Dog Soldiers
august 5, 2012

 

Pentru un film care a debutat pe fostul Sci Fi Channel (SyFy, acum), „Dog Soldiers” este o realizare exceptionala, depasind cu mult standardele cu care a obisnuit postul american. Lansat in 2002, filmul semnat de catre Neil Marshall (un regizor care avea sa semneze, trei ani mai tarziu, senzationalul „The Descent”), este o poveste oarecum atipica despre licantropie. Practic, plasarea in centul actiunii a unei echipe de soldati profesionisti schimba intr-o oarecare masura atmosfera, filmul abatandu-se de la cliseul clasic cu vecinul care se dovedeste a fi varcolac. Ai parte, astfel, de un adevarat film de razboi, realizat destul de bine ceea ce a determinat critica si spectatorii sa treaca peste efectele speciale desprinse clar din portofoliul subgenului „werewolf movie”. Mediocre, adica.

„Dog Soldiers” infoara in putine cazuri, putand fi vazut fara probleme intr-o noapte furtunoasa, izolat, undeva in munti. Recupereaza, insa, prin dialogurile spumoase, intr-un limbaj tipic soldatesc, in timp ce marele atu al productiei ramane actingul peste medie in care straluceste Sean Pertwee, un actor cu o cariera solida, care, in opinia mea, aduce mult, ca mod de interpretare, cu Russel Crowe.  Nu poate fi ignorat irlandezul Liam Cunningham, nimeni altul decat „Ser Davos Seaworth” din Game of Thrones.

Genul „werewolf movie” nu prea a oferit capodopere, desi imi aduc aminte cu placere de fiorii resimtiti in sala de cinema prin ’94, cand Jack Nicholson  juca in „Wolf”. Imi mai aduc aminte de „Bad Moon” cu Meriel Hemingway, de „Ginger Snaps”, recomandat de Lusio, si as spune ca nu m-a dezamagit nici subapreciatul „The Wolfman”, lansat acum cativa ani. In rest nu prea as putea sa amintesc prea multe alte filme …

„Dog Soldiers” este un film bun in sine, insa nu poate fi considerat un horror in toata puterea cuvantului. Mi-a placut si tind a fi de acord cu cotatia uriasa acordata de IMDB. 6,8 pentru un film horror este chiar o nota buna !

Red Riding Hood
mai 29, 2011

 

Circula pe net un .pps intitulat cum ar arata lumea daca ar fi condusa de femei. Am reusit sa gasesc o colectie de astfel de imagini. Nu vreau sa par misogin, pentru ca nu sunt, insa as adauga si acest film colectiei mai sus amintite. Car’ va sa zica, dupa „Twilight”, este clar ca acesta este horror-ul in viziunea doamnei Hardwicke. Asta daca imi impartasesti ideea ca „Scufita Rosie” este o senzationala poveste horror. Ma intreb ce are de gand sa mai adapteze viziunii sale Catherine Hardwicke … Eu as paria pe Hansel&Gretel. Sunt convins ca lui Hansel ii va sta perfect cu o freaza gen Robert Pattison, pen’ca vad ca duduia regizor, sau careva din gasca ei, este obsedata de ciufuleala aia.

Primul lucru pe care il poti remarca este lipsa de profunzime a decorului. Aproape poti ghici butaforia si echipamentul de filmare, in jurul acotrilor. Nici un pic de fluiditate in miscarea personajelor care fac figuratie. Ai senzatia ca asisti la un spectacol dezmebrat, regizorul stralucind prin absenta. Straniu, pentru ca , dupa cum afirma IMDB, cea mai folosita fraza a regizoarei este „Let’s focus, everybody” 🙂 … Imi aduce aminte de Hagi :mrgreen:

Apoi, coloana sonora demna de un ganja party. Sau, ma rog, ce auzi de la un moment incolo …Absolut nepotrivita, dupa parerea mea, desi nu lipsita de ingeniozitate. Probabil si placuta pentru un amator de melodic industrial metal, daca subgenul asta a fost inventat, si sunt sigur ca a fost.

O alta intrebare care se naste natural este : Cum a reusit femeia asta sa atraga intr-un rol stupid, remarcat exclusiv prin urlete, un actor de talia lui Gary Oldman. Pentru ca, in stilul clasic romanesc, putem afirma ca nici prea bine nu arata …

Singurul lucru remarcabil ar fi Amanda Seyfried, insa se poate spune ca nu este vina ei ca da foarte bine in pelerina aia rosie. Efectele speciale sunt slabe, de fapt, am senzatia ca productia nici nu a urmarit a contine ceva de calitate in domeniul asta, fiind „focus (everybody)”-ata pe romantarea excesiva a celebrei povesti.

Cand am auzit la Florin de filmul asta, m-am temut de asocierea cu „Twilight”. Nu m-am inselat, pentru ca folosirea excesiva a cliseelor  din trilogia cu vampiri a daunat clar povestii cu „Scufita Rosie”. Rezultatul : un film siropos, facut parca in graba, fara nici un fel de interes pentru prestatia actoriceasca, cu referiri destul de vagi si in momente prost alese la povestea originala.  Un film slab, cotat la 4,9 de IMDB (i-as da, totusi, macar un cinci)  si la un dureros 12% freshness de Rotten Tomatoes.

Nu este nici o tragedie daca il pierzi, ba chiar o afacere buna. Insa, una peste alta, nu te va ucide daca il vezi.

Recenzie Adina.