“The Indispensable Reefs” este denumirea unui lant format din trei atoli de corali, situat in Marea Coralilor. Recifurile se afla la 50 km sud de RenellIslands, de care sunt despartite de Canalul Renell. Cei trei atoli se desfasoara pe o lungime de 114 km, in timp ce latimea maxima atinge 18 km. Administrativ lantul face parte din provincia Renell & Bellona a statului insular Solomon Islands.
Aliniati in directia NV-SE, atolii sunt separati de pasaje adanci, cu latimi intre 2 si 3 km. Fiecare include cate o laguna adanca, de mari dimensiuni. Reciful nordic (North Reef) are o lungime de 18 km si o latime de 7 km, suprafata totala fiind de 100 km². Doua pasaje, situate in nord si nord vest, permit accesul in laguna. North Reef nu are insule.
Reciful mijlociu (Middle Reef) are 51 km lungime si o insula de mici dimensiuni, Little Nottingham Islet, situata in zona centrala. Middle Reef formeaza doua lagune, pe langa cea principala existand una mai mica, complet separata, situata catre nord. Suprafata totala a atolului este de 300 km². Reciful sudic (South Reef) se intinde pe o lungime de 21 km si o latime maxima de pana la 8 km. Include o laguna cu adancimi intre 18 si 35 metri. Suprafata totala este de peste 100 km².
Indispensable Reef intra in atentia lumii in 3 August 1868 cand nava Neptune se loveste de recifuri si se scufunda, echipajul fiind salvat de catre nava SS Boomerang. In 7 Mai 1942, in timpul unei inclestari ramase in istorie sub numele “Batalia Marii Coralilor”, doua avioane de atac japoneze aflate in recunoastere, apartinand de forta de lupta a portavionului Shōkaku, au aterizat fortat in zona recifurilor din cauza lipsei de combustibil. In anii ’80, guvernul Insulelor Solomon a confiscat o nava taiwaneza care bracona scoici gigant in lagunele Indispesable Reef. Zona este braconata, dealtfel si de traficantii de corali si pesti exotici.
Kadavu este a patra cea mai mare insula din Fiji, si cea mai mare insula a subgrupului Kadavu, un arhipelag de insule vulcanice care include, pe langa Kadavu, si insulele Ono, Galoa si un numar de insule mai mici ce apartin unei formatiuni coraligene numite Great Astrolabe Reef. Kadavu se afla la 88 km sud de capitala fijiana, Suva.
Insula are o suprafata de 411 kmp. Are o lungime de 60 (93) km si o latime care variaza intre 365 metri si 13 km. Insula este aproape delimitata in doua de catre istmul Namalata care separa golful Namalata, de pe coasta nordica, de portul natural Galoa, de pe coasta sudica. In apele golfului Galoa se gasesc doua insule, Galoa si Tawadromu. Kadavu este caracterizata de un relief muntos, accidentat. Cel mai inalt varf, Nabukelevu/Mt. Washington, situat in zona vestica a insulei, se inalta la 822 metri deasupra nivelului marii.
Kadavu pastreaza inca aproximativ 75% din padurea sa tropicala originala. Aceatsa adaposteste o sumeenie de specii de pasari, patru dintre acestea endemice (Velvet Dove, Crimson Shining Parrot, Kadavu Honeyeater si Kadavu Fantail). In largul coastelor sudice, estice, dezvoltandu-se catre nord, se afla Great Astrolabe Reef, o bariera de recifuri de corali considerate una dintre cele mai in voga destinatii pentru scuba diving din Fiji.
Populatia insulei era estimata in 2007 la 10,167 persoane. Cea mai mare asezare de pe insula se numeste Vunisea. Aici se afla un aeroport, un liceu, un spital si o institutie guvernamentala. Kadavu este una dintre cele mai putin dezvoltate zone din Fiji. Drumurile sunt putine iar economia este bazata pe agricultura de subzistenta. Nu exista banci dar turismul face pasi hotarati, principalele atractii fiind sporturile acvatice. In 2005 s-a anuntat un plan finantat de catre Taiwan, prin care se dorea construirea de drumuri si imbunatatirea posibilitatilor de transport catre si dinspre Suva.
sursa Wikipedia; author : James Park Thomson (1854-1941)
Insula a fost descoperita de catre William Bligh, in 1792, in timpul celei de-a doua calatorii la bordul navei “Providence”. In 1799 Kadavu a fost vizitata si de catre nava americana Ann&Hope, aflata in drum catre Australia. In 1827 Dumont d’Urville aproape a scufundat nava Astrolabe in reciful care avea sa-i poarte numele (Great Astrolabe Reef). Insula avea sa devina apoi o baza pentru vanatorii de balene si comerciantii cu castraveti de mare, veniti din Australia si USA. Golful Galoa avea sa devina un port important pentru navele care faceau curse intre Sydney, Auckland si San Francisco.
