The Grand Hotel Budapest iunie 15, 2014

… probabil nu sunt indeajuns de sofisticat, pentru ca imi este extrem de greu sa comentez pe marginea unui astfel de film. Sau am dificultati in a imi ajusta simturile stilului semnat Wes Anderson. Din doua, una …

Cert este ca mi-a fost mult mai usor sa diger acest film, comparativ cu mult laudatul „Moonrise Kingdom”, care a rams un mister pentru mine. Anderson a adunat mare parte din gasca cu care a cucerit lumea filmului in 2012 si o face din nou cu aceasta emotionanta poveste transpusa pe acran intr-un stil care aminteste de trascul cu ochiul prin ferestrele casutei pentru papusi.

Distributie stelara, acting bun de tot, umor fin si o poveste fluida care graviteaza in jurul unei crime si a unei mosteniri faraonice. Film bun de tot, dar, dupa cum am spus, habar nu am daca isi merita, intr-adevar, cotatia de Top 250 a IMDB.

 

Out of the Furnace ianuarie 1, 2014

„Out of the Furnace” este o poveste white trash care , in timp ce pare a vorbi despre razbunare, ofera o incursiune in inima unei Americi inspaimantatoare prin apetenta de care da dovada pentru o forma de justitie paralela, simbolizata de un om si pusca sa. Cu luneta. O societate care se prabuseste din interior, alergand dupa un profit cat mai facil („otel luatdin CHina”, o replica a lui Bale care isi infige adanc radacinile in realitatea curenta, nu doar americana).

Produs de doua monumente ale Hollywod-ului, DiCaprio si Scott, filmul este impecabil realizat si isi extrage seva din actingul senzational al unei distributii de exceptie care include nume precum Bale, Harrelson, Whitaker, Dafoe, Saldana sau Affleck. Casey, de data aceatsa. Inca o data rol fabulos al lui Bale, probabil cel mai bun actor al momentului, in conditiile in care Tom Hanks apare tot mai rar. O mentiune pentru Woody Harrelson, excelent intr-o ipostaza creepy, un druglord rural din inima muntilor Appalaches.

Cu toate ca IMDB il coteaza ca un film decent, 7,0, as spune ca filmul este mult peste acest nivel. Un film incantator. SI o coloana sonora misto de tot. Nu stiu daca l-am auzit pe Vedder, dar daca nu era el, atunci cu siguranta americanii au reusit perfect clonarea umana …

John Carter martie 13, 2012

 

Voi pleca de la ideea ca nu voi adera la o anumita opinie pe care am auzit-o, inca de la iesirea din cinematograf, si anume aceea ca scenariul filmului abunda de momente lipsite de logica. Practic, poti gasi asa ceva, fara indoiala, dar ma tem ca demersul te condamna la a trece pe langa magia filului, pe care o gasesc incontestabila. Pana la urma, mi se pare aiurea sa cauti sau sa te aspeti la a gasi logica si realism intr-un film al carui subiect pleaca de la presupunerea ca exista viata pe Marte … daca insisti pe pista asta, probabil ai nimerit la filmul nepotrivit.

Exista un anumit tip de filme care nu m-au atras, de la Flash Gordon, incoace. Anume cele care propuneau decoruri maiestuoase, plasate pe planete straine, in care spatiile largi, goale si cu fundaluri in forme geometrice imi starneau o stare repulsiva, care se transforma in dezamagire, mai ales spre final, cand decorurile se prabuseau in bucati uriase de carton, scene plictisitoare si pentru un copilul care eram atunci. Di n cauza acestor decoruri nu am placut niciodata seria “Superman” si am ridicat o spranceana si aseara, la “John Carter”. Din fericire superproductia semnata de stanton atinge doar tangential stilul acela care a ruinat, in opinia mea,mare parte din perceptia asupra recentului “Thor”.

“John Carter” propune o cu titul alta lume. Am auzit opinii ca producatorii s-au inspirat din “Avatar” sau “Star Wars” ceea ce, din punct de vedere vizual, este evident. Lumea din “John carter” are dezavantajul de a fi readusa la viata, la o astfel de amploare a proiectului, abia acum, la 100 de ani de la momentul in care personajul prindea viata in lumea literara. Poate ca acest “John Carter” este tributar revolutiei 3D starnite de Cameron sau universului incredibil imaginat de Lucas, insa toate aceste productii au a multumi, voalat sau direct, operei lui Burrougs.

Lumea martiana imaginata de Disney este fabuloasa desi anumite scene sufera, fiind departe de a fi perfecte. Ma refer mai ales la scenele de conflict care implica personaje umane, calculatorul facand o treaba cu mult mai buna in acest urias proiect.  Nu mi-au placut deloc costumele, le asociez direct cu genul de film care imi repugna si de care vorbeam mai inainte. Reafirm, insa, ca CGI-ul m-a incantat iar Barsoom  nu mi se pare cu nimic mai prejos decat Pandora. Un alt lucru care mi s-a parut exceptional a fost seria de insertii western, scene realizate perfect, mult peste anumite momente din aventura martiana a eroului.

Despre actori si despre poveste in sine, nu ar fi multe de spus. Superficialitatea este evidenta, insa trebuie trecuta prin filtrul faptului ca subiectul urmeaza cursul unei povesti scrise in urma cu 100 de ani, un moment in care tipologia eroului standard era cu totul alta decat cea impusa de alde Statham sau Stallone. Indiferent la critici, filmul mi-a placut. M-a incantat. Ca unul care am citit cateva din cartile lui Burroughs, nu imi voi renega eroii copilariei. In seara asta o sa visez frumos. Voi fi pe Barsoom …

Foarte rar am intalnit un film a carui cotatie sa fie in urcare pe IMDB. Acum cateva zile, “John Carter” avea 6’8. Acum are 7,0 …

The Hunter martie 4, 2012

 

„The Hunter” este un alt film australian din seria celor care prefera a focaliza atentia spectatoului mai degraba asupra frumusetii salbatice a naturii australiene decat de a oferi un subiect complex si incarcat de actiune. Imi trec prin minte doua astfel de filme, „Black Water: si „Long Weekend”.

De data aceasta, filmul semnat de Daniel Nettheim isi construieste subiectul profund ecologist pe fundalul halucinantelor peisaje ale batranei Van Diemen’s Land, un pamant cu o istorie sumbra, imbibabta de chin si agonie.”The Hunter” nu este un film spectaculos ci, dimpotriva, este lent si invesmantat intr-o atmosfera apasatoare, dezolanta. Willem Dafoe face un rol in spiritul celui interpretat in „Antichrist”-ul lui von Trier, depresiv, contemplativ si aproape lipsit de cuvinte, insa extrem de expresiv. Foarte placuta intalnirea cu Morgana Davies, cu doi ani mai mare decat in excelentul „The Tree”, insa la fel de naturala in interpretarea rolului.

Cotat la 6.7 pe IMDB si 6.6 pe Rotten Tomatoes, filmul atrage, in primul rand prin scenele extraordineare ale padurilor tasmaniene, cu aspectul lor primordial, jurassic, iesit din timp.Este un film sensibil si, in acelasi timp, brutal, prin finalul abrupt si lipsit de compromisuri.

Recomandat celor cu porniri contemplative. Si celor care adora peisajele australiene.

Cinefilia : Melania, Georgiana, Nice,