Skyfall ianuarie 6, 2013

Cum am mai declarat si cu alte ocazii, nu sunt un fan al filmelor cu Bond. James Bond, evident. Nu pot numi un film din serie pe care sa il fi vazut cap-coada, cu exceptia celui despre care scriu acum. Imi amintesc ca in „epoca” Brosnan m-am apucat sa vad unul si la un moment dat 007, aflat la bordul unui fel de barca, cu un singur loc, a luat-o pe scrutatura, urmarindu-i pe unii. Adica a luat-o cu barca pe uscat, iar asta a insemnat vreo cateva zeci bune de secunde. Nu m-am enervat, nu am fost sarcastic, doar am scos VHS-ul (ce vremuri !!!) si am stiut ca nu ma voi mai uita la asa ceva prea curand. Nici un fel de snobism sau aroganta cinefila. Pur si simplu, nu intra in categoriile de filme care sa mi se potriveasca …

„Skyfall” a fost un film asupra caruia cineva(Lusio) mi-a atras atentia, chiar aici, intr-un comment, asemanandu-l pe Craig cu Damon, in trilogia Bourne. Sincer, nu am gasit nimic care sa imi aduca de filmele alea. De fapt, ma asteptam la un spy movie, nicidecum la o drama familiala tip copilul-abandonat-se-razbuna. Cat despre finalul tip „Home Alone” plasat intr-un decor demn de Lord of the Rings, m-a cam lasat fara cuvinte, dar asta nu inseamna ca m-a si ridicat de pe scaun. Nefiind, insa, un consumator de filme Bond, presupun ca nu ma price, asa ca las pe altii sa clasifice filmul asta.

Cel mai mult mi-a placut „Skyfall”. In interpretarea Adele. Craig a cam lasat de dorit, desi incepuse bine. Dupa faza cu trenul nimic din ce a oferit filmul nu s-a ridicat la nivelul acela de spectaculozitate. Poate doar imaginile din Hajima.

Well … filmul nu e rau iar fanii l-au apreciat cum se cuvine, avand in vedere ca i-au acordat o cotatie consolidata la 8 de catre IMDB. Mie mi se pare cam mult. Dar, cum am spus la inceput … nu sunt un fan.