Robinson Crusoe , cunoscuta in trecut sub numele “Más a Tierra” sau “Aguas Buenas”, este a doua cea mai mare insula a arhipelagului Juan Fernandez, situat in Pacificul de vest, la 674 km vest de coasta chiliana. La 1.5 km in largul coastei sud vestice a insulei se afla insula Santa Clara, a treia insula a arhipelagului, cea mai mare insula a acestuia fiind Alejandro Selkirk. In largul coastelor Robinson Crusoe se afla si o alta insulita, Juanango, insa dimensiunile acesteia sunt neglijabile.
Insula are un relief muntos, accidentat, format din roci bazaltice provenite de pe urma unei indelungi activitati vulcanice. Ultimile evenimente s-au produs in 1743, dar datele sunt nesigure, si in 1835. Eroziunea a dat nastere unui numar mare de vai adanci. Zona sudvestica a insulei se prelungeste cu o peninsula numita Cordón Escarpado . Cel mai inalt punct al insulei este varful El Yuncue, care se inalta la 915m deasupra nivelului marii. Suprafata totala a insulei este de 47.9 kmp.
Robinson Crusoe beneficiaza de un climat subtropical mediteraneean, moderat de alizee si curentul Humboldt. Temperaturile variaza intre 3°C si 34°C, media anuala fiind de 15.4°C. La altitudinile inalte temperaturile sunt mai scazute, ocazional aparand inghetul. Lunile de iarna aduc precipitatii insemnate, insa la altitudini peste 500 metri, ploile au o frecventa aproape zilnica. Coasta vestica a insulei este mai secetoasa. Cantitatea de precipitatii variaza in functie de fenomenul El Niño.
Arhipelagul are statut de parc national din 1935 si “World Biosphere Reserve” incepand cu 1977, avand o importanta deosebita datorita speciilor endemice. Din 211 specii de plante care se intalnesc aici, 132 sunt endemice, la fel ca 230 specii de insecte. Fauna include cateva specii importante precum pinguinul Magellan, petrelul Masatierra (numit dupa fosta denumire a insulei) sau o specie in pericol de extinctie de pasare colibri, “Juan Fernandez Firecrown”.
Insula este cea mai populata dintre cele doua insule locuite ale arhipelagului, cealalta fiind Alejandro Selkirk. Cea mai mare parte a populatiei este concentrata in orasul San Juan Bautista, situat in golful Cumberland, pe coasta nordica a insulei. In 2011 populatia era estimata la 859 persoane, insa numarul variaza in functie de anul scolar, perioadele de pescuit si sezonul turistic, acesta din urma cul minand in Decembrie. Comunitatea duce o viata rustica, dependenta de comertul cu homari. Totusi, pe insula exista cateva autvehicule, internet si acces la televiziune. In zona peninsulei sudvestice se afla o pista de aterizare, legata de oras printr-un serviciu tip ferry. Zborul pana in Santiago de Chile dureaza ceva mai putin de trei ore. Exista curse si catre Valparaiso. Turismul este o activitate care aduce ceva venituri localnicilor, cateva sute de turisti sosind aici anual. Scuba diving-ul devine din ce in ce mai popular, datorita epavelor datand din perioada WWI.
Insula a fost descoperita in 1574 de catre navigatorul spaniol caruia arhipelagul ii poarta numele. Nu exista dovezi ca insula ar fi fost frecventata de polinezieni, in ciuda apropierii de Insula Pastelui, dar nici de catre populatiile amerindiene. Un program difuzat de catre History Channel in 2010 sustinea, prin vocea unui cercetator canadian, ca doua formatiuni stancoase de pe insula ar fi, de fapt, statui maya extrem de erodate, insa programul a fost defiintat de critica, ca fiind lipsit de credibilitate. In 1704 Alexander Selkirk a fost parasit aici si a supravietuit singur timp de patru ani si patru luni. Selkirk si-a exasperat capitanul, Thomas Stradling, cu obiectiile sale asupra sigurantei navei Cinque Ports iar acesta din urma a admis sa il lase pe insula Robinson Crusoe. Selkirk a primit doar o muscheta, praf de pusa, unelte, ceva haine, un cutit si o biblie. Experienta acestuia a constituit sursa de inspiratie pentru cartea lui Defoe. In 1966, in scopuri de marketing, insula a primit numele “Robinson Crusoe”. In timpul WWI aici a avut loc o batalie intre nave germane si britanice, cunoscuta sub numele “Batalia de la Mas a Tierra”.
