Premier League : Inconceivable septembrie 29, 2012

Primul mare succes al lui Villas in Anglia. Ceea ce explica euforia portughezului la un meci in care se poate considera, intr-o anumita masura, norocos. United a platit in acest meci toate privileggile de care s-a bucurat in meciul care a amanat soarele pe Anfield. Soare care a venit astazi, dupa victoria frumoasa impotriva lui Norwich. Apropos de Liverpool … ce jucator au , acest senzational Suso ?!?!?! Ma intreb daca Benitez l-a convins fara nici un motiv sa aleaga Liverpool in defavoarea Realului …

Revenind la meciul de pe Old Trafford, United a fost defavorizata de arbitru si de sansa. Cel putin trei faze in care putea primi penalty si de doua ori bara au impiedicat echipa lui Sir Alex sa intre mai repede in meci. Prima repriza, in care Bale a facut ce a vrut pe teren iar United a pasat, pasat, pasat si iar pasat, fara nici o idee care sa schimbe cursul actiunii care ducea mingea invariabil catre linia de margine sau spre ghetele celor de la Tottenham.

Nimic nu merge la United fara Rooney. A devenit mult mai clar in momentul in care Rooney paseaza pentru catastrofalul Nani, care reuseste sa inscrie desi asta nu schimba cu nimic inca o prestatie mizerabila a portughezului care pare a fi uitat, efectiv, cum sa centreze. United avea sa preeze continuu in repriza a doua, dupa ce Dempsey ridicase scorul la 3-1 insa nu a mai reusit decat un gol, bara oprind golul, la o lovitura libera inventata de Rooney si la o deviere intamplatoare a lui Carrick. Cu 136 de pase si un procentaj de reusita de peste 91%, Scholes a fost simbolul lui United in aceatsa seara : o echipa care a atacat, a pasat, insa ultima impresie a fost deloc imbucuratoare. Noroc cu jocul din a doua repriza, pentru ca dupa ce a jucat in prima United nu prea a duce a echipa de Big Four. Mai ales avand in vedere ce face , in acest debut de sezon, Everton !!! …

Da … Fara Rooney nu se poate !

Premier League : In asteptarea lui … „Hulk” septembrie 29, 2012

 sursa imagine : Who Ate All the Pies

De fapt, Chelsea se afla in asteptarea unu atacant care sa poata inscrie peste 20 de goluri in campionat. Ceva in genul Rooney pentru United, van Persie pentru Arsenal (care la randul sau deplange pierderea olandezului) sau Aguerro pentru City. Acesta ar fi putut fi Hulk si nu m-ar mira ca in iarna brazilianul sa isi faca bagajele pentru londra in conditiile in care venirea sa in Rusia a starnit o adevarata revolutie, ceva mai dura decat cea starnita de salariul indecent al lui Zlatan la Paris. Avand in vedere relatiile lui Abramovich, nu ar fi ceva imposibil, desi zvonurile il indica pe Falcao ca prime target pentru iarna …

Asteptand, insa, un atacant, Chelsea a reusit sa isicontinue parcursul bun in acest sezon, castigand pe Emirates si printr-un gol al celui identificat mai ales cu imaginea ratarii. Torres. Spaniolul l-a facut mat pe Koscielny, franco-polonezul aflat la ACEL meci dintr-un sezon cand nimic nu ii iese. A avut unul si anul trecut si a mai avut unele si inainte. Indurerata de ezitarile lui Manone, o clona a unui alt portar italian care a facut cariera in Anglia, Taibi, evolutia lui Arsenal a parut meritorie, un egal nefiind o gaura in cer, in conditiile in care au fost ocazii la poarta lui Cech. Pe ansamblu, insa, Chelsea a fost mai buna si pare pe drumul cel bun. Lucru care se poate spune si despre Arsenal.

