Pentru un film canibalizat de catre critica, „Abduction” nu da deloc rau la un prim contact. Nici pe departe. Cel mai prost film pe care l-am intalnit anul acesta se numeste „Empty” si are o cotatie cu doar 0.1 puncte IMDB mai mica. Intre cele doua filme nu exista insa termeni de comparatie. Ar fi crud sa spui asta …
„Abduction” seamana intrucatva cu un film destul de bine cotat, „Cellular„, doar ca acolo starurile principale sunt de cu totul alt calibru. In cazul filmului de fata cei doi tineri protagonisti fac eforturi insa nu reusesc sa treaca peste viziunea pe cat de idioata pe atat de surprinzatoare a unu regizor de talia lui John Singleton, de a se alinia trendului general de a il „vinde” pe Lautner drept urmatorul sex symbol al cinematografiei americane. Problema este ca nu intreaga masa a amatorilor de filme are undeva intre 13 si 17 ani, si nici nu scoate tipete isterice la vederea „varcolacului” nascut in Grands Rapids, Michigan. Oricum, aceasta masa de manevra a reusit sa aduna vreo 80 milioane USD ceea ce transforma „Abduction” intr-un succes de box office, in acelasi timp cu a fi pulverizat de catre opinia publica cinefila.
Probabil, cotatia filmului i se datoreaza lui Lautner, care poate fi orice, insa, deocamdata cel putin, are probleme in a deveni actor. Oprobiul public „castigat” in urma ultra-siropoasei si mult prea des reincalzitei saga Amurg, il urmareste si o va face destul timp, mai ales pentru faptul ca nu are nici carisma si nici talentul lui Pattison, care il vor ajuta, cu siguranta, pe acesta sa treaca de stadiul povestii cu vampiri. Lautner pare o replica masculina a papusii Barbie, imaginea sa fiind un de … cauciuc. Sintetica. Deloc originala. Rapat, in ciuda eforturilor tanarului de a intra in rol.
Altfel, filmul are un subiect bun dar care se abate de la ideea originala a rapirilor de copii, ceea ce ar fi putut produce un film mare in locul unei povesti cu spioni deloc iesita din comun. Cativa actori mari de tot (Weaver, Molina) sau cel putin foarte experimentati (Nyqvist) si un buget destul de generos duc la un rezultat destul de bun daca pleci de la ideea ca ai dat bani sa vezi un film de „4 si un pic”.
Nu este un film dezagreabil. Watchable. Undeva in jur de 6.