In 27 februarie 2010 insula a fost lovita de un tsunami provocat de cutremurul chilian de 8.8 grade. Tsunami-ul a avut intre trei si cinci metri cand a lovit insula si a distrus mare parte a orasului San juan Batista, opt persoane pierzandu-si viata.
Farallon de Medinilla este o insula nelocuita situata in grupul Northern Mariana, din Pacific. Situata la 83 km nord de Saipan, FdM este cea mai mica insula a arhipelagului, excluzand Zeelandia Bank.
Insula are o forma alungita, de pana de pasare, lungimea fiind de 2.8 km iar latimea atingand 150 metri in zona sudica si 530 metri in zona nordica. In zona cea mai ingusta, latimea insulei nu depaseste 20 metri. Suprafata totala este de 0.845 kmp iar elevatia maxima atinge 81 metri. Tarmurile insulei sunt stancoase si abrupte, fiind impanzite de pesteri. Zona de platou sustine o vegetatie saraca, tip savana.
Farallon de Medinilla a fost descoperita de spaniolul Bernardo de la Torre in 1543, acesta botezand-o “Abreojos”. In acel moment insula era nelocuita, insa cercetarile arheologice au dezvaluit pesteri cu pereti cu urme de fum si ramasite de ceramnica care indica posibilitatea ca insula sa fi fost locuita de populatia Chamorros. In prezent insula poarta numele unui guvernator spaniol al Insulelor Mariane, Jose de Medinilla y Pifieda, care a administrat insulele intre 1812 si 1822.Spania a vandut arhipelagul Germaniei in 1899, FdM devenind parte a coloniei germane Noua Guinee. In timpul WWI insula intra in componenta imperiului nipon, pentru ca USA sa preia controlul dupa WWII.
Imaginile din satelit demonstreaza prezenta unor facilitati in forma de X si Y, construite de armata americana din containere de metal si folosite pentru antrenamentele aviatiei. In 2002 Marina USA a fost acuzata de distrugerea habitatului natural al insulei, un tribunal obligand US Defence Department sa inceteze bombardamentele.
sursa Wikipedia (author : SSgt. B. Zimmerman, USAF)
Parte a grupului de insule Actaeon, Matureivavao este situat in zona sudestica a arhipelagului Tuamotu, o subdiviziune a Polineziei Franceze. Este cel mai mare atol al grupului Acteon si face parte, administrativ, de Insulele Gambier. Se afla la 16 km SE de atolul tenarunga si la 1,390 km de Tahiti.
Matureivavao are o forma ovala si este orientat pe directia NNW-SSE. Atolul se afla in varful unui vulcan submarin format in urma cu 31-38 milioane de ani, care se inalta 2,525 metri de pe fundul oceanului. Lungimea este de 6.6 km iar latimea de 4.6 km. Suprafata totala este de 18 km2 din care uscatul reprezinta 2.5 km2. Atolul este indeajuns de inalt pentru a fi zarit de la o departare considerabila, imaginea sa fiind tipica atolilor Tuamotu (plaje nisipoase si vegetatie tropicala luxurianta). Nu exista pasaj intre ocean si laguna. Dupa ce a fost devastata de un uragan, in 1983, toate insulitele atolului au fost reimpadurite in intregime cu cocotieri. Flora locala include si o varietate de Amaranthaceae. O particularitate fericita a atolului este aceea ca aici nu au fost introdusi niciodata sobolanii.
Atolul este nelocuit, fiind vizitat doar de culegatorii de copra, acestia poposind in zona nord vestiva a atolului, unde se afla cateva colibe. Pe anumite harti este trecut sub numele “Melbourne Island”, “Las Cuatro Hermanas” sau „Las Anegadas”. Prima mentionare a insulei a fost facuta de portughezul Pedro Fernández de Quirós in 5 Februarie 1606. Acesta, aflat la comanda unei expeditii spaniole, a numit insula “las Cuatro Coronadas”. Quiros nu a debarcat si nici nu a cercetat in amanuntime atolul astfel ca primele cercetari serioase aveau sa le apartina lui Thomas Ebrill, in 1833, si lui Edward Russel, in 1837. Acesta din urma comanda nava Actaeon care avea sa dea numele grupului de insule din care face parte si Matureivavao.
Mili este numele unui atol ce face parte din arhipelagul Ratak, subdiviziune a Insulelor Marshall. Situat aproape de extremitatea sudica a grupului Marshall, la 78 km sud est de atolul Arno, Mili este format din 92 de insulite a caror suprafata totala este de 14.9 kmp, fiind, din acest punct de vedere, al doilea cel mai mare atol din Insulele Marshall, dupa Kwajalein. Laguna este, deasemenea, mai mica decat cea a atolului Kwajalein, avand o suprafata de doar 760 kmp. Mili este separat de un alt atol, Knox printr-un canal putin adanc, numit Klee Passage. Initial, in locul acestuia se afla un banc de nisip care inea Knox de Mili, insa eroziunea marii l-a imprastiat. Pasajul nu este accesibil navelor de tonaj mare. Elevatia maxima pe Mili nu depaseste 3 metri.