In opinia mea, in acest moment, Arsenal este o echipa de luat in seama, dupa integrarea noilor veniti urman a se departa de imaginea de victima pe care o capatase sezonul trecut. Cred, totusi, ca Wenger ar trebui sa mai aduca ceva jucatori in iarna, apararea suferind, inca. Chelsea, in schimb, are, in sfarsit, o banca de rezerve care poate trimite in teren si altceva decat saci de blazare precum Anelka sau Malouda. Un Moses, un Bertrand, sunt jucatori la 20-21 de ani care vor victorii. Iar asta impinge echipa inainte, valul luandu-l si pe Torres care incepe sa joace din ce in ce mai bine, dupa coma de aproape doi ani care l-a transformat, aproape, in cel mai titrat ratat al fotbalului mondial din toate timpurile.

Desi nu a mai stralucit, Hazard a jucat bine astazi si am observat ca succesul de anul trecut, venit in urma TRUDEI, a inspirat jucatorii lui Chelsea, acestia alergand mult mai mult decat cei de la Arsenal, pe faza defensiva. I-am remarcat pe Oscar, Hazard si Torres, care nu au ezitat in momentul in care trebuia sa vina in ajutorul celor din defensiva. Inca nu s-a integrat Moses, insa era de asteptat.

Bait septembrie 29, 2012

 

Australienii se pricep, in opinia mea, a produce filme care au ca poersonaj principal natura lor. Cand spun „natura”, ma gandesc atat la peisajele australiene cat si la formele de viata care le populeaza. Ultrarealistul „Black Water” este un exemplu dar, mai ales, „Rogue”, probabil cel mai bun film din epoca moderna care aduce pe ecrane un crocodil. Astfel, „Bait” a devenit din interesant din primul moment in care am aflat ca este vorba de un film australian. Altfel, l-as fi perceput doar prin prisma lametabilului „Shark Night” …

„Bait” incepe ca orice film cu rechini, adica in stilul impus si cimentat de catre „Jaws”. Plaja, valuri, niste gorobeti in apa si acel moment de asteptare … Problema cea mai mare a acestui film australian ar fi prima aparitie a rechinului, pusa in scena prin efecte speciale atat de slabe incat te rogi sa nu fi intrat la filmul gresit. Pacat, pentru ca, alfel, filmul este filmat extrem de bine, culorile fiind incantatoare. Pana la urma, efectele speciale au sa oscileze intre slab, rechinii care ies din apa miscandu-se cam ca motociclistii care sarea prin primul „Motoracer”, aratand bine, insa, in scenele underwater …

Marele atu al filmului il reprezinta scenariul, extrem de surprinzator, in opinia mea. Deviaza total de la cliseele impuse de „Jaws”, o buna bucata din film intrebandu-te unde isi va gasi locul in film … rechinul. Care apare, in mod total neasteptat, cu conditia sa nu fi citit foarte atent posterul filmului. Povestea este credibila si ingenioasa, ceea ce salveaza „Bait” de la incadrarea in seria nesfarsita de porcarii care au distrus mostenirea „Jaws”. De fapt, filmul este , mai degraba un urmas al „Deep Blue Sea”, prin faptul ca actiunea are loc indoor.

Din pacate, dialogurile sunt destul de slabe, jocul actorilor este mediocru (in distributie, Phoebe Tonkin din „Tomorrow, When the War Began”), iar regizorul a intuit faptul ca avea pe mana o idee originala si a exagerat prin a se abate de la filonul horror, filmul sau abundand de momente siropoase care tind a te exaspera spre finalul filmului. Daca „Bait” are cateva momente in care tresari, elementul „thriller” fiind autentic, creatorii surprind printr-o coloana sonora care in foarte multe momente transforma filmul dpdv sonor intr-un romance/noir al anilor ’40.

Una peste alta, „Bait” este un film distractiv, mult peste „Shark Night”, mentionat mai sus. Nu este o capodopera si ar fi putut aspira la un sase in cazul in care s-ar fi lucrat mai mult la efectele speciale. Asa, trece doar clasa … 5,1 pe IMDB. Eu i-as da 6, chiar daca blufeaza in materie de CGI.

Cinefilia : Florin, Marian, Adina, Filme Carti, Piratul Cinefil, Poison Whiskey, Angela, Radu, Daniel Urda