The Calling august 18, 2014

In perioada anilor ’90 am vazut o multime de filme care amestecau elemente ale filmelor politiste cu o tematica cu puternic substrat religios. Rezultatul era deseori macabru, dar asta nu a impiedicat ca o capodopera absoluta sa iasa la lumina. SEVEN. Nu stiu, insa, daca vreunul dintre filmele la care ma refer a reusit sa se apropie de valoarea fabulosului film semnat de Fincher. Cele mai multe au fost doar decente si le-as situa la nivelul unui film care mi-a ramas in minte fara a fi  vreun succes in ochii publicului sau al criticii. Este vorba de „Resurrection„, un film din ’99 in care juca Christopher Lambert. Memorabil prin insasi mediocritatea sa …

„The Calling”, un film in care „esueaza” Susan Sarandon (fara ca asta sa insemne neaparat ceva negativ), atrage si reuseste sa tina atentia in chingi o buna perioada a celor o suta si mai bine de minute. Lipsa de inspiratie transforma finalul intr-un fiasco, ceea ce duce filmul in randul celor mediocre amintite mai sus. Acting bun (de asteptat chestia asta), un subiect promitator, ratat insa de producatori. SEVEN mai are de asteptat pana isi va gasi companie …

The Hunger Games: Catching Fire ianuarie 26, 2014

Voi incepe prin a spune ca nu sunt un fan al seriei. Asta nu inseamna ca nu i-am acordat atentie, asa cum s-a intamplat, la vremea lor, si cu „Twilight”, „Mortal Instruments” sau „Warm Bodies”. De fiecare data am ajuns la concluzia ca acest gen siropos nu mi se potriveste. Ma andesc ca este posibil sa fi trecut in tabara celor care nu mai cred in povesti cu zane. ceea ce nu este deloc un lucru bun, doar inevitabil, din pacate. „The Hunger Games” intra in aceeasi categorie. Il gasesc schitat in culori mult prea …pastelate. Daca ar fi sa aleg romantismul, as alege ceva mai gothic.

Aceatsa a doua parte a povestii mi s-a parut ca da semne de oboseala in ceea ce priveste inspiratia. Ma rog, creditele pentru acest lucru ar trebui acordate autoarei cartilor. „Catching Fire” nu este nimic altceva decat o re-pixelare a povestii. Inspirational, ideea mi se pare tributara practicilor din show business, unde, in pana de idei sau solutii, producatorii unor spectacole reincalzesc ciorba deja serivita inventand editii speciale cu protagonisti din sezoanele trecute …

Una peste alta, filmul PARE mai bun decat primul. Pare, doar, pentru ca in esenta este exact acelasi lucru. „Catching Fire” beneficiaza, insa, de doi ani de progres in ceea ce prioveste efectele speciale si , mai ales, de banii adusi de prima parte a trilogiei. Mi-a placut in mod deosebit scena cu maimutele. De la „Congo” incoace consider ca animalele astea pot aduce ceva macabru in lumea filmului, fara ca filonul sa fie folosit cum trebuie.

Nu stiu cat castiga Lawrence din asocierea cu aceasta serie, dar comparand prestatia curenta cu ce a oferit in „Winter’s Bone”, as spune ca „Hunger Games” nu o ajuta prea mult in ceea ce priveste actingul. Rolul este superficial, dupa parerea mea. Totusi, distributia isi face cu brio treaba. Legat de rolul lui Tucci si incercarea de a caricaturiza mastile din showbizz, as spune ca al sau Caesar Flickerman este departe , dar departe rau, de dementialul personaj al lui Tucker,  Ruby Rhod.

„Catching Fire” este un film bun, in cazul in care esti atasat francizei. Altfel, cred ca sunt sanse mari de tot sa te lase indiferent. Cazul meu. Oricum, cotatia IMDB mi se pare o gluma. Buna sau rea, depinde de care parte a baricadei te afli.