In 1999 populatia din Mili era estimata la 1032 persoane, acestea apartinand grupului etnic “Marshall”. Cel mai mare sat poarta numele atolului, celelalalte asezari fiind numite Nallu, Enejet, Lukonor, Tokewa si Wau. Distanta dintre Nallu, Enejet si Lukonwor poate fi parcursa pe jos in timpul refluxului. Doua piste de aterizare sunt disponibile, in satele Mili si Enejet, acestea fiind deservite de catre compania nationala, Air Marshall. Produsul de export al atolului este, bineinteles, copra in schimbul careia insularii primesc bani, hrana si haine occidentale dar si obiecte de uz casnic, panouri solare. O sursa de venit ar fi si turismul, atolul fiind vizitat de yacht-urile care traverseaza insulele Marshall.
Istoria recenta a atolului Mili este patata de sange. Atolul intra in atentia lumii occidentale in 1823 cand baleniera “Globe” din Nantucket este adusa aici de catre echipajul sau, in urma unei rebeliuni in care au fost implicati patru marinari imbarcati in ultimul moment in Honolulu (Silas Payne, John Oliver, William Humphries and Joseph Thomas) . Samuel B.”Bloody Sam” Comstock, capul rascoalei, ucisese capitanul navei si cei trei ofiteri ai acestuia pentru a fi ucis la randu-i de catre Silas Payne, la cateva zile dupa ce nava ancorase in laguna atolului Mili. Comstock intentiona sa intemeieze propriul sau „regat” pe Mili dar ceilalti acoliti au suspectat ca acesta intentiona sa ii ucioda si sa distruga nava (si urmele rebeliunii). Echipajul s-a divizat si sase dintre membri aveau sa dispara cu nava lasand in urma noua persoane. Acestia au ajuns in Valparaiso, in Chile. Doi ani mai tarziu, cand un vas American a venit sa ii salveze, doar doi dintre cei ramasi in urma mai traiau, restul fiind ucisi de localnicidupa ce occidentalii au incercat sa se impuna in fata acestora prin forta.
sursa : aici (photo credits : Marshall Islands Visitors Authority)
Infamul blackbirder Bully Hayes a detinut o insula aici, Tokowa, in ultima perioada a secolului XIX. Acesta a folosit-o ca baza pentru operatiunile sale prin care insela sau rapea insulari din Pacific si ii vindea ca sclavi, in special minelor peruane. Hayes a operat in Pacific in anii 1860 si 1870, pana la momentul mortii sale violente, provocate de bucatarul navei sale, Peter „Dutch Pete” Radeck. Hayes a fost descris ca „un pirat al Marilor Sudului” sau „ultimul dintre bucanieri” cu toate ca nu exista dovezi ca ar fi practicat pirateria in sensul clasic al conceptului (preluarea prin forta a unei alte nave).
In 1870 ia fiinta prima biserica crestina de pe Mili. In 1884 atolul intra in stapanirea Germaniei. Acestia au infiintat aici un punct comerical. Dupa WWI Japonia preia atolul si instaleaza o statie radio si o statie meteorologica. In perioada WWI japonezii au fortificat insula, garnizoana locala ajungand a gazdui o baza pentru hidroavioane si o forta militara umana intre 4,300 si 5,100 de persoane. Statele unite au bombardat atolul intre 1943 si 1945. Doar jumatate dintre cei 5,000 de soldati japonezi au supravietuit razboiului, garnizaoana japoneza predindu-se la 22 August 1945. Mili este intesata de ramasite ale masinariei de razboi din perioada WWII. Legea interzice ca acestea sa fie luate de pe insula. Pot fi intalnite buncare, sine de cale ferata, piese de artileriem bombardiere, imprastiate atat in jungle de pe uscat cat si sub apele lagunei. Se mai pot vedea chiar si cratele ramase in urma bombardamentelor. Dupa WWII, insula a fost administrate de americani, devenind parte a statului independent MarshallIsland in 1986.
Faraulep este un atol situat in zona centrala a Insulelor Caroline, in Oceanul Pacific. Din punct de vedere administrativ atolul da numele unui district al unuia dintre Statele Federative ale Micronesiei, Yap. Faraulep se afla la aproximativ 100 km sud vest de Gaferut, 150 km nord est de Woleai si 700 km est de Yap.
