge sa improsti cu foc si cuie si metal in mijlocul unor oameni care nu ti-au gresit cu nimic, insa cei care fac asta sunt alimentati cu un combustibil pe care cei mai multi dintre noi nu il putem intelege. Este imaginea celor pierduti intr-un razboi caruia, probabil, nimeni din Caucaz nu ii poate intelege radacinile.

Cu mult timp in urma o mare putere si-a impins granitile catre sud patrunzand in lumea unor munteni care nu banuiau ca dincolo de crestele muntilor carora ei le smulgeau cu truda resursele necesare unei vieti la limita suferintei, exista cineva care sa ravneasca la saracia lor. Muntenii aceia refuza sa renunte dupa zeci de ani in care lumea s-a schimbat, dar ura lor a ramas aceeasi. Sau a evoluat catre ceva ce nu poate fi descris si pentru care nu poate fi gasita nici o scuza. A ucide oameni nevinovati este o crima, insa acelor oameni putin le pasa. In momentul in care lumea lor a inceput sa se prabuseasca au luat probabil decizia sa ajute la prabusirea intregului univers din care aceasta facea parte, si de atunci sunt crescuti in spiritul acestei idei.

Rusia plange si strange din pumni si nimeni nu se indoieste ca razbunarea va fi crunta … Intrebarea este : cine va plati pretul ? … Cei vinovati cu adevarat sau nimeni altcineva decat alti inocenti precum cei care au fost sfartecati in aeroportul moscovit ? … Mai poate fi identificat raul in aceasta spirala a nebuniei care cuprinde incet intreaga lume ? …

Lacrimile Moscovei capata dimensiuni universale, se identifica cu lacrimile din Gaza, Darfour, Irak  si de oriunde altundeva unde moartea se afla la seceris … Este greu a denunta vinovatii pentru ca intr-o balta de sange raul pare uneori la fel de pur ca iubirea …

Moscova plange … Rusia plange … Cine urmeaza ? …

Brusc inteleg in ce tara traim, dincolo de lipsa crunta de civilizatie, dincolo de foame, dincolo de lipsa de sparanta … Candva vorbeam cu un cunoscut si l-am intrebat de ce s-a stabilit aici, ce a gasit aici  … Mi-a spus:

„Nu poti sa intelegi …  In tara mea este razboi de 20 de ani … Nu intelegi ce inseamna sa iti trimiti copilul la scoala si sa nu stii daca se mai intoarce … Nu intelegi … Aici … Este minunat” …

Au trecut inca 10 ani de atunci si cred ca acel libanez nu si-a schimbat parerea …

Daca intelegi lacrimile fara raspuns ale Moscovei , atunci intelegi perfect ce inseamna linistea si alternativa sa, improscata de sange …