The Best Offer august 12, 2013

“The Best Offer” este o poveste de dragoste atipica si nu prea, in sensul ca urmareste idila care se infiripeaza intre un individ impecabil din puncul de vedere al manierelor, expert intr-un domeniu care i-a adus extrem de multi bani (lumea licitatiilor high end), si pe deasupra, cu aproximativ 250 de ani in plus fata de Dulcinea-i. Dragoste atipica insa, in acelasi timp, sportul numarul unu al mapamondului  iar asta nu de ieri, de azi.

Filmul nu ar face in nici un caz parte din aria mea de interes daca in rolul tipului care dezvolta o adevarata obsesie pentru misterioasa sa partenera de afaceri  nu ar fi un actor pe care il consider un geniu inca de pe vremea cand am vazut senzationalul “Quills”. Geoffrey Rush, fabulous in orice rol ar fi distribuit. Rush are un stil care aduce un umor delicios in orice situatie, iar batranul Virgil Oldman nu face exceptie.

Filmul este captivant si deloc plictisitor, in ciuda lungimii sale considerabile. Marele atu al scenariului este acela ca reuseste sa camufleze finalul desi la un moment dat am inceput a avea banuiala ca se va intampla ceva.

“The Best Offer” este un film “greu”, dominat de prestatia de Oscar a lui Rush si de prestanta personajului caruia acesta ii da viata. Este un film care vizeaza clar categoria cinefililor adevarati si cu toate ca nu ma consider parte a acesteia as putea spune ca este unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut anul acesta.

Incantator.

The Eagle aprilie 24, 2011

Am avut un scurt dialog despre acest film cu Florin, in care, inevitabil, elementul central a fost „Gladiator”, filmul care a devenit, in ciuda fanilor „Ben Hur” si a altor ecranizari clasice, etalonul de excelenta in materie de resuscitare a maretiei Romei prin mijloace cinematografice …

„The Eagle” nu poate sustine o comparatie cu „Gladiator” desi, asemenea catorva altor tentative de clonare, nu reuseste, mai ales in debutul filmului, sa scape de cateva clisee impuse de Scott si capodopera sa. Din punctul de vedere al unei productii despre romani, am senzatia ca filmul a dat-o in bara, big time, cum ar spune francezul 🙂 . Scena de lupta, nelipsita dintr-un astfel de peisaj, aduce cu o combinatie intre ce au oferit ” The 13th Warrior” si filmul mai sus elogiat, iar plasarea sa in debut mi se pare un alt omagiu adus viziunii lui Ridley Scott.

Odata depasita prima jumatate de ora, destul de inutila, in opinia mea, filmul se transforma subit in altceva, o calatorie interesanta in lumea barbara de dincolo de Hadrian Wall. Desi reprezentarea tribului scotian (presupun ca erau picts) mi s-a parut anapoda, ritualurile lor ducandu-ma cu gandul la Africa in timp ce infatisarea evoca amerindienii nord americani, per ansamblu povestea este digerabila.

Fara a excela, cei doi actori principali joaca decent, cu un plus pentru Jamie Bell, mai ales pentru eforturile sale de a vorbi intr-o limba despre care Wikipedia sustine ca ar fi  o combinatie intre gaelic, termeni pictish plus un accent din zona Sunderland actuala. Cred ca eforturile de a introduce un astfel de element in imaginea de ansamblu ar merita apreciate, desi astept inca filmul despre romani vorbit in latina. Daca Gibson a resit sa faca un film in mayn nu vad de ce nu ar reusi Hollywood-ul sa resusciteze si limba latina. Altfel nu prea am inteles ce cauta Sutherland in rolul acela dar cred ca face parte dintr-o strategie win-win care isi face loc tot mai des in lumea filmului.

Desi si-a recuperat banii filmul nu este prea bine cotat IMDB plasandu-l aproape de limita de avarie (6,2) in timp ce Rotten Tomatoes il vede, mai degraba, ca o pierdere de timp. Din punctul meu de vedere este un film care poate fi vazut, insa a il evita nu inseamna in nici un caz o pierdere. Cred ca nota IMDB este corecta.