Atolul include trei insule a caror suprafata totala este de doar 0.422 kmp. Elevatia maxima nu depaseste 2 metri deasupra nivelului marii. Inelul de corali inconjoara, insa, o laguna centrala adanca, cu suprafata de aproximativ 7 kmp. Laguna comunica cu oceanul printr-un singur canal situat in zona sud vestica a recifului.
Primul european care a zarit Faraulep a fost Juan Rodriguez, in 1696. Acesta se afla la comanda unei nave spaniole plecata din Manila.Istoria moderna a atolulul este similara cu tuturor celorlate insule ale grupului Caroline. In 1899 a devenit posesiune germana, pierduta in favoarea Japoniei dupa WWI, pierduta de aceasta dupa WWII, cand controlul a fost preluat de catre USA. In 1979 atolul, impreuna cu intregul grup Caroline, devine parte a noului stat independent F.S.Micronesia.
McKean este o insula nelocuita care face parte din grupul Phoenix ce apartine de statul insular Kiribati, din Pacific. Este una dintre insulele vestice ale grupului, fiind situata la 125 km nordest de Nikumaroro.
Insula, cu o forma aproximativ ovala, are doar 57 de hectare, diametrul nedepasind un kilometru. Insula este inconjurata de un recif plat la marginea caruia se formeaza o plaja din resturi de corali care se ridica pana la cinci metri deasupra nivelului marii. Centru insulei este o depresiune in care se gaseste o laguna hipersalina putin adanca si in jurul careia se gasesc depozite de guano.
McKean nu are arbori dar gazduieste sapte specii de ierburi. Insula este locul de bastina al celei mai mari populatii de Fregata ariel, estimata la 85,000 de indivizi. Alte 29 de specii de pasari viziteaza insula. Fauna mai include si o specie de soparla. Acum disparut, sobolanul polinezian a trait pe insula ceea ce sugereaza ca, in trecut, insula a fost vizitatat de populatiile polineziene. In 2002 pescadorul “Chance” a naufragiat aici, ocazie cu care o populatie de sobolani asiatici a ajuns pe insula facand ravaguii intre populatiile indigene de pasari. In 2008 a avut loc o operatiune reusita de eradicare a acestora. McKean nu are surse de apa dulce.
Insula a fost descoperita in Mai 1794 de catre britanicul Henry Barber, fiind prima din grupul Phoenix care a fost raportata si denumita. Barber a numit insula “Drummond’s Island”. Mai tarziu numele i-a fost schimbat in Arthur’s Island, dupa numele navei lui Barber. Insula a mai fost vizitata in 1830 de nava Japan si in 1832 de catre un anume Worth. In 1834 o baleniera anonima i-a atribuit numele “Wigram’s Island”. Charles Wilkes a ajuns aici in August 1840, multe surse indicandu-l pe acesta ca fiind descoperitorul insulei. In Martie 1859 insual a fost revendicata de USA prin Actul Guano, extractia fosfatilor avand loc intre 1859 si 1870, in afara acestei perioade insula fiind rareori vizitata. In Iunie 1938 insula a fost declarata “sanctuar al pasarilor” fiind protejata incepand idn acel moment. In 1979 devine parte a statului independent Kiribati. In Octombrie 1989 a fost vizitata, fiind pe lista insulelor banuite a fi scena accidentului Ameliei Earhart(1937). Din 2008 insula face parte din Phoenix Islands Protected Area, cea mai mare rezervatie marina din lume si fiind inclusa in lista World Heritage Site.
SwainsIsland este un atol care face parte din lantul de insule Tokelau, din Pacific. Desi este legat cultural de Tokelau, (teritoriu neo zeelandez, format din trei atoli), Swains este administrat de catre Statele Unite (Samoa Americana). Atolul a fost cunoscut de-a lungul timpului sub numele de Olosenga (denumirea samoana), Olohega Island, Quiros, Gente Hermosa sau Jennings Island.
Suprafata atolului este de 186.5 hectare din care uscatul reprezinta aproximativ 150.8 hectare. Laguna centrala are o suprafata de 35.8 hectare. In zona estica a acesteia se afla o mica insula de 764 mp. Swains este un atol oarecum neobisnuit, avand in vedere ca este format dintr-un cerc complet de uscat care inchide o laguna ce nu comunica cu oceanul. Apa acesteia este dulce (hipersalina, dupa alte surse) si a fost descrisa de vizitatori recenti ca fiind maloasa, un ambient perfect pentru multitudinea de tantari care infesteaza insula. In 2007 un radio amator a confirmat ca apa lagunei nu este potabila, dar poate fi folosita pentru spalat. Apa potabila este disponibila doar prin intermediul a doua rezervoare din apropierea zonei unde se produce copra.
Atolul este detinut de catre o familie, Jennings, fiind folosit ca plantatie de cocotieri, principala activitate fiind productia de copra in care este angrenata intreaga populatie, estimata in 2005 la aproximativ 37 persoane, nativi din Tokelau. Acestia locuiau in satul Taulaga, situat pe coasta vestica a insulei. Inainte de 2005 satul era format din aproximativ 20 de fale (colibe traditionale din Tokelau), o cladire unde se producea copra, o scoala si o biserica. Dupa ce ciclonul Percy a lovit insula in 2005 doar biserica a ramas in picioare. Parte din constructii au fost reconstruite insa populatia a intrat in declin , in 2010 fiind estimata la 17 persoane. Acestea vorbesc limba din Tokelau, desi limba oficiala din Samoa Americana este engleza.
In sud estul atolului se afla un sat abandonat, Etena. Aici se afla ruinele resedintei dinastiei Jennings, proprietarii insulei. Cladire cu patru dormitoare, aceasta a fost construita in secolul XIX. In anii ’20 un vizitator mentiona ca parte din aceasta era deja nefolosita. In perioada de glorie a acestei familii, Swains era inconjurata de un drum, Old Belt Road, care in present a ajuns la stadiul unei poteci cotropite de vegetatia tropicala.
Primul European care a vizitat atolul a fost portughezul Pedro Fernandes de Queirós, ajuns aici in 1606.Acesta l-a botezat Isla de la Gente Hermosa. Ceva mai tarziu atolul a fost atacat de catre populatia atolului Fakaofo. Barbatii de pe Swains au fugit sau au fost ucisi in timp ce femeile au fost rapite de invadatori. Conditiile vitrege din Swains, popular legate de blestemul ultimului sef local, au facut ca cei din Fakaofo sa paraseasca atolul. In 1841 Swains a fost vizitat de catre americanul William L. Hudson. Acesta a observant erori in localizarea atribuita portughezului Queiros si a redenumit atolul dupa numele celui care pozitionase corect insula, William Chown Swain.
Dupa vizita lui Hudson, locuitorii din Fakaofo sa-u intors pe Swain si au intemeiat o comunitate careia, pentru o perioada, i s-au alaturat trei francezi care au inceput sa faca comert cu ulei de palmier. In 1856 pe insula a debarcat americanul Eli Hutchinson Jennings, sosit impreuna cu sotia sa samoana, Malia. Acesta a pretins ca a cumparat insula de la un capitan britanic care pretindea ca o descoperise. Conform unor surse pretul pentru insula fusese de 37 shillings pe hectar, plus o stica cu gin. Incepand cu acel an, pentru o perioada de aproximativ 7 decenii, atolul a devenit proprietatea semi-independenta a familiei Jennings, care arbora, totusi, steagul american. Practic, dinastia Jennings a condus insula, independent de orice alta autoritate, intre 1856 si 1925. Insula a fost revendicata in secolul XIX de catre US Guano Company prin actul Guano, alaturi de o multitudine de alte insule din Pacific.
Familia Jennings a pus bazele unei plantatii de cocotieri insa, in afara de aceasta activitate, patriarhul familiei a colaborat cu navele peruviene care practicau “blackbirding”, ajutand la depopularea celorlalte trei insule din lantul Tokelau. In 1925 insula a devenit parte a American Samoa, in timp ce a treia generatie Jenning (Ann si Alexandre, nepotii lui Eli Sr. si copii lui Eli. Jr) aveau sa devina administratori/proprietari ai insulei. In acea perioada insula numara 100 de persoane. Incepand din anii ’50 s-a instaurat un “joc“ permanent privind revendicarile asupra insulei, implicand Noua Zeelanda prin posesounea sa, Tokelau, si USA.
Ciclonul Percy a lovit atolul in Februarie 2005, distrugand satul Taulaga si proprietatea Jennings din vechiu Etena. In acel moment pe atoll se aflau doar sapte personae carora a fost nevoie sa li se parasuteze provizii. In Martie 2007 populatia numara in jur de 15 locuitori.
Am spus, candva, ca daca Paradisul a existat, Dumnezeu l-a scapat din mana, deasupra Pacificului, iar acesta s-a facut tandari, imprastiindu-se pe suprafata acestuia … James Cook, sau cineva din preajma sa, spunea la un moment dat ca nu poti intelege conceptul de frumusete daca nu ai pus piciorul pe uan din insulele din Pacific. Era vorba de cele care ii poarta numele … Paradisiaca lume a Pacificului tropical are laturi intunecate. Sunt o groaza de lucruri care te pot ucide in apele de o culoare incredibila ale lagunelor ce au devenit brand pentru agentiile de turism. Exista lucruri care pot transforma paradisul in infern prin simpla lor lipsa. Cum ar fi, de exemplu, apa potabila … Iar daca asta nu este suficient, daca latura intunecata a Pacificului nu a fost indeajuns de intunecata, istoria recenta a demonstrat ca civilizatia occidentala isi poate aduce aportul. Nu neaparat mizeriile care polueaza plajele insulelor izolate cat experientele nucleare au tusat in negru un peisaj altfel fabulos …
Lumea priveste cu oroare felul in care Haiyan intra in Hall of Fame-ul furtunilor tropicale din Pacific. Majoritatea discutiilor se concentreaza asupra a ceea ce furtuna a spulberat in FIlipine. Haiyan vine, insa, din alta parte. A luat nastere in 2 Noiembrie la sud est de insula Pohnpei, parte a statului cu acelasi nume a Federated States of Micronesia, tara. FSM a scapat relativ ieftin iar Palau deasemenea. In regiunea Kayangel (Palau) guvernul a dispus evacuarea localnicilor, multi refuzand si alegand sa infrunte furtuna. Estimarile spun ca nu s-au inregistrat pierderi de vieti omenesti ci doar pagube materiale.
Haiyan s-a napustit asupra sud estului Asiei crutand, oarecum, peticele de pamant din spatele sau. A demonstrat, insa, cat de fragila poate fi imaginea de „paradis”. Ingrozitoare sarcina, aceea de a te pregati sa infrunti o furtuna care calca hotarat pe urme infamului ciclon absolut,”Tip”, nascut cam prin aceeasi zona cu vreo treizeci si ceva de ani in urma. Iar a o face din postura unui grup de cateva zeci sau sute de oameni, pierduti in imensitatea oceanului, pe un petec de pamant care se ridica cu doar cativa metri deasupra nivelului marii, ei bine, asta nu este nici pe departe o viziune a raiului pe Pamant … In nici un caz …
Maloelap este un atoll care face parte din districtul Ratak Chan al insulelor Marshall, o tara situata in Pacific. Atolul Aur se afla la 18 km catre sud.
sursa Wikipedia (author : NASA)
Suprafata totala a celor 71 de insule ale atolului insumeaza 9,8 kmp, insa reciful inconjoara o laguna cu suprafata de 972 kmp. Cele mai importante doua insule sunt Taroa, situata in nord est, aceasta fiind centrul administrative al atolului, si Kaben, situate in nord vest. In afara acestor doua insule doar alte trei sunt locuite, Airuk, Wolot si Jang.
sursa Wikipedia (author : Beeflower)
Kaben este cea mai mare insula a atolului, avand o suprafata de 2,6 kmp. Are o forma aproximativ rectangulara, cu o lungime de 2.5 km si o latime maxima de 1 km. In zona nordestica se gaseste o protuberanta in forma de carlig. Insula este slab populate, existand un sat in zona sud estica. Insula a fost revendicata de-a lungul timpului de care Iroji, regalitatile atolului, aici avand loc ceremoniile de incoronare. Pescuitul a fost interzis in apele insulei pana in perioada recenta. Insula se afla, deasemenea, in centru mitologiei locale. Taroa este centrul administrativ al atolului. In perioada WWII aici a fost localizata o puternica garnizoana japoneza.
sursa Wikipedia (author : Beeflower)
In 1999 populatia era estimate la 856 persoane. Atolul dispune o pista de aterizare pe insula Kaben, aceasta aflandu-se pe lista unui plan de reabilitare a pistelor de aterizare de pe mai multe insule ale tarii. Fauna terestra include diferite specii de crustacee, inclusiv crabi de cocotier. Economia atolului se bazeaza pe productia de copra.
Maloelap a devenit parte a Imperiului German in 1884. Acestia au pus bazele unui avanpost comerical. Dupa WWI insulele Marshall au intrat in posesia Imperiului Nipon. In 1939 japonezii au construit un aerodrom cu doua o piste de aterziare si o baza pentru hidroavioane. Printre numeroasele facilitati construite s-a numarat si o statie radar. In timpul WWII garnizoana a adopostit peste 3,300 perosane, comandati de amiralul Shoichi Kamada. Perimetrul atolului a fost puternic fortificat, fiind instalate 12 baterii de artilerie costiera si 10 tunuri antiaeriene. Americanii au atacat atolul incepand cu Februarie 1942. Atacurile au fost intensificate dupa caderea garnizoanelor din Majuro si Kwajalein. Din cei aproape 3,100 de japonezi doar 34% au supravietuit atacurilor americane, printre victime numarandu-se si localnici. In prezent atolul este presarat cu relicve ale inclestarilor din perioada WWII, inclusiv numeroase avioane Mitsubishi. Dupa WWII insulele Marshall, inclusiv Maloelap au fost administrate de catre USA. In 1986 Insulele Marshall si-au dobandit independenta, atolul Maloelap fiind primul care a ratificat noua constitutie.
sursa : aici ( photo credits : Dirk HR Spennemann)
Lamotrek este un atol de corali situat in Pacificul de Nord, in zona centrala a insulelor Caroline. Administrativ, face parte din statul Yap, unul dintre statele federate ale Microneziei. Atolul se afla la 11 km est de Elato.
Atolul, cu o forma triunghiulara, are trei insule a caror suprafata totala este de 0,982 km2. Falaite este situata in nord vest, Pugue in nord est iar Lamotrek se gaseste in coltul sud estic. Lamotrek are 11,5 km lungime, pe directa NE-SE, si o latime maxima de 6.5 km. reciful inconjoara o laguna a carei suprafata atuinge 32 km2. Elevatia maxima nu depaseste 2 metri.
In 2000 populatia atolului era estimata la 373 persoane.Doar insula Lamotrek este locuita, dintre cele trei ale atolului. Aproximativ noua luni pe an populatie scade la aproximativ 300 persoane, in lipsa copiilor care merg sa studieze pe alte insule (Woleai si Ulithi). Principalele produse de export ale atolului sunt copra si diferite obiecte artizanale obtinute din frunze si fibre de cocotier. Local se vorbeste un dialect al limbii woleai, provenita de pe atolul cu acelasi nume. Aceasta este unica in familia limbilor microneziene intrucat in 1913 a fost descoperit ca are un sistem de scriere propriu, influentat in parte de cel latin. Limba woleai este foarte asemenatoare cu cea vorbita de catre locuitorii atolului Satawal. Se estimeaza ca este vorbita de aproximativ 1.700 persoane.
Inainte de contactul cu civilizatia vestica, Lamotrek a invadat de catre populatia atolului Ifalik, cunoscut ca o “insula razboinica” care ataca frecvent atoli precum Lamotrek, Faraulep, Woleai, Elato, Satawal, Ulithi, and Poluwat. Primul european ajuns aici a fost James Wilson, in 1797. In 1899 Germania preia posesia asupra arhipelagului Caroline, pe care o pierde in favoarea Japoniei, dupa WWII. Aceasta preda insulele catre USA, in 1947, atolul devenind parte a Federated States of Micronesia in 1979.
Elato este un atol situat in zona centrala a Insulelor Caroline,in Pacific. Acesta da si numele unui district al unuia dintre Statele Federate ale Microneziei, Yap. Atolul invecinat, Olimarao, apartine administrativ de Elato.
sursa NASA
Insula se afla la aproximativ 10 km vest de Lamotrek. Aceasta este de fapt un dublu atol, cu formatiunea nordica avand forma cifrei ”8”. Lungimea totala a atolului Elato este de 14 km iar latimea maxima este de 2 km. Componenta nordica, numita Elato, include doua lagune si trei insule. Este conectata de atolul sudic, numit Lamolior, printr-o creasta submarina ingusta. Lamolior are, la randu-i, doua insule. Ambii atoli s-au format deasupra aceluiasi munte scufundat. Suprafata totala de uscat, a ambilor atoli, nu depaseste 0.5 km2.
Elato a apartinut pana in 1899 Germaniei. Dupa WWI Japonia a preluat controlul pentru a il preda dupa WWII americanilor, care au administrat Insulele Caroline intre 1947 si 1979, cand Insulele Caroline au devenit parte a Statelor Federate ale Microneziei.
Olimarao Atoll este o insula nelocuita situata in statul Yap, parte a Statelor Federate ale Microneziei. Situat la 5 km nord vest de Elato si la 860 km sud est de insula Yap, Olimarao apartine administrativ de Elato.
sursa Wikipedia (author : Peter Minton from EVS-Islands)
Atolul, cu o forma aproximativ triunghiulara, are o suprafata de 11 km². Reciful, cu o lungime de 5 km si o latime de 3 km, inchide o laguna de aproximativ 6 km², care comunica cu oceanul prin doua pasaje situate in zona sudica. Olimarao are doua insule (motu) a caror suprafata este de doar 0.2 km2(20 hectare). Olimarao, situata in coltul nord estic, este cea mai mare, avand o suprafata de 17,6 hectare, in timp ce Falipi, situata in coltul sud vestic, are o suprafata de doar 2,4 hectare.
Ambele insule sunt acoperite in principal cu cocotieri si tufisuri de Scaevola taccada. Atolul face parte din “Olimarao Conservation Area”, o zona care protejeaza locuri de inmultire pentrt testoase marine, crabi de cocotieri si diferite specii de pasari marine.
sursa Wikipedia (author : NASA)
sursa WIkipedia (author : Lencer)
Silence's Blog 